Anulare hotarare aga Spete. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.106
Ședința publică din 27 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
GREFIER: -
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, apelurile formulate de reclamantul F și pârâții LINE T, și Di împotriva sentinței civile nr. 15/ din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că pârâții apelanți au depus prin registratura instanței, la data de 26 mai 2008, concluzii scrise.
Având în vedere că dezbaterea apelurilor a avut loc în ședința publică din 20 mai 2008, când cele declarate au fost consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 15/ din 4 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș, respingând excepțiile lipsei calității procesuale active și cea a lipsei interesului legitim, a admis acțiunea formulată de reclamantul F în contradictoriu cu pârâții LINE T, și Di și a dispus anularea hotărârii adunării generale extraordinare a asociațiilor nr. 4 din data de 13 iulie 2007, cu dată certă nr. 80/13.07.2007, respingând, totodată, capătul de cerere privind anularea actului constitutiv al societății pârâte, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamantul Fac hemat în judecată pârâții LINE, și Di solicitând instanței anularea hotărârii adunării generale nr. 4 din 13 iulie 2007, precum și a actului constitutiv al societății, cu dată certă nr. 82/13.07.2007.
În motivarea cererii s-a arătat că adunarea a cărei hotărâre este atacată a fost întrunită cu încălcarea atât a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, republicată, cât și a actelor constitutive ale persoanei juridice, în sensul că adunarea nu a fost convocată de către organul administrativ din care face parte și reclamantul, potrivit dispozițiilor art. 12.2 din statut. De asemenea, decizia de înlocuire a sa și de numire a unui alt membru în consiliul de administrație nu este în competența adunării generale extraordinare a asociaților, iar potrivit art. 192 alin. 2 din Legea societăților comerciale, hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv se iau cu votul tuturor asociaților, în afară de cazul când actul constitutiv sau legea nu dispun altfel. Or, statutul și contractul de societate ale pârâtei, inclusiv actele adiționale, nu prevăd altceva. În aceste condiții, cum hotărârea adunării generale extraordinare a asociaților nu poartă și semnătura reclamantului, este evident că ea nu întrunește condiția de validitate expres stabilită de textul menționat.
Pârâta LINE, prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului întrucât este știut faptul că administratorii nu pot vota, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii sau orice altă problemă în care persoana sau administrația lor ar fi puse în discuție, excepția fiind întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin. 4 și cele ale art. 196 din Legea societăților comerciale, care statuează expres că administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. De asemenea, a invocat și excepția lipsei interesului legitim al reclamantului, care nu justifică vreun interes social, ci unul personal.
În ceea ce privește fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că adunarea generală a fost convocată la cererea asociatului, deținător al unui procent de 37% din capitalul social, astfel că, în speță, sunt incidente prevederile art. 195 alin. 1 și 2, reclamantul fiind convocat prin notificarea înregistrată la Societatea Civila de Executori Judecătorești & sub nr. 229/26.06.2007. Cu toate că acesta face parte din consiliul de administrație al societății, fiecare din cei trei membri are puteri depline și nelimitate, nefiind, așadar, necesar să lucreze împreună, aspect care rezultă și din cuprinsul art. 76 alin. 1 din actul normativ menționat. Referitor la al doilea capăt de cerere pârâta a învederat faptul că prin hotărâre a adunării generale se poate proceda la modificarea actului constitutiv, iar față de dispozițiile art. 191 și 192 din lege, prin art. 12.9 din statutul societății s-a prevăzut o excepție, stabilindu-se că intră în competența adunării generale extraordinare a asociaților orice alte modificări ale statutului și contractului de societate.
Prima instanță, apreciind că acțiunea reclamantului este întemeiată, a admis-o reținând că în art. 12.2 din statutul societății este stipulată modalitatea de convocare a adunării generale, respectiv de către organul administrativ - consiliul de administrație - în componența căruia sunt trei persoane: Di - președinte, - vicepreședinte și F - membru. Însă, adunarea nu a fost convocată în această modalitate, ci în temeiul art. 119 din Legea nr. 31/1990, respectiv la cererea unui asociat care deține 37% din capitalul social -, cum, de altfel, a arătat societatea pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar. În această situație, cererea asociatului, înregistrată cu dată certă, trebuia să fie anexată la procesul-verbal încheiat cu ocazia desfășurării ședinței, care trebuia să aibă loc în termen de 1 lună (art. 119 alin. 2), împrejurare în care textul art. 119 alin. 1 se referă la convocarea de îndată a adunării generale de către administrator, respectiv, de consiliul de administrație al societății, consiliu din care făcea parte și reclamantul. Deși societatea pârâtă se prevalează de art. 119 și 195 din lege, convocarea adunării nu s-a efectuat pentru termenul prevăzut de alin. 2 al art. 119, adică într-o lună de la primirea cererii asociatului care a solicitat-
Apărările pârâtei potrivit cărora convocarea adunării generale putea fi făcută de oricare dintre cei trei membri ai consiliului de administrație, fiecare având puteri depline și nelimitate, nefiind specificat în actele adiționale că administratorii trebuie să lucreze împreună, invocând în susținerea acestei afirmații prevederile art. 76 alin. 1, (dar, care, se referă la societățile în nume colectiv) nu au fost primite de tribunal. Astfel, potrivit art. 13.1 din actul constitutiv societatea este administrată de un consiliu de administrație compus din 3 persoane. Prin urmare, acesta este organul administrativ care își exercită atribuțiile potrivit art. 13.4, inclusiv pe aceea de a convoca adunarea generală a asociaților (lit. l). Convocarea astfel "realizată" nu a fost, însă, publicată nici în Monitorul Oficial și nici într-un ziar de largă răspândire, așa cum prevăd imperativ dispozițiile art. 117 alin. 3, situație în care, hotărârea adunării este lovită de nulitate absolută, fiind luată fără respectarea normelor privitoare la convocare.
Chiar dacă reclamantul, în calitate de acționar și membru al consiliului de administrație, potrivit art. 126 din lege nu putea să voteze descărcarea gestiunii sau o problemă în care persoana sa este în discuție, el putea, totuși, să participe și să voteze celelalte aspecte supuse dezbaterii (de ex. modificarea actului constitutiv, analiza situației economico-financiare a societății, programul strategiei de dezvoltare, aprobarea încheierii unor contracte etc.).
Referitor la desfășurarea adunării generale judecătorul fondului a reținut că nu au fost respectate regulile legale și statutare privitoare la deliberare și la exprimarea voinței sociale reale. Astfel, din conținutul procesului-verbal încheiat cu acea ocazie nu se observă că ar fi existat discuții și puncte de vedere ale celor prezenți, regăsindu-se, de fiecare dată, expresia "propunerea este supusă la vot, iar adunarea generală votează pentru cu unanimitatea voturilor membrilor". În lipsa dovezii convocării adunării generale prin atașarea la procesul-verbal a câte unui exemplar din Monitorul Oficial și din ziarul în care a fost publicat convocatorul, cât și în lipsa precizărilor obligatorii referitoare la prezența și modalitatea votării, deliberările adunării sunt lipsite de validitate, iar procesul-verbal întocmit nu poate suplini omisiunile și încălcarea dispozițiilor obligatorii ale legii.
În ceea ce privește modificarea actului constitutiv, prin prisma dispozițiilor art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, în absența reclamantului, în calitate de asociat, deși pârâta a indicat excepțiile de la aceste prevederi, cuprinse în art. 12.9, respectiv "excepții de la lege", prima instanță a constatat că nu este prevăzută mențiunea în baza căreia să poată fi aduse modificări actului constitutiv în absența unui asociat. Totuși, solicitarea reclamantului privind anularea actului constitutiv nu a fost primită, reținându-se că cererea excede acțiunii de față, prin admiterea căreia, anularea hotărârii adunării generale care a adus modificări sau a elaborat un nou act constitutiv se răsfrânge și asupra acesteia.
Analizând excepțiile invocate de societate tribunalul a reținut, contrar susținerilor acesteia, că cererea în anulare vizează și alte aspecte cuprinse pe ordinea de zi și în convocator, prin cererea de chemare în judecată sesizându-se încălcări atât ale legalității convocării însăși, cât și ale desfășurării adunării generale, nefiind incidente prevederile art. 132 alin. 4. Interesul reclamantului de a ataca hotărârea adunării generale derivă din chiar calitatea sa de acționar al societății a cărei hotărâre o atacă, această particularitate a dovedirii interesului prin simpla dovadă a calității de acționar care a absentat de la adunare întâlnindu-se și în cazul unei acțiuni în constatarea nulității hotărârii, atunci când cererea este introdusă de un acționar.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, au declarat recurs atât pârâții LINE T, și Di, cât și reclamantul F, cererile lor fiind recalificate ca fiind apeluri prin încheierea de ședință de la termenul din 22 aprilie 2008.
Pârâții apelanți au cerut modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, solicitând, totodată, în temeiul art. 300 alin. 2 și 3 din Codul d e procedură civilă, suspendarea de urgență a executării hotărârii tribunalului până la soluționarea căii de atac.
Pârâții au arătat că deși în primă instanță au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cerând, pe cale de consecința, respingerea acțiunii ca fiind promovata de o persoana lipsita de calitate, precum și excepția lipsei interesului legitim solicitând respingerea acțiunii ca fiind promovata de o persoană lipsită de interes, în mod nelegal tribunalul a respins ambele excepții considerând că, raportat la obiectul adunării generale extraordinare a asociaților, acesta avea calitatea de aoa taca. Reclamantul Faî nțeles să solicite anularea hotărârii adunării generale extraordinare a asociaților nr. 4/13.07.2007, având data certa nr. 80/13.07.2007, în condițiile în care această hotărâre se referă la schimbarea sa din funcția de administrator al societății comerciale.
Teoria și practica în domeniu indică expres că administratorii nu pot vota, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii sau orice altă problemă în care persoana sau administrația lor ar fi în discuție. Prin urmare, ori de cate ori hotărârea adunării generale vizează unul dintre aceste aspecte, decizia adoptată nu va putea fi atacată în justiție de administratori. În acest sens sunt și prevederile legale, respectiv art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, care, în conformitate cu art. 196, este aplicabil și societăților cu răspundere limitată. Este de remarcat faptul că, prin admiterea acțiunii și anularea hotărârii adunării generale, reclamantul apelant a fost practic repus în situația anterioară, respectiv în funcția de administrator, membru al consiliului de administrație. În acest context, prima instanță în mod eronat a considerat că reclamantul apelant putea să se pronunțe împotriva celorlalte aspecte ale ordinii de zi.
În ceea ce privește excepția lipsei interesului legitim s-a arătat că reclamantul a solicitat anularea hotărârii adunării generale și a actului constitutiv al societății fără ca din cuprinsul cererii de chemare în judecată să reiasă care ar fi fost motivele care să ducă la această consecință, raportat la interesul social și nu la cel personal. Atât teoria, cât și practica în materie consideră că acțiunea în anularea hotărârii adunării generale are caracterul unei acțiuni sociale, fiind exercitată exclusiv în folosul societății și al acționarilor, iar nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă, implicit, ea are și consecințe de această natură. În mod nelegal prima instanță a motivat, din oficiu, interesul reclamantului ca fiind acela derivând din calitatea sa de acționar, făcând analogie cu o acțiune de constatare a nulității hotărârii.
În speță, însă, potrivit jurisprudenței calitatea de acționar nu implică însăși interesul comun al societății și al tuturor asociaților, iar reclamantul nu a făcut dovada ocrotirii acestui interes. Dimpotrivă, prin revocarea hotărârii contestate el a obținut un avantaj personal, respectiv funcția de administrator cu puteri depline și nelimitate, membru al consiliului de administrație.
Pe de altă parte, acesta a formulat și o acțiune de dizolvare cu consecința lichidării SRL. cerere care a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș, fiind în prezent respinsă, iar ulterior o cerere de retragere din societate, care face obiectul dosarului nr-, având termen de soluționare la 23 mai 2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâții apelanții au învederat că în mod greșit prima instanță a considerat că acțiunea reclamantului este întemeiată și, în concluzie, se impune a fi admisă, considerând nelegal că apelanții nu ar fi respectat prevederile imperative ale Legii 31/1990, republicată, precum și cele ale statutului societății. În opinia tribunalului, conform art. 12.2. din statut, este stipulată modalitatea de convocare a adunării generale extraordinare a asociaților. De asemenea, judecătorul a reținut o componență greșită a consiliului de administrație (considerând că, la momentul convocării, el era alcătuit din Di, și F ). În realitate, de la data de 19 octombrie 2000, consiliul de administrație este compus din Di, și F, care au fost învestiți fiecare cu puteri depline și nelimitate, conform art. 5 din actul adițional autentificat sub nr. 1614/19.10.2000.
Deși prima instanță a constatat că, în speță, convocarea s-a făcut ca urmare a notificării formulate de către unul din asociați, care deține 37% din capitalul social, totuși, fără ca acest aspect să fi fost invocat de reclamant și fără suport probator, a reținut că respectiva notificare nu ar fi fost anexată la procesul-verbal al adunării. În realitate, această notificare a fost anexată și depusă ulterior, împreună cu procesul-verbal, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
În continuare, tribunalul a apreciat că nu ar fi fost respectate dispozițiile imperative ale legii, în sensul că adunarea generală extraordinară a asociaților astfel convocată nu ar fi respectat prevederile art. 119 din Legea societăților comerciale. Astfel, notificarea a fost predată către președintele consiliului de administrație la 20 iunie 2007, iar convocatorul nr. 229 pentru întrunirea adunării generale a fost trimis în data de 26 iunie 2007, adunarea fiind convocată în 12 iulie 2007, orele 14,30, în prima convocare, și în 13 iulie 2007, orele 14,30, în cea de a doua, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 119 alin. 1 și 2.
Greșit s-a reținut că adunarea generală nu ar fi fost convocată de către consiliul de administrație din care făcea parte și reclamantul întrucât dispozițiile imperative ale Legii societăților comerciale, respectiv art. 119 alin. 3, sunt foarte clare în acest sens: în situația în care administratorul nu procedează la convocare, aceasta poate fi cerută prin instanță. De asemenea, judecătorul fondului a făcut abstracție de prevederile art. 5 din actul adițional autentificat sub nr. 1614/19.10.2000, în care se menționează că "administrarea societății va fi realizată de cei 3 asociați cu puteri depline și nelimitate pe o perioadă nelimitată", prin acesta fiind modificat conținutul inițial al art. 13.1 din statut, prevedere reținută în motivarea sentinței apelate.
De remarcat este și faptul că, deși anterior tribunalul a invocat textul art. 119 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, care se regăsește în capitolul dedicat societăților pe acțiuni, totuși el refuză să considere o motivare suficientă prevederile art. 76 alin. 1 cu argumentarea că acestea se referă la societățile în nume colectiv. În acest context, și ținând cont de art. 195 pct. 2, orice asociat care reprezintă cel puțin 1/4 din capitalul social poate cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări, cerere pe care administratorii au obligația legală să o finalizeze.
Tot în mod nelegal, prima instanță a invocat din nou prevederi care se regăsesc în capitolul dedicat societăților pe acțiuni, respectiv art. 117 alin. 3 referitor la nerespectarea dispozițiilor privitoare la publicarea convocatorului într-un cotidian de circulație și în Monitorul Oficial. Dimpotrivă, în statutul societății, respectiv în art. 12 intitulat "Adunarea Generală", la pct. 12.1 se arată că adunarea va fi convocată printr-un preaviz expediat cu cel puțin 15 zile înainte prin scrisoare cu aviz de primire. În speță, convocarea s-a făcut prin expedierea convocatorului prin intermediul executorului judecătoresc, care a confirmat primirea lui de către reclamant cu 15 zile înainte de data ședinței, convocatorul fiind trimis prin notificarea înregistrată la Societatea Civila de Executori Judecătorești & sub nr. 229/26.06.2007, comunicată reclamantului în 26 iunie 2007 prin afișare la adresa acestuia și prin predare în aceeași dată de către curierul special
De asemenea, instanța a reținut în mod greșit că reclamantul putea să se pronunțe cu privire la celelalte aspecte prevăzute în convocator, care nu țineau de revocarea sa din funcția de administrator, omițînd să aibă în vedere faptul că, deși a fost convocat legal, el a înțeles să conteste convocatorul și nu s-a prezentat la ședință pentru a vota. Acest convocator a conținut atât ordinea de zi, cât și textul integral al modificărilor propuse, materializat prin propunerea de nou act constitutiv ce a fost atașată convocatorului, conform dispozițiilor art. 117 alin. 7 din Legea societăților comerciale, cuprinzând, deci, textul integral al propunerilor de modificare.
Argumentele reținute de prima instanță ca demonstrând nerespectarea regulilor statutare și legale cu privire la deliberare și exprimarea voinței sociale sunt netemeinice, iar motivarea este cel puțin superficială. Convocatorul a conținut atât ordinea de zi a ședinței, cât și textul integral al modificărilor propuse, materializat prin propunerea de nou act constitutiv ce a fost atașată convocatorului. În plus, în cadrul adunării generale extraordinare a asociaților s-a dat citire textului integral al modificărilor aduse, iar prin procesul-verbal încheiat s-au analizat propunerile de modificare a întregului statut, inclusiv sub aspectul unificării acestuia cu contractul de societate într-un act constitutiv unic, hotărârea adoptata modificând în integralitate statutul. Apoi, judecătorul fondului revine la neatașarea la procesul-verbal a convocărilor prin ziar și prin Monitorul Oficial, concluzionând că în acest context deliberările sunt lipsite de validitate, iar procesul-verbal întocmit nu poate suplini omisiunile și încălcările legii.
În realitate, statutul societății a stabilit care este modalitatea de convocare, aceasta fiind respectată, făcându-se mențiune despre ea în procesul-verbal, atașându-se, totodată, convocatorul, precum și dovada primirii lui, documente ce au fost depuse și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, odată cu înregistrarea hotărârii și a actului constitutiv.
Ignorând aspectele învederate de pârâți prin întâmpinarea formulată și concluziile scrise depuse la dosar, instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică. Conform art. 192 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, referitor la societățile comerciale cu răspundere limitată, modificarea actului constitutiv se poate face prin votul tuturor asociaților, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevăd altfel. De asemenea, adunarea generală decide cu votul majorității absolute a asociaților și a părților sociale, în afară de stipulație contrară, dispozițiile art. 193 alin. 3 prevăzând soluția pentru situația în care, o adunare generala legal convocată, nu poate lua hotărâri valabile din cauza neîntrunirii majorității cerute.
Pârâții apelanți susțin că deși au indicat în mod expres excepțiile prevăzute de statutul societății, tribunalul nu a ținut seama de acestea. Astfel, cu privire la neîntrunirea cvorumului necesar pentru modificarea statutului, erau prevăzute următoarele: adunările generale ordinare sau extraordinare, conform pct. 12.5 din vechiul statut, în vigoare la data operării modificărilor, erau valid constituite în prima convocare cu prezența a 75% din capitalul social, adunarea putând să decidă cu majoritatea absolută a capitalului social, iar în a doua convocare, adunarea era valabil constituită prin prezența a 51% din capital. Adunarea generală convocată din nou putea decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea de capital reprezentată de asociații prezenți. Prin urmare, adunarea generală extraordinară a fost legal și statutar convocată, luând decizii valide în a doua convocare, conform dispozițiilor actelor constitutive.
Nu în ultimul rând, se precizează că înțelesul noțiunilor de contrarietate cu legea sau cu actul constitutiv a unei hotărâri a adunării generale a asociaților, utilizată de alin. 2 al art. 132, atât în teorie, cât și în practica judiciară sunt în sensul că legiuitorul are în vedere o neconformitate a hotărârii cu dispozițiile legale, generale sau speciale, de la care acționarii votanți nu pot deroga, adică cu unele norme imperative onerative ori prohibitive, și nu cu cele dispozitive ori supletive. cu actul constitutiv a unei hotărâri trebuie înțeleasă în sensul de neconformare față de dispozițiile actului constitutiv, în situația și în măsura în care acționarii care au aprobat actul constitutiv ori care au consimțit la modificarea sau completarea lui ulterioară, au decis să deroge de la o anumită dispoziție legală care permite o astfel de posibilitate.
Și reclamantul apelant a solicitat modificarea în parte a sentinței civile atacate, însă, în sensul admiterii în tot a acțiunii sale și anularea actului constitutiv al LINE, cu data certă nr. 82/13.07.2007 acordată de avocat, nu doar a hotărârii adunării generale extraordinare a asociaților nr. 4/13.07.2007.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea atât a hotărârii adunării generale a asociaților nr. 4/13.07.2007, cât și a actului constitutiv al societății, dovedind în acest sens faptul că adunarea generală extraordinară a asociaților LINE din data de 13 iulie 2007 fost constituită cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, a statutului societății și a contractului de societate.
Adunarea a fost întrunită în temeiul convocatorului nr. 229 din 26 iunie 2007, act împotriva căruia apelantul a formulat contestație prin care a invocat nelegalitatea lui considerând că au fost încălcate în mod flagrant o serie de dispoziții cuprinse în Legea societăților comerciale, precum și în actele constitutive ale societății, contestația sa fiind înregistrată și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin încheierea nr. 10046 pronunțată la data de 24 iulie 2007 în dosarul nr. 23545/2007, sens în care a și fost emis certificatul de înregistrare, depunere și menționare acte din data de 1 august 2007.
Potrivit prevederilor art. 12.2 din statut, adunarea generală se convocă de către organul administrativ. Or, în componența acestuia sunt trei persoane, conform actelor adiționale formulate la actele statutare, printre care și reclamantul.
Referitor la competența adunării generale extraordinare a asociaților de a adopta deciziile cuprinse în hotărârea atacată apelantul a subliniat faptul că este adevărat că prevederile art. 191 și următ. din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, nu fac distincție cu privire la cele două forme ale adunării generale în cazul societăților cu răspundere limitată, însă nimic nu împiedică asociații să facă o asemenea distincție prin actele constitutive ale societății, distincție permisă de legiuitor, situație în care prevederile actelor constitutive ale societății, care vin în completarea, iar nu în încălcarea dreptului general în materie, devin general obligatorii pentru toți asociații și reprezentanții societății. Decizia de numire a unui nou administrator nu este de competența adunării generale extraordinare a asociaților, neputând fi circumscrisă în categoria generală prevăzută la art. 12.10 lit. h) din statut (oricare alte modificări a statului sau contractului de societate) atât timp cât aceasta este prevăzută în mod expres și foarte clar în competența adunării ordinare, la art. 10.9 lit. b) din același act constituitv (să aleagă pe administratori și să le stabilească retribuțiile), altfel s-ar încălca cele mai elementare dispoziții legale și principii generale ale dreptului român, preluate chiar din dreptul R și valabile de milenii, inclusiv regula universal valabilă în dreptul românspecialia generalibus derogant.
Argumentul invocat de pârâți în sensul valabilității deciziilor adoptate în cadrul adunării generale extraordinare a asociaților, deși acestea erau de competența expresă adunării generale ordinare, respectiv că cele două adunări sunt formate din aceiași trei asociați, în opinia reclamantului, nu poate fi reținut. Ceea ce a determinat atribuțiile celor două forme de adunare generală, inclusiv natura juridică a acestora, a fost voința tuturor asociaților la momentul constituirii societății comerciale, devenind, astfel, voință societară, care nu poate fi înfrântă de către unii sau alții dintre asociați în vederea urmăririi în exclusivitate a interesului propriu.
Așa cum s-a arătat în cuprinsul cererii introductive de instanță în speță a fost încălcată în mod flagrant și dispoziția cuprinsă în art. 192 alin. 2 din Legea societăților comerciale, care prevede în mod expres și imperativ că entru p. hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevăd altfel. Or, în cuprinsul actelor constitutive ale societății, respectiv statutul și contractul de societate, sau în actele adiționale ulterioare, nu se prevede nici o derogare de la dispozițiile menționate, situație în care nu suntem în prezența unei excepții de la prevederile art. 192. În acest sens, apelantul invocă și art. 12.7 din actul constitutiv, care arată că "hotărârile adunării generale luate în conformitate cu legea și cu prezentul statut, sunt valabile și pentru asociații absenți sau contestatari, exceptând dispozițiile legilor aplicabile în acest sens".
Deși asociații au adus unele derogări de la reglementarea cuprinsă în Legea nr. 31/1990, în privința cvorumului și a majorității necesare în vederea adoptării în mod valabil a hotărârilor adunării generale a asociaților, ordinare sau extraordinare, cu privire la condiția necesității votului tuturor asociaților în cazul hotărârilor având ca obiect modificarea actului constitutiv nu s-a stabilit nici o derogare. Distincția menționată se regăsește și în dispozițiile art. 192, care la alin. 1 și 2 stipulează următoarele: adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel; pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevăd altfel. Întrucât legea face o distincție clară între cele două situații, în condițiile în care voința asociaților ar fi fost aceea de a deroga de la art. 192 alin. 2, se impunea indicarea expresă a acestei derogări, după cum s-a procedat, de altfel, în cazul derogării de la art. 192 alin. 1.
Atâta timp cât hotărârea adunării generale extraordinare a asociaților LINE nu este semnată și de către reclamant, în calitate de asociat, aceasta nu întrunește condiția de validitate expres stabilită prin art. 192 alin. 2. Astfel, nu numai că se revocă în mod arbitrar din funcție un administrator numit prin însăși actele constitutive ale societății, ci mai mult, se procedează și la numirea unei persoane din afara societății, cetățean italian, ceea ce duce la concluzia că el este un apropiat al celor doi pârâți pesoane fizice (care, întâmplător, își are domiciliul în aceeași localitate cu aceștia din urmă) de asemenea, cetățeni italieni, prin aceasta înfrângându-se voința socială în vederea realizării exclusive a intereselor personale ale celorlalți asociați. Se poate considera, așadar, că se încălcă caracterulintuitu personaeal societății cu răspundere limitată. Reclamantul apreciază că prin validarea modificărilor adoptate prin hotărârea contestată, pornind de la caracterul de societate de capital al societății cu răspundere limitată, trăsătură extrapolată în prezenta, se nimicește în mod iremediabil caracterul complementar al acestei forme societare, acela de societatea de persoane.
De remarcat este și faptul că la pct. 3 al hotărârii adunării generale extraordinare a asociaților se arată următoarele: "modificarea prevederilor statutului societății și adoptarea unui nou act constitutiv actualizat al societății, ca urmare a modificărilor aduse în decursul timpului de la constituire până în prezent și conform hotărârilor adoptate de către adunarea generală, care cumulează statutul societății și contractul de societate", formulare care este extrem de vagă și contrară legii. Prin asocierea termenilor "modificare" și "actualizare" se creează o stare de confuzie pe care cei doi asociați care au întocmit hotărârea doreau în mod voit să o inducă. Potrivit dispozițiilor art. 204 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, după fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul, vor depune la registrul comerțului actul modificator și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, însă, în forma "actualizată" a actului constitutiv depus de cei doi asociați sunt cuprinse o serie de modificări majore, în cuprinsul celor mai multe articole.
Prima instanță a reținut în mod corect că hotărârea adunării generale extraordinare a asociaților nr. 4/13.07.2007 a fost adoptată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, atât cu privire la convocare, cât și cu privire la modalitatea în care s-au desfășurat deliberările în ședință, încălcându-se astfel dispozițiile art. 192 alin. 2 din lege, în mod just fiind respinse și excepțiile invocate de pârâți.
Referitor la petitul prin care s-a solicitat anularea actului constitutiv apelantul consideră că acesta greșit a fost respins în urma unei interpretări eronate a dispozițiilor legale în materie. Astfel, deși în motivarea sentinței atacate s-a reținut că în urma adoptării hotărârii adunării generale extraordinare a asociaților au fost aduse modificări actelor constitutive ale societății, procedându-se la emiterea unui act constitutiv în formă actualizată, a cărui anulare s-a cerut, tribunalul a respins acest capăt de cerere. În speță, în opinia reclamantului, sunt incidente dispozițiile din dreptul civil cu privire la nulitatea și efectele nulității actului juridic civil. Potrivit principiuluiresoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, un act juridic nul atrage în mod obligatoriu nulitatea actelor subsecvente, însă, deși instanța a constatat că există un raport de subsecvență între hotărârea adunării generale a asociaților și actul constitutiv actualizat, fără nici un temei nu a dispus și anularea acestuia din urmă.
Ambele părți au depus întâmpinare (filele 18-23 și 38-39) prin care au solicitat respingerea apelurilor formulate.
Astfel, reclamantul intimat, referitor la excepția lipsei calității sale procesuale active ridicată de către pârâți, a arătat că se impune respingerea acesteia întrucât prin hotărârea adunării generale extraordinare a asociaților LINE au fost aduse o serie de modificări unei forme societare care prin statutul său juridic, respectiv acela de societate de persoane, implică în mod expres și imperativ acordul tuturor asociaților, inclusiv al său. De asemenea, prin hotărârea contestată, nu numai că s-a revocat un administrator, dar a fost numit în calitate de administrator o persoană străină de societate, adoptându-se, totodată, un nou act constitutiv (și nu un act constitutiv actualizat, cum îl numesc pârâții), prin aceste decizii apelantului, împotriva voinței sale, fiindu-i ridicat dreptul de a exercita un control efectiv asupra societății pe care în urmă cu 11 ani, alături de ceilalți doi pârâți, a convenit să o constituie sub forma unei societăți cu răspundere limitată, care prezintă un pronunțat caracterintutitu persoanae.Admiterea excepției și respingerea acțiunii promovate pe această cale ar conduce automat la încălcarea voinței societare existentă la momentul constituirii persoanei juridice și care rămâne neschimbată până la modificarea formei de societate, calitatea procesuală a reclamantului derivând din însăși calitatea sa de asociat al societății pârâte.
În ceea ce privește excepția lipsei interesului legitim intimatul a arătat că solicită respingerea ei deoarece prin acțiunea promovată urmărește, în primul rând, apărarea interesului societății, respectiv prevenirea și înlăturarea tuturor modificărilor aduse de către asociații pârâți, care au în vedere exclusiv interesele lor personale, în dauna interesului societar, modificările fiind de natură a determina blocarea acută a activității societății. Admiterea unei asemenea excepții l-ar pune în imposibilitate de a proteja prin acțiuni judiciare, precum cea care formează obiectul prezentului dosar, interesul societății și drepturile sale personale ce decurg din calitatea de asociat și administrator.
Referitor la fondul cauzei, intimatul a reiterat cele afirmate în cuprinsul cererii de apel, considerând că pârâții u adus în mod nelegal modificări prevederilor actului constitutiv, cu privire la părțile sociale, la majorarea și reducerea capitalului social, repturile și obligațiile ce decurg din părțile sociale, cesiunea acestora, administrarea și controlul societății, adunarea generală a asociaților, atribuțiile consiliului de administrație, președintele consiliului de administrație, directorii societății, dizolvarea și lichidarea societății, fuziunea și divizarea, litigii.
La rândul lor, pârâții intimați au solicitat respingerea apelului reclamantului întrucât, deși acesta a invocat motive legate de modalitatea de convocare a adunării, punctul 12.2 din actul constitutiv (statut) prevede că adunarea generală va fi convocata de organul administrativ al societății cel puțin o data pe an, normă confirmată de art. 13.4 lit. l), convocarea adunării generale a asociaților fiind unul dintre atributele consiliului de administrație, dar nu în mod exclusiv. Aceste dispoziții, care sunt preluate din Legea nr. 31/1990 (art. 195), arată că adunarea generală trebuie să se întrunească cel puțin o data pe an, pentru aprobarea situațiilor financiare și repartizarea profitului. Pentru celelalte situații, în care se constată necesitatea convocării adunării generale extraordinare, prevederile statutului se completează cu cele ale Legii societăților comerciale, în sensul că adunarea poate fi convocată ori de cate ori este necesar pentru a soluționa alte probleme de competența sa.
În acest context, în speță, convocarea adunării din 13 iulie 2007 de către asociați este legală, întrucât art. 12.2 din statut nu prevede convocarea adunării generale ordinare sau a adunării generale extraordinare ca o competenta exclusivă a consiliului de administrație, neexcluzând posibilitatea convocării unei adunări extraordinare la cererea unui asociat. Posibilitatea pe care o prevede legea ca o parte din asociați să poată convoca o adunare extraordinară rezultă din faptul că, în îndeplinirea activităților lor în cadrul societății, aceștia pot constata că apare necesitatea de a lua o hotărâre, în sensul celor enumerate în art. 12.10 din statut.
Atât prin întâmpinarea din primă instanță, prin concluziile scrise, cât și prin motivele de recurs (recalificat apel) formulate în prezenta cauză, intimații au indicat în mod expres care sunt dispozițiile prevăzute de statutul societății cu privire la adoptarea deciziilor valide în adunările generale, respectiv cu privire la neîntrunirea cvorumului necesar pentru modificarea statutului. generale ordinare sau extraordinare din vechiul statut, în vigoare la data operării modificărilor, erau valid constituite în prima convocare cu prezența a 75% din capitalul social, adunarea putând să decidă cu majoritatea absolută a capitalului social, iar la a doua convocare, adunarea generală era valabil constituită prin prezența a 51% din capital. Conform aceluiași statut, adunarea generală convocată din nou putea decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi fost numărul de asociați și partea de capital reprezentată de asociații prezenți. Prin urmare, adunarea generală extraordinară contestată a fost legal și statutar convocată, luând decizii valide la a doua convocare, conform dispozițiilor actelor constitutive, hotărând astfel modificarea actului constitutiv al societății.
De asemenea, ambele părți au depus și concluzii scrise (filele 42-47 și 49-53) în care au reiterat aceleași aspecte, care au fost deja prezentate mai sus.
Examinând apelurile formulate în cauză, atât de reclamantul F, cât și de pârâții intimați LINE T, și Di, împotriva sentinței civile nr. 15/ din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 295 din Codul d e procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor părților, precum și din oficiu cu privire la motivele de ordine publică, Curtea constată că acestea sunt fondate, astfel că le va admite ca atare având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt doar parțial corectă și a interpretat eronat actul juridic dedus judecății pronunțând o hotărârea parțial netemeinică și nelegală ca urmare a aprecierii necorespunzătoare a probelor administrate și a aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat, hotărârea irevocabilă de anulare urmând să fie menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de la data publicării ea fiind opozabilă tuturor acționarilor.
Prevederile art. 196 arată că dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică și societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 132 alin. 2 urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă.
Așadar, o condiție de admisibilitate a unei astfel de acțiuni este aceea ca hotărârea atacată să fie contrară legii sau actului constitutiv.
În mod eronat tribunalul a reținut că hotărârea adunării generale a asociaților LINE T din data de 13 iulie 2007 este în totalitate nelegală, fiind lovită de nulitate, procesul-verbal întocmit neputând suplini omisiunile și încălcările dispozițiilor obligatorii ale legii.
Este adevărat că în conformitate cu art. 12.2 din statut adunarea generală va fi convocată de către organul administrativ al societății, cel puțin o dată pe an, iar potrivit art. 13.1 societatea este administrată de un consiliu de administrație, compus din trei persoane, după cum urmează: Di, și F. Însă, prima instanță a omis să aibă în vedere faptul că prin actul constitutiv la contractul și statutul societății LINE, autentificat sub nr. 1614/19.10.2000 de din T, s-a aprobat, printre altele, retragerea calității de administrator a lui, hotărându-se că administrarea societății va fi realizată de către cei trei asociați (Di, și F ) cu puteri depline și nelimitate pe o perioadă nelimitată.
Pe de altă parte, potrivit art. 197 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, ocietatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală, dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. 1 și 79 aplicându-se și societăților cu răspundere limitată. Or, art. 75 și 76 statuează că reptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrară în actul constitutiv. Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate, iar în caz de divergență între administratori, vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă M societății, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalți, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administrație.
În aceste condiții, susținerile apelantului F privitoare la nelegalitatea convocării adunării generale a asociaților societății de către organul administrativ, în componența căruia sunt trei persoane, printre care și reclamantul, care nu a semnat convocatorul, nu pot fi primite.
De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile acestuia referitoare la împrejurarea că, fiind vorba de modificări ale actelor constitutive, acestea trebuiau în mod obligatoriu să fie cuprinse și într-un act adițional la statutul și contractul de societate, întrucât propunerile de modificare au fost cuprinse în procesul-verbal de ședință, care se află depus la dosarul de primă instanță la filele 54-65, și nici cele privitoare la faptul că în mod greșit hotărârea atacată a fost adoptată în cadrul adunării generale extraordinare, iar nu într-o adunare ordinară, deoarece Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată nu a prevăzut două adunări - ordinară și extraordinară, ci doar una singură - adunarea generală a asociaților, știut fiind faptul că aceasta este organul de deliberare și decizie al persoanei juridice, fiind formată din totalitatea asociaților societății. Doar în cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, legiuitorul a reglementat adunarea ordinară și cea extraordinară, cu precizarea atribuțiilor fiecăreia și a condițiilor de cvorum și majoritate cerute pentru luarea hotărârilor.
Este adevărat că în art. 12.1 din statutul LINE se arată că adunarea generală a asociaților este ordinară și extraordinară, iar la punctele 12.9 și 12.10 sunt enumerate atribuțiile fiecăreia dintre adunări, însă, atâta timp cât actul constitutiv nu a reglementat condiții diferite de cvorum și majoritate, pct. 12.5 statuând că adunarea generală a asociaților, ordinară și extraordinară, se poate reuni și în a doua convocare, în prima ea fiind valabil constituită prin prezența a 75% din capitalul social, asociații hotărând cu un număr de voturi care să constituie majoritatea absolută a capitalului reprezentat în adunare, în timp ce în a doua convocare adunarea generală este valabil constituită prin prezența a 51% din capitalul social, acest motiv de încălcare a legii nu este întemeiat, neputând fi vorba, așadar, de nerespectarea principiuluispecialia generalibus derogant. Ca atare, întrucât cele două adunări ale asociaților societății pârâte sunt constituite din aceeași trei asociați, în aceleași condiții de cvorum și majoritate, acest motiv de apel nu poate fi primit.
Nu prezintă nici o relevanță juridică în cauză împrejurarea că reclamantul a formulat împotriva convocatorului nr. 229 din 26 iunie 2007 contestație, care a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș prin încheierea nr. 10046 din 24 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr. 23545/2007, emițându-se în acest sens certificatul de înregistrare, depunere și menționare acte din 1 august 2007 (acte care, de altfel, nici nu au fost anexate de parte la dosar), motivat de faptul că Legea societăților comerciale nu reglementează o asemenea procedură.
În mod greșit tribunalul a reținut că adunarea generală a asociaților LINE din data de 13 iulie 2007 ar fi fost convocată în condițiile art. 119, text care se referă doar la societățile pe acțiuni, el regăsindu-se în secțiunea a II-a a capitolului 4 Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, în realitate, această adunare fiind convocată în conformitate cu art. 195 potrivit căruia dministratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar, un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, putând cere convocarea adunării generale, arătând scopul acesteia. Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi. Or, sub acest din urmă aspect, statutul societății prevede că adunarea generală poate fi convocată cu un preaviz expediat cu cel puțin 15 zile înainte de data fixată, prin scrisoare recomandată a/r, telegramă sau fax, adresat/ă la domiciliul asociaților indicat în contractul de societate, sau acela comunicat ulterior societății, avizul de convocare trebuind să indice ziua, ora și locul în care va fi ținută adunarea generală, ordinea de zi și modalitățile pentru următoarea convocare.
În speță, Curtea apreciază că toate aceste condiții au fost respectate, împrejurare ce rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul convocatorului și a dovezilor de comunicare care se regăsesc la filele 51-53 dosar de fond, situație în care sentința tribunalului este nelegală și din acest punct de vedere.
Tot astfel, judecătorul fondului fără nici un temei a considerat că în cauză nu ar fi fost respectate dispozițiile imperative ale art. 117 alin. 3 din lege, în sensul că convocatorul nu a fost publicat într-un ziar de largă răspândire și în Monitorul Oficial, astfel că hotărârea adunării generale este lovită de nulitate absolută. Aceasta, întrucât prevederile menționate se referă, de asemenea, exclusiv la societățile pe acțiuni, în cazul celor cu răspundere limitată convocarea adunării generale a asociaților făcându-se în forma stabilită prin actul constitutiv, iar în lipsa unei prevederi speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea ședinței, cu precizarea ordinii de zi.
Nu în ultimul rând, cu o motivare superficială și neconvingătoare tribunalul a reținut că nici la desfășurarea adunării generale nu ar fi fost respectate regulile legale și statutare cu privire la deliberare și la exprimarea voinței sociale întrucât din conținutul procesului-verbal nu se observă că ar fi existat discuții și puncte de vedere ale celor prezenți, regăsindu-se, de fiecare dată, expresia "propunerea este supusă la vot, iar adunarea generală votează pentru cu unanimitatea voturilor membrilor". Or, legiuitorul a prevăzut doar condiția ca într-un proces-verbal, semnat de președinte și secretar, să se constate îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale, asociații prezenți, numărul părților sociale, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea asociaților, declarațiile făcute de ei în ședință.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, hotărârea adunării generale a asociaților LINE nr. 4 din 13 iulie 2007, cu dată certă nr. 80/13.07.2007 acordată de av. din Baroul Timiș, fiind nelegală în ceea ce privește punctele 1-3 ale ordinii de zi, referitoare la revocarea din funcția de membru al consiliului de administrație d-lui F, analiza gestiunii administratorului revocat și luarea de hotărâri în consecință; numirea unui nou membru al consiliului de administrație în locul d-lui F, stabilirea puterilor și prerogativelor conferite, a eventualei remunerații acordate și a altor condiții de exercitare a mandatului; modificarea prevederilor statutului societății și adoptarea unui act constitutiv actualizat, ca urmare a modificărilor aduse în decursul timpului de la constituire până în prezent și conform hotărârilor adoptate de către adunarea generală, care cumulează statutul societății și contractul de societate, conținutul integral fiind prezentat în anexă, ceea ce impune anularea și a actul constitutiv modificator al acestei societății comerciale, cu dată certă nr. 82/13.07.2007 acordată de același avocat.
Astfel, modificarea actului constitutiv, indiferent de obiectul modificării, impune anumite condiții care privesc actul modificator, forma acestuia, controlul de legalitate asupra actului modificator, precum și publicitatea lui. Actului constitutiv al unei societăți comerciale poate fi modificat atât prin hotărâre a adunării generale ori a consiliului de administrație, respectiv a directoratului, cât și prin hotărâre judecătorească, prima variantă de modificare fiind calea normală, care ține de esența contractuală a societății comerciale, asociații care au încheiat actul constitutiv fiind îndreptățiți să îl și modifice după cum le dictează nevoile sociale.
În cazul unei societăți comerciale cu răspundere limitată, alin. 2 al art. 192 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, pretinde ca hotărârea privitoare la modificarea actului constitutiv să se ia prin votul tuturor asociaților, soluție care se aplică la toate societățile de persoane. De asemenea, în cazul societăților în nume colectiv, a celor în comandită simplă și a societăților cu răspundere limitată, asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot decide asupra revocării din funcție a administratorilor sau asupra limitării puterilor acestora, afară de cazul în care administratorii au fost numiți prin act constitutiv situație în care aceștia pot fi revocați numai prin votul unanim al asociaților (art. 197 alin. 3, raportat la art. 77). În toate cazurile, însă, întrucât calitatea de administrator are caracterintuitu personae, revocarea este unaad nutum, adică ea poate interveni oricând și independent de vreo culpă a administratorului.
Cum, în cauză, desemnarea reclamantului în funcția de administrator a avut loc prin actul constitutiv al societății, este fără putință de tăgadă că revocarea lui, făcută fără respectarea condiției votului unanimității asociaților, este nelegală, astfel că hotărârea contestată se impune a fi anulată sub acest aspect ca, de altfel, și punctele de pe ordinea de zi privitoare la modificarea actului constitutiv, modificare care, astfel cum s-a arătat mai sus, nu putea fi făcută decât în condițiile statuate de alin. 2 al art. 192 din lege, actele constitutive ale societății neprevăzând nici o derogare în acest sens.
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâților și Di, excepție invocată din oficiu la termenul din 13 mai 2008, instanța constată că aceasta lipsește în prezentul litigiu, care are ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaților unei societăți comerciale, în considerarea faptului că în conformitate cu prevederile art. 132, care se aplică, potrivit art. 196, și societăților cu răspundere limitată, ererea se va soluționa în contradictoriu doar cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat. Dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliului de administrație, societatea va fi reprezentată în justiție de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant, iar dacă hotărârea este atacată de toți membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiție de către consiliul de supraveghere. Ca atare, este evident faptul că asociații nu pot fi în nume propriu pârâți într-un asemenea litigiu, neexistând o identitate între persoana lor și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Nu în ultimul rând, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a respins ca neîntemeiate cele două excepții - cea a lipsei calității procesuale active și cea a lipsei unui interes legitim - susținute de pârâți, apreciind în mod just că, reclamantul F are nu numai calitate procesuală, dar el justifică și interes să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, aceste condiții cerute de lege pentru a fi parte într-un proces rezultând din însăși calitatea sa de asociat al LINE, hotărârea atacată vizând și alte aspecte decât cea referitoare la revocarea sa din funcția de administrator.
Deși pârâții au solicitat suspendarea executării sentinței primei instanțe până la soluționarea căii de atac, raportat la prevederile art. 280 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora, ererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanței de apel, urmând să fie judecată de instanța de apel, suspendarea putând fi încuviințată numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum îl va fixa instanța, până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta putând fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4, Curtea, soluționând prin prezenta decizie apelul pârâților, va respinge cererea de suspendare ca fiind rămasă fără obiect.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamantul F, cu domiciliul procedural ales în loc. T,-,. 15, jud. T, la Cabinet Individual de Avocat, în contradictoriu cu pârâții intimați LINE T, și Di, toți cu domiciliul procedural ales în loc. T,-, jud. T, la Cabinet de Avocat, împotriva sentinței civile nr. 15/ din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite apelul formulat de pârâții intimați LINE T, și Di, în contradictoriu cu reclamantul F împotriva aceleiași hotărâri judecătorești și, în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și anulează hotărârea adunării generale extraordinare a asociațiilor LINE T nr. 4/13.07.2007, cu dată certă nr. 80/13.07.2007 acordată de av. din Baroul Timiș, numai cu privire la punctele 1-3 ale ordinii de zi, precum și actul constitutiv modificator al acestei societății comerciale, cu dată certă nr. 82/13.07.2007 acordată de același avocat, respingând-o față de persoanele fizice chemate în judecată.
Menține sentința primei instanțe în ceea ce privește punctele 4-8 ale hotărârii adunării generale a asociaților contestate.
Respinge cererea formulată de pârâții apelanți având ca obiect suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea căii de atac.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red. /03.06.2008
Dact. /06.06.2008 - 6 ex.
Emis 4 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Mircea Boar
