Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 989/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 989/
Ședința publică din 28 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr. 216/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SRL Reșița prin lichidator judiciar, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 216/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea C-S față de raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar cu privire la debitoarea - - SRL; a aprobat cheltuielile procedurale în cuantum de 3.000 lei RON aferente întregii proceduri a insolvenței; a dispus ca plata sumei de 3.000 lei RON să se facă din contul UNPIR - Filiala
De asemenea, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Reșița; în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - și radierea acestei debitoare din Registrul Comerțului de sub nr. J-; a descărcat lichidatorul judiciar Reșița de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus notificarea acestei sentințe debitorului - Reșița, creditorilor săi, C-S și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată la dosar sub nr. 408 la data de 12.03.2009, reclamanta C-S a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul Reșița privind pe debitoarea - Reșița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidatorului desemnat în cauză să refacă și să completeze raportul final, în sensul de a se preciza dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare.
În motivarea acțiunii, reclamanta creditoare C-S a arătat că în raportul întocmit, lichidatorul judiciar nu s-a pronunțat în mod explicit cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 139 din Legea nr.85/2006, precizând doar faptul că, deplasându-se la sediul social a constatat că nu se mai desfășoară activitate, administratorul nu a fost găsit și nu au fost identificate bunuri care valorificate să poată acoperi creanțele debitoarei, fără a face alte demersuri prevăzute de lege.
Față de aceste aspecte, Tribunalul C-S a reținut că societatea debitoare - Reșița a fost dizolvată în baza Legii nr. 359/2004, motiv pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S a desemnat ca lichidator al acesteia pe Reșița.
Lichidatorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate împotriva debitoarei - Reșița, iar judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 774/JS din data de 02 octombrie 2008 admis cererea lichidatorului Reșița și a deschis împotriva debitoarei - Reșița, procedura simplificată a insolvenței.
Acesta a arătat, în raportul depus la filele 32-37 dosar fond că, deși a notificat debitoarea în insolvență la sediul social și asociații acesteia la adresele indicate în informațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului C-S, nu i s-au pus la dispoziție documentele contabile ale societății debitoare.
Prin încheierea comercială din data de 15.01.2009, judecătorul sindic a constatat că nu se poate desemna comitetul creditorilor debitoarei - Reșița din lipsa a cel puțin trei creditori care să se fi înscris la masa credală, motiv pentru care a constatat că exercitarea atribuțiilor aflate în competența comitetului creditorilor se va exercita de către adunarea creditorilor, compusă din C- și C-
Lichidatorul desemnat în cauză a întocmit raportul final privind pe debitorul - Reșița (fila 58-59 dosar fond), în care a arătat că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acesteia, întrucât nu i-au fost predate, de către reprezentanții societății-debitoare, documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a propus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește posibilitatea de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul a arătat că întrucât reprezentantul debitoarei nu a luat legătura cu el și nu a pus la dispoziția sa documentele prevăzute de dispozițiile art.28 din Legea nr.85/2006, nu se poate pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art.138 din această lege.
Cu privire la obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare C-S, la raportul final întocmit de lichidatorul (fila 72 dosar fond) privind pe debitoarea - Reșița, prima instanță a constatat că acestea sunt nefondate întrucât pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Tribunalul a mai reținut că pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumără. Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
Astfel, s-a reținut că nefiind întrunite aceste condiții, lichidatorul a considerat că nu se impune promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare.
S-a mai apreciat că dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu pun la îndemâna judecătorului sindic sancțiuni coercitive împotriva lichidatorului care își formulează părerea că nu se impune promovarea unei asemenea acțiuni dar dau posibilitatea și comitetului creditorilor să promoveze acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, după solicitarea prealabilă de a fi autorizat de judecătorul sindic să promoveze această acțiune - art.138 alin.(3) din Legea nr. 85/2006.
Deși reclamanta-creditoare C-S este singurul creditor înscris pe tabelul creditorilor, aceasta nu a folosit dispozițiile legale impuse de art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, ci a preferat formularea unor obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul desemnat în cauză, prin care însă nu solicită judecătorului sindic să o autorizeze să introducă acțiune în răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, astfel cum reglementează disp. art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 și nici nu arată motivele care ar impune promovarea unei asemenea acțiuni.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În cauză, s-a considerat că reclamanta creditoare C-S, deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de fostul administrator al debitoarei - Reșița, s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Raportul final cuprinde date privind situația debitoarei în sensul că nu s-au putut identifica bunuri în averea acesteia, sau elemente de activ bilanțier care să formeze obiectul inventarierii, evaluării și valorificării în vederea stingerii pasivului.
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea societate comercială nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială, că în averea sa nu mai are nici un bun care ar putea să facă obiectul valorificării și, că nu are nici o lichiditate pentru îndestularea creditorilor, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare, cu consecințele prevăzute de lege.
De asemenea, în baza art.11 alin. (1) lit.l) din Legea nr. 85/2006, a art. 129 alin. (2) și art. 130 din Legea nr. 85/2006, instanța a respins obiecțiunile formulate de reclamanta C-S împotriva raportului final întocmit de lichidatorul Reșița cu privire la debitoarea - Reșița.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se da posibilitatea Comitetul creditorilor să solicite judecătorului sindic avizul în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței recurate, cu antrenarea răspunderii materiale a administratorului debitoarei, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 37.351 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 37.351 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Creditoarea recurentă menționează că întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006. astfel, consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
În drept, recurenta a invocat art. 299, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că nu s-a putut lua legătura cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită formularea unei cereri de autorizare pentru acțiunea în răspundere împotriva fostului administrator al debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 216/JS/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /01.10.2009
Tehnored /2 ex./01.10.2009
Instanță fond: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
