Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 993/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.993R

Ședința publică de la 23.06.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Mioara Badea

JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu

JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă

GREFIER - -

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.1170/02.03.2009 pronunțată de tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimatele-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, GRUP, COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, CO, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, REGIA AUTONOMĂ DE ENERGIE B, INTERNAȚIONAL prin administrator judiciar și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-debitoare prin lichidator judiciar reprezentată de avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr.12/19.06.2009, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, având în vedere că prin încheierea nr.844R/27.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă cererea de reexaminare a taxei de timbru stabilită în cauza de față, constată că în cauză nu se mai pune în discuție aspectul timbrării cererii recurs.

Intimata-debitoare prin lichidator judiciar, reprezentată de avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Intimata-debitoare prin lichidator judiciar, reprezentată de avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală pentru considerentele pe larg arătate prin întâmpinare. Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra cererii de recurs de față,

Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.1170/02.03.2009 pronunțată de tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii personale promovată de Comitetul creditorilor SC SA prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva pârâtei iar în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura insolvenței împotriva debitorului SC SA

În esență s-a reținut că nu s-a probat incidența în speță a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 republicată și modificată și că lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei fac incidente aplicarea art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Împotriva sentinței precitate a formulat recurs Comitetul creditorilor SC SA B prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B în calitate de președinte solicitând modificarea sentinței comerciale atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei și a respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SA.

Recurenta consideră hotărârea instanței de fond netemeinică și nelegală solicitând modificarea acesteia (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).

În esență se susține că reprezentanții debitoarei nu au solicitat aplicarea prevederilor art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006 odată ce a ajuns în stare de insolvență, dispunând continuarea activității, acumulând datorii pe care nu le putea achita în termenele legale.

Recurenta redă dispozițiile legale precitate cât și concluziile lichidatorului judiciar cu privire la cauzele ce au condus la starea de insolvență a debitoarei cu concluzia că, dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 apar ca o sancțiune aplicată administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art.27 din aceeași lege.

În expunerea scopului reglementării dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, recurenta susține că răspunderea administratorului debitoarei poate fi atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestuia cât timp el este un mandatar al falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență decât propriile interese.

Recurenta dezvoltă acest motiv de recurs și face trimiteri la prevederile art.72 din Legea nr.31/1990 republicată și art.374 Cod comercial concluzionând că în cazul mandatului comercial culpa se apreciază in abstracto, administratorul fiind obligat să manifeste interes pentru buna funcționare a societății comerciale în cauză.

În fine recurenta consideră că s-au aplicat greșit dispozițiile art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 întrucât, trebuia ca mai întâi să se fi soluționat irevocabil cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din aceeași lege și după aceea să se fi dispus cu privire la închiderea procedurii falimentului.

Recurenta consideră că lichidatorul a fost descărcat de sarcini și ca urmare nu ar mai putea preda tabelul creanțelor executorului judecătoresc.

În drept se invocă dispozițiile Codului d e procedură civilă cu cele ale Legii nr.85/2006.

Potrivit art.229 din OG nr.92/2003 Cod procedură fiscală coroborat cu art.17 din Legea nr.146/1997 modificată recurenta susține că este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

Debitoarea intimată prin lichidator judiciar a depus concluzii scrise.

Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

Din raportul nr.2 și anexa cu nr.784/07.12.2007 întocmite de lichidatorul judiciar rezultă cauzele care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului SC SA și menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare de insolvență.

S-a concluzionat că în raport de analizele economico-financiare și comerciale și principalele cauze ale declanșării stării de insolvență nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii organelor de supraveghere din cadrul societății în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006 motivat de faptul că:

"- nu s-au identificat elemente care să indice folosirea bunurilor sau creditelor societății în interesul personal al organelor de conducere sau în interesul altor persoane;

- pe baza informațiilor deținute și a documentelor puse la dispoziție de către debitoare nu au fost identificate elemente care să poată duce la concluzia că administratorul societății debitoare a avut un interes personal vădit în continuarea unei activități care ducea societatea la încetare de plăți;

- luând în considerare faptul că situațiile financiare anuale și lunare au fost depuse la administrațiile financiare și că nu am identificat elemente care să sugereze fapta de creștere fictivă a pasivului societății sau ascunderea activelor acesteia, se poate spune că societatea a ținut contabilitatea conform dispozițiilor legale."

Prin urmare, lichidatorul judiciar a concluzionat în sensul că, în urma analizării documentelor financiar-contabile și comerciale puse la dispoziție de către debitoare, lichidatorul judiciar nu a identificat elemente care să indice săvârșirea de către administratorul societății debitoare a vreuneia dintre faptele reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006.

Față de această împrejurare recurenta nu a propus probe prin care să răstoarne constatările lichidatorului judiciar.

Pe de altă parte recurenta susține ca o primă critică faptul că pârâta ar fi săvârșit fapta constând în aceea că nu a solicitat în calitate de reprezentant statutar al debitoarei declanșarea procedurii insolvenței în condițiile dispozițiilor art.27 din Legea nr.85/2006, faptă care s-ar încadra în dispozițiile art.138 lit.c din aceeași lege.

Ori, cum s-a arătat din raportul lichidatorului judiciar rezultă că nu s-au identificat elemente care să poată duce la concluzia că administratorul societății debitoare a avut un interes personal vădit în continuarea unei activități care ducea societatea la încetare de plăți.

Recurenta nu a probat contrariul, rezumându-se la reluarea afirmațiilor generice, teoretice din cererea introductivă de instanță.

la unele dispoziții legale precum art.72 din Legea nr.31/1990 republicată și modificată, art.374 Cod comercial și susținerile teoretice și prezumtive în raport de aceste dispoziții legale pe de o parte nu sunt probate iar, pe de altă parte, nu-și găsesc aplicabilitate în speță întrucât, nu ne aflăm în fața unei răspunderi civile contractuale ci, a unei răspunderi civile delictuale.

Ca urmare, întreaga teorie susținută de recurentă nu poate face obiect de analiză căci ar fi de prisos.

Concluzionând Curtea confirmă motivarea instanței de fond pe neincidența în speță a dispozițiilor art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.

În al doilea motiv de recurs se susține că s-a închis procedura înainte de soluționarea irevocabilă a cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.

Or, din dispozițiile art.142 din Legea nr.85/2006 se desprinde faptul că, procedura falimentului se poate închide, lichidatorul putând preda executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat de creanțe pentru repartizarea sumelor rezultate din executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 din aceeași lege.

Așadar și acest motiv de recurs apare nefondat.

Față de aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta Comitetul creditorilor SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.1170/02.03.2009 pronunțată de tribunalul București - Secția a I-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, prin lichidator judiciar, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, GRUP, COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, CO, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, REGIA AUTONOMĂ DE ENERGIE B, INTERNAȚIONAL prin administrator judiciar și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3, ca nefondat.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

Jud. Dr.

Grefier,

Red.Jud.dr. - 6.07.2009

Tehnored. - 8.07.2009

Nr.ex.: 2

Fond: tribunalul București - Secția a VII-a Comercială

Președinte-Jud. sindic:

Președinte:Mioara Badea
Judecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu, Veronica Dănăilă

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 993/2009. Curtea de Apel Bucuresti