Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 974/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1109/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 974
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 2202 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SERV SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, - SRL și - SA - SUCURSALA
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură dovada de comunicare a sentinței atacate, iar din partea intimatei - SERV SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR întâmpinare, în trei exemplare.
Curtea, constatând că recurenta prin cererea de recurs solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 proc.civilă, reține pricina în pronunțare.
După rămânerea în pronunțare a dosarului se prezintă recurenta prin consilier juridic, care depune la dosar delegația de reprezentare și concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2202/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă cererea comitetului creditorilor de atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, ca neîntemeiată, iar în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei - SERV SRL în contradictoriu cu creditorii - SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și - SA, dispunându-se totodată și radierea societății de la.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Din analiza indicatorilor economico-financiari la data de 31.12.2004 instanța a reținut ca cifra de afaceri la data raportării era de 6.710.839 mii lei, înregistrându-se venituri de 6.748.911 mii lei, cheltuieli din exploatare in valoare de 9.623.644 mii lei. Rezultatul financiar (profit) raportat a fost de 482.469 mii lei. Rezultă că societatea a obținut pierdere pe fondul situației în care datoriile au fost mari.
Prin raportul întocmit de către lichidatorul judiciar în cauza s-au reținut ca și cauze ale încetării de plăți practicarea managementului defectuos, continuarea activității societății în condițiile în care cheltuielile de exploatare au fost mari, lipsa de preocupare pentru achitarea datoriilor și pentru realizarea creanțelor.
Răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în încetare de plăți este strict limitată de art.138 din legea insolvenței la săvârșirea faptelor enumerate în acest articol, textul de lege sancționând practic acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității. Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditoarea trebuia să probeze faptele administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică legătura de cauzalitate între contribuția pârâților și starea de insolventa.
Cât privește incidența în cauza a dispozițiilor art.138 lit c din legea 85/2006, judecătorul sindic a reținut că potrivit acestei dispoziții se poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitoarei în aceasta situație prin aceea că a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Astfel, nu este suficient că administratorul societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuie probată și împrejurarea că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, fapt neprobat în speță.
Față de inexistența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, conform răspunsurilor la adresele emise de către sector 1, în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006, procedura de faliment împotriva debitoarei - SERV SRL a fost închisă.
Potrivit art.131, din lege, în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, sentință prin care se va dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în calitate de președinte al Comitetului creditorilor, pentru următoarele motive:
Hotărârea recurată este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ( art.304 pct. 9 Cod Procedură Civilă ), instanța de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute la art.304 Cod Procedură Civilă, deoarece privesc hotărâri care potrivit legii nu pot fi atacate cu apel ( art.304 ind. 1 Cod Procedură Civilă).
Față de soluția instanței de fond se face mențiunea că, în cauză, însuși lichidatorul a formulat un diagnostic financiar - contabil care a condus la concluzia că administrarea societății a fost una defectuoasă.
Astfel, în raportul de activitate nr.1 de la termenul din 14.11.2007 lichidatorul precizează că, în urma verificării bilanțurilor contabile depuse de Sector 1 constatat că societatea nu s-a preocupat de obținerea de profit și de realizarea creanțelor, care în 2004 erau de 2.984.574 mii lei. Totodată, ca și cauze ale insolvenței a menționat managementul defectuos, continuarea activității societății în condițiile în care cheltuielile de exploatare erau foarte mari, lipsa de preocupare pentru achitarea datoriilor, ineficientă activității și lipsa de preocupare pentru realizarea creanțelor.
Totuși, chiar și cu aceste concluzii, lichidatorul nu a înțeles să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, deși, în procedură lichidatorul este organul executiv cu competență generală și puteri depline de la data deschiderii procedurii și până la finalizarea acesteia și ar fi putut, prin drepturile conferite de Legea nr. 85/2006 să materializeze prezumțiile pe care s-au bazat creditorii în momentul formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
In fapt, recurenta consideră că starea de insolvență a societății s-a datorat administratorului societății care prin acțiunile și inacțiunile sale a condus activitatea societății spre un declin financiar din care nu a mai avut posibilitatea să se redreseze.
Se mai arată că prin închiderea procedurii, creditoarea Sector 1 este în continuare prejudiciată, debitul nefiind acoperit.
Considerăm că inacțiunea conducerii societății debitoare, în ceea ce privește recuperarea creanțelor este un fapt culpabil pentru aceasta și, la o verificare mai atentă ar fi putut furniza dovezi suficiente pentru ca lichidatorul sa-și întemeieze, chiar suficient de motivată, o cerere conform art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Totodată, la art. 131 alin. (2) se prevede că "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. In urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul - sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
In cazul de față, nici nu poate fi vorba de un raport final al lichidatorului judiciar în condițiile în care acesta nu a demarat nici un demers în vederea recuperării creanțelor societății debitoare sau a disponibilității lor bănești ale acesteia.
La data de 22.09.2008 intimata debitoare depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta, în calitate de președinte al comitetului creditorilor debitoarei - SERV SRL a formulat cerere prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 întrucât a considerat că starea de insolvență a societății s-a datorat administratorului acestuia care prin acțiunile și inacțiunile sale a condus activitatea spre un declin financiar, precum și datorită faptului că acesta a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți.
În raportul de activitate nr.1 întocmit de către lichidatorul judiciar se menționează cu privire la incidența disp. art.138 din lege, că activitatea societății debitoare a fost ineficientă, fiind enumerate cauzele insolvenței: managementul defectuos, continuarea activității societății în condițiile în care cheltuielile de exploatare au fost foarte mari; lipsa de preocupare pentru achitarea datoriilor și pentru realizarea creanțelor.
În același raport, lichidatorul judiciar precizează faptul că la data întocmirii raportului nu a identificat elemente care să constituie temeiul formulării unei cereri de atragere răspunderii și nici persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență.
Cu alte cuvinte, lichidatorul nu a putut arăta și, cu atât mai puțin demonstra, că aceste fapte pot fi imputate administratorului și că acesta le-ar fi săvârșit cu intenție, aceste fapte determinând insolvența societății.
Răspunderea instituită de disp. art.138 din Legea nr.85/2006 este o formă a răspunderii civile delictuale, pentru angajarea acesteia trebuind îndeplinite, cumulativ, condițiile prev. de art.998 - 999 Cod civil.
Astfel cum a reținut și tribunalul angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere este o măsură lăsată la aprecierea judecătorului sindic, în speță constatându-se că nu se impune această măsură, cât timp nu există indiciile săvârșirii unei fapte din categoria celor enumerate de art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
Referitor la închiderea procedurii, această măsură a fost dispusă întrucât s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei care să poată fi valorificate.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 2202 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SERV SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, - SRL și - SA - SUCURSALA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 10.10.2008
Tehnored. - 13.10.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
