Anulare hotarare aga Spete. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1/A-
Ședința publică din 07 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 950 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în Camera de Consiliu, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta RM. V (fostă ), cu sediul în Rm. V,-, județul V și intervenientul, domiciliat în B, șoseaua - nr. 8, -. 1,. 31, sector 4.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 30.12.2008, întâmpinare formulată de intimata
Apărătoarea intimatei depune la dosar împuternicire avocațială nr. -/23.12.2008 și arată că nu mai cereri de formulat, solicitând cuvântul asupra apelului.
În raport de această împrejurare, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că, în ciuda celor susținute de apelantă, la adoptarea hotărârilor nr. 1 și 2 ale Adunării Generale nu au fost încălcate dispozițiile art. 103 din Legea nr. 31/1990. Tot în mod nefondat apelanta a susținut că în speță au fost încălcate prevederile art. 206 și 207 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.
De asemenea, precizează că statuările făcute cu ocazia judecării excepției de nelegalitate a Dispunerii de măsuri nr. 2/2006 de către Curtea de Apel București și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul respingerii irevocabile a excepției, au putere de lucru judecat și produc efecte obligatorii și în speța de față.
Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr. 236/23.12.2008 și facturii fiscale nr. 238/23.12.2008, pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- 25.04.2006 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bac hemat în judecată pe pârâta SC SA ( fostă SC SA) Râmnicu V solicitând anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC SA nr.1 din 10.03.2006 și nr. 2 pct. 1,2,3 și 4 din 10.03.2006.
În motivarea cererii reclamanta arată că procesul verbal din 10 martie 2006 nu respectă întocmai prevederile art. 128 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 cu privire la verificarea listei de prezență a acționarilor și indicarea capitalului social pe care îl reprezintă fiecare; nu sunt respectate dispozițiile art. 103 din Legea nr. 31/1990 cu privire la dobândirea de către societate a propriilor acțiuni întrucât nu se precizează care este numărul maxim de acțiuni care urmează să fie dobândit de pârâtă ca urmare a retragerii unor acționari, care este sursa din care societatea va efectua plățile acțiunilor respective și în ce mod vor fi înstrăinate acțiunile dobândite ca urmare a retragerii unor acționari.
Punctul 2 de pe ordinea de zi nu a fost supus discuției în AGA contrar dispozițiilor art. 129 alin. 6 din legea nr. 31/1990.
Într-un alt motiv reclamanta arată că nu s-au respectat dispozițiile art. 206 și 207 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. Atât timp cât pârâta este listată la Bursa de Valori B trebuie respectate dispozițiile legii nr. 297/2004 privind piața de capital, lege cadru pentru astfel de situații, potrivit căreia condițiile de retragere sunt limitativ prevăzute de art. 206 și 207. Această operațiune este posibilă numai ca o consecință a derulării în piață a unei oferte publice de cumpărare adresată tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora, ofertantul având dreptul să solicite acționarilor care nu au subscris în cadrul ofertei să-i vândă respectivele acțiuni la un preț echitabil dacă ofertantul deține acțiuni reprezentând mai mult de 95% din capitalul social sau a achiziționat în cadrul ofertei publice de cumpărare acțiuni reprezentând mai mult de 90% din cele vizate în cadrul ofertei.
S-a arătat că documentul emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și intitulat Dispunerea de măsuri nr. 2/6 febr. 2006 în baza căruia s-a adoptat hotărârea AGEA din 10 martie 2006 adaugă la lege peste situațiile susmenționate.
Pe de alta parte reclamanta a mai arătat că prin hotărârile atacate se limitează posibilitatea vânzării acțiunilor deținute de stat și aflate în portofoliul reclamantei în procedura de privatizare prevăzută de Legea nr.137/2002, prețul obținut nerezultând dintr-un raport de piață de tip cerere-ofertă, condiție fundamentală pentru desfășurarea activității de privatizare de către AVAS.
În cauză, a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei intervenientul, arătând că hotărârea atacată contravine dispozițiilor art. 87 din regulamentul nr. 13/2004 emis de, articol care prevede cazurile exprese în care valorile mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată sunt retrase de la tranzacționare.
Prețul oferit acționarilor a fost stabilit în mod defavorabil acționarilor la 1,7247 lei/acțiune în timp ce acțiunea, tranzacționată la a atins prețul de 2,60 lei/acțiune. de evaluare folosite de evaluator respectiv, cea a capitalizării venitului și a prețului de piață sunt nerelevante pentru cazul de față conducând la evaluări sub valoarea reală. trebuia să utilizeze și metoda patrimonială luând în calcul valoarea de piață a activelor societății și nu venituri viitoare estimate în mod subiectiv.
S-a arătat că dispunerea de măsuri nr. 2/2006 a, contravine prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital. Această dispunere de măsuri care permite delistarea societăților de la bursă prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a creat un val de delistări la prețuri abuzive a unor Companii publice determinând luări de poziție negative din partea investitorilor minoritari români și străini.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei precum și a cererii de intervenție accesorie. Pârâta a arătat că au fost respectate dispozițiile art. 129 alin.2 din Legea nr. 31/1990, privind verificarea listei de prezență acționarilor cu indicarea capitalului social pe care îl deține fiecare, aspect care rezultă din tabelul cu prezența acționarilor la ședință, semnat de secretar și atașat procesului-verbal de ședință.
În al doilea rând s-a arătat că nu s-au încălcat dispozițiile art. 103 din legea nr. 131/1990, deoarece Dispunerea de măsuri nr. 2 din 6 februarie 2006, are caracterul unei norme speciale care derogă de la dreptul comun. Această Dispunere de măsuri și art. 103 din Legea nr. 31/1990 nu conține contradicții deoarece norma specială reglementează retragerea din societate a acționarilor care nu sunt de acord cu hotărârea de retragere de la tranzacționare pe când art. 103 din Legea nr. 31/1990 reglementează dobândirea de către societate a propriilor acțiuni.
S-a susținut că în condițiile în care dreptul de retragere se acordă tuturor acționarilor care nu sunt de acord cu hotărârea, este indiferent procentul de deținere de către aceștia a capitalului social pentru că societatea este obligată să le acorde dreptul de retragere tuturor. Contrar susținerilor reclamantei, punctul 2 din ordinea de zi a fost supus discuției în Adunare după cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de ședință. Nici încălcarea prevederilor art. 206 și 207 din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital nu poate fi susținută deoarece aceste texte se referă la alte situații neprevăzând că singurele cazuri de retragere din societate ar fi cele reglementate de aceste dispoziții.
S-a susținut că nu există o contradicție între dispozițiile art. 87 din Regulamentul nr. 13 /2004 și Dispunerea de măsuri nr. 2 din 6 februarie 2006, întrucât acest ultim act normativ menține explicit cele trei cazuri de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare enumerate de art. 87 din Regulament și adaugă față de acestea un al patrulea caz în care retragerea este decisă prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor. Dispunerea de măsuri nr. 2 face aplicația principiului simetriei actelor juridice în sensul că din moment ce admiterea la tranzacționare se poate face numai ca urmare a unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor atunci și, retragerea de la tranzacționare trebuie să fie posibilă în aceeași manieră.
De asemenea s-a arătat că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor Legii nr. 137/2002 iar, reclamanta nu își motivează susținerea că astfel s-ar limita posibilitatea vânzării acțiunilor deținute de stat către terți.
La data de 12 iunie 2006, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Dispunerii de măsuri nr.2 /2006 a iar, prin încheierea din 12 iunie 2006, tribunalul a sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea acestei excepții de nelegalitate și în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.
Prin Sentința civilă nr. 2279 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII - a Contencios și Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția de nelegalitate.
Recursul formulat de către reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2535 din 18 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-.
La data de 24 iunie 2008, pârâta care și-a schimbat denumirea în SC SA a solicitat repunerea pe rol a cauzei.
Prin sentința comercială nr. 950/8 septembrie 2008 Tribunalul Vâlcea, Secția comercială si contencios administrativ fiscal a respins cererea principală formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B, str. -.-. nr.50, Sector 1 în contradictoriu cu pârâta SC SA, Râmnicu V (fostă SC SA) cu sediul în Râmnicu V,-, județul V precum și cererea de intervenție accesorie formulată de cu domiciliul în B,-,.2A,.1,.31,sector 4.
Prin aceeași sentință au fost obligați reclamanta și intervenientul în solidar la 3570 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a înlăturat susținerile reclamantei în sensul că procesul verbal din 10 martie 2006 nu respectă "întocmai" dispozițiile art. 128 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 cu privire la verificarea listei de prezență a acționarilor, cu indicarea capitalului social pe care îl reprezintă fiecare.
S-a reținut că nu se precizează concret în ce constă încălcarea acestui text de lege și care este vătămarea produsă reclamantei. În mod greșit se face referire la art. 128, în realitate textul vizat este art. 129 din Legea nr. 31 /1990.
De asemenea s-a reținut că din cuprinsul procesului verbal (fila 8 dosar) rezultă numărul de acțiuni reprezentate în adunare și procentul din capital precum și repartiția pe acționari. Contrar susținerilor reclamantei, punctul doi de pe ordinea de zi a fost supus dezbaterii în ședință, acest aspect rezultând tot din cuprinsul procesului verbal.
În ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 31/1990 s-a reținut că acest text de lege nu are incidență în retragerea de la tranzacționare a acțiunilor societății urmată de retragerea din societate a acționarilor care doresc acest lucru.
S-a constatat că limita de 10% din capitalul social subscris nu este aplicabilă în cazul retragerii acționarilor, când societății îi sunt predate toate acțiunile deținute de acționarii retrași, chiar dacă acestea ar depăși acest procent deoarece, a raționa altfel înseamnă a nega însuși dreptul de retragere al acționarilor în cazurile prevăzute de lege.
A fost înlăturată ca susținerea conform căreia condițiile de retragere sunt limitativ prevăzute de art. 206 și 207 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, retinându-se că cele două articole reglementează două cazuri particulare de retragere a acționarilor fără a statua caracterul limitativ al acestora iar Dispunerea de măsuri nr. 2 din 6 febr. 2006 Comisiei Naționale a Valorilor mobiliare reglementează un alt caz de retragere a acționarilor ca urmare a retragerii de la tranzacționare a acțiunilor.
Nu s-a reținut nici încălcarea art. 87 din Regulamentul nr. 13/2004 al, deoarece Dispunerea de măsuri nr. 2/2006 adaugă la cazurile de retragere de la tranzacționare prevăzute de art. 87 din Regulament un alt caz și anume hotărârea AGEA fără a contraveni sau a modifica vreo altă dispoziție din acest act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii formulate.
În motivare se arată că instanța de fond a reținut greșit că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.103 din Legea nr.31/1990 în redactarea în vigoare la momentul adoptării hotărârii AGEA.
Se susține că adunarea generală a avut loc la 10.03.2006, în procesul-verbal fiind consemnată prezența unui număr de 58.749.682 acțiuni, reprezentând 83,389% din capitalul social, fiind întrunite cerințele de cvorum pentru AGEA.
După ce se reproduc dispozițiile art.103 din Legea nr.31/1990 în vigoare la momentul adunării generale se arată că AGEA din 10.03.2006 nu a statuat în ce privește: numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite de societatea emitentă ca urmare a retragerii din societate a unor acționari; sursa din care societatea va efectua plățile contravalorii acțiunilor persoanelor ce se vor retrage din societate și modul de înstrăinare a acțiunilor dobândite de societate ca urmare a retragerii unor acționari.
Se critică sentința atacată și în ce privește argumentația instanței în legătură cu aplicarea dispozițiilor art.206 și 207 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital, lege cadru pentru operațiunile privind condițiile de retragere a acționarilor dintr-o societate comercială.
Se susține că, potrivit Legii nr.297/2004, condițiile de retragere a acționarilor din societățile listate la sunt limitativ prevăzute de art.206 și art.207, fiind vorba numai de ofertă publică de cumpărare adresată tuturor acționarilor.
De asemenea se arată că documentul " Dispunere de măsuri nr.2/2006", adaugă la lege, astfel că Hotărârea AGEA din 10.03.2006, nu este legală.
Se arată că dacă reprezentantul reclamantei - apelante ar fi votat retragerea din societate ar fi fost încălcat principiul transparenței, iar prețul obținut nu ar fi rezultatul raportului de piață dintre cerere și ofertă.
Se susține că procedura instituită de Legea nr.31/1990 și Legea nr.297/2004, intră în concurs cu procedura specială de privatizare reglementată de Legea nr.137/2002. Așadar, acțiunile deținute pot fi înstrăinate de către AVAS și prin metoda licitației electronice pe piața de capital care se desfășoară conform art.28 din HG nr.577/2002. Or, fiind inițiată procedura de vânzare a acțiunilor AVAS nu poate modifica metoda de privatizare și nu poate revoca oferta decât în situațiile prevăzute de lege, iar nu motivat de faptul că societatea comercială la care este acționar hotărăște, în temeiul unui act administrativ nelegal, retragerea de la tranzacționare a acțiunilor pe piața de capital. În concluzie, prin Hotărârile nr.1 și 2 ale AGEA SC SA V, se limitează posibilitatea vânzării acțiunilor deținută de stat către terți.
Se solicită judecarea în lipsă.
SC SA Vaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea apelului deoarece contrar susținerilor AVAS dispozițiile art.103 din Legea nr.31/1990 nu puteau fi aplicate deoarece în speță, în temeiul Dispunerii de măsuri a nr.2/2006 s-a operat retragerea din societate a acționarilor care nu sunt de acord cu retragerea de la tranzacționare a acțiunilor.
De asemenea se susține că în speță nu au fost încălcate prevederile Legii nr.297/2004, Dispunerea de măsuri a nr.2/2006 fiind reținută ca legală prin hotărârile Curții de Apel București și ÎCCJ.
Se mai arată că Dispunerea de măsuri a nr.2/2006, confirmă art.87 din Regulamentul nr.13/2004, după care reglementează o altă ipoteză de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare. De altfel, actul administrativ cu caracter normativ consacră principiul de drept " mutuus consensus, mutuus disensus".
În ce privește încălcarea Legii nr.137/2002 se arată că aceasta nu este aplicabilă în speță deoarece în cauză sunt incidente normele speciale - Legea nr.297/2004.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea AGEA atacată acționarii majoritari au hotărât, în raport de ordinea de zi publicată revocarea hotărârii AGEA din 13.07.2005, retragerea de la tranzacționare a acțiunilor societății, condițiile de retragerea din societate a acționarilor care nu sunt de acord cu retragerea de la tranzacționare a acțiunilor, valoarea ce urmează a fi achitată acționarilor care nu sunt de acord cu retragerea de la tranzacționare.
Hotărârea a avut ca temei Dispunerea de măsuri a nr.2/2006, care a fost analizată sub aspectul legalității sale prin sentința nr. 2279/26.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 2535/18.06.2008 pronunțată de ICCJ. S-a constatat astfel irevocabil că această Dispunere de măsuri a este emisă în conformitate cu legea, prevederile sale referitoare la posibilitatea retragerii de la tranzacționare fiind aplicate și de către societatea comercială intimată.
Analiza legalității acestei dispuneri de măsuri, realizată de către instanțele sus menționate, se impune ca obligatorie, cu putere de lucru judecat în cauza de față, astfel că susținerile din ultimul motiv al apelului formulat nu pot fi reținute.
Normele Legii nr. 31/1990 au caracter general față de dispozițiile referitoare la piața de capital, prevederile Legii nr. 297/2004 ca și normele emise în virtutea atribuțiilor recunoscute de lege de către. Potrivit acestora din urmă, retragerea de la tranzacționare a acțiunilor emise de o societate comercială este posibilă în mai multe ipoteze, printre care figurează și hotărârea adunării generale, ceea ce reprezintă o aplicare a dispozițiilor generale iar nu o completare a cadrului legal existent.
Urmare a acestei hotărâri acționarii care nu sunt de acord cu măsura luată trebuie să aibă posibilitatea de a se retrage din societate, nici o persoană neputând fi obligată să continue o asociere cu care nu este de acord.
În această situație nu se putea face aplicarea art. 103 din nr. 31/1990, în forma în vigoare la data adunării generale, ipoteză în care, limita de dobândire a propriilor acțiuni de către societate nu ar fi putut fi respectată. O atare interpretare ar fi determinat imposibilitatea retragerii din societate a celor care, urmare a măsurilor luate, nu erau de acord cu acestea, astfel că s-ar fi aplicat o restrângere a dreptului de retragere, în mod nejustificat și fără a exista o prevedere în lege în acest sens. Or, textul menționat nu are în vedere retragerea acționarilor ci dobândirea propriilor acțiuni de către societate, în alte condiții decât cele ale retragerii acționarilor.
În ce privește respectarea art. 87 din Regulamentul nr. 13/2004 al, în vigoare la data adoptării hotărârii atacate, se constată că acesta se completează cu Dispunerea de măsuri a nr.2/2006, ipotezele avute în vedere de către acesta nefiind aplicabile în cauză.
Asupra susținerii relative la aplicarea procedurii speciale de privatizare prevăzută de nr. 137/2002, se constată că aceasta nu ține seama de caracterul special al normelor privind piața de capital și al reglementărilor.
De asemenea, argumentația adusă asupra revocării ofertei AVAS în procedura de privatizare are ca temei tocmai Dispunerea de măsuri a nr.2/2006, care este considerată ilegală de către apelantă, fără a se ține seama de faptul că această chestiune a format deja obiectul analizei din partea instanțelor judecătorești, intrând sub puterea lucrului judecat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dis part. 296.proc.civ. instanța va respinge apelul ca nefondat.
Văzând totodată și prevederile art. 274.proc.civ. și înscrisurile depuse de către intimată în apel, curtea va obliga apelanta la plata sumei de 3570 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 950 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în Camera de Consiliu, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta RM. V (fostă ), cu sediul în Rm. V,-, județul V și intervenientul, domiciliat în B, șoseaua - nr. 8, -. 1,. 31, sector 4.
Obligă apelanta la plata sumei de 3570 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4ex/08.01.2009
Jud.fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Corina Georgeta Nuță
