Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.98/
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Ioan Speianu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS B,sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.1113 din 23.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL G- prin lichidatorul judiciar SC - Expert SRL G, intimatul lichidator judiciar, intimata-pârâtă și intimata ORC Tribunalul Galați, având ca obiect- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 564/1995 art.137)- Legea 85/2006.
La apelul nominal răspunde pentru intimata SC SRL G lichidatorul judiciar reprezentat prin consilier juridic in baza împuternicirii de reprezentare juridică pe care depune la dosar,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă prin Buletinul procedurilor de ență și codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că recursul este la primul termen de judecată,motivat, scutit de plata taxei de timbru, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul lichidatorului judiciar pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și mentinerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.1113/23.10.2007 a Tribunalului Galați, secția comercială și de contencios administrativ, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL G și radierea debitorului din registrul comerțului și în baza art.136 din Legea nr.85/2006 s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar, judecătorului sindic de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura, debitor și averea lui.
S-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, ca nefondată.
S-a dispus plata sumei de 4127,98 lei cheltuieli de procedură din fondul de lichidare special constituit către
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele:
a data de 15 mai 2007 lichidatorul judiciar Expert desemnat să administreze procedura enței debitoarei SC SRL Gas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei; procedura concursuală a fost deschisă prin sentința comercială nr.345/3.10.2006; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din legea privind procedura enței,
La data de 15 mai 2007 lichidatorul judiciar Gaf ormulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a numitei potrivit art.138 lit.b din legea nr.85/2006.
In motivarea cererii lichidatorul judiciar arată că la data de 3.10.2006 prin sentința comercială nr. 345 s-a deschis procedura enței asupra debitoarei falite SC SRL în urma deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar a notificat-o pe aceasta, însă notificarea s-a întors cu mențiunea " destinatar lipsă domiciliu ". A considerat că se impune antrenarea răspunderii pârâtei, în sensul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă sau neconformă cu dispozițiile legale, făcând chiar să dispară anumite documente contabile, fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de disp.art.138 lit.b; culpa pârâtei rezultă tocmai din faptul că aceasta în calitate de administrator al societății debitoare, avea obligația legală să vegheze asupra bunului mers a activității economice a falitei și să depună toate diligențele pentru a evita intrarea în incapacitate de plată.
Examinând cererea judecătorului sindic reține că, antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al falitei în temeiul art.137 lit.b din legea nr.85/2006 presupune îndeplinirea unei cerințe esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul creat.
Conform art.137 lit.b din lege, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere- administratori, directori, cenzori și orice altă persoană -care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre faptele enumerate limitative de lege.
In concret, la art.137 lit.b din legea nr.85/2006 se dispune asupra posibilității de a proceda la antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator dacă au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice.
Natura juridică a răspunderii administratorului împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală pentru a fi antrenată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Or, în cauza de față, nu s-au făcut probe de către reclamant pentru a se dovedi, așa cum cer dispozițiile art.1169 cod civil iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei, nu rezultă că pârâta ar fi săvârșit fapta prev.de art.138 lit.b din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS B, invocând în esență că, judecătorul-sindic, a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva administratorului societății, neținând cont de situația de fapt și de drept care au adus în stare de ență societatea debitoare C
Judecătorul-sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp.art.138 și urm. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de ență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Statul român, reprezentat în cauza de față prin AVAS a suferit un prejudiciu " a cărui existența certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării ca obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
În contextul evident al văditei finalități a încetării de plăți în cazul continuării activității, membrii organelor de conducere al debitoarei nu au luat măsuri pentru limitarea creșterii pasivului, preferând să dispună continuarea activității, să încaseze în continuare salarii, indiferent de consecințele previzibile ale continuării activității vădit nerentabile, că dispozițiile art.138 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006 trebuie interpretate ca o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor care au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, cu mențiunea că interesul acestora de a continua activitatea unui debitor aflat în încetare de plăți este prezumat, datorită faptului că mandatul în baza căruia au condus societatea este unul comercial, oneros.
Raportul de cauzalitate dintre fapta administratorilor și prejudiciul suferit de AVAS este evident, rezultând din faptul că, deși societatea se afla în încetare de plăți, administratorii debitorului au continuat activitatea, ceea ce a condus la creșterea datoriilor existente și la apariția altora noi, respectiv la nerecuperarea creanțelor pe care AVAS și ceilalți creditori le aveau față de debitor.
Indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Recursul a fost înregistrat pe rolul secției comerciale a Curții de APEL GALAȚI cu n-, din data de 15.01.2008, dispunându-se citarea legală a părților.
Procedând la analiza motivelor de critică ale recurentei- creditoare pe baza materialelor probatorii aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile, C constată că acestea sunt neîntemeiate.
Prin recursul său AVAS B arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât greșit judecătorul sindic a respins cererea sa, deoarece, în cauză, erau îndeplinite condițiile răspunderii civile instituite de art.138 din Legea nr.85/2006 (fost art.137 din Legea nr.64/1995 republicată), prejudiciul creditorilor fiind prezumat, dovedirea culpei făcându-se prin constatarea de către judecătorul sindic în cadrul procedurii de ajungere a debitorului în incapacitate de plată.
Astfel, din modul în care a fost conceput acest text de lege, rezultă că evidențierea existenței cel puțin a uneia din faptele prevăzute expres și limitativ, este suficientă pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea civilă obișnuită, conducând firesc, în ce privește persoanele având calitatea cerută de textul de lege, la aplicarea dispozițiilor respective asupra acestora și atragerea automată a sancțiunii conținută de norma juridică.
Instanța de fond a trecut peste conținutul raportului de activitate al lichidatorului judiciar, deși prin activitatea desfășurată foștii administratori ai falitei, cu bună știință au determinat falimentul societății, prin neplata la termen a contribuției către fondurile bugetare, făcându-se vinovati de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
De asemenea, din dosar rezultă o slabă administrare a societății, printr-un management defectuos, ceea ce dovedește culpa administratorilor în ajungerea societății în încetare de plăți.
În cauză, în raport de cererile formulate, temeiurile de drept invocate și de actele și lucrările dosarului, se constată că legal judecătorul sindic a respins ca nefondate solicitările ca o parte din pasivul debitoarei aflată în ență să fie suportată de membri ai organelor de conducere ai societății falite.
Astfel din raportul final întocmit de lichidator nu rezultă și nu se dovedește că societatea debitore a ajuns în încetare de plăți din motive ce nu se încadrează în disp.art.138 din Legea nr.85/2006. Or, cauzele care au condus la încetarea de plăți sunt cu totul altceva decât cauze care pot determina răspunderea materială a conducerii societății, regula fiind aceea că, dacă nu se demonstrează săvârșirea cu vinovăție a uneia din faptele prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006, răspunderea acestora nu poate fi antrenată.
Este adevărat că scopul disp.art.138 este acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedură specială prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de ență. Dar simplele susțineri ale recurentei privitore la instituirea unor prezumții de culpă și de cauzalitate între prejudiciu nu pot fi acceptate, legătura de cauzalitate între prejudiciu și săvârșirea uneia dintre faptele expres arătate de text, trebuind dovedită de cei interesați.
În lipsa unor probe concludente în acest sens, acționează prezumția că prejudiciul produs terților se datorează unor cauze ce țin de riscul obișnuit și inerent oricărei activități comerciale. În comerț, câștigul urmărit este deseori contrabalansat de pierderi mai mult sau mai puțin inerente și previzibile, rezultatul se datorează deseori intuiției și șansei întreprinzătorului, precum și climatului economic și fiscal general. Iar aceștia sunt factori care acționează indiferent de culpa sancționabilă- prevăzută în cazurile arătate de art.138 menționat mai sus, chiar dacă riscul se reflectă negativ și asupra unor terți.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că toate criticile aduse hotărârii judecătorului sindic sunt neîntemeiate legal și, conform art.312 al.1 pr.civilă, va dispune respingerea recursului, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibil, recursul declarat de creditoarea AVAS B,sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.1113 din 23.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehno. O/13.03.2008/2 ex.
Fond-
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Rodica Dorin, Ioan Speianu
