Anulare hotarare aga Spete. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 114
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
GREFIER - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor asupra apelului declarat de apelanta pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA împotriva sentinței nr. 2 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALĂ DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 mai 2009, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată cînd instanța a amânat pronunțarea la data de 13 mai 2009 pentru ca apelanta pârâtă să depună concluzii scrise, respectiv la data de 20 mai 2009, având nevoie de timp pentru a delibera.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
La data de 19.09.2008, reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE SA Bac hemat în judecată pe pârâta SC DISTRIBUȚIE SA C, solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză să dispună anularea parțială a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor SC DISTRIBUȚIE SA din data de 28.05.2008, prin desființarea art.2 al hotărârii atacate și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj - Secția Comercială, prin sentința nr.2/21.01.2009 a admis acțiunea și a dispus anularea art.2 al hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC DISTRIBUȚIE SA.
S-a reținut de către instanța de fond că, adunările generale ale acționarilor unei societăți constituie organele de deliberare, prin intermediul cărora se formează și se exprimă voința juridică a societății, acestora fiindu-le aplicabile atât regulile stabilite prin actul constitutiv, dar și cele prevăzute de Legea 31/1990R.
Condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de art.112 din Legea 31/1990 sunt unele minimale, iar art.16 din actul constitutiv a stabilit, în plus, că pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul majorității acționarilor.
În cazul SC DISTRIBUȚIE SA, tribunalul a constatat că, potrivit procesului-verbal al AGA din 28.05.2008, existau un număr de 3 acționari, iar în cazul punctului 2 aflat pe ordinea de zi, doi dintre acționari au votat împotrivă, acesta fiind adoptat doar cu votul acționarilor SC.
S-a apreciat astfel că, hotărârea a fost luată cu nerespectarea actului constitutiv, ale cărui clauze sunt obligatorii, raportându-se și la dispozițiile art.132 alin.2 din Legea 31/1990.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC DISTRIBUȚIE SA, care a învederat că, instanța de fond nu a ținut cont de argumentele invocate de ea în întâmpinare și concluziile scrise, precum și de probele administrate în cauză.
Potrivit susținerilor apelantei, printr-o interpretare literară a dispozițiilor artr.16 alin.1 din Actul Constitutiv al societății, s-ar putea deduce că cerințele de majoritate se referă la numărul de acționari și nu la capitalul social al societății însă, potrivit art.977 Cod civil, instanța avea obligația să interpreteze aceste prevederi după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literar al termenilor.
Ca regulă generală, intenția comună părților se stabilește prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a prezumțiilor și prin aplicarea tuturor argumentelor de interpretare a actelor juridice.
Apelanta a arătat că, în fapt, din probele administrate în litigiu, reiese în mod evident că intenția comună a și aaf ost în sensul că cerințele de majoritate se referă la capitalul social.
argumente în acest sens, s- evidențiat că la data privatizării societății, existau 2 acționari respectiv care deținea un număr de 36.481.415 acțiuni, reprezentând 51,0062 % din capitalul social și cu un număr de 35.042.054 acțiuni, reprezentând 48,9938 % din capitalul social.
Cerințele de vot în cadrul adunărilor generale stabilite prin Actul Constitutiv, reprezintă implementare a principiilor de vot agreate de și prin contractul de privatizare (secțiunea B din contractul de privatizare al DISTRIBUȚIE).
Voința comună a părților în sensul că "majoritatea acționarilor" echivalează cu majoritatea capitalului social rezultă din interpretarea sistematică a cerințelor de vot din Actul Constitutiv și din utilizarea argumentului de interpretare logică reducțio ad absurdum.
Astfel, după cum arată apelanta, cum la data finalizării privatizării societatea avea un număr de 2 acționari și în cazul interpretării sintagmei "majoritatea acționarilor", în sensul că echivalează cu majoritatea numărului de acționari, s-ar înțelege că hotărârile puteau fi luate numai cu votul ambilor acționari, astfel că, regula în luarea hotărârilor ar fi fost unanimitatea de voturi.
Ori, în situația în care voința reală a părților ar fi fost ca adunarea generală ordinară a acționarilor să adopte hotărâri cu unanimitate de voturi, nu există nici-un impediment ca părțile să menționeze expres regula unanimitate de voturi în Actul Constitutiv, în condițiile în care noțiunea de " majoritatea numărului de acționari" nu este specifică societăților pe acțiuni.
Tot apelanta a susținut că, din analiza contractului de privatizare rezultă indubitabil faptul că în stabilirea cerințelor de vot, părțile nu au avut în vedere distincția dintre majoritatea numărului de acționari și majoritatea capitalului social, folosind fie o noțiune, fie alta, avându-se astfel în vedere una și aceeași noțiune, cea de majoritate a capitalului social.
Voința comună a părților în sensul că "majoritatea acționarilor" echivalează cu majoritatea capitalului social, rezultă și din interpretarea sistematică a cerințelor de vot și cvorum din Actul Constitutiv prezentându-se ca argument în acest sens de către apelantă, prevederile art.15 alin.1, conform căruia "adunarea generală ordinară sau a acționarilor este legal constituită dacă este prezent sau reprezentat în mod valabil cel puțin 50% din capitalul social".
În ipoteza în care hotărârea s-ar lua cu majoritatea numărului de acționari, ar însemna că votul unui singur acționar nu ar fi suficient pentru adoptarea hotărârilor.
S-a mai învederat că, în cadrul adunării generale în discuție, nu a obiectat cu privire la valabilitatea adoptării hotărârii anulate de instanța de fond, după cum, în trecut au mai existat hotărâri adoptate cu majoritatea capitalului social, dar nu și cu majoritatea numărului de acționari.
În acest sens, de la data privatizării societății și până-n prezent, a mai existat o hotărâre adoptată cu majoritatea capitalului social, fără întrunirea majorității numărului de acționari, hotărâre care nu a fost contestată de către.
Deasemenea, hotărârea Adunării generale ordinare acționarilor de VÂNZARE (rezultate în urma unei divizări parțiale din SC DISTRIBUȚIE ), a fost adoptată cu majoritatea capitalului social, însă deși nu a fost de acord cu punctul 1 din ordinea de zi, nu a formulat obiecțiuni și nici nu introdus acțiune pentru anularea acestei hotărâri.
În cazul societăților pe acțiuni, majoritatea se raportează la capitalul social și nu la numărul de acționari, doctrina fiind unanimă în a accepta faptul că, în cazul societăților pe acțiuni vorbind de o altă majoritate decât cea de persoane, esențială fiind în aceste cazuri, deținerea majorității capitalului social, chiar dacă o singură persoană realizează acest lucru.
Principiul majorității de capital aplicabil societăților pe acțiuni este confirmat de art.101 alin.1 din Legea 31/1990R și art.11 alin.1 din Actul Constitutiv al societății.
În ceea ce privește abuzul de drept prevăzute de art.136 din Legea 31/1990 R, apelanta a arătat că, interesul personal al unui acționar este distinct de interesul societății și nu poate conduce la interpretarea că exercitarea dreptului de vot în scopul susținerii interesului societății reprezintă un abuz de drept.
Apelanta a invocat în materia abuzului de drept jurisprudența franciză care a statuat că nu există abuz de drept în următoarele situații: când interesele tuturor acționarilor sunt tratate în mod egalitar; când decizia nu este contrară interesului societății; când decizia nu este luată în unicul scop de a favoriza acționarii majoritari în dauna celor minoritari.
Ori, prin hotărârea vizată nu a fost favorizat acționarul în detrimentul acționarului.
S-au depus ca acte justificative: anexa 1 a Actului Adițional la Statut; Actul Constitutiv al SC VÂNZARE SA, hotărârea AGA de la SC DISTRIBUȚIE SA și FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " OLTENIA" SA din 07.09.2006, hotărârea AGA de la VÂNZARE SA din 28.05.2008, spețe din jurisprudența franceză.
Intimata-reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, considerând că instanța de fond în mod corect a pronunțat sentința nr.2/21.01.2009.
În opinia intimatei, dispozițiile art.16 alin.1 din Actul Constitutiv sunt cât se poate de limpezi, în condițiile în care interpretarea dispozițiilor statuare, potrivit principiului voinței reale a părților, nu este necesară în speța de față, claritatea clauzelor contractuale fiind de natură a înlătura necesitatea unei operațiuni de interpretare.
Dacă prevederile Actului Constitutiv nu erau în consens cu interesele acționarului majoritar SC, aceasta ar fi avut la îndemână posibilitatea de a propune modificarea actului constitutiv al societății, prin introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi a ședințelor adunării generale, în temeiul art.1171alin.2 din Legea 31/1990R.
Intimata consideră că, recurgerea la principii doctrinare de interpretare, în condițiile în care în speță există un text statutar, clar, expres, nesusceptibil de mai multe înțelesuri, este nejustificată.
Este prevăzut expres faptul că Adunarea Generală Ordinară a acționarilor SC DISTRIBUȚIE, va adopta hotărâri cu votul majorității acționarilor prezenți sau reprezentați valabil în cadrul adunării.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză Curtea, apreciază apelul ca fiind fondat.
Principala problemă care s-a ivit în speță este modul de interpretare a dispozițiilor art.16 alin.1 din actul constitutiv referitor la exercitarea dreptului de vot în sensul dacă sintagma " votul majorității acționarilor prezenți" echivalează cu o majoritate a capitalului social, sau presupune o majoritate a numărului acționarilor prezenți, ipoteză luată în calcul de către instanța de fond.
În ceea ce privește cadrul normativ privind societățile de acțiuni, denumite și "societăți anonime" datorită lipsei interesului cu privire la persoană și calitățile asociaților, acestea reprezintă forma cea mai evoluată de societate comercială.
Ea poate fi definită ca fiind acea formă de societate comercială constituită de către asociați persoane fizice și/sau persoane juridice care, în schimbul participării la formarea capitalului social, dobândesc titluri de valoare negociabile, denumite acțiuni, scopul asocierii fiind desfășurarea unei activități comerciale în vederea maximizării profitului și al împărțirii acestuia.
Art.101 din Legea 31/1990R, reglementează o chestiune esențială care ține de statutul legal și cel convențional al tuturor acționarilor societăților comerciale și anume, chestiunea drepturilor de vot pe care le conferă fiecărui acționar numărul de acțiuni deținute.
Astfel, la alin.1 se stabilește regula de bază potrivit căreia fiecare acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunările generale ale acționarilor, regulă care nu este una imperativă, întrucât părțile contractante au libertatea ca prin actul constitutiv să deroge de la ea într-un fel sau altul.
În ceea ce privește cvorumul legal, alin.1 al art.112 din Legea 31/1990R statuează că pentru ca o să poată fi considerată a fi legal întrunită, este necesară, la prima convocare prezența fizică a acelor acționari care dețin cel puțin o pătrime (25%) din totalul drepturilor de vot pe care le au acționarii, pe care îi are societatea respectivă, în timp ce la a doua convocare este suficient orice număr de acționari prezenți.
Cât privește problema majorității necesare pentru a se lua hotărârile, art.112 alin.2 teza 1, stabilește că aceste hotărâri se iau cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentanți.
Principiul votului majoritar este rezultatul unei necesități practice care impune societăților comerciale, în special celor pe acțiuni, să funcționeze și să ia măsurile care se impun pentru buna desfășurare a activității statutare.
Principiul majoritar semnifică, în cazul societăților pe acțiuni preeminența voinței deținătorilor majorității capitalului social, exprimată în cadrul adunărilor, în fața voinței celorlalți acționari.
Prin urmare, în societățile pe acțiuni avem de-a face cu o majoritate de capital și nu una de persoane, deși la nivel teoretic, voința socială este definită de suma voinței lor individuale.
Analizând prevederile contractuale ale SC DISTRIBUȚIE SA, se constată că în ceea ce privește exercitarea dreptului de vot în Adunarea Generală a Acționarilor, părțile au convenit la art.16 alin.1 ca Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor să adopte hotărâri cu votul majorității acționarilor prezenți sau reprezentanți valabil în cadrul adunării.
Trebuie evidențiat că, în conformitate cu prevederile art.977 Cod Civil, instanța trebuie să interpreteze contractele după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
Este adevărat că, literal, prevederile de mai sus pot fi interpretate în sensul că hotărârea de la SC DISTRIBUȚIE SA va fi adoptată cu votul majorității acționarilor prezenți și nu cu votul majorității capitalului social.
Pe de altă parte, la art.15 alin.1 din Actul Constitutiv s-a stipulat că este legal constituită dacă este prezent sau reprezentat valabil puțin peste 50% din capitalul social.
S-a făcut trimitere de către apelantă și la prevederile contractului de privatizare care la art.12.3 lit. (c) a stabilit într-o teză finală, că ședința va hotărî asupra oricăror aspecte incluse pe ordinea de zi prin votul favorabil al acționarilor reprezentând 75% din capitalul social în legătură cu toate aspectele rezervate Adunării Generale, sau prin votul majorității capitalului social, în legătură cu celelalte aspecte.
Prin urmare, din interpretarea acestor dispoziții contractuale rezultă că intenția reală a părților, a fost ca hotărârile să fie adoptate cu majoritatea capitalului social, și nu de majoritatea numărului acționarilor.
Concluzia este că fiind vorba de o societate de capital, principiul ce guvernează și această societate comercială pe acțiuni (SC DISTRIBUȚIE SA) este cel al majorității de capital și nicidecum cel al majorității de persoane.
Pe de altă parte, intimata reclamantă a invocat prin acțiunea introductivă abuzul de drept manifestat de apelanta pârâtă prin încălcarea dreptului acționarilor minoritari de a obține dividende, prin încălcarea dreptului de proprietate al acționarilor minoritari și prin știrbirea libertății economice.
Potrivit art.1361din legea 31/1990R, acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.
Principiul enunțat reprezintă un important mijloc de protecție care va servi atât pentru prevenirea și reprimarea abuzurilor de majoritate care se pot înregistra în AGA al unor societăți comerciale, cât și pentru înlăturarea abuzului de minoritate de care se pot face vinovați unii acționari care, deși minoritari, se opun în mod neîntemeiat și sistematic luării unor hotărâri necesare, dar care presupun o majoritate calificată care nu se pot realiza fără votul afirmativ al acestor acționari.
Ori, în speța de față, a acționat în vederea susținerii interesului societății, în condițiile în care propunerea de nedistribuire a profitului a fost susținută și de către reprezentanții în Consiliul de Administrație (Hotărârea nr.9/26.05.2008).
Față de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art.296 Cod pr. civilă, va admite apelul și va schimba sentința în sensul că respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA, cu sediul procesual ales la & Asociați, B, B-dul -, nr.4-8, clădirea House, de Vest, etaj 8, sector 1 împotriva sentinței nr. 2 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALĂ DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE SA, cu sediul în B,-, sector 1, schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința de la 20 Mai 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. Jud. /4ex.
jud. Fond
tehnoredactat /26.05.2009
20 Mai 2009
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Mariana Moț
