Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.99/
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Ioan Speianu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul in sector 1,--11, împotriva sentinței nr.414 din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.1025/2002, în contradictoriu cu intimata-debitore SC SA, intimatele creditoare SC SA B, P B, Agenția Domeniilor Statului B, Primăria comunei, intimatul -lichidator judiciar Cabinet Practician Insolvență și intimata ORC Tribunalul Brăila - având ca obiect- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art.137)- Legea 85/2006.
La apelul nominal a răspuns intimata-creditoare Agenția Domeniilor Statului reprezentată prin consilier juridic în baza delegației nr.41237 din 4.02.2008 pe care o depune la dosar,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă prin Buletinul procedurilor de insolvență și codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că recursul este la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei de timbru,prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, iar prin serviciul registratură s-a depus la dosar cerere prin care intimata debitoare SC SA solicită comunicarea unui exemplar din motivele de recurs pentru a formula întâmpinare.
Reprezentantul intimatei nu se opune cererii de amânare solicitată de intimata SC SA.
Instanța față de împrejurarea că motivele de recurs au fost publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 4.02.2008, respinge cererea intimatei SC SA privind comunicarea motivelor de recurs.
Cauza s-a reluat la a doua strigare, prezentă fiind intimata-creditoare Agenția Domeniilor Statului reprezentată prin consilier juridic, lipsă celelalte părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei sustine că lichidatorul judiciar nu a procedat la convocarea adunării generale a creditorilor pentru formularea cererii de antrenarea răspunderii și solicită admiterea recursului formulat de AVAS
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința nr.414/10.10.2007, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Brăilaa respins ca nefondate obiecțiunile AVAS B la Raportul final al lichidatorului, a aprobat acest raport, a închis procedura de faliment a debitoarei SC - SA și a dispus radierea acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut următoarele:
Prin încheierea din 24 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Brăilaa fost deschisă procedură de reorganizare judiciară și a falimentului a SC SA, jud.B, la cererea creditoarei Casa Județeană de Pensii
A fost numit lichidator judiciar ec. - Cabinet individual de insolvență.
Creditorii care și-au declarat creanțele au fost:
- B- 1.283,92 lei;
- Primăria com. - 11.628;
- ADS B - 366.931 lei;
- AVAS bucurești - 78.274 lei;
- SC SA B - 6.662 lei.
În urma valorificării bunurilor și recuperării creanțelor a fost distribuită suma de 76.000 lei în favoarea creditorilor bugetari (fila 235 dosar vol.II).
Raportul final a fost înregistrat la instanță, afișat și comunicata creditorilor.
Împotriva raportului final creditoarea AVAS Baf ormulat obiecțiuni deoarece nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru închiderea procedurii falimentului.
Creditoarea AVAS B și-a exprimat nemulțumirea pentru faptul că lichidatorul judiciar nu a identificat persoanele răspunzătoare care au generat starea de insolvabilitate a societății comerciale cât și a faptului că raportul final nu cuprinde o sinteză a întregii proceduri.
Lichidatorul judiciar în răspunsul formulat (fila 268 dosar vol.II) arată că obiecțiunile nu sunt întemeiate deoarece în raportul final se regăsesc răspunsuri la toate cele semnalate în obiecțiuni.
În cap.I al raportului final se arată motivele care au stat la baza neformulării unei acțiuni întemeiate pe disp.art.138 din legea nr.85/2006, motive reluate și în răspunsul la obiecțiuni (fila 268 dosar).
Instanța analizând obiecțiunile formulate a constatat că AVAS B este nemulțumită de faptul că nu s-a formulat o acțiune în răspundere împotriva fostei conduceri a SC SA, jud.
Din raportul final al lichidatorului rezultă că nu s-au descoperit fapte care să atragă răspunderea în condițiile art.138 lit.a și g, contabilitatea a fost ținută cu respectarea Legii nr.82/1991.
Instanța a constatat că acestea sunt simple afirmații, deoarece creditoarea nu s-a prezentat niciodată în cursul procedurii să solicite anumite acte contabile și nu au fost formulate nici cereri în acest sens.
Procedura de faliment a debitoarei a fost deschisă sub reglementările Legii nr.64/1995 republicată, astfel că orice creditor avea posibilitatea să acționeze în judecată fosta conducere în temeiul dispozițiilor art.138 din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea AVAS B criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei, solicitând casarea ei cu consecința trimiterii pentru rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea cererii de recurs a arătat aceasta, în esență, că mai are de recuperat de la debitoare suma de 73.690 lei, că până la termenul din 03.09.2007, când s-a depus raportul de distribuire al sumelor nu i-a fost comunicat nici un act de procedură, încălcându-se disp.art.85 și urm.pr.civ. astfel încât a fost lipsită de posibilitatea formulării de cereri și apărări în cauză.
Că s-au încălcat principiul soluționării cauzei în prezența participantilor și principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare.
Că instanța de fond a dispus închiderea procedurii fără să fi realizat publicitatea aferentă hotărârii prin care s-a aprobat raportul final și a cererii prin care s-a solicitat închiderea procedurii, că în conf.cu disp.art.132 alin.2 teza I corob.cu art.129 alin.2 din Legea 85/2006 procedura se închide după ce se aprobă raportul final printr-o încheiere, urmare a unei cereri a lichidatorului judiciar.
Recurenta a mai arătat și faptul că raportul final trebuia să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate informațiile necesare, fapt nerespectat în cauză.
Că din moment ce nici un creditor nu a avut acces la documentele societății, judecătorul-sindic trebuia să își exercite rolul activ potrivit art.129 pr.civ. și să dispună efectuarea unei expertize care să determine cauzele și împrejurările care au determinat insolvența debitoarei și să indice persoanele vinovate de aceasta și nu să se rezume la a îmbrățișa concluziile lichidatorului judiciar.
În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu de către instanță, Curtea apreciază că prezentul recurs este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că nu i-au fost comunicate acte procedurale, încălcându-se disp.art.85 și urm.pr.civ. se reține următoarele:
Legiuitorul a impus în materia insolvenței reguli speciale de efectuare a actelor de procedură derogatorii de la regulile comune, respectiv, prin disp.art.7 alin.1 din Legea 85/2006, a impus efectuarea acestor acte prin Buletinul Procedurilor de insolvență.
De altfel, dacă ar fi existat o lipsă de procedură care să fi vătămat pe recurentă, aceasta trebuia potrivit disp.art.108 alin.2 și 3.pr.civ. să o invoce la prima zi cu procedură completă, obligație neexecutată de aceasta.
Față de acestea, se apreciază că în mod vădit netemeinic recurenta care a participat la ultimul termen de judecată, punând concluzii, invocă necomunicarea actelor de procedură și încălcarea prin aceasta a principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare.
În ceea ce privește susținerea recurentei că ședințele de judecată trebuiau să se desfășoare în prezența părților, Curtea apreciază că un asemenea "principiu" nu există, drepturile participanților fiind ocrotite prin înștiințarea acestora cu privire la ținerea ședințelor de judecată.
În ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că s-au încălcat disp.art.132 alin.2 teza I coroborate cu disp.art.129 alin.2 din Legea 85/2006, se reține faptul că în conformitate cu disp.art.255 pr.civ. o încheiere reprezintă o hotărâre, că raportul final al lichidatorului cuprinde propunerea de închidere a procedurii și că această propunere a fost publicată odată cu întregul raport final.
Se mai reține că celeritatea cu care trebuia să se soluționeze cauzele de insolvență se opune propunerii recurentei ca închiderea procedurii să se facă la un alt termen, distinct de cel în care se aprobă raportul final și că de altfel Legea 85/2006 indică succesiunea logică: aprobarea raportului final și închiderea procedurii și nu succesiunea unor termene distincte.
În ceea ce privește susținerea recurentei că nu i se dă posibilitatea atacării separate a hotărârii de respingere a obiecțiunilor, se reține faptul că nici o normă juridică nu protejează "atacarea separată" ci doar dreptul la dublul grad de jurisdicție, drept exercitat de recurentă prin chiar promovarea prezentului recurs.
În ceea ce privește criticile aduse raportului final, se reține faptul că din moment ce în recurs nu se pot primi susțineri noi, Curtea se va limita la a verifica susținerile făcute de recurentă în cadrul obiecțiunilor.
În ceea ce privește faptul că recurenta nu ar fi avut acces la documentele societății debitoare, se reține că aceasta nu a dovedit că ar fi solicitat studierea acestor documente, acces care să-i fi fost refuzat.
În ceea ce privește neidentificarea persoanelor răspunzătoare de aducerea societății în stare de insolvență, se reține că în raportul final se menționează expres că nu s-au constatat fapte de natură să atragă răspunderea fostei conduceri conf.disp.art.138 din Legea 85/2006, deci raportul este complet sub acest aspect.
În ceea ce privește critica adusă lipsei rolului activ al judecătorului, se reține că acesta nu suplinește obligația pârâtei de a solicita administrarea de probe și că de altfel determinarea cauzelor care au dus la apariția in solvenței se face imediat după deschiderea procedurii și nu la finalul ei.
Față de acestea, observându-se și faptul că sentința recurată nu conține cauze ce pot fi invocate din oficiu de către instanță, urmează a se respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de creditoarea AVAS B, cu sediul in sector 1,--11, împotriva sentinței nr.414 din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.1025/2002.
revocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/3.03.2008/2 ex.
Fond- jud. sindic
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Rodica Dorin, Ioan Speianu
