Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 98/ DOSAR NR-
Ședința publică din 18 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 800/SIND din 1 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 18 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 800/1.11.2007, pronunțată de judecătorul-sindic în dosar - al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis în parte cererile reclamanților: B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, în consecință, au fost obligați pârâții și să plătească în contul de faliment al debitoarei suma de 90771,30 lei.
S-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor din averea pârâților odată cu înmânarea somației, conform art. 411, alin. 2 Cod procedură civilă.
Lichidatorul urmând să depună la executorul judecătoresc tabelul definitiv consolidat al creanțelor declarate împotriva averii în dosarul nr. 307/F/2003 al Tribunalului Brașov.
A reținut judecătorul-sindic că, din extrasul emis la 12.IX.2003 de Oficiul Registrului Comerțului B privind a rezultat că pârâții și au îndeplinit atribuțiile de administratori ai debitoarei.
Prin Sentința civilă nr. 56/S/26.01.2004, pronunțată în dosarul nr. 307/F/2003 al Tribunalului Brașovs -a deschis procedura de insolvență împotriva debitoarei În sentința de deschidere a procedurii de insolvență s-a reținut că debitoarea a declarat intenția de a prezenta un plan de reorganizare. Pârâții i-au predat administratorului judiciar Bilanțul contabil încheiat la 31.XII.2003 cu balanța de verificare, dar n-au depus la dosar un plan de reorganizare și, urmare a începerii procedurii de faliment potrivit Încheierii din 24.2005, s-a dispus dizolvarea debitoarei.
In tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei s-au înscris și creanțe declarate de creditori în valoare totală de 153.197,34 lei RON.
Lichidatorul nu a putut identifica bunurile debitoarei înscrise în bilanțul contabil din 31.XII.2003 ca active în vederea inventarierii și valorificării în cadrul procedurii de faliment.
Pârâții nu au depus la dosarul de faliment și nici în dosarul acestei pricini vreo dovadă privind modul în care au ieșit din gestiunea bunurilor ce au constituit activul patrimonial al debitoarei, activele circulante înscrise în Bilanțul contabil 31.III.2003 cu valoarea de 907.713.000 lei vechi.
În temeiul art. 998 și art. 1540 cod civil pârâții sunt răspunzători pentru prejudiciul cauzat în dauna prin fapta lor, constând în provocarea lipsei din gestiunea bunurilor proprietatea acesteia, a activelor circulante înscrise în bilanțul contabil din 31.XII.2003 cu valori însumând 90.771,30 lei noi și au obligația să îl repare.
Răspunderea personală a pârâților în temeiul art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată s-a stabilit având în vedere că sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 35 al. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 și art. 1540 Cod civil.
S-a reținut că pârâții au folosit în interes propriu sau a ascuns activele înscrise în bilanțul contabil sus-menționat, neexecutând obligațiile stabilite la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 82/1991, republicată, de a înscrie operațiunile economico-financiare în documente justificative și de a inventaria toate elementele de activ și de pasiv patrimonial la încetarea activității, urmând a se stabili răspunderea lor în temeiul art. 137, alin. 1, lit.a, d și e din Legea nr. 85/2006.
S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârâți a faptelor prevăzute la art. 137, lit.c și f din Legea nr. 64/1995 și la art. 94 din nr.OUG 150/2002.
În temeiul prevederilor art. 139 din Legea nr. 64/1995 a fost admis capătul cererii reclamantei privind măsurile asigurătorii și s-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor din averea pârâților odată cu înmânarea somației, conform art. 411, alin. 2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs creditoarea B și creditoarea aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând prima, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, astfel încât creanțele bugetare în sumă de 126.968 lei RON cu care figurează în evidențele unității fiscale să fie suportate de administratorii și, precum și obligarea B, prin organele proprii de executare să pună în executare hotărârea instanței de fond, iar admiterea recursului și modificare sentinței atacate în sensul obligării intimaților pârâți la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 153.197,34 lei în vederea acoperirii creanței în sumă de 5288,71 lei, care consolidată reprezintă 1612,51 USD, precum și a B, în cuantum de 126.968,10 lei, așa cum s-a solicitat prin cererile inițiale de atragere a răspunderii patrimoniale.
În expunerea motivelor de recurs, recurenta creditoare B arată că, deși instanța de fond a reținut toate faptele enumerate s-a reținut că răspunderea se stabilește în temeiul art. 138 lit.a, d, e din Legea nr. 85/2006, a admis doar în parte cererile creditoarelor pentru toată suma înscrisă în tabelul creditorilor.
Ori, rapoartele lichidatorului judiciar au conchis că sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii personale a administratorilor, pentru ajungerea societății în stare de insolvență, cât și pentru gestionare necorespunzătore, evidența contabilă nefiind organizată și condusă în condițiile Legii nr. 82/1990.
Astfel, exista raport de cauzalitate între acțiunile autorilor și starea de încetare de plăți a societății debitoare, impunându-se obligarea pârâților de-a suporta creanța pentru care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, și anume suma de 90.771,30 lei. Totodată, față de prevederile art. 133 alin.51din nr.OG 92/2003, executarea silită revine organului fiscal, în speță
În expunerea propriilor sale motive de recurs creditoarea arată că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit.a și e față de împrejurarea că, potrivit ultimului bilanț, debitoarea avea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 15629,50 lei și active circulante în valoare de 75.131,80 lei, din care 10.000 stocuri de mărfuri și restul creanțe de recuperat.
Ori, raportul lichidatorului a stabilit că, urmare a inventarierii patrimoniului debitoarei, activele n-au fost identificate iar creanțele societății nu s-au recuperat în termenul de prescripție, astfel că intimații pârâți în exercițiul atribuțiilor au folosit bunurile și creditele societății în interes personal, mărind în mod fictiv pasivul societății cu cheltuieli nejustificate.
În continuare se arată că deși reține aceste aspecte judecătorul stabilește cuantumul sumei, fără însă a motiva.
În legătură cu incidența art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006 se arată că au fost efectuate diferite operațiuni fără să fie înregistrate în evidența contabilă, deși potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 avea obligația de-a întocmi bilanț contabil iar conform art. 11 alin. 1 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilități revine administratorilor.
Relativ la art. 138 alin. 1 lit.f, se arată că suma de 1285,41 lei ce reprezintă contribuția personală a angajaților societății intimatei pârâte aveau obligația imperativă de-a reține din salariile acestora și de-a o vira Ori, întrucât n-a fost virată, este evident că, suma a fost utilizată în alte scopuri, determinând pe această cale majorarea datoriilor societății și contribuind la intrarea sa în incapacitate de plată.
Se mai arată că la aceste sume s-au calculat dobânzi, penalități de întârziere, și penalități pentru stopaj la sursă care de asemenea n-au fost achitate de societate și care au contribuit la ajungerea societății în incapacitate de plată.
Se conchide că, funcționarea societății nu s-a făcut în condiții de egalitate, existând legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale intimaților pârâți și prejudiciul adus creditoarelor, prin neplata datoriilor. Astfel, întrucât nu s-a făcut dovada unui caz de forță majoră, urmează să fie antrenată răspunderea administratorilor prejudiciul fiind prezumat.
În fine, relativ la întinderea prejudiciului, el se ridică la nivelul pasivului debitoarei, limitarea acestuia la nivelul unor bunuri, lipsa din patrimoniul debitoarei nefiind întemeiată.
Astfel, se impune modificarea sentinței în sensul obligării pârâților la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 153.197,34 lei RON în vederea acoperirii creanței în sumă de 5288,71 RON care consolidată reprezintă 1612,51 USD, precum și a creanței B în cuantum de 126.968,10 RON.
În drept art. 8 și 12 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul B este parțial întemeiat, iar cel al B este neîntemeiat.
Relativ la criticile reclamantelor privitoare la obligarea pârâților intimați de a suporta din averea personală toată suma înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor și nu numai suma de 90.771,30 RON, reținem că judecătorul-sindic nu poate stabili întinderea cotei de pasiv punând semnul egalității între pasivul societății și valoarea creanței sau creanțelor solicitate de unul sau mai mulți creditori. Astfel, determinarea părții de pasiv depinde de natura fiecărei fapte dintre cele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, bunurile debitoarei înscrise în bilanțul contabil din 31.XII.2003 rețin un total al activelor imobilizate și circulante în valoare de 90.771,3 lei. Corect a reținut judecătorul-sindic că pârâții n-au exhibat vreo dovadă privind modul în care au ieșit bunurile din gestiune, însă incorect au determinat întinderea prejudiciului raportându-se la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit.a, d și Aceasta, întrucât creanțele în sumă de 65133 lei nerecuperate nu pot fi încadrate la fapta prevăzută de art. 138 lit.e, întrucât textul de lege sancționează doar situația în care administratorii ar fi determinat sau ascuns pasivul societății. Ori creanțele nerecuperate se constituie în active circulante ce nu au fost deturnate sau ascunse fiind corect înregistrate în contabilitate. Pe de altă parte, lipsa activelor nu echivalează cu folosirea în interes personal a acestora, fapta încriminată la art. 138 alin. 1 lit.a, răspunderea civilă delictuală specială, respectiv fapta, nefiind prezumată, ea trebuind să fie dovedită.
Corect a reținut judecătorul-sindic că s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 82/1991 fiind efectuate operațiuni în desfășurarea activității societății, fără ca aceste operațiuni să fie înregistrate în evidența contabilă, activitate care, însă nu este în mod direct producătoare de prejudicii, ocazionând însă starea de insolvabilitate, fiind asociată cu ascunderea unei părți din active, cum este cazul în speță. Astfel, încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite de intimații pârâți este art. 138 alin. 1 lit. d și e pentru un prejudiciu de 25638 lei active lipsă (15.629,5 lei - active imobilizate, 10.002,8 lei stocuri și 6,6 lei - casa și conturi la bănci), însă întrucât în propria cale de atac recurentelor nu li se poate crea o situație mai grea decât aceea din hotărârea recurată aplicație a art. 316 Cod procedură civilă coroborat cu art. 296 Cod procedură civilă, rațiunile judecătorului-sindic rămân în ființă.
Motivul de recurs privind aplicarea greșită a prevederilor art. 137 lit.f din Legea nr. 64/1995 din perspectiva nevirării contribuției angajaților la fondul de asigurări sociale este neîntemeiat. Aceasta întrucât textul de lege se referă la fapta de-a utiliza mijloace ruinătoare pentru procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți. Este vorba de situațiile în care administratorul societății angajează împrumuturi oneroase ori apelează la vânzarea mărfurilor sau activelor la valori mai mici decât valoarea de achiziție pentru a procura societății sumele necesare plății unor datorii scadente, în scopul încetării plăților, dar cu consecințe negative pentru creditori. Ori, fapta de a nu vira contribuția angajaților nu constituie "mijloace ruinătoare" în accepțiunea art. 138 lit.f din Legea nr. 85/2006.
Se susține motivul de recurs B, privitor la aplicarea art. 136 alin. 6 din nr.OG 92/2003 (în forma achitată) ce prevede în mod derogator de la art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, executarea silită în cazul în care s-a dispus atragere răspunderii membrilor organelor de conducere, și pentru creanțe fiscale, cum este-n speță, se efectuează de organul de executare, în speță de, B în condițiile Codului d e procedură fiscală.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, conform art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite-n parte recursul B, modificând sentința recurată în sensul că va dispune ca executarea sentinței în privința creanței B să fie efectuată conform art. 133 alin. 51din nr.OG 92/2003, menținând restul dispozițiilor sentinței; conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 800/1.11.2007, pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr. 800/1.11.2007, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Dispune ca executarea sentinței în privința creanței B să fie efectuată conform art. 133 alin. 51din OG 92/2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./02.04.2008
Dact./08.04.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
