Anulare hotarare aga Spete. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 10/
Ședința publică din 08 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol rejudecarea apelului, ca efect al Deciziei de casare nr. 2413 din 14 octombrie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, promovat de SC SA, cu sediul în S,-, județul M, împotriva sentinței nr. 31/C/ 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pârâta apelantă SC SA, prin administrator special și reclamanta intimată Transilvania, prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul apelantei depune la dosar precizări, prin care își reformulează poziția raportat la Hotărârea atacată a ședinței AGA din 04.06.2007, comunicând un exemplar către reprezentantul intimatei.
Reprezentantul reclamantei intimate invocă excepția lipsei interesului apelantei în promovarea prezentului apel.
Instanța acordă cuvântul reprezentantului apelantei pe excepție.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepției considerând că are interes să formuleze prezenta cale de atac.
Instanța respinge excepția lipsei interesului apelantei în promovarea apelului, consideră cauza lămurită sub toate aspectele, închide procedura probatorie și acordă părților cuvântul asupra căii de atac exercitate.
Reprezentantul pârâtei apelante susține apelul și solicită admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței atacate, rejudecarea cauzei cu finalitatea respingerii acțiunii în constatarea nulității Hotărârii AGA, pentru motivele expuse detaliat în scris care au fost susținute și oral.
Reclamanta-intimată, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în notele de ședință pe care le depune la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 31/C din 27 mai 2008, Tribunalul Comercial Mureșa admis acțiunea formulată de reclamanta "Transilvania" B în contradictoriu cu pârâta SA S - societatea în insolvență, prin administrator judiciar Târgu-M și administrator special, constatând nulitatea Hotărârii AGA SA S din data de 4 iunie 2007, cu privire la stabilirea remunerației administratorului special.
Pentru a pronunțata această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanta nu a justificat existența vreunui motiv de nulitate absolută sau relativă privind procedura de convocare și informare a acționarilor asupra ordinei de zi din ședința din 4 iulie 2007, însă, sub aspectul modului în care a fost adoptată hotărârea atacată, a observat că, prezenți în ședință au fost doar doi acționari și anume - acționar majoritar cu 69,98136% din capitalul social și Transilvania SA B cu 23,71719% din capitalul social iar hotărârea privind stabilirea remunerației cuvenite administratorului special s-a luat cu votul acționarului majoritar, vot dat însă prin reprezentantul administrator statutar.
Plecând de la această stare de fapt, instanța de fond a considerat că prin prisma dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/19900 republicată, administratorul statutar trebuia să se abțină de la deliberare, fiind vorba de o stare de interdicție și că, societății intimate aplicându-i-se regimul juridic regelementat de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, textele invocate de reclamantă și anume: art. 117, 123 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu art. 243 alin. 5 din Legea nr. 297/2004 respectiv art. 134 alin. 2 și art. 136 alin. 1 și 2 din Regulamentul nr. 1/2006, precum și art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, au caracter de ordine publică.
Împotriva hotărârii primei instanțe, a declarat apel pârâta SA, reprezentată de administrator special, care a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii în constatarea nulității Hotărârii AGA din 4 iunie 2007, motivând că de la data intrării în insolvență generală, la 25 aprilie 2007 și până la data la care s-a desfășurat ședința AGA cu hotărârea atacată, societatea era suspendată de la tranzacționare, redându-se textul art. 149 din Legea nr. 85/2006 republicată și concluzionându-se că Legea nr. 31/1990 republicată și Legea nr. 297/2004 nu completează prevederile Legii nr. 85/2006.
a subliniat că ședința din 4 iunie 2007 care a stat la baza desemnării și stabilirii remunerației, ședința prezidată de administratorul judiciar în conformitate cu art. 3 pct. 26 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se găsește sub incidența acestei legi speciale și că, ceea ce ar trebui să fie menținut de prima instanță era că raportul de cauză depus de administratorul judiciar, referitor la hotărârea atacată, nu a fost contestat în termen de 5 zile cum prevede Legea nr. 85/2006 republicată.
Astfel, apelanta a invocat lipsa de interes în promovarea acțiunii în anulare, reclamanta nejustificând un interes social în beneficiul societății și al acționarilor, invocând textul art. 18 din Legea nr. 85/2006 și precizând că instanța nu a făcut nicio referire la interesul reclamantei de a promova acțiunea. Totodată, apelanta a invocat și lipsa calității procesuale active, în condițiile în care reclamanta a participat la adunarea generală și nu s-a opus hotărârii de stabilire a remunerației administratorului special iar pe fondul cauzei, nu s-a avut în vedere că pârâta a făcut dovada că la adunarea în discuție, fostul administrator al societății pârâte, a participat în calitatea sa de mandatar al acționarului majoritar care deține 69,98136% din capitalul social al pârâtei, iar nu în calitate de administrator al pârâtei, iar fără votul acestuia nu se întrunea majoritatea statutară de 51% din capitalul social. Apelanta a mai subliniat că art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu este incident în cauză, în condițiile în care d-nul a votat în calitate de director și reprezentant direct împuternicit și acționar majoritar al iar în cadrul SA, persoana respectivă nu mai are calitate de administrator statutar ci de administrator special, aflat sub supravegherea administratorului judiciar și al judecătorului sindic.
Inițial, prin Decizia nr. 104/A din 8 decembrie 2008, instanța de apel, a apreciat că, hotărârea AGA atacată a fost luată conform prescripțiilor legale ce reglementează procedura insolvenței și în raport cu un subiect oficial al acestei proceduri, respectiv administratorul special, în cauză neputând fi incidente decât dispozițiile speciale ale procedurii insolvenței, respectiv Legea nr. 85/2006. Astfel, prin Decizia nr. 104/A din 8 decembrie 2008, s-a anulat sentința nr. 31/2008 și s-a trimis cauza spre rejudecare judecătorului sindic.
Instanța de recurs, prin Decizia nr. 2413 din 14 octombrie 2009, casat Decizia nr. 104/A/2008 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Înalta Curte de Casație și Justiție, a precizat în considerente că în speță sunt incidente dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată și că faptul că hotărârea a fost adoptată de pârâta care este supusă procedurii insolvenței și are ca obiect stabilirea remunerației administratorului judiciar desemnat în procedură, nu atribuie în competența judecătorului sindic soluționarea unui astfel de litigiu. S-a statuat că, obiectul acțiunii constă în solicitarea reclamantei de anulare a hotărârii pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 republicată și respectiv 297/2004, situație în care analizarea cererii trebuie efectuată prin raportare la aceste temeiuri de drept și după procedura reglementată prin dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată.
În rejudecarea apelului, apelanta SA a făcut precizări reformulând poziția față de acțiunea în anularea hotărârii AGA din 4 iunie 2007, subliniind că, dreptul de a reprezenta acționarii de către administratorul special, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 85/2006 se păstrează indiferent de evoluția procedurii și este distinct de dreptul de a conduce activitatea debitorului, acesta din urmă fiind reglementat în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Apelanta a mai învederat că, convocarea respectivă, prezidarea ședințelor AGA de către administratorul judiciar este în afara prevederilor legale și în consecință, convocarea și prezidarea ședinței AGA de către administratorul judiciar din 4 iunie 2007 nu este legală, nu se poate încadra în prevederile Legii nr. 85/2006 republicată și din acest motiv, hotărârea atacată este nulă.
În notele sale scrise, reclamanta intimată a considerat că apelanta nu are interes în promovarea apelului, deoarece în 30 iunie 2008 avut loc adunarea generală extraordinară a acționarilor SA S în care s-a hotărât remunerația administratorului special în același cuantum cu cel din AGA care face obiectul prezentului dosar, iar această hotărâre nu a fost atacată în instanță, producând efecte.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata reclamantă a precizat că din economia textelor art. 243 alin. 3 din Legea nr. 297/2004 și art. 138 alin. 1 din Regulamentul nr. 1/2006, rezultă fără echivoc faptul că acționarii nu pot fi reprezentați de către administrator și că, prin incidența prevederilor art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorii ori funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
În plus, s-a invocat textul art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată, argumentându-se că în adoptarea hotărârii, acționarul majoritar a folosit poziția sa, în vederea adoptării unei hotărâri în forma dorită de el și prin votul său exclusiv, obligând societatea la plata unei indemnizații exagerat de mari, raportat la atribuțiile pe care le are administratorul special conform art. 18 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Instanța de apel este pusă în situația de a respecta prevederile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că va ține cont de problemele de drept dezlegate prin hotărârea instanței de recurs. În acest context, toate apărările formulate de apelantă legate de incidența prevederilor Legii nr. 85/2006 republicată, nu mai pot fi luate în considerare în rejudecarea apelului. De altfel, apelanta a și formulat precizări, reformulând poziția sa procedurală și, cel puțin așa cum rezultă din precizările scrise depuse la fila 6 dosar apel, consideră că, hotărârea atacată este nulă, deoarece convocarea și prezidarea ședinței AGA de către administratorul judiciar din 4 iunie 2007 nu este legală, nu se poate încadra în prevederile Legii nr. 85/2006. Această atitudine procesuală este în contradicție cu cea exprimată în apelul formulat inițial, prin care a solicitat respingerea acțiunii în constatarea nulității Hotărârii AGA, formulată de Transilvania SA. Într-adevăr, argumentația în susținerea căii de atac a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 republicată, considerând la acea vreme, de către apelantă, ca fiind legea specială aplicabilă în cauză, iar Legea nr. 31/1990 republicată și Legea nr. 297/2004 nu și-ar găsi aplicabilitate, întrucât ele nu completează prevederile Legii nr. 85/2006 republicată.
Instanța de apel însă, constată că, dacă sub aspectul lipsei de interes în exercitarea căii de atac nu se mai putea pronunța în sensul admiterii excepției în contextul în care prin Decizia nr. 2413 din 14 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare pentru examinarea tuturor criticilor și apărărilor formulate de părți, trebuie însă să țină cont de modalitatea în care apelanta a înțeles să-și reformuleze poziția procesuală față de acțiunea în anularea Hotărârii AGA din 4 iunie 2007, ea însăși considerând că este nulă, ceea ce înseamnă practic o achiesare implicită la hotărârea primei instanțe. Nu se poate ignora nici faptul că, la dosarul instanței de recurs s-a depus copia xerox a Hotărârii AGA nr. 18 din 30 iunie 2008 (fila 25) în care s-a hotărât remunerația administratorului special potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006 și acest aspect coroborat cu precizările scrise depuse de apelantă și cu concluziile scrise formulate de intimata reclamantă care, de asemenea, invocă existența unei hotărâri luate de acționari la 30 iunie 2008 în care s-a hotărât remunerația administratorului special, conduce la concluzia că practic hotărârea atacată, independent de motivele de nulitate invocate de reclamantă nu-și mai produce efectele care au făcut obiectul acțiunii în anulare și ca atare, sentința primei instanțe, de anulare a hotărârii AGA din 4 iunie 2007 este temeinică și legală, în raport cu incidența prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată, ale Legii 297/2004 și Regulamentului nr. 1/2006, în contextul în care, administratorul special al societății pârâte aflate în procedura insolvenței a reprezentat acționarul majoritar și fără votul acestuia nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii prin care se stabilea tocmai îndemnizația administratorului special.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 296 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe va fi păstrată iar apelul respins.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de SA, cu sediul în S,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 31/C din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-12.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
