Anulare hotarare aga Spete. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția Comercială
Operator nr. 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/
Ședința publică din 26 mai 2008
Complet de divergență compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Mircea Boar
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea, în complet de divergență, asupra apelului declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr.127/CC/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - Metal - și intervenienta - SRL G, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă avocat - în substituire avocat -, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta apelantei arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta apelantei reclamante - - T solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea în parte a hotărârii atacate și adoptarea propunerii de atragere a răspunderii administratorului. Arată că la momentul AGA, reclamanta a solicitat atragerea răspunderii administratorului, dar asociatul pârâtei nu s-a abținut de la vot, așa cum ar fi fost normal și imperios necesar, întrucât acesta avea atât calitatea de administrator, cât și de acționar la - SRL.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.127/CC/18.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - - T invocată de intervenienta - SRL, a respins acțiunea în anulare a reclamantei - - T în contradictoriu cu pârâta - Metal - și a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta - SRL în favoarea pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată și precizată de reclamanta - - T, aceasta a chemat în judecată pârâta - Metal - solicitând să se constate anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor - Metal - din data de 15.06.2007 cu referire la respingerea cererii de antrenare a răspunderii președintelui consiliului de administrație,.
În motivare, reclamanta arătat că deține calitatea de acționar al societății pârâte cu un număr de acțiuni ce reprezintă 48,8 % din capitalul social, în această calitate propunând la ședința din 15.06.2007, spre aprobare, atragerea răspunderii președintelui consiliului de administrație, în temeiul art.155 din Legea nr.31/1990, din cauza căruia societatea a pierdut trei active din patrimoniul acesteia în valoare de circa 1 milion euro și care au intrat în patrimoniul unei alte societăți, deținută de același, respectiv - SRL și care este acționar majoritar al - Metal -. Acest acționar trebuia să se abțină de la votul exprimat în cadrul AGA din 15.06.2007 în temeiul art.127 din Legea nr.31/1990, republicată, dar a fost reprezentat de mama celui pus în discuție, a președintelui de administrație. Astfel, prin votul exprimat s-a împiedicat în mod nelegal adoptarea hotărârii referitoare la atragerea răspunderii administratorului și președintelui consiliului de administrație, în persoana numitului.
La termenul de judecată din 04.09.2007, - SRL a formulat o cerere de intervenție, întemeiată pe art. 49 din următoarele Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că interesul intervenientei rezidă în faptul că deține, în calitate de acționar al - Metal -, 50% din capitalul social, hotărârea ce urmează a fi luată afectând-o direct. Pe de altă parte, a arătat că nu există nici un temei juridic care să-l fi îndreptățit pe reprezentantul - SRL de a se abține de la votul hotărârii a cărei anulare se solicită.
În temeiul art.49 alin.3 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție, prin încheierea de ședință din data de 16.10.2007, motivat prin aceea că intervenienta manifestă un interes legitim în promovarea unei cereri în interesul altei persoane, - Metal -, în cadrul căreia este acționar majoritar.
La termenul de judecată din 11.12.2007 intervenienta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990, republicată, potrivit cărora hotărârea adunării generale, contrară legii sau actului constitutiv, poate fi atacată în justiție de acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință. În speță, reclamanta a fost prezentă, dar nu a votat împotrivă, astfel că, nu are calitatea procesuală de a promova o acțiune în anulare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Din procesul-verbal încheiat la data de 15.06.2007 cu ocazia desfășurării Adunării Generale Ordinare a Acționarilor - Metal - se poate observa prezența la adunare a acționarului - SRL, reprezentat de, conform procurii speciale nr.1229/11.06.2007 și a - -, reprezentată de administrator unic. Aceasta din urmă a propus atragerea răspunderii președintelui consiliului de administrație, în persoana lui, în baza art.155 din Legea nr.31/1990, republicată, pentru încălcarea îndatoririlor față de societate și prejudicierea intereselor acesteia. Supunându-se la vot această propunere, - - face trimitere la art.1443din lege în sensul că reprezentantul - SRL trebuie să se abțină de la vot, deoarece este mama celui pus în discuție, solicitare căreia nu i s-a dat curs. Cu privire la poziția exprimată de reclamantă, contrar susținerilor intervenientei, punctul de vedere al acesteia a fost cuprins în procesul-verbal, în sensul votării pentru atragerea răspunderii, considerent pentru care nu sunt incidente dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990, republicată, astfel că a fost respinsă excepția calității procesuale active a reclamantei.
Pe fondul litigiului, prima instanță a reținut că acțiunea în anularea hotărârii este neîntemeiată, reținând, cu privire la sancțiunea ce se impune nerespectării dispozițiilor art. 127 alin.1 și 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, că părerile sunt unanime în sensul că dispoziția textului de lege menționat constituie o cerință deontologică esențială, ca o normă de bune moravuri în accepțiunea art. 5 Codul procedură civilă, aplicabilă tuturor tipurilor de societăți, dar că, din interpretarea gramaticală și semantică a alineatului 2, rezultă că încălcarea acestei obligații nu constituie un motiv de anulare a hotărârii adunării generale. Încălcarea interdicției din art.127 din Legea nr.31/1990, republicată, este sancționată numai cu răspunderea acționarului pentru daunele aduse societății dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, care a fost recalificat de către instanța de control ca fiind apel, reclamanta - - T, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, reclamanta a arătat că deține calitatea de acționar la societatea pârâtă având un număr de 2050 acțiuni, reprezentând 48,8% din capitalul social și că în cadrul Adunării Generale Ordinare a Acționarilor care s-a desfășurat la data de 15.06.2007 a propus aprobarea atragerii răspunderii președintelui consiliului de administrație, în baza art.155 din Legea nr.31/1990. deoarece din cauza acestuia societatea a pierdut din patrimoniu trei active care valorează peste 1 milion de euro, active care au fost dobândite de către o altă societate deținut de numitul și anume - SRL, prin executarea unor așa-zise debite asupra - Metal -, arătând faptul că - SRL este acționar majoritar al pârâtei, participând, prin reprezentant, la adunarea generală desfășurată. Reclamanta susține că faptele președintelui consiliului de administrație au condus la scăderea patrimoniului intimatei în mod considerabil, societatea intrând din această cauză în impas economic.
Se arată că, așa cum reiese din procesul-verbal AGA, reclamanta a învederat reprezentantei - SRL că în baza dispozițiilor Legii nr.31/1990, acest acționar trebuia să se abțină de la votul exprimat, cu atât mai mult cu cât reprezentanta acționarului - SRL a fost chiar mama președintelui consiliului de administrație. Nerespectând dispozițiile legale, reprezentanta acționarului și-a exprimat votul cu privire la propunerea efectuată de reclamantă, propunere care a fost respinsă din acest motiv.
Astfel, reclamanta apreciază că prin votul exprimat s-a împiedicat, în mod nelegal, adoptarea hotărârii referitoare la atragerea răspunderii administratorului, președintele consiliului de administrație, care este asociat la acționarul majoritar, uzând de procentajul deținut din capitalul social, apelanta considerând nelegal refuzul exprimat de către adunarea generală de a exercita acțiunea în răspundere împotriva administratorului care, în mod evident, a prejudiciat societatea prin faptele întreprinse de către acesta.
Reclamanta consideră că instanța de fond în mod neîntemeiat a admis cererea de intervenție formulată de - SRL, solicitând să se observe că acțiunea formulată în cauză este o acțiune personală, în calitate de acționar al - Metal -, care vizează anumite motive de nelegalitate în adoptarea hotărârii AGA din data de 15.06.2007, iar după cum prevede explicit art.132 din Legea nr.31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se consemneze acest aspect în procesul-verbal, reclamanta opunându-se la exercitarea dreptului de vot de către acționarul - SRL, datorită faptului că s-ar încălca dispozițiile art.127 din Legea nr.31/1990, modificată. Se arată că datorită acestui motiv s-a solicitat anularea în parte a hotărârii AGA în ceea ce privește votul exprimat de către acționarul - SRL, ca fiind un vot care nu a fost exprimat în mod legal și valabil.
De asemenea, apelanta mai arată că față de faptul că - SRL este un acționar al pârâtei - Metal -, aceasta nu are calitatea de a interveni în acțiunea principală care este un drept personal al fiecărui acționar și care poate fi folosit de către orice acționar, conform art.132 din Legea nr.31/1990,
Mai mult, se arată că societatea pârâtă are propriile organe de conducere care reprezintă societatea în raporturile cu terții, cât și în raporturile în fața justiției, fiind astfel inadmisibilă încuviințarea efectuării unor apărări în favoarea societății pârâte de către chiar acționarul majoritar din culpa căruia se atacă această hotărâre AGA și care prin votul acestuia, exprimat în mod nelegal, a condus la această situație.
Reclamanta consideră că cererea de intervenție formulată nu justifică interesul - SRL față de acțiunea formulată, solicitând să se observe că prin hotărârea care va fi pronunțată nu sunt afectate în niciun fel drepturile acționarului -, această hotărâre nevizând acest acționar, prin urmare, acesta nu justifică absolut nici un interes în promovarea prezentei cereri, solicitând respingerea cererii de intervenție formulată de - SRL.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intervenienta - SRL a solicitat respingerea apelului, să se constate că interesul acesteia întrunește condițiile prevăzute în doctrina juridică și anume să fie legitim, personal și să fie născut și actual, solicitând astfel menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
S-a arătat că pârâta - Metal - este o societate pe acțiuni în care reclamanta deține 48,80% din acțiuni, în timp ce intervenienta are 50,81%, condiții în care nu se poate face o apărare fără participarea acționarului majoritar în cazul unei cauze aflate într-o instanță de judecată, menționând că interesul juridic este justificat atât de majoritatea acțiunilor deținute la societatea a cărei hotărâre se solicită a fi anulată, cât și a faptului că dorința apelantei este de a se lua o decizie în lipsa intervenientei, decizie care afectează practic acționarul majoritar al cărui vot se contestă.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește solicitarea reclamantei de anulare în parte a hotărârii AGA din 15.06.2007, pe motiv că votul exercitat de reprezentantul acționarului - SRL este nelegal exprimat, intervenienta arată că, potrivit art.126 din Legea nr.31/1990, administratorii nu pot vota în baza acțiunilor pe care le posedă dacă au calitatea de membri ai consiliului de administrație în probleme în care este pusă în discuție administrația lor, aici făcându-se în mod voit o confuzie gravă, aceea a administratorului care votează în baza acțiunilor și a celui care votează ca voință a acționarului, în cazul de față cu atât mai mult cu cât este majoritar. Se arată că numitul nu a votat în baza celor patru acțiuni pe care le deține în carul societății, el nefiind în țară în acel moment, votând reprezentantul societății care deține pachetul majoritar de acțiuni și nu are niciun fel de relevanță cine este persoana respectivă atâta timp cât ea reprezintă voința acționarului majoritar.
De asemenea, intervenienta învederează că din interpretarea art.127 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990, cu modificările ulterioare, rezultă în mod neîndoielnic, opinie susținută și de întreaga jurisprudență, că nerespectarea dispozițiilor alin.1 nu poate constitui un motiv de anulare al respectivei operațiuni, sancțiunea prevăzută fiind, așa cum menționează alineatul următor, atragerea răspunderii acționarului pentru pagubele produse societății dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută, ori, în această adunare generală nici măcar nu s-a votat o anumită operațiune la care cineva ar avea un interes, deoarece operațiunile care au stat la baza dorinței de atragere a răspunderii administratorului au avut loc în anul 2001, an în care reclamanta nu era acționar al societății. În plus, se arată că societatea este condusă de un consiliu de administrație format din trei membri, ceea ce dovedește încă o dată că este vizată direct societatea intervenientă, prin reprezentantul acesteia, și nicidecum operațiuni pretins ilegale.
Examinând, în complet de divergență, apelul declarat de reclamantă prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295 pr. civ. Curtea va constata că apelul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Astfel, reclamanta - - T, în calitate de acționar al pârâtei - Metal - a solicitat anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor - Metal - din data de 15.06.2007, cu referire la respingerea cererii de antrenare a răspunderii președintelui consiliului de administrație, pe motiv că reprezentantul - SRL, numita, trebuia să se abțină de la vot, deoarece este mama celui pus în discuție
Problema de drept ridicată în cauză este aceea dacă încălcarea interdicției prevăzute de art.127 din Legea nr.31/1990, republicată, este sancționată cu anularea hotărârii adunării generale adoptate în aceste condiții sau nu.
Potrivit art. 127 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale": 1) Acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.
(2) Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
În opinia Curții, așa cum a reținut și prima instanță, din cuprinsul dispozițiilor legale de mai sus rezultă că încălcarea interdicției din art.127 din Legea nr.31/1990, republicată, este sancționată numai cu răspunderea acționarului pentru daunele aduse societății, iar nu cu nulitatea hotărârii adoptate în aceste condiții.
În același sens, în doctrină s-a arătat că "sancțiunea încălcării obligației de abținere de la vot a acționarului cu interese contrare, prevăzută de alin. 1 este, conform al. 2, angajarea răspunderii acționarului, fără ca valabilitatea hotărârii astfel adoptate să fie afectată. Hotărârea adunării generale nu este nulă, deoarece al. 2 prevede în mod expres singura sancțiune incidentă, respectiv cea a angajării răspunderii acționarului" (, Legea societăților comerciale nr. 31/1990, Editura, B, 2007, p. 253)
Tot astfel, s-a apreciat că "nerespectarea interdicției instituite de al. 1 al art. 127 nu atrage, în principiu, nulitatea hotărârii AGA luate cu votul acționarului aflat în conflict de interese, ci doar obligarea acestuia la despăgubiri dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară și societatea a fost prejudiciată" (, Legea societăților comerciale nr. 31/1990, Analize și comentarii pe articole, Editura, B, 2007, p. 379)
Un alt autor a apreciat că "în cazul unui conflict de interese între un asociat și societate, asociatul trebuie să se abțină de la deliberarea privind operația în cauză. În caz contrar, asociatul răspunde pentru daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută" (, Drept comercial român, a VII-a, Editura Universul juridic, B, 2007, p. 226).
În opinia altui autor "administratorul acționar nu va putea vota în adunarea generală cu privire la o operațiune în care are un interes contrar societății (sub sancțiunea plății de daune societății dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută, adică dacă prin votul său a forțat acceptarea de către adunarea generală a operațiunii în care societatea are un interes contrar)" - G, Obligațiile și răspunderea administratorilor societăților comerciale, Editura, B, 1998, p. 78.
De asemenea, în practica judiciară a instanței supreme s-a stabilit că "de principiu, dispozițiile art. 127 alin. (2) din lege stipulează că sancțiunea pentru neabținerea de la vot a acționarului aflat în raport cu o operațiune în contrarietate de interese cu societatea este răspunderea pentru daunele produse societății, dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută, iar nu anularea hotărârii adoptate în aceste condiții" ( Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, decizia 2283 din 12 iunie 2007).
Așa fiind, nu pot fi primite susținerile reclamantei că există motive de nulitate a hotărârii atacate, datorită votului exprimat de reprezentantul acționarului majoritar - SRL.
Dealtfel, reclamanta nici nu este prejudiciată în vreun fel în dreptul de a formula acțiunea în răspundere dorită prin hotărârea a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, întrucât prin acea hotărâre se putea dispune, în caz de aprobare a propunerii de angajare a răspunderii administratorului, conform art. 155 din Legea nr. 31/1990, numai formularea unei asemenea acțiuni în justiție de către societate împotriva administratorului, iar nu angajarea directă a răspunderii administratorului în baza hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor.
În acest sens, interesele de acționar minoritar ale reclamantei sunt protejate de art. 155/1 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora: "(1) Dacă adunarea generală nu introduce acțiunea în răspundere prevăzută la art. 155 și nici nu dă curs propunerii unuia sau mai multor acționari de a iniția o asemenea acțiune, acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acțiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societății, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155 alin. (1).
(2) Persoanele care exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să fi avut deja calitatea de acționar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale problema introducerii acțiunii în răspundere".
În aceste condiții, nimic nu o împiedică pe reclamantă să formuleze, dacă consideră necesar, acțiunea împotriva administratorului societății pârâte, în baza art. 155/1 din Legea nr. 31/1990, astfel că nu este prejudiciată în acest drept prin hotărârea a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.
În ceea ce privește susținerile reclamantei că intervenția în interesul pârâtei formulată de intervenienta - SRL nu justifică interesul acesteia față de acțiunea formulată, Curtea reține, ca și prima instanță, că intervenienta justifică un interes legitim în prezenta cauză pentru formularea unei cereri de intervenție accesorii, având în vedere că intervenția este făcută numai pentru apărarea pârâtei, la care intervenienta este acționar majoritar, și că este pusă în discuție valabilitatea votului dat de intervenientă cu ocazia adoptării hotărârii pentru care se cere anulare în prezenta cauză.
Pentru cele arătate mai sus, nefiind identificate motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296 pr. civ. Curtea va respinge apelul declarat de reclamanta - - T ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - - T, cu sediul în Calea nr. 11 A, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 127/CC/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - Metal -, cu sediul în Str. - - de la B nr. 15, jud. T, și intervenienta - SRL, cu sediul în G,- J, jud.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
(cu opinie separată în sensul
admiterii apelului)
Grefier,
- -
OPINIE
În dezacord cu opinia majoritară, am considerat că soluția pronunțată, în prezenta cauză, ar fi trebuit să fie de admitere a apelului, de schimbare a soluției pronunțate pe fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Apreciez că problema de drept care trebuia să primeze este aceea a eficienței normei juridice invocate de reclamantă și, respectiv a ineficienței practice a aplicării interdicției de a vota prevăzute de Legea societăților comerciale în persoana acționarului, respectiv a președintelui consiliului de administrație, când se discută o problemă ce privește persoana și implicit administrarea lui. Mai mult decât atât, în speță, s-a pus în discuție existența unui interes contrar societății, care nu a fost analizat, în motivarea deciziei.
Din susținerile părților și din actele depuse la dosar, rezultă că SRL este acționar al - -. Președintele consiliului de administrație al - - este numitul, care, la rândul său, este asociat și administrator al - SRL.
În ședința adunării generale din data de 15.06 2007 s-a discut atragerea răspunderii președintelui consiliului de administrație al - -, numitul, raportat la anumite transferuri de bunuri din patrimoniul acestei societăți, în patrimoniul - SRL, la care președintele este asociat și administrator (care este acționar majoritar al - -).
Din punct de vedere al dispozițiilor cuprinse în nr. 31/1990, sunt încălcate, expres sau nu, mai multe texte legale.
Pe de o parte, art. 136 prevede că: acționarii care au calitatea de membri ai consiliului de administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acțiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar o problemă în care persoana sau administrația lor ar fi în discuție.
Datorită dublei calități pe care o are, în cele două societăți, - SRL, ca acționar direct interesat, nu putea vota, nici direct nici prin mandatar, în privința "unei probleme în care persoana lor ar fi în discuție". Ori, raportat la obiectul discuțiilor purtate în adunarea generală, respectiv atragerea răspunderii și transferul fraudulos, votul astfel exprimat nu putea fi luat în considerare, în ceea ce privește adoptarea unei hotărâri.
Pe de altă parte, într-adevăr, conform disp. art. 127 alin. 2, din aceeași lege, cționarul care contravine acestei dispoziții (Acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune) este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.
În această situație sunt aplicabile expres dispozițiile art. 155 și 155/1 din, în interpretarea dată de colegii mei.
Cu toate acestea, legea nu prevede expres incidența alin. 2 din art. 155/1, în situația în care, tocmai în adunarea generală în care se dezbate atragerea răspunderii, aceeași persoană ale cărei activități sunt supuse dezbaterii, votează, deși trebuia să se abțină de la vot.
În interpretarea majoritară, s-a apreciat că, indiferent de problemă, acționarul minoritar poate exercita o acțiune în răspundere, cu sau fără a avea o cerere prealabilă ca societatea prejudiciată să o fi formulat.
Deși, aparent, aceeași este starea de fapt în speță, o astfel de interpretare nu este în concordanță cu scopul asocierii și cu principiul stabilit de art. 136^1 din care consacră faptul că: acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari, evident în interesul societății și nu în defavoarea acesteia.
Art. 155 stabilește o fază preliminară acțiunii în justiție pornite de un acționar minoritar, stabilind că: "Acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112", iar alin. 2:Adunarea generală desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție.
Ori, tocmai preluarea dispozițiilor de la art. 112, și, implicit a celor de la art. 126, în privința majorității cu care se ia o astfel de hotărâre, implică abținerea de la vot a pârâtei care, în condiții obișnuite nu ar putea justifica niciun interes pentru modul în care s-a opus adoptării cererii acționarului minoritar.
Chiar dacă, de principiu, se consideră că nerespectarea interdicției de a vota nu ar atrage implicit nulitatea hotărârii AGA luate cu votul acționarului aflat în conflict de interese, nu numai că se conturează opinia conform căreia nu poate fi exclusă anularea hotărârii luate cu votul unui acționar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate (o analiză bine documentată în R:N:, Rolul justiției în funcționarea societăților comerciale, Ed., B, 2003, pag. 234 - 282, preluat și în,Legea societăților comerciale nr. 31/1990,Ed., B, 2007, pag.379).
apreciază că abuzul de majoritate este o exercitare discreționară a dreptului de vot de către acționarul majoritar, în vederea realizării intereselor sale individuale, în dauna interesului social și în scopul prejudicierii acționarilor minoritari. În ansamblul normelor cuprinse în nu se exclud reciproc, anularea hotărârii AGA în care s-a manifestat abuzul de putere cu acțiunea în atragerea răspunderii.
Incapacitate relativă de a vota și implicit, anulabilitatea hotărârii astfel adoptate sunt susținute și de interpretarea dată în dispozițiile art. 126 din mai sus redate.
Deși textul legal nu indică expres care este sancțiunea aplicabilă în cazul în care o persoană din categoria menționată în cuprinsul articolului își manifestă totuși dreptul de vot, prin aplicarea principiului că acolo unde legea nu distinge, nici noi nu putem dstinge, trebuie să conchidem că o hotărâre AGA adoptată cu încălcarea interdicției la care ne referim este una contrară legii și, ca urmare, anulabilă în condițiile instituite de art. 132 și următoarele din, iar o astfel de acțiune nu poate fi respinsă dacă fără acel vot nu s-ar fi întrunit majoritatea necesară pentru a fi adoptată.
Interpretând dispoziția art. 126 prin comparație cu sancțiunea prevăzută de disp. art. 125, alin. 5 din aceeași lege, regimul juridic al încălcării interdicției de a vota trebuie să fie, de asemenea, anularea hotărârii (în același sens, op.cit. pag. 377).
Chiar dacă de principiu, se apreciază că în speță, sancțiunea este acțiunea în atragerea răspunderii persoanei care se face vinovată de manifestarea unui vot în contra intereselor sociale, nefiind prevăzută expres în, în această situație, anularea hotărârii astfel obținută, nefiind implicați terți în acest proces decizional, tot de principiu, se poate aplica și sancțiunea anulării hotărârii, cu atât mai mult cu cât aceeași lege nu interzice o asemenea sancțiune.
Și din interpretarea per a contrario, în 1134/2007 a ÎCCJ, în mod adiacent, dar în același sens, s-a apreciat că vizând relația cu președintele consiliului de administrație, administratorul unic al societății cu răspundere limitată - acționar majoritar al - Metal -, interesul reclamanților în promovarea acțiunii de constatare a nulității absolute a hotărârii adunării generale a fost unul general, în beneficiul societății și al acționarilor ei, care trebuie să caracterizeze orice acțiune în anulare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, republicată, materie în care nulitatea deși nu prezintă caracterul distructiv din dreptul comun preia dispozițiile generale ale acestuia.
În fine, admiterea unei astfel de acțiuni duce implicit, în temeiul dispozițiilor art. 155 din lege, dacă s-ar fi aprobat promovarea acțiunii, ar fi fost suspendat din funcție președintele consiliului de administrație, evitându-se astfel, o eventuală acțiune păgubitoare pentru societate, pe durata judecării acțiunii.
De aceea, pentru că nu există în situația dată, o dispoziție imperativă a legii prin care să se stabilească expres faptul că singura cale de urmat este promovarea directă a acțiunii în instanță de către acționarul minoritar, dar nici o interdicție expresă în a constata nulitatea hotărârii AGA, în speță, raportat la principiul conform căruia primează interesul social, în dauna intereselor individuale, apelul trebuia admis.
Este o soluție lipsită de finalitate practică și distructivă ca o normă juridică să fie interpretată într-un sens atât de strict și neeconomic, adoptându-se o variantă incertă și, în esență, în contra spiritului Legii nr. 31/1990, redat pe scurt de disp. art. 136 din legea 31/1990.
PREȘEDINTE,
Red. FM/30.05.2008
Red. BA- 10.06.2008
Dact. /111.06.2008 - 5 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș -judecător
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Mircea Boar
