Anulare hotarare aga Spete. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 107
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA, cu sediul în C,-, jud. D împotriva sentinței nr. 77 din data de 12 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în T,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.260 Cod pr. civilă, Curtea a amânat pronunțarea la 30 iunie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta Oltenia SA a chemat în judecată pe pârâta - SA T, solicitând instanței, ca pe cale de ordonanță președințială, să dispună anularea hotărârii din data de 22.02.2008 privind aprobarea încheierii contractului de achiziționare a pachetului integral de părți sociale ale - SRL T și aprobarea formei actualizate a actului constitutiv al societății rezultate din modificările succesive.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 22.02.2008 în cadrul, având ordinea de zi conform convocatorului înregistrat la Oltenia SA sub nr. 643/21.01.2008, în calitate de acționar cu o cotă de 9,12 % din capitalul social total, a participat la respectiva întrunire și a votat împotriva adoptării hotărârii sus-menționate. Astfel, hotărârea corespunzătoare punctului 1. de pe ordinea de zi, a fost adoptată cu abuz de majoritate în condițiile în care s-a adus la cunoștință faptul că Hotărârea din 27.12.2007 în baza căreia a fost negociat și încheiat contractul de vânzare-cumpărare a părților sociale ale - SRL a fost suspendată de instanță prin sentința nr.75/28.01.2008. De asemenea, această hotărâre este contrară interesului social, având în vedere că doi acționari - SA (cu o participare la capitalul social de 26,56%) și - SRL (cu o participare la capitalul social de 27,98 %), acționând concertat, și, având persoane implicate cu conducerea - SA, au determinat prin votul lor exclusiv participarea la o tranzacție peste puterile financiare ale societății.
Hotărârea adoptată corespunzător punctului 2. de pe ordinea de zi, a fost adoptată cu încălcarea imperativă a art.117 alin.7 din Legea nr.31/1990, deoarece în cauză nu este vorba doar despre o simplă actualizare a unor modificări aprobate deja prin acte adiționale, ci este vorba despre o nouă redactare care va cuprinde și modificări urmare a modificărilor legislative, situație în care societatea trebuia să prezinte în convocator toate modificările survenite ca urmare a noilor prevederi legale.
A arătat reclamanta că pârâta, luând cunoștință de criticile aduse Hotărârii din 27.12.2007 în baza căreia a fost negociat și încheiat contractul de vânzare-cumpărare a părților sociale ale - SRL, a dispus în mod nelegal prin directorul general al societății efectuarea unui raport de evaluare în vederea stabilirii prețului real de piață al activelor, negociindu-se un preț mai mic decât cel arătat în Hotărârea din 27.12.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, întrucât hotărârea / 22.02.2008 a fost adoptată cu majoritatea voturilor și cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin sentința nr. 77 din data de 12 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea reclamantei Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA împotriva pârâtei - SA ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că adoptarea Hotărârii din 22.02.2008 s-a făcut cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de Legea nr. 31/1990. În speță, reclamanta nu a precizat prin acțiunea formulată, motivele de nelegalitate, iar instanța, din nici unul din actele depuse la dosar nu a putut reține că hotărârea atacată a fost luată cu încălcarea legii sau a actului constitutiv.
A mai reținut judecătorul fondului că art. 132 alin. 1 reprezintă o afirmare explicită și expresă a principiului voinței majorității, hotărârea adoptată cu votul majorității fiind obligatorie chiar și pentru acționarii care au votat împotrivă, iar limitarea acestuia fiind realizată prin acțiunea în anulare, tocmai pentru că regimul nulității hotărârilor adunării generale derogă în întregime de la regimul de drept comun al nulității actelor juridice. Astfel, hotărârile adunării nu sunt acte de drept comun "încheiate" potrivit regulilor contractuale, prin acordul de voință al tuturor părților contractante, ci acte deosebite, a căror naștere se bazează pe principiul majoritar.
Or, dacă voința juridică a societății, ca purtătoare a interesului social, este reprezentată de expresia majorității care se formează în societate și care ia hotărâri conform legii și statutului, instanța a apreciat că nu se poate substitui voinței acționarilor pentru a determina ea însăși interesul unei societăți prin adoptarea unei anumite poziții considerate oportune și în consecință chiar conținutul unei hotărâri AGA, nefiind admisibilă o cerere de anulare a unei hotărâri AGA întemeiată doar pe motive de oportunitate în ceea ce privește adoptarea acesteia.
În ceea ce privește neprezentarea în convocator textului actualizat conform modificărilor efectuate anterior și a celor cerute imperativ de lege, s-a reținut că aplicarea sancțiunii nulității absolute a hotărârilor adoptate, ar însemna impunerea unui formalism excesiv, care nu se justifică în cauza de față, tocmai având în vedere că este vorba despre o nulitate relativă, așa cum reiese din prevederile art.121 din Legea nr.31/1990 potrivit căruia acționarii reprezentând întreg capitalul social vor putea, dacă nici unul dintre ei nu se opune, să țină o adunare generală și să ia orice hotărâre de competența adunării, fără respectarea formalităților cerute pentru convocarea ei, iar reclamanta nu a făcut dovada unei vătămări pe care a suferit-o prin efectuarea acestei actualizări permise de Legea nr.31/1990.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind anularea contractului de cesiune părți sociale ale - SRL, precum si faptul că instanța a apreciat greșit legea și a apreciat eronat probele administrate, fiind lipsita de rol activ.
Mai arată apelanta că în mod greșit instanța a reținut că motivul de anulare a hotărârii vizează oportunitatea operațiunii, reclamanta invocând în cererea de chemare în judecată neurmărirea interesului societății în efectuarea operațiunii, element esențial pentru funcționarea unei societăți comerciale. De asemenea, coroborat cu acest motiv, a fost invocat de către Oltenia SA și abuzul de majoritate, prevăzut de art. 209 și 210 din Legea nr. 297/2004, pentru a cărui dovedire s-a solicitat admiterea probei cu expertiză, apreciată foarte ușor de către instanță ca neelocventă pentru soluționarea cauzei.
Se învederează, totodată, că în din 31.03.2008 s-a revocat hotărârea din 27.12.2007 și s-a aprobat din nou contractul de cumpărare a părților sociale ale - SRL și prețul de achiziție, rezultând implicit recunoașterea de către pârâtă că hotărârile adoptate în din 27.12.2007 și 22.02.2008 sunt nelegale, deoarece nu s-a făcut o simplă reactualizare a actului constitutiv - situație în care nu era necesară convocarea, ci o nouă redactare a acestuia, care cuprinde și modificări, ca urmare a modificărilor legislative.
În această situație, societatea avea obligația să prezinte în convocator modificările actului constitutiv, nerespectarea acestor prevederi ducând la nulitatea absolută a hotărârii adoptate.
Se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond anularea hotărârii A - SA din 22.02.2008.
Intimata - SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând, în esență, că sentința apelată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual cu privire la părți și la obiectul litigiului, în aceste limite instanța fiind obligată să se pronunțe.
Instanța de fond a reținut corect faptul că cererea apelantei, aflată la fila 56 dosar fond, nu putea fi considerată o cerere completatoare, astfel că a recomandat reclamantei să introducă separat cererea privind anularea contractului de cesiune părți sociale, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. 5 și 10 din Legea nr. 31/1990, în care sunt stabilite calitatea procesuală activă și pasivă a părților în cadrul acțiunii în anulare a hotărârilor
Întrucât cererea nu putea fi considerată o cerere prin care se preciza cererea de chemare în judecată, instanța a apreciat că în mod greșit au fost introduși în cauză în calitate de intervenienți numita și a - SRL, persoane care au fost menționate în cererea precizatoare și în contradictoriu cu care trebuia să se soluționeze cererea privind anularea contractului de cesiune părți sociale.
Stabilind cadrul procesual prin excluderea intervenienților instanța nu se mai putea pronunța asupra cererii respective, recomandând introducerea separată a acesteia.
Din eroare intervenienții au fost citați și în apel insă aceștia nu au calitate procesuală pasivă in acțiunea in anulare AGA așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Reclamanta-apelantă și-a exercitat dreptul de a ataca în justiție hotărârea pe care o consideră contrară legii și actului constitutiv, care sub aspect procedural se soluționează în contradictoriu cu persoanele precizate de art. 132 din Legea nr. 31/1990 și în camera de consiliu, urmărind să protejeze confidențialitatea informațiilor privind activitatea societății comerciale.
Având o procedură specială acțiunea în anulare a hotărârilor se soluționează separat, în contradictoriu cu societatea pârâtă, deoarece hotărârea adunării generale atacate în instanță reprezintă o manifestare a voinței sociale a societății, care, până la proba contrară, este prezumată valabilă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut corect că hotărârea atacată nu este contrară legii sau actului constitutiv, nefiind admisibilă o cerere în anulare a unei hotărâri întemeiată doar pe motive de oportunitate.
Invocarea art. 209 și 210 din Legea nr. 297/2004, chiar în situația nerespectării acestora, nu putea conduce la anularea, întrucât legea nu prevede o astfel de sancțiune, ci numai răspunderea deținătorilor de valori mobiliare care își exercită drepturile cu rea-credință și cu nerespectarea drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți deținători și a interesului prioritar al societății comerciale, pentru daunele provocate.
Dispozițiile art. 1361din Legea societăților comerciale prevăd aceeași obligație pentru acționari, însă nu prevăd și o sancțiune în cazul încălcării acestei obligații, iar hotărârea adoptată nu este contrară nici legii și nici actului constitutiv pentru a se dispune anularea ei.
Efectuarea expertizei contabile nu era obligatorie pentru instanță, întrucât, în acțiunea cu care a fost investită, aceasta nu putea administra probe pentru motivele de oportunitate invocate în cerere, hotărârea contestată putând fi analizată numai în limita prevăzută de dispozițiile art. 132 din lege, potrivit cărora hotărârilor luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Hotărârea consacră forța juridică a principiului voinței majoritare putând fi supusă numai controlului de legalitate dar nu și unui control de oportunitate, întrucât instanța nu poate interveni în funcționarea societății comerciale.
Actualizarea actului constitutiv în raport cu modificările legislative nu reprezintă o modificare a acesteia, ci numai îndeplinirea obligației legale de actualizare a actului constitutiv. Apelanta nu susține că s-ar fi operat și alte modificări, însă precizează că în această situație intimata avea obligația să prezinte în convocator modificarea actului constitutiv.
În convocator (fila 9 dosar fond) s-a menționat "aprobarea formei actualizate a actului constitutiv al societății, în noua redactare rezultată din modificările lui succesive și din modificările legislative", iar apelanta nu a dovedit că s-ar fi operat și alte modificări în afara celor impuse de modificările legislative, astfel că în cauză nu se putea reține încălcarea dispozițiilor art. 117 alin.7 din lege.
Reținând că sentința apelată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA, cu sediul în C,-, jud. D împotriva sentinței nr. 77 din data de 12 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în T,-, jud.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena
- - - - -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
- -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Primul grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -2ex./15.07.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena
