Anulare hotarare aga Spete. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 12
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelant "GRUPUL INDUSTRIAL ȘI " în contradictoriu cu intimat M UNIVERSAL, având ca obiect acțiune în anulare, apel formulat împotriva sentinței nr. 1773/com/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul societății apelante, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedura nelegal îndeplinită cu apelanta dar acoperita prin prezența administratorului acesteia la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta a depus concluzii scrise, prin serviciul registratură.
depune procură de reprezentare a societății apelante.
Instanța procedează al identificarea și legitimarea acesteia.
Interpelată de instanță, pentru apelantă precizează că nu are alte cereri de formulat și probe de propus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la apel.
pentru apelantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 1773/17,09.2008, a Tribunalului Iașis -a respins acțiunea formulată de reclamanta Grupul Industrial de Distribuție I în contradictoriu cu pârâta Universal
S-a reținut că prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr- reclamanta GRUPUL INDUSTRIAL & DISTRIBUȚIE chemat în judecată pe pârâta UNIVERSAL solicitând constatarea nulității absolute a actului adițional la contractul nr. 43/21.10.2003 încheiat între părți.
În motivare s- arătat că în fapt, la data de 21.10.2003 între subscrisa GRUPUL INDUSTRIAL & DISTRIBUȚIE și UNIVERSAL a fost încheiat contractul de închiriere nr. 43 privind spațiul comercial nr. 3.
Conform prevederilor contractului nr. 43/21.10.2003 nu există nici clauză care să prevadă posibilitatea modificării acestuia prin act adițional cât și posibilitatea prelungirii duratei acestuia prin act adițional, iar conform punctului VI, "Durata contractului", respectiv art. 13 s- menționat că "Prezentul contract intră în vigoare la data de 01.11.2003 și expiră la data de 31.12.2003".
La punctul VII "Încetarea contractului" prin art. 14 s- prevăzut că: "La expirarea termenului, contractul încetează de drept fără o înștiințare prealabilă" iar la art. 15 s- prevăzut faptul că "Nepredarea de către chiriaș spațiului închiriat nu determină prelungirea contractului prin tacită relocațiune. Chiriașul are obligația de încheia un nou contract în aceleași sau alte condiții, convenite de părți".
Analizând cele arătate mai sus reiese fără echivoc faptul că încheierea actului adițional cât și prelungirea prin act adițional a contractului nr. 43/21.10.2003 contravine chiar prevederilor contractului de închiriere nr. 43/21.10.2003 fapt ce conduce la nulitatea absolută actului adițional.
Mai mult decât atât actului adițional îi lipsesc anumite mențiuni legate de forma actului cum ar fi numărul, data încheierii și numărul de exemplare originale în care fost încheiat.
Ulterior încheierii actului reprezentanții UNIVERSAL au contestat chiar calitatea de reprezentant al societății persoanei care semnat actul adițional.
Pârâta nu formulat întâmpinare.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar o serie de acte.
Din analiza materialului probator administrat în cauză instanța constată că acțiunea este neîntemeiată urmând respinge.
Astfel motivele invocate de reclamant nu constituie cauze de nulitate absolută a actului adițional ce face obiectul acțiunii.
Este adevărat că părțile prin acordul lor de voință au stabilit că acel contract nu poate fi prelungit însă tot prin acord de voință s- decis prelungirea lui.
S- invocat faptul că persoana care a semnat actul adițional nu avea împuternicire în acest sens.
În afară de faptul că acest motiv poate conduce doar la nulitatea relativă actului, nu și la cea absolută, trebuie observat că reclamanta nu făcut nici dovadă în acest sens (eventual un certificat de la din care să rezulte care sunt persoanele împuternicite să asigure administrarea societății).
Mai mult decât atât aceiași persoană care semnat actul adițional semnat și contractul inițial, contract cărui valabilitate nu fost pusă în discuție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Grupul Industrial de Distribuție I, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiuni și constatarea nulității absolute a actului adițional la contractul de închiriere nr. 43/2003.
Sentința este nelegală și netemeinică sub aspectul nemotivării acesteia și a interpretării greșite a actului dedus judecății, cât și a aplicării greșite a dispozițiilor legale și a nepronunțării instanței asupra fondului cauzei, precum și a probelor administrate în soluționarea cauzei.
Susține că în cererea introductivă a invocat prevederile art. 948, 966, 969, 970 și 983 Cod civil, care se referă la nulitatea absolută a actului juridic "actul adițional la contractul nr. 43/21.10.2003 având în vedere că:
- a fost încheiat fără să prevadă posibilitatea modificării acestuia sau a prelungirii duratei prin act adițional stipulând doar la pct. VI că intră în vigoare la 1.11.2003 și expiră la 31.12.2003, iar la pct. VII reținând că încetează de drept, fără o înștiințare prealabilă. La art. 15 s- consemnat că "nepredarea de către chiriaș a spațului închiriat, nu determină prelungirea contractului prin tacita relocațiune, chiriașul având obligația de încheia un nou contract în aceleași sau alte condiții convenite de părți". Așadar, prelungirea prin act adițional și actul adițional însuși, contravine contractului, fapt ce conduce la nulitatea absolută a actului adițioinal. Mai mult, actului adițional, îi lipsesc mențiunile privind forma, numărul, data, exemplarele etc.
După încheierea actului reprezentanții M Universal au contestat calitatea de reprezentant al societății apelate a persoanei care a semnat actul, urmărindu-se eludarea posibilității încheierii unui nou contract, implicit negocierea altor clauze, precum și menținerea clauzelor abuzive din contractul nr. 43/21 octombrie 2003.
Analizând criticile în raport de dispozițiile legale incidente, se constată că apelul nu este întemeiat.
Coroborând materialul probator existent la dosar se constată că toate criticile evocate de apelantă nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse.
Corect prima instanță a reținut că reclamanta apelantă nu invocă motive de nulitate absolută a actului adițional încheiat între părți. Calitatea persoanei, numărul actului și numărul de exemplare, nu prezintă relevanță sub aspectul nulității invocate. Chiar dacă s-a stabilit inițial cum că respectivul contract nu poate fi prelungit, atât timp cât s-a procedat altfel, tot prin acordul bilateral de voință, actul adițional perfectat este valabil. Cu privire la semnarea actului adițional se impune sublinierea că aceeași persoană a semnat și contractul inițial, neputându-se susține că acel contract este valabil iar actul adițional este lovit de nulitate.
Nu au fost încălcate dispozițiile legale de ordine publică, pentru a se putea, de principiu, susține nulitatea actului adițional, cât timp acesta consfințește voința părților contractante.
Prin consecință, se va respinge apelul și va fi menținută sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Grupul Industrial &Distribuție I, prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 1773/COM din 17.09. 2008 Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
20.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu
