Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/R/COM
Ședința publică din 7 februarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 1190/JS/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - "" SRL prin lichidator judiciar T și pârâtul, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă C-S, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul reprezentantului creditoarei recurente în susținerea recursului, acesta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului debitoarei.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1190/JS/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta, în calitate de lichidator judiciar împotriva pârâtului, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de asociat unic și administrator social, pentru suma de 31.300 lei, cu titlu de creanță înscrisă în masa credală a debitoarei - "" SRL care se află în procedura falimentului, în contradictoriu cu C-S, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S și Direcția Regională Vamală
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 414/JS/15.02.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a admis cererea formulată de către creditoarea Direcția Regională vamală T și în consecință împotriva debitoarei - "" SRL s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura simplificată - în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (6) prima fază din Legea nr. 85/2006. Reclamantul lichidator judiciar a învederat că pârâtul, în calitatea sa de administrator social, se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. (1), lit. d din Legea nr. 85/2006, și care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Cum însă răspunderea prevăzută de art. 138 alin. (1), lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, are natura unei răspunderi civile delictuale, se impune ca în pricina dedusă judecății, reclamantul să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv prejudiciul cauzat, fapta ilicită a pârâtului, raportul de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului cu privire la fapta ilicită pe care a săvârșit-
Ori, în pricina dedusă judecății, nu s-a făcut dovada, în concret, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art. 138 alin. (1) lit. d din Legea nr. 85/2006 care au fost săvârșite de către pârâtul, în calitatea sa de administrator social al debitoarei, care să fie anterioară datei de 15.02.2007 și că aceste fapte au avut ca și consecință directă ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Împotriva susmenționatei hotărâri au declarat recurs creditoarele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S
Creditoarea recurentă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat admiterea recursului arătând în motivarea cererii de recurs că în opinia sa în speță sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin. (1) lit. d din legea nr. 85/2006, această susținere bazându-se pe faptul că, deși a fost notificat, administratorul social nu a depus la dosarul cauzei și nici la lichidatorul judiciar toate documentele contabile prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, în acest context subliniind faptul că neîndeplinirea obligației de a preda documentele contabile, echivalează cu neținerea unei evidențe contabile, în speță prezumându-se astfel, că administratorul societății nu a ținut contabilitatea conform legii, ori că a făcut să dispară documentele contabile. Consideră de asemenea că în speță sun întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, respectiv existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății, arătând în motivare că în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d din Legea nr. 85/2006 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membri organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea, în conformitate cu legea.
În conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Lichidatorul judiciar nu a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare deoarece nu a deținut toate documentele contabile și a cerut antrenarea răspunderii materiale, considerând că de situația creată se face vinovat administratorul social.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurente și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursurile declarate nu sunt fondate.
Criticile aduse de creditoarele Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței civile nr. 1190/JS/27.09.2007 se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include între titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1190/JS/27.09.2007, Curtea constată că recursurile formulate de creditoarele Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C- nu pot fi primite, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C- împotriva sentinței civile nr. 1190/JS/27.11.2006 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red../ 03.03.2008
Dact. / 05.03.2008/2 ex.
Prima instanță - Trib. C-
Judecător -
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
