Anulare hotarare aga Spete. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 11/2008

Ședința camerei de consiliu din 26.11.2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș

GREFIER: - -

S-au luat în examinare - ÎN VEDEREA - apelurile formulate de reclamanții -, G, R, de intervenientele și ( fosta ) și de către pârâta SC SA PRIN LICHIDATOR SC, împotriva sentinței civile nr. 111/C/16.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect anulare a hotărârii AGA - constatarea nulității Hotărârii AGA.

Se constată că la data de 20.11.2008 au fost depuse concluzii scrise de către societatea pârâtă SA, prin care solicită admiterea apelului formulat de pârâtă, respingerea apelului formulat de reclamanți și obligarea acestora la cheltuieli de judecată în fond și apel.

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.11.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 19.11.2008 și ulterior pentru data de astăzi.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 111/C din data de 16 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților -, G, R-, și în parte cererea de intervenție a numiților ȘI - și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a acționarilor Z nr. 4/28.06.2004 și nr. 5/ 28.06.2004.

De asemenea, a fost respinsă acțiunea privind nulitatea Hotărârii nr. 6/ 06.09.2004, iar pârâta Zaf ost obligată la 2.039,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți și intervenienți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții -, G, R- și au chemat în judecată pe pârâta societate în lichidare reprezentată de lichidator, solicitând constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 4/28.06.2004, 5/28.06.2004 și 6/03.09.2004 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că acționarul majoritar al, anume România BV Olanda, care deținea o cotă majoritară de 90,4% nu mai exista la data întocmirii Hotărârii nr. 3/06.09.2004, fiind desființată prin Decizia Camerei de Comerț WU/2004/ începând cu 6 iulie 2004, nemaiavând așadar capacitatea de folosință începând cu această dată, iar mandatele de reprezentare în cadrul Adunării Generale Extraordinare sunt nule.

În ceea ce privește nulitatea absolută a Hot. nr. 6/03.09.2004 se arată că s-au încălcat normele privitoare la convocarea și ordinea de zi ale art. 117 alin. 3, 4 și 6 din Legea nr. 31/1990, respectiv convocarea adunării generale nu s-a făcut prin scrisoare recomandată. Fiind o dispoziție legală imperativă, duce la nulitatea hotărârii.

De asemenea nu s-a realizat publicarea într-un ziar de largă răspândire cum prevede art. 117 alin. 3, încălcându-se și prevederile art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 privind convocarea Adunării Generale a Acționarilor, astfel încât în spatele unei ordini de zi publicată lipsită de importanță, s-a hotărât la punctul,Diverse" diminuarea patrimoniului societății prin vânzare de active.

Hotărârea adoptată cu privire la o problemă ce nu a fost menționată în convocator, prin introducerea acesteia pe ordinea de zi, este nulă.

S-au încălcat prevederile art. 125 alin 2 și 3 din Legea nr. 31/1990, arată reclamanții, întrucât, care a prezidat Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor nu avea dreptul legal de a fi împuternicit pe considerentul că:

) nu exista persoana juridică care să îl poată mandata, respectiv România Olanda, a fost dizolvată;

) nu avea la rândul său calitatea de acționar al S:C:, la data de 03.09.2004.

S-au încălcat, arată reclamanții, prevederile art. 131 alin. 1,2,3, și 4 din Legea nr. 31/1990, respectiv nu s-a încheiat proces verbal cu ocazia adunării generale din data de 03.09.2004, fără de care nu există decizie.

Publicarea hotărârii s-a realizat peste termenul de 15 zile și anume la 28.10.2005. Hotărârea nr. 6 fost publicată doar parțial, omițându-se partea cea mai importantă privitoare la vânzarea de active prin negociere directă, până la concurența sumelor împrumutate.

Cu privire la nulitatea absolută a hotărârea nr. 4/28.06.2004 și Hotărârea nr. 5/28.06.2004 se arată că convocarea nu este efectuată în conformitate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990, respectiv convocarea nu s-a făcut prin scrisoare recomandată, publicarea convocării s-a făcut doar printr-un ziar local, neexistând publicarea în Monitorul Oficial.

Probleme cuprinse în cadrul hotărârii nr. 4 și 5/2004 nu sunt evidențiate în convocator, iar adunarea generală nu poate hotărî asupra altor probleme decât cele cuprinse în convocator.

Nu există mandat de reprezentare din partea acționarului majoritar România Olanda și chiar dacă ar fi avut, administratorii și funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii. La acea dată G era director general executiv și astfel nu putea reprezenta nici un acționar în adunarea generală.

De asemenea, nici în cazul acestor hotărâri nu există proces verbal al adunării generale, fapt ce contravine dispozițiilor art. 131 alin. 1, 2, și 3 și duce la nulitatea absolută a hotărâri.

Hotărârea nr. 4 și 5/28.06.2004 nu a fost menționată la Oficiul Registrului Comerțului nici până la data de azi, fapt ce contravine dispozițiilor art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

Pe parcursul procesului, au formulat cerere de intervenție în nume propriu și solicitând la fel cu reclamanții constatarea nulității absolute a hotărârilor menționate în acțiunea introductivă.

Prin întâmpinare, pârâta prin lichidator Z, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților, întrucât prin sentința civilă nr. 2.108/26 octombrie 2007 pârâta a fost dizolvată de drept în baza art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 pentru nedepunerea situațiilor financiare anuale în termenul legal, dizolvarea fiind înregistrată în registrul comerțului la data de 26 octombrie 2007.

Art. 132 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 stabilește că cererea se soluționează în contradictoriu cu consiliul de administrație/administrator, însă în cazul dizolvării societății mandatul administratorilor a încetat, operațiunile de lichidare fiind preluate de către lichidator numit, iar instanța nu poate cenzura actele emise de societate anterior dizolvării.

Se invocă de asemenea lipsa capacității procesuale pasive a pârâtei, ea încetând conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954 de a fi persoană juridică, prin dizolvare.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, deoarece hotărârile adunării generale a căror anulare se solicită au produs efecte și au fost încheiate contracte cu terțe persoane, contracte care sunt perfect valabile.

Totodată, s-a arătat că, se impune a fi sancționată pasivitatea acționarilor care formulează acțiune după 3 ani de la data hotărârii și nu au atacat cu recurs încheierile judecătorului delegat în baza cărora s-au înregistrat mențiunile în registrul comerțului, după publicarea în Monitorul Oficial a hotărârilor nr. 4/2004, 5/2004, 3/2004.

În ședința publică din 11 ianuarie 2008 s-a invocat de către reclamanți excepția lipsei calității de reprezentare a pârâtei prin avocat prevăzută de art. 40 alin. 3 din nr.OUG 86/2006.

A reținut instanța de fond și faptul că s-a invocat, de asemenea, de către pârâtă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenienților, aceștia nefăcând dovada calității de acționar, iar la termenul din 04 aprilie 2008 s-a solicitat de către pârâtă suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 alin 4 din Legea nr. 31/1991 invocate, cerere la care în ședința publică de astăzi s-a arătat că se renunță.

Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei, invocate de către aceasta, instanța a constatat că această excepție este nefondată pentru următoarele:

Este adevărat că art. 40 din Decretul nr. 31/1954 prevede că persoana juridică încetează de a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare.

Dizolvarea pârâtei s-a dispus prin sentința civilă nr. 2.108/26 octombrie 2006 Tribunalului Sălaj.

Chiar dacă există această sentință de dizolvare, conform art. 228 din Legea nr. 31/1990 societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Ca operațiunea de lichidare s-a terminat atestă încheierea nr. 1406/29.04.2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului

Împotriva acestei încheieri s-a declarat recurs depus la Oficiul Registrului Comerțului la data de 29.04.-2008 și la Tribunalul Sălaj în 08.05.2008, astfel că până ce dispoziția de radiere nu este irevocabilă, nu se poate considera că s-a încheiat operațiunea de lichidare și ca atare că a încetat persoana juridică.

Ori atâta timp cât pârâta există ca persoană juridică aceasta are calitate procesuală activă sau pasivă.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentare a pârâtei prin avocat, invocată de reclamanți, instanța a reținut că această excepție este nefondată pentru următoarele:

Persoanele juridice sunt reprezentate fie de avocat fie de consilier juridic.

În speță, lichidatorul pârâtei-persoană juridică aflată în lichidare este cel care conduce activitatea acesteia, în virtutea numirii lui ca lichidator de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj, în speță.

Conform art. 40 alin 3 din nr.OUG 86/2006 privind organizarea activității pracțicienilor în insolvență, pracțicianul în insolvență poate fi asistat de avocat în exercițiul atribuțiilor sale legale și poate da mandat de reprezentare, în condițiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exercițiul atribuțiilor exclusive ale pracțicianului în insolvență.

Art. 40 alin. 4 din nr.OUG 86/2006 prevede care sunt atribuțiile exclusive ale pracțicianului în insolvență, însă nu include printre aceste atribuții obligația de a sta în instanță personal, condiție în care este perfect legală reprezentarea pârâtei prin avocat ( 79-80).

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenienților invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut că această excepție este nefondată pentru următoarele:

Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.

Ori, atât reclamanții cât și intervenienții sunt acționari la societatea pârâtă și astfel orice hotărâre luată în cadrul acesteia din urmă are efect și asupra lor în calitate de acționari, au având astfel calitate procesuală activă.

Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:

Luând în ordine cronologică hotărârile a căror nulitate se solicită a fi constatată, se observă că prin Hotărârea nr. 4/28.06.2004 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a aprobat garantarea de către cu fondurile propriii (mobile și imobile) a creditelor contractate de B, de la diverse băncii.

Hotărârea nr. 5/28.06.2004 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a aprobat vânzarea de către a bunului imobil înregistrat în evidența contabilă a societății sub denumirea de locuință de serviciu compusă din locuință de serviciu în valoare de 286.930.761 lei având număr de inventar 1054 și centrală termică în valoare de 40.177.033 lei, având număr de inventar 1004 către

Analizând din perspectiva aspectelor de nelegalitate invocate de reclamanți și anume din perspectiva prevederilor art. 117,125 și 131 din Legea nr. 31/1990 instanța de fond a constatat că prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 au fost încălcate astfel:

Art. 117 alin 3 prevede că convocarea va fi publicată în Monitorul oficial al României, partea a IV-a și într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății.

Pârâtei i s-a pus în vedere să depună dovada convocării acționarilor la cele 3 ședințe în care s-au adoptat hotărârile atacate precum și dovada publicării lor.

Aceasta a depus dovada convocării prin ziarul Graiul ( 159), însă nu a putut prezenta dovada publicării convocării pentru data de 28.06.2004 în Monitorul Oficial.

Textul art. 117 alin. 3 prevede imperativ obligativitatea celor 2 forme de publicare a convocării și doar facultativ forma prin scrisoare recomandată prevăzut de art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

Fiind normă imperativă, sancțiunea lipsei elementelor prevăzute este nulitatea absolută, iar acțiunea formulată în baza ei este imprescriptibilă.

S-a invocat faptul că sunt lovite de nulitate absolută hotărârile 4 și 5 /2004, întrucât s-a hotărât asupra altor probleme decât cele înscrise pe ordinea de zi.

Din convocatorul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor pe data de 28.06.2004 ( 46,156) rezultă că pe ordinea de zi a figurat: 1. aprobarea încheierii unui contract de menținere a registrului de acționari cu o societate abilitată în acest sens; 2. diverse.

Prin hotărârea nr. 4 și 5/2004 s-a hotărât într-adevăr garantarea de către cu bunuri propriii a unui împrumut, respectiv vânzarea de către aceasta a unor bunuri imobile, respectiv probleme ce nu au fost trecute în ordinea de zi.

Art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, prevede că convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării precum și ordinea de zi, cu arătarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Fiind o normă imperativă, nerespectarea ei, cum este situația în speță, duce la nulitatea hotărârilor adoptate, astfel că și din această perspectivă hotărârea 4 și 5/2004 sunt nule.

Art. 125 alin 5 invocat de reclamanți în forma sa de la acea dată, prevedea că administratorii și funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

G, care a reprezentat în cadrul adunării generale a acționarilor în data de 28.06.2004 România BV - acționar al, deținător al unui număr de 84.829.171 acțiuni, care conferă un număr de 90,3946 % drepturi de vot, a fost împuternicit prin procură specială.

Instanța a constatat că nu rezultă din nici un act depus la dosar că această persoană împuternicită care a reprezentat acționarul majoritar la ședința din 28.06.2004 ar fi fost administrator sau funcționar al societății.

Chiar dacă ar fi fost, acesta reprezenta România BV - acționarul majoritar, votul celorlalți acționari fiind infim față de cea a acționarului majoritar, care reprezintă 90,3946 % drepturi de vot.

Art. 125 alin. 5 arată că este lovit de nulitate hotărârea adoptată când funcționarii sau administratorii societății reprezintă acționarii, însă numai în situația în care fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută. Or, votul celorlalți acționari, în afara acționarului majoritar nu este hotărâtor în speță, în condițiile în care acționarul majoritar deține 90,3946 % drepturi de vot.

Art. 131 invocat de către reclamanți, prevede la alin. 1 că un proces verbal, semnat de președinte și secretar, va constata îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale, acționarii prezenți, numărul acțiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea acționarilor, declarațiile făcute de ei în ședință.

2 al aceluiași articol prevede că la procesul verbal se vor avea actele referitoare la convocare, precum și listele de prezență a acționarilor, iar procesul verbal va fi trecut în registrul acționarilor (alin. 9).

Acest proces verbal există și cuprinde toate elementele prevăzute de lege, astfel că nu se poate susține nulitatea hotărârilor atacate pe acest temei.

Prin Hotărârea nr. 6/03.09.2004 s-a aprobat mandatarea directorului general G în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor contractate de societate, inclusiv vânzarea de active prin negociere directă, până la concurența sumei împrumutate și s-a aprobat împuternicirea acestuia pentru negocierea și semnarea oricăror înțelegeri, contracte precum și alte acte necesare rambursării creditelor contractate de societate.

Analizând legalitatea acestei hotărâri din prisma prevederilor art. 117 alin. 3, 4 și 5 din Legea nr.31/1990, instanța a constatat că art. 117 alin. 4 - în forma ei în vigoare la acea dată prevedea că, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau dacă actul constitutiv permite prin scrisoare simplă, însă din analiza textului rezultă că această formă de convocare există doar în situația în care nu există celelalte două (prin ziar și Monitorul Oficial).

Această convocare pentru data de 03.09.2004 există publicată atât în Monitorul Oficial, cât și în ziarul local astfel că, condițiile legale imperative privind convocarea pentru această dată au fost îndeplinite.

Ordinea de zi a acestei a fost: 1. introducerea în obiectul de activitate al societății a,Activități ale bibliotecilor și arhivelor" - cod 9251; 2. Diverse.

Punctul 1 din această ordine de zi reprezintă o modificare a actului constitutiv și este de atributul exclusiv al Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, așa cum prevede art. 113 lit.

La punctul,diverse" s-a discutat și s-a aprobat cu majoritate de voturi mandatarea respectiv împuternicirea directorului general pentru a întreprinde unele activități și măsuri.

Ori aceste atribuții nu sunt exclusive Adunării Generale Extraordinare ci adunării Generale Ordinare așa cum prevede art. 111 lit. d, unde se arată că adunarea generală, în afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, este obligată să se pronunțe asupra gestiunii Consiliului de administrație, respectiv directorului.

Mandatarea, respectiv împuternicirea directorului general pentru a întreprinde unele măsuri, este un act de gestiune, asupra căruia așa cum prevede art. 111 lit. d din Legea nr. 31/1990 era obligatoriu ca adunarea generală să se pronunțe, astfel că este fără relevanță dacă această problemă a fost sau nu cuprinsă pe ordinea de zi, nefiind încălcate astfel prevederile art. 117 alin 6 din Legea nr. 31/1990. de altfel Actul Constitutiv al pârâtei ( 36) prevede posibilitatea luării de hotărâri de Adunarea Generală fără respectarea formalităților de convocare.

Art. 124 alin 2 din Legea nr. 30/1990 în forma în care era în vigoare la vremea respectivă, prevedeau că acționarii care nu au capacitate legală, precum și persoanele juridice pot reprezentați prin reprezentanții lor legali, care la rândul lor, pot da procură specială altor acționari.

uap osedat procură autentificată de reprezentare a România BV acționarul majoritar al, la ședința a acesteia din data de 02.09.2004.

Mandatarea sa, conform procurii speciale, s-a făcut în vederea participării la Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor și semnarea procesului verbal de ședință, în vederea participării la dezbaterile aferente punctelor înscrise pe ordinea de zi, precum și la problemele care nu au fost identificate și incluse în ordinea de zi până la data prezentei - 01.09.2004 data autentificării - să exercite dreptul de vot aferent punctelor înscrise pe ordinea de zi:

1.) Aprobarea introducerii în obiectul de activitate al societății a,Activități ale biblioteci și arhivelor cod 9251 - vot,împotrivă";

2.) Diverse - specificându-se prin procură că la acest punct pe ordinea de zi este împuternicit să propună și să aprobe mandatarea directorului general în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor contractate de societate, inclusiv vânzarea de active prin negociere directă, până la concurența sumelor împrumutate. Va propune și va aproba împuternicirea Directorului General pentru negocierea și semnarea oricăror înțelegeri, contracte, precum și orice alte acte necesare rambursării creditelor contractate de societate - vot,pentru".

În acest fel mandatarul a acționat exact în limita mandatului său conferit pentru ședința din 03.09.2004.

Se invocă inexistența persoanei România BV dizolvată fiind, și ca atare lipsa dreptului legal de a fi împuternicit a lui.

Cu privire la acest aspect se poate constata că într-adevăr prin Hotărârea Camerei de Comerț din 06 iulie 2004, s-a dispus desființarea România BV, însă cu drept de apel în termen de 6 luni, iar prin hotărârea Tribunalul Districtual din -/ 06-470 pronunțată în 20 iulie 2006 s-a dispus dizolvarea acestei societăți, astfel că aceasta a continuat să existe până la această dată, actele încheiate de ea fiind valabile, respectiv și procura specială în temeiul căreia s-a acționat în ședința din 03.09.2004 aap ârâtei.

Faptul că nu avea calitatea de acționar al A la data de 03.09.2004 nu împietează, în nici un fel legalitatea hotărârii, întrucât conform art. 124 alin 2 persoanele juridice pot fi reprezentați prin reprezentanții lor legali.

Acționarul majoritar România BV- persoană juridică, prin procură specială autentificată, a desemnat mandatarul său care să-l reprezinte în ședința din 03.09.2004 al, fapt ce nu contravine nici unei prevederi legale.

S-a invocat de reclamanți încălcarea prevederilor art. 131 alin. 1,2,3 și 4 din Legea nr. 31/1990, respectiv că nu există un proces verbal încheiat cu ocazia adunării generale din data de 03.09.2004, fapt infirmat de existența acestuia.

Această hotărâre a fost publicată în întregime în Monitorul Oficial din 31.10.2005.

Este adevărat că art. 130 alin. 4 prevede că pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la Oficiul Registrul Comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial.

5 al aceluiași articol prevede că ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalități.

Așadar, acest text de lege prevede ca singură sancțiune imposibilitatea executării hotărârii și nu nulitatea ei.

Nefiind astfel nici un motiv de nulitate absolută întrunit cu privire la această hotărâre, nu se impune anularea ei.

Considerentele de mai sus duc deci la concluzia afectării Hotărârii nr. 4/28.04.2004 și Hotărârea nr. 5/28.06.2004 de motive de nulitate absolută și de legalitate a Hotărârea nr. 6/03.09.2004.

În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la 2039,3 lei cheltuieli de judecată dovedite cu chitanțele de la 121 -123, către reclamanți și intervenienți.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanții -, G, R-, intervenienții ȘI -, cât și pârâta

În apelul formulat de reclamanți și intervenienți s-a solicitat admiterea acestuia ca fiind temeinic si legal, iar în temeiul art. 282-298 Cod procedură civilă, modificarea în parte a sentintei apelate ca fiind neîntemeiată si nelegală, întrucât instanta de fond a interpretat și aplicat gresit actul juridic dedus judecății.

De asemenea, s-a solicitat a se constata, în temeiul art. 117, alin. 4, art. 125, alin. 2 si 3, art. 137, alin. 3, 4 si 6 din Legea nr. 31/1990 nulitatea absolută a Hotărârii nr. 6/03.09.2004 a Z si a efectelor acesteia.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că hotărârea nr. 6/03.09.2004 a fost luată cu încălcarea unor prevederi imperative ale Legii nr. 31/1990 cu privire la convocarea, reprezentarea si desfășurarea adunării generale extraordinare, prevederi pe care instanta de fond le-a interpretat și aplicat greșit.

Astfel, cu privire la convocare, se susține că instanta de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la aceea data, care dispuneau că: "Dacă toate acțiunile societatii sunt nominative (cazul ), convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată, sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă, expediată..". In situatia dată, susțin apelanții, această formă de convocare era obligatorie, deoarece toate acțiunile societății sunt nominative, iar nu modalitățile utilizate, respectiv publicare în ziar si Monitorul Oficial. Fiind o dispozitie legală imperativă, încălcarea acesteia duce la nulitatea absolută a hotărârii, însă instanta de fond a apreciat si aplicat gresit acest text de lege, neținând seama de obligativitatea convocării prin scrisori.

Cu privire la ordinea de zi se susține că hotărârea nr. 6 din 03.- a Z, este vădit nelegală si lovită de nulitate absolută, deoarece adoptarea ei s-a făcut cu încalcarea, în primul rând a dispozitiilor art. 117, alin. (1) si (6) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la aceea data, potrivit cărora "adunarea generală va fi convocată de administratori- iar "convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunării precum si ordinea de zi, cu mentionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării".

În speță însă, apelanții susțin că la data de 03.09.2004, când a avut loc, aceasta a avut ca punct principal si explicit pe ordinea de zi introducerea unui nou obiect de activitate al societății respectiv "Activități ale bibliotecilor si arhivelor" - cod 9251, iar la punctul 2 "Diverse", care nu era explicit asa cum prevede legea si care avea alt scop, acela de inducere în eroare a acționarilor minoritari si vânzarea activelor societății în favoarea B, care are acelasi administratorul unic ca și

Apelanții au criticat și faptul că instanța de fond a apreciat restrictiv legalitatea acestei hotărâri numai prin prisma prevederilor art. 117 alin 3, 4 si 5 din Legea nr. 31/1990, fără a lua în considerare si disp. art. 117 alin. 6, explicitarea ordinii de zi nefiind împărtită pe adunări generale ordinare și extraordinare, asa cum a apreciat instanța de fond, ci ea este obligatorie pentru orice formă de adunare generală.

De asemenea, apelanții au susținut că instanta de fond a schimbat întelesul vădit neîndoielnic al art. 15 din Actul Constitutiv în sensul ca ar prevedea posibilitatea luării de hotărâri de către Adunarea Generală fără respectarea formalităților de convocare, instanta de fond neluând în considerare faptul că la. din 03.09.2004 doi acționari minoritari s-au opus adoptării Hotărârii nr. 6.

S-a relevat și împrejurarea că din 03.09.2004 a avut ca punct explicit pe ordinea de zi introducerea în obiectul de activitate al societatii -"Activitati ale bibliotecilor si arhivelor-cod 9251"- în timp ce scopul său a fost cu totul altul, după cum rezultă din dezbateri si procura specială de reprezentare dată de acționarul majoritar d-

S-a susținut că adevărata ordine de zi a acestei a fost mandatarea directorului general în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor artificial contractate de societate de la, inclusiv vânzarea de active prin negociere directă, până la concurenta sumelor împrumutate si mandatarea acestuia pentru încheierea oricăror contracte în vederea rambursării creditelor către cei care I-au mandatat.

Astfel, apelanții au arătat că vânzarea de active care implicit duce la diminuarea patrimoniului societății, respectiv a capitalurilor proprii, nu este un act de gestiune al administratorului asa cum gresit a retinut instanta de fond, ci este un atribut al adunării generale extraordinare, asa cum prevede imperativ art. 150 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990.

Apelanții au apreciat că au fost încălcate și prevederile art. 129 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că nu pot fi adoptate hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate, în conformitate cu dispozițiile art. 117 si art. 117¹, cu execeptia cazului în care toti acționarii au fost prezenti sau reprezentati si nici unul dintre acestia nu s-a opus sau nu a contestat această hotărâre. Or, la această adunare generală nu au fost prezenti toti acționarii, doi dintre cei prezenti se opun acestor hotărâri, iar prin procesul-verbal nr. 6/03.09.2004 se omite a se preciza acestă opoziție, instanta de fond neluând în considerare în vederea constatării nulității hotărâri acest fapt.

Cu privire la reprezentare, apelanții au arătat că procura de reprezentare a acționarului majoritar, nu este legală din mai multe motive:

Astfel,. ROMANIA BV. persoana juridica de origine olandeză, în procură se mentionează că este reprezentată legal de dl., în calitate de director unic, ceea ce este fals, întrucât nu a fost niciodată director al Romania BV si la data de 03.09.2004 acest acționar nu avea nici un organ de conducere, motiv pentru care a si fost desfiintat de către Camera de Comert si Industrie, dar instanta de fond nu a judecat acest lucru prin prisma adresei numită " DE SOCIETATE" a Camerei de Comert din data de 4 mai 2004 care arăta motivele pentru care va cere desfiintarea societăți Romania BV, daca nu va intra în legalitate până la data de 30 iunie 2004. Singura persoană consemnată de către Camera de Comert ca reprezentant al Romania BV,a fost avocatul - la data de 20.07.2006 când s-a redeschis dosarul pentru lichidare.

Deci dl nu era reprezentantul legal al.ROMANIA BV. pentru a putea să-I mandateze pe dl., ci era reprezentantul legal al Z-administrator unic si presedinte al Consiliului de Administratie de la

Procura trebuie să fie dată pentru o anumită adunare generală si va fi limitată la ordinea de zi anuntată. Astfel chiar dacă ar fi existat o procura emisă valabil pentru o persoană fizică, nu ar fi valabilă decât pentru votarea ordinii de zi anuntată în convocator.

Reprezentantul nu putea să reprezinte la acea dată pe acționarul majoritar. ROMANIA BV. deoarece el îndeplinea la acea dată functia de consilier juridic la Z si în conformitate cu prevederile art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990: "Membrii consiliului de administratie, directorii, respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, ori functionarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub sanctiunea nulității hotărâri, dacă fără votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea cerută."

Și cu privire la desfăsurarea adunărilor generale, apelanții consideră că s-au făcut aprecieri gresite atât ale Actului Constitutiv cât si ale dispozițiile art. 129 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990.

În final, apelanții au arătat că nulitatea absolută a Hotărârii nr. 6 din 03.09.2004 a fost constatată prin sentinta civilă nr. 38/C din 26.05.2006 pronuntată de Tribunalul S în dosarul nr-, dar sentinta a fost apelată de reprezentantii, apelul fiind admis ca urmare a renunțării la drept a reclamantilor. De asemenea, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor nr. 4 si 5 din 28.06.2004, dar în hotărâre nu se face referire si nu se pronunță asupra efectelor acestora, desi în cerere s-a solicitat acest lucru.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 282 - 298 din Codul d e procedura civila, ale art. 62, art. 117, alin. 2, 3, 4, art. 125, art. 129, art. 137 din Legea nr. 31/1990.

Prin apelul formulat de pârâta Z, prin lichidator, s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea parțială a hotărârii apelate și respingerea acțiunii reclamantilor de constatare a nulității absolute a Hotărârilor nr. 4 si nr. 5, ambele din data de 28 iunie 2004.

De asemenea, pârâta a solicitat desfiintarea hotărârii si în ceea ce priveste obligarea la cheltuieli de judecata in suma de 2.039,3 lei.

În motivarea apelului s-a relevat că a fost dizolvata de drept în baza art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990-pentru nedepunerea situatiilor financiare anuale la data de 26 octombrie 2007.

În aceste condiții, pârâta apreciază că rt. 132 din Legea nr. 31/1990, care este temeiul legal al acțiunii reclamantilor, în alin. 5, stabileste faptul că cererea se solutionează în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administratie /administrator.

In conditiile în care la registrul comertului s-a operat dizolvarea societății, mandatul administratorilor a încetat, operatiunile de lichidare fiind preluate de către lichidatorul numit.

Acțiunea în anulare are un caracter social deoarece, chiar dacă acțiunea este formulată de un număr relativ foarte mic de acționari, dacă instanta ar admite acțiunea si hotărârea ar deveni irevocabilă, efectele anulării hotărârilor se răsfrâng asupra tuturor acționarilor, societatea fiind obligata să ia o nouă hotărâre cu respectarea dispozitiilor sau drepturilor încălcate. Scopul acțiunii fiind realizarea unei voințe conforme cu legea și cu actul constitutiv, dar n speță, societatea fiind dizolvată de drept, acțiunea în constatarea nulității absolute a celor trei hotărâri apare inadmisibilă, deoarece societatea si-a încetat existenta, adunarea generală nu mai exista, iar instanta nu poate cenzura actele emise de societate anterior dizolvării.

Pârâta a criticat și faptul că deși a ridicat mai multe excepții de fond, prima instanță le-a respins fără indicarea motivelor.

În susținerea exceptiei lipsei calității procesuale pasive a Z, pârâta a indicat dispozițiile art. 40 din Decretul nr. 31/1954, astfel încât capacitatea civilă a societății diferă asupra ambelor componente: capacitatea de folosință si capacitatea de exercitiu, de capacitatea civilă de dinaintea momentului dizolvării.

Astfel, capacitatea de folosință pe durata lichidării suferă o reducere a limitelor principiului specialității capacității de folosință care se reduc la realizarea activului si la plata pasivului, iar apacitatea de exercitiu pe durata lichidării se realizează prin lichidatori, actele acestora nu pot depăși continutul capacității de folosință limitată exclusiv la actele de lichidare.

Hotărârea de dizolvare dată de tribunal s-a înregistrat în registrul comertului cu data de 26 octombrie 2006, si s-a publicat in monitorul oficial, iar izolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii, societatea păstrându-si personalitatea juridică pentru operatiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Lichidatorul a fost numit în termenul de 3 luni prev. de alin. 7 al art. 237, care este reprezentantul legal al societății, îndeplinind exclusiv actele specifice lichidării.

De asemenea, art. 132 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 stabileste că cererea se va judeca în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administratie, ori la data prezentei societatea este reprezentată prin lichidator, care nu are în competență convocarea pentru adoptarea unor alte hotărâri, acționarul majoritar își va impune punctul de vedere.

Pârâta a relevat că intimatii nu au indicat obiectul acțiunii lor si nu au dovedit interesul acțiunii pe care au formulat-

Acționarul nu are calitatea de creditor față de societate, are un drept la lichidare asupra eventualelor excedente ce ar apărea după plata creditorilor.

Referitor la exceptia lipsei calității procesuale a reclamanților, pârâta a pretins că aceasta a fost întemeiată pe faptul că aceștia nu au dovedit interesul urmărit prin înregistrarea acțiunii, pasivitatea acestora trebuia să fie sanctionată.

Pârâta a invocat și lipsa calității de reprezentare a mandatarei, având în vedere faptul că aceasta s-a obligat față de societate, prin declaratie notarială autentică, să nu conteste hotărârile si să confirme că hotărârile adoptate respectă toate actele normative.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, deoarece hotărârile adunărilor generale a căror anulare se solicită au produs efecte si au fost încheiate contracte cu terte persoane, toate aceste acte producând efecte juridice, iar intimatii-reclamanti si intervenienți nu au indicat actele încheiate în baza hotărârilor, nu au cerut prin acțiune anularea actelor subsecvente și nu au îndeplinit obligația de probațiune prev. de art. 1.169 od civ.

Totodată, pârâta considerăm că se impune a fi sanctionată si pasivitatea de care au dat dovada acționarii, care formulează acțiunea după trecerea a 3 ani de la data hotărârilor

Astfel, acționarii nu au atacat cu recurs încheierile judecătorului delegat în baza cărora s-au înregistrat mentiunile în registrul comertului, după publicarea în monitor a hotărârilor nr. 4 din 28 iunie 2004, nr. 5 din 28 iunie 2004 si nr. 6 din 03 septembrie 2004.

Privitor la hotărârile nr. 4 si 5 din 28 iunie 2004, pârâta arată că a dovedit îndeplinirea cerințelor legale.

Astfel, convocarea adunării generale, cu ordinea de zi propusă, se face în monitorul oficial si în cotidianul "Graiul ", fiind îndeplinită cerinta prev. de art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările făcute până la data sedintei, dar si de art. 15 din actul constitutiv.

De asemenea, a fost dată procura specială de reprezentare din partea acționarului majoritar Romania BV pentru dl. G, în procură menționându-se problema dezbătută, indicându-se inclusiv modul în care va vota mandatarul.

A fost îndeplinită și cerința prev. de art. 130 din Legea nr. 30/1990, existând încheiat procesul-verbal cu nr. 3 al ședintei din 28 iunie 2004.

În continuare motivării, pârâta a reiterat aspectele dezbătute în adunările generale, actele și deciziile adoptate, în condițiile în care societatea era falimentară.

In condițiile în care convocarea s-a făcut cu respectarea prevederilor legale si statutare, pârâta consideră că nu se poate retine motivul de nulitate absolută invocat de reclamanți. Mai mult, art. 15 din actul constitutiv prevede că dacă nu exista opoziție, acționarii vor putea să țină adunarea generală fără respectarea formalităților cerute pentru convocare, iar potrivit art. 117 din lege, convocarea acționarilor prin scrisoare recomandată nu era obligatorie si nu este motiv de nulitate.

Nici faptul că hotărârile au fost adoptate la punctul înscris pe ordinea de zi la "diverse" nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii. De altfel, chiar si reclamanții au indicat faptul că numai prin Legea nr. 441/2006 s-a prevăzut în mod expres faptul ca adunarea generală poate hotărî numai asupra punctelor înscrise în ordinea de zi, lege care a intrat în vigoare cu data de 01 decembrie 2006.

În final, pârâta a solicitat modificarea parțială a hotărârii și în privința cheltuielile de judecată, respectiv în sumă de 2.000 lei, ca fiind nedovedite, deoarece chitanța depusă de apelanți nu face dovada că aceste cheltuieli au legătură cu cauza, în dosar neexistând nici un act semnat de avocat sau contractul de asistență juridică la care face referire chitanța.

Analizând apelurile declarate, prin prisma prev. art. 282 și urm. pr.civ. precum și a susținerilor părților, raportate la normele de drept material aplicabile, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește apelul pârâtei SC SA, s-a relevat de către această parte că societatea a fost dizolvată de drept, în baza art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990-pentru nedepunerea situațiilor financiare anuale, la data de 26 octombrie 2006.

Anterior, prin Hotărârea nr. 4/28.06.2004 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, s-a aprobat garantarea de către cu fondurile propriii (mobile și imobile) a creditelor contractate de B, de la diverse băncii.

Hotărârea nr. 5/28.06.2004 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a aprobat vânzarea de către a bunului imobil înregistrat în evidența contabilă a societății sub denumirea de locuință de serviciu compusă din locuință de serviciu în valoare de 286.930.761 lei având număr de inventar 1054 și centrală termică în valoare de 40.177.033 lei, având număr de inventar 1004 către

În condițiile în care societatea a fost dizolvată și a intrat în lichidare, pârâta apreciază că rt. 132 din Legea nr. 31/1990, care este temeiul legal al acțiunii reclamanților, în alin. 5, stabilește faptul că cererea se soluționează în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație /administrator.

În consecință s-a reiterat prin apelul declarat excepția lipsei capacității și calității procesuale pasive a Z, indicându-se că, în baza disp. art. 40 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea civilă a societății diferă asupra ambelor componente: capacitatea de folosință si capacitatea de exercițiu, de capacitatea civilă de dinaintea momentului dizolvării.

Astfel, capacitatea de folosință pe durata lichidării suferă o reducere a limitelor principiului specialității capacității de folosință, care se reduc la realizarea activului si la plata pasivului, iar apacitatea de exercițiu pe durata lichidării se realizează prin lichidatori, actele acestora nu pot depăși conținutul capacității de folosință limitată exclusiv la actele de lichidare.

Hotărârea de dizolvare dată de tribunal s-a înregistrat în registrul comerțului cu data de 26 octombrie 2006, si s-a publicat in monitorul oficial, iar izolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării, societatea păstrându-si personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Lichidatorul a fost numit în termenul de 3 luni prev. de alin. 7 al art. 237, care este reprezentantul legal al societății, îndeplinind exclusiv actele specifice lichidării.

Curtea apreciază că aceste incidente procedurale nu pot fi reținute ca pertinente, întrucât nicio dispoziție legală nu interzice promovarea unor astfel de acțiuni, în cazul unor societăți dizolvate.

Astfel, atâta vreme cât nu s-a dispus irevocabil radierea societății, aceasta societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia și continuă să existe ca subiect de drept, chiar dacă capacitatea sa este una restrânsă.

Mai mult, se reține că, din modul în care reclamanții au prezentat starea de fapt, rezultă o îndoială puternică și asupra operațiunilor comerciale efectuate de către pârâtă în baza celor trei hotărâri atacate, astfel încât, atâta vreme cât situația juridică a acestor acte nu este clarificată, inclusiv prin constatarea, dacă este cazul, a ineficacității actelor subsecvente, care ar putea avea ca rezultat recuperarea unor bunuri a căror valoare nu este deloc neglijabilă, nu se poate considera că prezenta acțiune este una care depășește sfera actelor de lichidare sau că operațiunea de lichidare s-ar fi terminat.

Ca atare, atâta timp cât pârâta există ca persoană juridică aceasta are capacitate și calitate procesuală pasivă, fiind legal reprezentată în instanță prin lichidator, întrucât lichidatorul pârâtei-persoană juridică aflată în lichidare este cel care conduce activitatea acesteia, în virtutea numirii lui ca lichidator de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj și are calitatea de a sta în judecată, în numele societății.

S-a mai invocat de către pârâtă faptul că ar 132 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 stabilește că cererea de anulare se va judeca în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, ori la data prezentei societatea este reprezentată prin lichidator, care nu are în competență convocarea pentru adoptarea unor alte hotărâri, iar cționarul majoritar își va impune punctul de vedere, însă Curtea apreciază că aceste chestiuni țin, mai degrabă, de excepția lipsei de interes a reclamanților și intervenientelor în susținerea acțiunii și care va fi analizată în cele ce urmează.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenientelor, prin apelul declarat se revine cu aceste aspecte, însă Curtea constată că argumentele reiterate se referă la faptul că aceștia nu au indicat obiectul acțiunii lor și nu au dovedit interesul acțiunii pe care au formulat-

În privința calității procesuale, sunt corecte susținerile tribunalului conform cărora, atât reclamanții cât și intervenientele sunt acționari la societatea pârâtă și astfel orice hotărâre luată în cadrul acesteia din urmă are efect și asupra lor în calitate de acționari, având astfel calitate procesuală activă.

Cu privire la neindicarea obiectului acțiunii, Curtea constată că aceste susțineri nu sunt reale și nu pot fi reținute, cererea de chemare în judecată îndeplinind cerințele textului art. 112.pr.civ.

Referitor la condiția existenței unui interes legitim și actual, se relevă prin apel că cționarul nu are calitatea de creditor față de societate ci numai un drept la lichidare asupra eventualelor excedente ce ar apărea după plata creditorilor.

Acțiunea în anulare are un caracter social deoarece, chiar dacă acțiunea este formulată de un număr relativ foarte mic de acționari, dacă instanța ar admite acțiunea și hotărârea ar deveni irevocabilă, efectele anulării hotărârilor se răsfrâng asupra tuturor acționarilor, societatea fiind obligată să ia o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor sau drepturilor încălcate. Scopul acțiunii este realizarea unei voințe conforme cu legea și cu actul constitutiv, dar n speță, societatea fiind dizolvată de drept, acțiunea în constatarea nulității absolute a celor trei hotărâri apare inadmisibilă, deoarece societatea și-a încetat existenta, adunarea generală nu mai există, iar instanța nu poate cenzura actele emise de societate anterior dizolvării.

În privința considerentelor de inadmisibilitate ale acțiunii, Curtea reține că ele nu pot fi luate în considerare, întrucât nu se bazează pe nicio reglementare legală și ar constitui, în orice caz, raportat și la cele mai sus expuse, o încălcare a dreptului de acces la justiție, garantat conform legislației europene și naționale.

Pârâta a mai relevat, legat de excepția lipsei de interes a intimaților, care, prin acțiunea formulată, urmăresc, probabil, ca prin anularea hotărârilor să solicite și să obțină anularea actelor subsecvente, că aceasta este o finalitate puțin probabilă, dat fiind faptul că acțiunea trebuie îndreptată și împotriva unor terțe persoane și după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.

De asemenea, s-a arătat că aceste acțiuni presupun achitarea unor taxe judiciare de timbru, onorar lichidator, onorar avocat, onorarii experți expertize/contraexpertize or, aceste sume ce trebuiesc avansate nu există și trebuie puse la dispoziția lichidatorului de către acționari.

Pârâții - cumpărătorul imobilului compus din locuința de serviciu și alte bunuri, precum și societatea SA față de care SC SA-Z și-a stins creanța dând o parte din patrimoniul său în plată, prin contractele de dare în plată, urmare a anulării contractelor și restabilirii situației anterioare, vor solicita restituirea actualizată plus dobânzi legale calculate și la valoarea investițiilor efectuate și care măresc valoarea actuală a imobilului.

Mai mult, în bilanțul final este înregistrată pierderea de 10.781.572 RON care se impune a fi recuperată în următorii 5 ani fiscali. Nu există elemente de certitudine, nici măcar minime, ca acționarii în urma distribuției finale ar obține ceva, chiar și în urma proceselor ce ar urma în următorii 4-5 ani.

Curtea apreciază că intimații au dovedit întrunirea cerințelor unui interes legitim și actual pentru promovarea cererii, relevat prin necesitatea constatării nulității actelor ineficace și adoptate cu încălcarea principiului interesului social.

De asemenea, nu sunt de neglijat efectele dezastruoase pe care actele juridice încheiate în temeiul acestor acte le-au produs în patrimoniul pârâtei, iar faptul că ele nu au fost atacate, în condiții procedurale, în prezenta procedură nu poate fi imputat reclamanților, întrucât, date fiind consecințele patrimoniale pe care le implică demararea unui proces de restabilire a situației anterioare și valorile mari aflate în discuție, existența unei hotărâri irevocabile de anulare a hotărârilor AGA constituie un temei solid, chiar dacă nu suficient prin sine însuși datorită faptului că trebuie ascultată și poziția terților contractanți, pentru o astfel de acțiune subsecventă.

Ca atare, indiferent de modul în care intimații vor înțelege să se folosească de această hotărâre judecătorească, personal sau prin intermediul lichidatorului, nu li se poate bloca accesul la justiție numai pentru simplul fapt că societatea se află în procedura de lichidare sau în temeiul unor calcule ipotetice și contestate de către intimați, astfel de cerințe nefiind cuprinse în textul art. 132 din, care nu condiționează admisibilitatea cererii de formularea unor petite subsidiare.

În acest context, trebuie subliniat și că reclamanții au arătat că sunt neîntemeiate susținerile apelantei-pârâte cu privire la inexistența obiectului hotărârilor nr. 4/28.06.2004, 5/28.06.2004 și nr.6/03.09.2004.

Astfel, în baza hotărârii nr. 4/28.06.2004 s-a încheiat între SC. SA B și SC. SA Z un contract de împrumut la data de 1 iulie 2004, nr. 708, pentru un cuantum de 120 miliarde lei vechi pentru capital de lucru și rambursarea creditului de la BCR - Deși lichidatorul a contestat acest aspect, nu a relevat instanței și nici nu a depus la dosar vreo altă hotărâre a deliberativului sau a executivului în temeiul căreia să se fi încheiat acest contract de împrumut.

De asemenea, instanța constată că există diferențe semnificative în procesul-verbal de ședință ( 206-207 dosar fond) și textul hotărârii (90 dosar fond), Curtea achiesând la poziția conform căreia s-a acționat în temeiul celor cuprinse în primul dintre aceste acte, care cuprindea și posibilitatea contractării de credite de către pârâtă, de la diverse bănci sau alte societăți comerciale.

Lichidatorul a relevat că SC SA a fost obligată să utilizeze acest împrumut pentru capital de lucru și pentru rambursare credit BCR, iar arantarea împrumutului s-a făcut prin aducerea în garanție a bunurilor imobile și mobile ale societății.

Din suma de 120 miliarde lei vechi împrumutată, societatea a fost în imposibilitate de a rambursa în termen suma de 78 miliarde lei, pentru care a încheiat trei convenții de dare în plată, conform actelor depuse în fața instanței de apel.

Intimații au subliniat faptul că obiectul contractului nu este determinat, că u este făcută dovada încasării împrumutului de către împrumutat sau a transferului în contul acestuia, că pârâta nu avea nevoie de acel împrumut drept capital de lucru și nici nu avea contractate credite la BCR, aspect care rezultă din bilanțul contabil din 30.06.2004, depus la dosar.

Mai mult, intimații au relevat și că la data de 1 iulie 2004, data încheierii contractului de împrumut între SC. SA B și SC. SA Z, SC. SA B era datoare la SC. SA Z cu suma de 76.202.130.600 lei, reprezentând contravaloare materii prime și produse finite, cuantum neachitat.

Deci, cu toate că debitul nu a fost achitat, fapt acceptat chiar și de către lichidator, care, la inventarul de preluare active, constată existența clientului SC. SA B cu suma de 76.202.130.600 lei vechi, dar face precizarea că este prescris, facturile neachitate provin din anul 2004, se încheie în mod cu totul inexplicabil acest contract de împrumut.

Urmare încheierii contractului de împrumut la data de 1 iulie 2004, se organizează Adunarea Generală Extraordinară din 03.09.2004, prin care se intenționa, în opinia intimaților, să se emită o hotărâre ca să se poată transfera patrimoniul SC. SA Z către SC. SA Aceste manopere dolosive au fost puse în practică prin împuternicirea directorului G să identifice resursele necesare rambursării creditelor contractate de societate inclusiv vânzarea de active, prin negociere directă, până la concurența sumelor împrumutate.

În baza hotărârii nr. 6/03.09.2004, care nici nu era publicată în Monitorul Oficial, ea fiind menționată la Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial abia în 31.10.2005 și anterior scadenței împrumutului, s-au încheiat cele trei convenții de dare în plată, prin care s-au înstrăinat bunuri imobile și mobile, respectiv cele mai importante active ale societății, la un preț derizoriu, respectiv la 23,15% din valoarea contabilă a acestora.

Cu privire la otărârea nr. 5 din 28 iunie 2004, ea a fost executată prin vânzarea către administratorul societății a imobilului constând în locuință de serviciu, terenul aferent, gardul și platforma betonată, centrala termică, intimații apreciind că este o dovadă în plus o dovadă de înstrăinare frauduloasă a patrimoniului societar.

În concluzie, Curtea achiesează că este incidentă, alături de alte motive de nulitate, teza abuzului de drept din partea acționarului majoritar, că aceasta duce la nulitatea absolută a celor trei hotărâri AGA, acționarii minoritari fiind prejudiciați, fiecare în parte în funcție de nr. de acțiuni deținute la SC. SA

Se relevă că interesele intimaților au fost afectate de două ori, o dată prin transmiterea întregului patrimoniu la o valoare mult diminuată față de cea de inventar, fără a mai lua în calcul valoarea de piață și, o dată, prin neplata facturilor în valoare de 76.202.130.600 lei și, bineînțeles, trecerea pe pierdere și a acestei sume.

În esență, în baza celor 3 hotărâri, s-au încheiat acte juridice,care au avut ca efect înstrăinarea patrimoniului Z, prejudiciind acționarii minoritari și favorizând acționarul majoritar, care a beneficiat de întreg patrimoniul societății, creând pierderi pe care le-a transmis acționarilor minoritari.

Deși este real că această hotărâre nu poate servi la refacerea situației anterioare, nu este mai puțin adevărat faptul că ea poate sta la baza demarării altor acțiuni, în urma cărora s-ar putea recupera bunurile, cu consecința valorificării lor, a acoperirii pierderilor și a distribuirii, către acționari, a sumelor rămase.

În acest context, sunt nerelevante susținerile conform cărora drepturile reziduale sunt ipotetice, întrucât acoperirea pierderilor reprezintă o simplă operațiune contabilă, fără efecte patrimoniale, în condițiile în care s-au înregistrat puține declarații de creanță, care au fost acoperite deja pe parcursul lichidării, toate sumele obținute servind la plata eventualelor drepturi ale terților contractanți și ale acționarilor.

Aceste drepturi reziduale sunt cele care fac ca cerința interesului să fie întrunită, el derivând din calitatea de acționar păgubit.

Pârâta a mai invocat și lipsa calității de mandatar al numitei, însă Curtea urmează a invalida aceste susțineri, procura încheiată de către reclamanții îndeplinind toate cerințele legale și nefiind afectată de obligațiile asumate anterior, în nume propriu, de către mandatară.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, deoarece hotărârile adunărilor generale a căror anulare se solicită au produs efecte și au fost încheiate contracte cu terțe persoane, toate aceste acte producând efecte juridice. Totodată, pârâta consideră că se impune a fi sancționată si pasivitatea de care au dat dovada acționarii, care formulează acțiunea după trecerea a 3 ani de la data hotărârilor

Curtea reține că aceste chestiuni sunt lipsite de relevanță, față de textul art. 132 alin. 3 din, acțiunea fiind imprescriptibilă, cu atât mai mult cu cât hotărârile nr. 4 si 5 din 28 iunie 2004 nici nu au fost publicate în Monitorul Oficial, considerent pentru care pârâta a și renunțat la susținerea excepției tardivității acțiunii.

Pe fond, cu privire la aceste două hotărâri, se arată că adunarea generală a fost convocată cu respectarea prevederilor legale, însă aceste aspecte nu sunt reale, onvocarea adunărilor generale din data de 28.06.2004 fiind realizată numai în cotidianul "Graiul ".

În acest context, față de textul clar și imperativ al art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată, orice comentariu este de prisos, sancțiunea incidentă fiind cea a nulității absolute. În susținerea acestui punct de vedere, se arată că era aplicabil și art. 15 din actul constitutiv, care prevede că dacă nu exista opoziție, acționarii vor putea să țină adunarea generală fără respectarea formalităților cerute pentru convocare, însă pârâta ignoră faptul că la data de 28.06.2004 nu au fost prezenți toți acționarii.

Prin apelul declarat se fac apărări și pe marginea aspectelor legate de procura dată de către acționarul majoritar pentru dl. G și de respectarea cerințelor textului art. 130 din Legea nr. 31/1990, însă, față de motivarea soluției tribunalului, din conținutul căreia rezultă că aceste motive de nulitate nu au fost reținute, societatea nu și-a dezvăluit interesul legitim pentru repunerea în discuție a acestor chestiuni.

Un alt motiv de apel este legat de modul de redactare al convocatorului, apreciindu-se că adoptarea hotărârilor la punctul înscris pe ordinea de zi la "diverse" nu constituie un motiv de nulitate al deciziei adoptate.

Curtea consideră că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii în legătură cu aceste chestiuni, întrucât textul art. 117 alin. 7 este imperativ, încălcarea lui ducând la concluzia unui abuz al acționarului majoritar, săvârșit printr-o acțiune concertată, în detrimentul interesului societar.

Astfel, tribunalul a reliefat în mod corect faptul că garantarea cu bunuri proprii a unor împrumuturi, respectiv vânzarea unor bunuri imobile nu au figurat în convocator, astfel încât sancțiunea constă în nelegalitatea hotărârii și aceasta independent de modificările aduse prin Legea nr. 441/2006.

În final, pârâta a solicitat modificarea parțială a hotărârii și în privința cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial în sumă de 2.000 lei, însă nici acest motiv nu poate fi reținut, întrucât la dosar există chitanța care atestă plata acestei sume, reclamanții relevând că ea a fost achitată pentru consultanța oferită în vederea introducerii și susținerii prezentului demers judiciar, astfel încât apelul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

În privința apelului declarat de către reclamanți și interveniente, instanța apreciază că el este fondat, urmând a fi admis în consecință, sentința fondului fiind schimbată în parte, în sensul constatării nulității absolute a hotărârii a SC SA nr. 6/3.09.2004.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat ca prin hotărârea atacată s-a decis andatarea directorului general, G, în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor contractate de societate, inclusiv vânzarea de active prin negociere directă, până la concurența sumei împrumutate și s-a aprobat împuternicirea acestuia pentru negocierea și semnarea oricăror înțelegeri, contracte precum și alte acte necesare rambursării creditelor contractate de societate.

Ordinea de zi a acestei a fost: 1. introducerea în obiectul de activitate al societății a,Activități ale bibliotecilor și arhivelor" - cod 9251; 2. Diverse.

La punctul,diverse" s-a discutat și s-a aprobat cu majoritate de voturi mandatarea, respectiv împuternicirea directorului general pentru a întreprinde unele activități și măsuri.

Primul dintre motivele de nulitate invocate de reclamanți și intervenienți, respins de către prima instanță, se referă la necesitatea analizării legalității acestei hotărâri din prisma prevederilor art. 117 alin. 4 din Legea nr.31/1990, tribunalul constatând că art. 117 alin. 4 - în forma ei în vigoare la acea dată, prevedea că, convocarea poate fi făcută, în cazul societăților pe acțiuni de tip închis, numai prin scrisoare recomandată sau dacă actul constitutiv permite prin scrisoare simplă, însă din analiza textului rezultă că această formă de convocare există doar în situația în care nu există celelalte două (prin ziar și Monitorul Oficial).

Or, această convocare pentru data de 03.09.2004 există publicată atât în Monitorul Oficial, cât și în ziarul local astfel că au fost îndeplinite cerințele de publicitate ale convocatorului.

Prin apelul declarat, se critică această abordare, considerându-se că cele două modalități de convocare nu sunt alternative, convocarea putând fi făcută numai prin scrisoare recomandată, sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă.

Curtea achiesează la poziția adoptată de către prima instanță, întrucât caracterul dispozitiv al normei invocate de către reclamanți este dat tocmai de formularea lui, făcându-se referire și la posibilitatea adoptării altor forme de convocare decât cea a scrisorii recomandate, dacă actul constitutiv permite, relevante fiind și prev. art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990.

Or, dacă este recunoscută posibilitatea societății de a deroga de la forma de convocare prev. de art. 117 alin. 4, rezultă că este evident că normele nu au un caracter imperativ, în acest sens fiind și modificările aduse prin Legea nr. 441/2006.

Sunt întemeiate însă motivele de nulitate absolută derivând din încălcarea, în primul rând, a dispozițiilor art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la aceea data, potrivit cărora "convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunării precum si ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării".

În speță însă, apelanții susțin, în mod îndreptățit, că la data de 03.09.2004, când a avut loc, aceasta a avut ca punct principal și explicit pe ordinea de zi introducerea unui nou obiect de activitate al societății respectiv "Activități ale bibliotecilor si arhivelor" - cod 9251, iar la punctul 2 "Diverse", care nu era explicit, așa cum prevede legea și care avea alt scop, acela de inducere în eroare a acționarilor minoritari, s-a hotărât vânzarea activelor societății în favoarea B, care are același administratorul unic ca și

Astfel, dată fiind starea de fapt mai sus expusă, rezultă că există indicii serioase de fraudă a acționarului majoritar, care, prin hotărârile atacate a acționat în vederea devalizării societății pârâte și a transferării patrimoniului, la o valoare cu mult sub cea contabilă, către SC SA, neputând fi ignorate relațiile de "afinitate" dintre cei doi contractanți.

Aceste indicii rezultă din coroborarea probelor existente la dosarul de fond, respectiv, deși din 03.09.2004 a avut ca punct explicit pe ordinea de zi introducerea în obiectul de activitate al societății -"Activități ale bibliotecilor si arhivelor-cod 9251"-, scopul său fiind cu totul altul, după cum reiese din dezbateri și din cuprinsul procurii speciale de reprezentare dată de acționarul majoritar d-

Sunt reale susținerile conform cărora adevărata ordine de zi a acestei a fost mandatarea directorului general în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor artificial contractate de societate de la, inclusiv vânzarea de active prin negociere directă, vânzare de active care implicit duce la diminuarea patrimoniului societății, respectiv a capitalurilor proprii și care nu este un act de gestiune al administratorului, așa cum greșit a reținut instanța de fond, ci este un atribut al adunării generale extraordinare, în condițiile în care s-a înstrăinat mai mult de J din valoarea contabilă a activelor societății, așa cum prevede imperativ art. 146 din Legea nr. 31/1990.

Ca atare, nu pot fi reținute cele relevate de către tribunal, conform cărora hotărârea nu este lovită de nulitate absolută, întrucât mandatarea, respectiv împuternicirea directorului general pentru a întreprinde unele măsuri, este un act de gestiune, asupra căruia, așa cum prevede art. 111 lit. d din Legea nr. 31/1990, era obligatoriu ca adunarea generală să se pronunțe.

De asemenea, în mod greșit s-a reținut ca fără relevanță împrejurarea dacă această problemă a fost sau nu cuprinsă pe ordinea de zi, întrucât prev. art. 117 alin 7 din Legea nr. 31/1990 se aplică atât în cazul, cât și în cazul.

Sub acest aspect, este de subliniat că instanța de fond a interpretat în mod greșit și art. 15 din Actul Constitutiv, în sensul că ar prevedea posibilitatea luării de hotărâri de către Adunarea Generală fără respectarea formalităților de convocare, tribunalul neluând în considerare faptul că la. din 03.09.2004 nu au fost prezenți toți acționarii, iar doi acționari minoritari s-au opus adoptării Hotărârii nr. 6.

Curtea apreciază că încălcarea prev. art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 se constituie într-un motiv de nulitate absolută a hotărârii astfel adoptate, întrucât respectarea formalităților referitoare la convocare se află în directă legătură cu asigurarea realizării drepturilor extrapecuniare, nepatrimoniale, care constau în dreptul la informare și dreptul la vot.

Nulitatea absolută derivă din încălcarea principiului drepturilor tuturor acționarilor, a principiul preeminenței interesului social, principiul majorității putând fi limitat de apariția abuzului de drept în mecanismul de formare a voinței sociale.

Societatea pe acțiuni se întemeiază pe capitalul pus în comun de către acționarii fondatori. Natura judiciară a societății comerciale este contractuală, de aici rezultând o consecință fundamentală și anume că voințele juridice ale tuturor acționarilor trebuie să fie respectate în activitatea acesteia. Dreptul societar s-a construit pe două mari principii și anume, principiul majorității și principiul protecției investitorilor.

Principiul majoritar este clădit pe ideea primordială a oricărei organizări umane, democratice, potrivit căreia minoritatea este nevoită să se supună majorității. Principiul protecției investitorilor reprezintă ocrotirea intereselor persoanelor care au adus aportul la capitalul social al unei companii, în fața abuzurilor entităților cu putere de decizie.

Orice atingere adusă interesului social reprezintă o încălcare a pactului social încheiat între acționarii societății comerciale, iar hotărârea adunării generale în care s-a concretizat manifestarea de voință este supusă riscului nulității.

Astfel, în cauza de față, prin modul în care pârâta a acționat, prin intermediul acționarului său majoritar, inclusiv prin modul de redactare al convocatorului, a încălcat principiul preeminenței interesului social, care este cauza principiului majorității și care poate fi limitat de abuzul de drept, caracterizat prin acte de natură a încălca interesul comun social, fapt ce atrage o ruptură a egalității între acționari.

În esență, nulitatea absolută este dată de vicierea procesului de formare a voinței sociale, iar abuzul săvârșit de către acționarul majoritar este relevat chiar în cuprinsul raportului final al lichidatorului asupra activității de lichidare a pârâtei (147), acesta arătând că situația societății se datorează imposibilității desfășurării activității de producție ca urmare a vânzării utilajelor în perioada octombrie-noiembrie 2004, în temeiul convențiilor de dare în plată încheiate în baza hotărârii contestate.

Apelanții au apreciat că au fost încălcate și prevederile art. 129 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, însă acest motiv nu a fost invocat prin acțiunea introductivă, el fiind inadmisibil, conform art. 294 alin. 1.pr.civ. iar, pe de altă parte, textul vizat nu era în vigoare la momentul adoptării hotărârii contestate.

Un alt motiv de nulitate absolută reiterat prin motivele de apel se referă la viciile procurii de reprezentare a acționarului majoritar, depusă la dosarul de fond la fila 99 și urm.

Astfel, se relevă că acționarul majoritar al pârâtei,. ROMANIA BV., persoana juridica de origine olandeză, se menționează în procură că este reprezentat legal de dl., în calitate de director unic, ceea ce este fals, întrucât, la data de 03.09.2004, acest acționar nu avea nici un organ de conducere, motiv pentru care a și fost desființat de către Camera de Comerț si Industrie, fapt atestat de către înscrisurile denumite " intenție de desființare societate" și "modificare date funcționar" ale Camerei de Comerț din datele de 4 mai 2004 și, respectiv, 16.04.2003 ( 43 dosar fond și 24-25 dosar apel).

Curtea achiesează la aceste susțineri, însă viciul invocat de către apelanți a fost acoperit, întrucât din cuprinsul înscrisului oficial depus la dosarul de fond la fila 155, rezultă că societatea în discuție a intrat în lichidare la data de 6.07.2004, iar procura specială în temeiul căreia s-a acționat în ședința din 03.09.2004 aap ârâtei se poate circumscrie sferei actelor de lichidare, ea fiind confirmată prin înscrisul emanând de la lichidatorul acționarului majoritar ( 186 dosar fond).

De asemenea, nu are relevanță faptul că prin hotărârea Camerei de Comerț din 6 iulie 2004, s-a dispus desființarea România BV, deoarece această hotărâre putea fi atacată cu apel în termen de 6 luni, iar ulterior s-a desemnat lichidatorul care a ratificat toate actele efectuate în ceea ce privește situația SC SA.

Cu privire la aceste aspecte, apelanții arată și că rocura p. trebuie să fie dată pentru o anumită adunare generală si va fi limitată la ordinea de zi anunțată. Astfel chiar dacă ar fi existat o procura emisă valabil pentru o persoană fizică, nu ar fi valabilă decât pentru votarea ordinii de zi anunțate în convocator.

Curtea apreciază că toate aceste fapte nu se constituie în motive de nulitate absolută de sine-stătătoare, ele fiind analizate mai sus, ca indicii de bază pentru a aprecia în sensul în care hotărârea a fost luată cu încălcarea drepturilor acționarilor minoritari și în disprețul interesului social, aceste împrejurări fiind invocate atât în fața primei instanțe cât și în fața celei de apel, ele ducând la necesitatea constatării sancțiunii nulității absolute.

În privința celorlalte motive de apel, constând în încălcarea prev. art. 125 alin. 5 și art. 129 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că sunt întemeiate susținerile din întâmpinare conform cărora aceste solicitări încalcă prev. art. 294 alin. 1.pr.civ. astfel încât ele vor fi apreciate ca inadmisibile, constatându-se și că, în cuprinsul motivelor de apel, reclamanții și intervenientele nu au reiterat toate motivele de nulitate ale actului atacat.

Date fiind toate cele mai sus expuse, precum și împrejurarea că hotărârea acționarilor urmează a fi apreciată ca afectată de nulitate absolută, va fi respinsă excepția tardivității formulării acțiunii, în ceea ce privește actul ce face obiectul cererii de apel al reclamanților și intervenientelor, singura care a mai fost susținută de către pârâtă, în baza prev. art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

În final, asupra ultimului motiv de apel, conform căruia tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra anulării efectelor hotărârilor a căror nulitate s-a constatat, Curtea reține că acesta nu este întemeiat, întrucât, în condițiile în care a fost învestită prima instanță, fără formularea unor petite subsidiare, referitoare la anularea actelor juridice încheiate în baza celor trei hotărâri și fără chemarea în judecată a terților implicați, sentința pronunțată respectă prev. art. 129 alin. 6.pr.civ.

Mai mult, întrucât acțiunea a fost respectată pe tipicul conferit de textul art. 132 din Legea nr. 31/1990, eventual, s-ar fi putut dispune radierea mențiunilor efectuate în registrul comerțului în temeiul actelor anulate, însă, raportat la specificul măsurilor decise, o astfel de înregistrare nu s-a efectuat.

În consecință, Curtea urmează a se pronunța conform dispozitivului, iar în baza art. 274.pr.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamanților -, G, R-, cheltuieli de judecată în apel în sumă de 193,55 lei, conform înscrisurilor justificative depuse la dosar la 228 și urm. nefiind acordată suma de 45 lei, reprezentând taxa notarială, întrucât această cheltuială a fost ocazionată cu prilejul judecării cererii în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECID E:

Admite apelul declarat de apelanții -, G, R-, împotriva sentinței civile nr. 111/C din 16.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o schimbă în parte în sensul admiterii acțiunii introduse de reclamanții -, G, R-, și de intervenienții ȘI -, în totalitate și constată nulitatea hotărârii a pârâtei nr. 6/3.09.2004.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Respinge apelul declarat de pârâta Z prin lichidator judiciar, împotriva aceleași sentințe.

Obligă intimata Z să plătească apelanților -, G, R-, cheltuieli de judecată în apel în sumă de 193,55 lei.

Definitivă și executorie.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Dact./14 ex./22,12,2008

jud.fond:

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș

Vezi şi alte speţe de drept comercial: