Anulare hotarare aga Spete. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 104/
Ședința publică din 08 decembrie 2008
Completul de divergență compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta "" cu sediul în S,-, județul M, reprezentată de administrator special, împotriva sentinței comerciale nr. 31/C pronunțată în Camera de Consiliu la data de 27 mai 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal răspund pârâta - apelantă "" S prin administrator special și consilier juridic, precum și reclamanta - intimată TRANSILVANIA B prin consilier juridic, lipsă fiind administratorul judiciar Târgu-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 1,00 leu.
Având în vedere că la deliberarea pe fond a cauzei nu s-a putut întruni majoritatea legală pentru pronunțarea hotărârii, întrucât cei doi judecători ai completului au avut opinii diferite asupra competenței materiale de soluționare a acțiunilor în anularea hotărârii AGA luate cu privire la societățile comerciale aflate în procedura insolvenței, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a fi judecată din nou cauza în complet de divergență.
În raport de obiectul cauzei și față de soluția dată în cauză de Tribunalul Comercial Mureș, instanța pune în discuția părților competența materială de soluționare a prezentei cauze.
Administratorul special al pârâtei apelante "" S, declară că judecătorul sindic este competent a soluționa cauza, având în vedere că este deschisă procedura insolvenței asupra societății pârâte.
Reprezentantul reclamantei-intimate TRANSILVANIA B, consideră că instanța de drept comun este competentă a soluționa prezenta cauză, deoarece ne aflăm în prezența unei hotărâri AGA desfășurate în condițiile Legii nr. 31/1990 rep. Invocă drept practică judiciară în materie, Decizia nr. 1253/R/23.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- și care privește tot societatea apelantă.
La întrebarea instanței, declară că la termenul anterior nu a înțeles exact întrebarea invocată din oficiu cu privire la excepția competenței materiale, exprimându-și o cu totul altă părere.
Cu privire la fondul cauzei, ambele părți susțin motivele invocate și prezentate și oral la termenul anterior.
Administratorul special al pârâtei apelante "" S solicită admiterea apelului astfel cum este formulat în scris, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii în constatarea nulității Hotărârii AGA a formulată de reclamanta Transilvania. Precizează că în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, modificată și art. 243 alin. 3 din Legea nr. 247/2004 reprezentarea acționarilor în AGA se poate face și prin alte persoane decât acționarii, cu excepția administratorilor. Cum societatea pârâtă se află în procedura insolvenței, calitatea de administrator statutar nu mai există în momentul AGA, el având calitatea de administrator special, aflat sub supravegherea administratorului judiciar și al judecătorului sindic, astfel că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 125 alin. 3 și art. 126 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Reprezentantul reclamantei-intimate TRANSILVANIA B cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, precizând că au fost încălcate prev. Legii nr.31/1990, Legii nr. 247/2004 și Regulamentului nr. 1/2006. privind întrunirea condițiilor de cvorum.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 31C/27.05.2008, Tribunalul Comercial Mureșa admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea de Investiții Financiare "TRANSILVANIA" SA B în contradictoriu cu pârâta SC SA S prin administrator judiciar și prin administrator special și, în consecință, a constatat nulitatea Hotărârii Adunării Generale a acționarilor "" S din data de 04.06.2007 cu privire la stabilirea remunerației administratorului special.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, s-a solicitat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale din 04.06.2007 cu privire la stabilirea remunerației administratorului special, motivându-se că societatea debitoare este supusă regimului juridic prevăzut de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, acțiunile acesteia fiind tranzacționate și cotată pe piața, astfel că hotărârea nu ar întruni cerințele prevederilor art. 135 - 138 din acest act normativ, încălcând și alte dispoziții din acest act normativ. De asemenea, reclamanta, în acțiunea introductivă de instanță, mai pretinde că s-au încălcat și dispozițiile art. 125 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. și art. 243 alin. 3 din Legea nr. 297/2004, în condițiile în care administratorul statutar al societății nu putea cumula calitatea cu cea de reprezentant al acționarului majoritar, astfel că votul exercitat este nul.
Administratorul judiciar, cât și administratorul special, se arată în continuare în hotărârea atacată, prin întâmpinările formulate au invocat excepția necompetenței materiale, ca instanță de drept comun, a instanței comerciale, invocând dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, în sensul în care competent în soluționarea acțiunii este judecătorul sindic din procedura insolvenței privind pe debitoarea ""
În ce privește această excepție, instanța de fond reține că în urma constatării ivirii conflictului negativ de competență între instanța de drept comun, respectiv încheierea din 26.11.2007, și hotărârea dată de judecătorul sindic, respectiv sentința nr. 7/14.02.2008, Curtea de Apel Tg. - M, ca instanță superioară celor două instanțe, a respins ca inadmisibilă sesizarea privind soluționarea conflictului negativ de competență, în sensul în care nu ar exista un conflict negativ de competență în accepțiunea dispozițiilor art. 20 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece incidentul nu ar fi provenit de la două instanțe diferite.
Totuși, instanța de fond reține că, deși a respins ca inadmisibilă sesizarea privind conflictul negativ de competență, efectul hotărârii Curții de Apel Tg. - Maf ost în sensul în care cele două hotărâri, obiect al pretinsului conflict negativ de competență, au fost anihilate integral, astfel că, în opinia instanței, se reține în continuare în hotărârea atacată, repartizarea inițială a cauzei și investirea completului de drept comun a instanței comerciale s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie de competență materială și funcțională a instanței.
Pe de altă parte, prima instanță argumentează că potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006 prevede că doar procedurile prevăzute de acest act normativ sunt exercitate de un judecător sindic, astfel că judecătorul sindic nu are alte competențe în afara celor prevăzute de legea insolvenței, deoarece această lege nu prevede niciun text de lege care să-l declare pe judecătorul sindic "instanță de drept comun" cu privire la toate litigiile în care ar fi implicat debitorul asupra căruia s-a deschis procedura insolvenței.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reține, în esență, că nu pot fi primite criticile reclamantei legate de vreun motiv de nulitate absolută sau relativă privind procedura de convocare și informare a acționarilor asupra ordinii de zi, însă, în ce privește votul exercitat la această ședință, instanța de fond arată că este interzis, potrivit art. 127 din Legea nr. 31/1990 rep. ca administratorul statutar să-și voteze sieși remunerația și, totodată, potrivit Legii 297/2004 este interzis administratorilor să-i reprezinte pe acționari atunci când fără votul acestora s-ar fi obținut majoritatea cerută.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel "" S prin administratorul special solicitând ca, prin admiterea apelului, să se dispună schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță. În motivare, se reiterează argumentele prezentate și în fața instanței de fond, în sensul în care în fapt ar fi fost competența judecătorului sindic să se pronunțe asupra acțiunii, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, din această perspectivă Legea nr. 31/1990 rep. și Legea nr. 297/2004 necompletând prevederile Legii 85/2006. În continuare, pretinde că reclamanta intimată este lipsită de interes în promovarea acțiunii, că nu ar avea calitate procesuală activă în promovarea aceleiași acțiuni. Pe fondul cauzei pretinde că nu este întemeiată acțiunea, motivele invocate în fața instanței de fond fiind, astfel, reiterate.
Ca urmare a faptului că nu s-a putut întruni majoritatea legală pentru pronunțarea hotărârii în ce privește competența materială de soluționare a acțiunilor în anularea hotărârii luate cu privire la societățile comerciale aflate în procedura insolvenței, în baza art. 257 Cod procedură civilă s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a fi soluționată cauza, în ce privește acest aspect al competenței materiale, de un complet de divergență.
Așadar, instanța de apel, în majoritate legală, pornește de la constatarea că prin încheierea nr. 12/17.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg. - M ( 97 - 98 dos. primă instanță) a respins sesizarea privind pretinsul conflict negativ de competență ca inadmisibil pornind de la premisa că situația de fapt nu întrunește elementele unui conflict de competență, normele procedurale care reglementează conflictul de competență fiind de strictă interpretare, din acest punct de vedere neputându-se ivi un conflict de competență negativ între judecătorul sindic și un complet comercial d e la aceeași instanță.
De altfel, așa cum s-a consacrat în practică, în interiorul aceleiași instanțe, atunci când se constată că o altă secție a aceleiași instanțe este competentă a soluționa cauza, completul inițial sesizat transferă, ca o procedură de natură administrativă, la secția considerată competentă, fără a se declanșa un conflict negativ de competență. De altfel, și doctrina s-a exprimat în același sens, iar dacă completul care a transferat inițial se consideră necompetent, s-a opinat că ar fi condiții pentru a aprecia că s-ar fi întrerupt cursul judecății încheierea prin care s-a întrerupt cursul judecății ar putea fi atacată cu apel, potrivit art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă (a se vedeaCodul d e procedură civilă comentat și adnotat,, vol. I, Ed., B, 2001, p. 73).
Din această perspectivă, instanța de fond a greșit atunci când a apreciat că a fost soluționat conflictul negativ de competență apreciind că cele două hotărâri prin care instanțele s-au declarat necompetente ar fi fost astfel "anihilate".
Dimpotrivă, prin soluționarea pe fond a cauzei, instanța de apel constată că prima instanță s-a considerat competentă material, mai ales că a și dezvoltat argumente în acest sens în hotărârea atacată, astfel că nu se poate pune problema că prin încheierea nr. 12/17.03.2008 a Curții de Apel Tg. - M s-ar fi tranșat problema necompetenței materiale în soluționarea cauzei, din acest punct de vedere fiind justificată analiza competenței materiale, ca și chestiune de ordine publică, de către instanța de apel.
Nu este contestat faptul că față de debitoarea "" s-a declanșat procedura insolvenței conform încheierii nr. 599/25 aprilie 2007, dos. nr. 506/2007 al Tribunalului Comercial Mureș.
Prin Hotărârea din 16 mai 2007, hotărâre ce a nu fost contestată în vreun fel, a fost numit administrator special potrivit art. 18 și următoarele din Legea nr. 85/2006 privind insolvența.
Prin Hotărârea din 04.06.2007, cea care face obiectul prezentei cauze fiind contestată de un acționar semnificativ, s-a stabilit de către acționarii prezenți remunerația administratorului special la 14.250 lei lunar de la data numirii în această funcție.
Art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că "După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora(subl. mea),un reprezentant, persoană fizică sau juridică, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului.".
Este evident că hotărârea s-a circumscris dispozițiilor legale prevăzute de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acționarii convocați în adunarea generală pronunțându-se asupra remunerației potrivit sintagmei legale ". va desemna, pe cheltuiala acestora.".
Pornind de la această constatare evidentă, ținând cont că Hotărârea a fost luată conform prescripțiilor legale ce reglementează procedura insolvenței, în raport cu un subiect oficial al acestei proceduri, respectiv administratorul special, în cauză nu pot fi incidente decât dispozițiile speciale ale procedurii insolvenței, respectiv ale Legii nr. 85/2006.
În raport cu aceste dispoziții, este clar că instanța comercială apare ca o instanță de drept comun, iar judecătorul sindic este o instanță specializată, ce se raportează la norme speciale, norme ce se aplică cu prioritate în raport cu normele generale ale Legii nr. 31/1990. De altfel, art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la. cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Or, printre aceste cereri intră și contestațiile împotriva hotărârilor luate în temeiul art. 18 din Legea nr. 85/2006 pentru simplul motiv că natura juridică a dispoziției din 04.06.2007 ține de procedura insolvenței și a fost luată față de un subiect oficial al procedurii insolvenței, respectiv administratorul special.
Este de observat că un astfel de subiect oficial nu este prevăzut în Legea nr. 31/1990 rep. ci în actul normativ cu caracter special, respectiv Legea nr. 85/2006.
Așadar, este competența materială, de atribuțiune în ce privește natura juridică a conflictului dedus judecății a judecătorului sindic de a soluționa acțiunea introductivă, ce face obiectul prezentei cauze.
Ca atare, instanța urmează a admite apelul formulat, va anula hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, respectiv judecătorului sindic numit potrivit procedurilor legale în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul prin administrator special, cu sediul în S,-, județul M, formulat împotriva sentinței comerciale nr. 31/C/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, dosar nr- și, în consecință:
Anulează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, respectiv judecătorului sindic, în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./18.01.2009
Jud.fond..
Cu opinie divergentă
Opinia divergentă este în sensul soluționării pe fond a apelului, deoarece în mod corect cauza a fost soluționată în primă instanță de către completul de drept comercial și nu de judecătorul sindic.
În ce privește competența materială a instanței de drept comercial, invocăm următoarele motive în favoarea opiniei divergente:
TRANSILVANIA SA a atacat în baza art.133 din Legea nr.37/1990 rep. hotărârea AGA SC SA S din data de 4.06.2007.
Aceasta este o acțiune de competența instanței comerciale, respectiv a tribunalului, având în vedere dispozițiile speciale din Legea nr.31/1990 rep. și cele ale art.2 alin.1 pct.1 lit.a pr.civ.
Chiar dacă prin hotărârea AGA s-au luat măsuri cu privire la administratorul special, competența de soluționare a acțiunii revine instanței de drept comun și nu judecătorului sindic deoarece suntem în prezența unei hotărâri AGA desfășurate în condițiile Legii nr.31/1990 rep.
În consecință acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.31/1990 rep. lege care la art.132 reglementează modalitatea în care se pot ataca hotărârile AGA.
La art.132 alin.7 din Legea nr.31/1990 rep. se menționează că acțiunea se introduce la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul societatea.
Având în vedere faptul că nu se menționează o cale de atac specială, împotriva hotărârii dată în primă instanță se poate formula apel potrivit art.282 pr.civ. acțiunea neregăsindu-se printre excepțiile de la art.2821pr.civ.
Dacă am considera că hotărârile AGA prin care se desemnează administratorul special au un regim diferit față de orice altă hotărâre AGA ar însemna să luăm părții o cale de atac, respectiv apelul, având în vedere faptul că hotărârile judecătorului sindic pot fi atacate doar cu recurs, potrivit art.8 din Legea nr.85/2006.
De altfel nu există nicio dispoziție legală care să facă distincție între hotărârile AGA, în funcție de obiectul acestora.
Printre atribuțiile judecătorului sindic reglementate de art.11 din Legea nr.85/2006 nu este prevăzută competența în soluționarea acțiunilor privind hotărârile AGA.
În ce privește fondul apelului declarat împotriva sentinței comercial nr.31/2008 a Tribunalului Comercial Mureș, acesta nu va fi analizat câtă vreme apelul a fost soluționat doar sub aspectul stabilirii competenței.
Judecător,
Red.
Tehnored.
5 exp.
12.02.2009.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
