Anulare hotarare aga Spete. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.123/COM
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelantul reclamant prin av., cu sediul ales în C,-, -.1,.2, județ C, împotriva Sentinței civile nr.137/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SRL, cu sediul în B, sector 6, Al. nr.2, -.F,.3,.47 și sediul ales la Cabinet avocat, B,-,.D,.19, sector 2 și SC SRL, cu sediul în-,.1, județ C, având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii AGA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru intimata pârâtă SC SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.17 și avocat, pentru apelantul reclamant, în baza delegației de substituire nr.41/29.10.2009, lipsind intimata pârâtă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Apelul este declarat și motivat, legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 25 lei conform chitanței seria - - - PJ și timbru judiciar în sumă de 3 lei.
Avocat, pentru apelantul reclamant, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SRL, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru apelantul reclamant, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SRL, precizează că depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială sub nr.3018/118/27.03.2007 reclamantul a chemat în judecată pârâții SC SRL si SC SRL, pentru ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
- constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării Generale a asociaților SC SRL nr.3/05.06.2006 în ce privește pct.7 raportat la caracterul acesteia de manifestare de voința exteriorizata a asociaților în vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului din comuna, sat 2 Mai - Vama Veche si in ce privește valoarea acesteia ca si mandat de reprezentare a societății comerciale de către cei doi asociați la încheierea in forma autentica a contractului de vânzare cumpărare;
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3908/16.06.2006 la BNP si, încheiat intre cele doua parate, cu privire la imobilul situat in comuna, sat 2 Mai, jud. Constanta, parcela A 467/35, alcătuit din teren in suprafața de 500 mp si construcție în suprafața de 136,65 mp;
- cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea reclamantul învederează în esență că, în anul 2005 constituit SC SRL împreună cu asociații si, societate care a achiziționat in același an imobilul situat in comuna, sat 2 Mai - Vama Veche.
In calitate de administrator, reclamantul a încheiat un contract de închiriere al imobilului sus menționat, către SC SRL, situație ce i-a determinat pe ceilalți asociați sa adopte Hotărârea nr.3/05.06.2006 prin care au hotărât înstrăinarea imobilului către SC SRL. Înstrăinarea s-a făcut prin semnarea contractului de vânzare cumpărare de către ceilalți doi asociați, in scopul prejudicierii intereselor reclamantului, lucru demonstrat de prețul neserios si de faptul ca - noul administrator al SC SRL a fost numit administrator si la SC SRL.
In susținerea primului capăt de cerere, reclamantul invoca dispozițiile art.58 alin.2 din Legea nr.36/1995 care prevede ca reprezentanții unei părți, procuriști, la încheierea unui act pentru care legea prevede forma autentica, trebuie sa-si legitimeze calitatea prin procura in forma autentica. Totodată, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.247/2005 actul nu putea fi încheiat decât in forma autentica, având ca obiect un imobil, astfel ca manifestarea de voința a proprietarului vânzător trebuia de asemenea exprimata in forma autentica, sub sancțiunea nulității absolute.
In consecința, manifestarea de voința a SC RL luata in cadrul hotărâri AGA din 05.06.2006, este afectata de condiția de nulitate constând in neexprimarea în forma autentica prevăzuta imperativ de lege, atât in ce privește efectele acesteia ca manifestare de voința de a transmite pe viitor dreptul de proprietate asupra imobilului, cât și in ce privește valența acesteia ca act de legitimare a celor doi asociați, ca reprezentanți cu mandat ai persoanei juridice in vederea exprimării consimțământului acesteia cu ocazia încheierii actului de vânzare cumpărare.
Referitor la al doilea capăt de cerere, reclamantul învederează în esență că, potrivit art.58 din Lege nr.36/1995, încheierea in forma autentica a actului atacat s-a realizat fără ca asociații sa se legitimeze cu procura in forma autentica.
Prin urmare exista o cauza de nulitate constând in lipsa consimțământului vânzătorului, întrucât acesta nu a fost exteriorizat in forma obligatorie a unei procuri autentice, ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului.
In același timp, in cauza este aplicabil principiul constatării nulității actului juridic subsecvent încheierii unui act juridic afectat de nulitate absoluta, constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii AGA, ca si procura de reprezentare, atrăgând de drept nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare.
Prin întâmpinare, pârâta SC SRL a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata, cu motivația în esență că, prin Hotărârea AGA nr.3/05.06.2006 a SC SRL s-a hotărât revocarea din funcția de administrator a reclamantului, sens in care a fost întocmit si un act adițional la actul constitutiv al SC SRL ce a fost înregistrat la ORC Constanta.
Luarea măsurii revocării a avut ca temei faptul că, reclamantul in calitate de administrator a depășit limitele mandatului acordat, încheind contractul de închiriere a imobilului situat in comuna, fără a avea acordul adunării generale, si totodată a folosit banii societății prin retrageri succesive din contul acesteia, in interes personal.
In aceste condiții s-a formulat acțiune de excludere a reclamantului din societate, cauza fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr-, astfel că, față de împrejurarea că dezlegarea prezentei pricini depinde de soluția ce se va pronunța in dosarul sus menționat, paratele au solicitat suspendarea judecații potrivit art.244 pct.1 Cod procedura civila.
Totodată, au invocat pe cale de excepție, lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru interes, respectiv sa fie legitim, personal si direct.
Se arată că, prețul vânzării a fost sincer si serios, așa încât contractul de vânzare cumpărare este perfect valabil.
In ce privește hotărârea AGA, aceasta a fost luată cu cvorumul prevăzut de lege, in condițiile prevăzute de actul constitutiv si de lege.
Consimțământul vânzătorului a fost perfect valabil, întrucât la înstrăinarea imobilului exista hotărârea adunării generale, prin care s-a dispus înstrăinarea acestuia, iar actul de vânzare cumpărare a fost semnat de către administrator - mandatar cu puteri depline stabilite in acest sens, care avea dreptul de a semna in raporturile cu terții.
Prin Încheierea din 18.09.2007 instanța a respins excepția lipsei de interes, invocata de parata SC SRL, cu motivația în esență că, interesul judiciar reprezintă folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, astfel că, legitimarea reclamantului de a acționa în justiție este dovedită deoarece, urmărește afirmarea unui drept subiectiv civil ocrotit de lege, iar exercițiul acestui drept este făcut în conformitate cu scopul său economic și social.
Totodată, prin Încheierea din 19.12.2007 cererea de suspendare a judecații formulata de parata SC SRL a fost respinsa ca nefondată, cu motivația în esență că, obiectul cererii dedus judecății nu depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Prin Sentința civilă nr.137 din 25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, s-a respins acțiunea ca nefondată formulată de reclamantul, dispunându-se totodată, obligarea reclamantului la plata către pârâta SC SRL a sumei de 2606,61 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut în esență că, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absoluta parțială a hotărârii AGA nr.3/05.06.2006 și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3908/16.06.2006 la BNP si, motivat de aceeași împrejurare, respectiv neexprimarea în formă autentică a manifestării de voință a SC SRL de a vinde imobilul situat in Comuna, sat 2 Mai - Vama Veche.
Potrivit dispozițiilor art.701din Legea nr.31/1990 "Actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți comerciale, pot fi încheiate in temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare adoptate in conformitate cu prevederile prezentei legi si ale actului constitutiv al societății, nemaifiind necesara o procura speciala si in forma autentica in acest scop, chiar daca actele de dispoziție trebuie încheiate in forma autentica."
Totodată, instanța de fond a reținut ca hotărârea AGA nr.3/05.06.2006 prin care asociații SC SRL au hotărât înstrăinarea activului societății constând in imobilul situat in comuna, sat 2 Mai, județul Constanta, parcela A 467/35 alcătuit din teren in suprafață de 500 mp și construcție edificată pe acest teren, a fost adoptată cu respectarea cerințelor impuse de Legea nr.31/1990.
In ce privește susținerile reclamantului referitoare la neseriozitatea prețului de vânzare al imobilului, s-a reținut că acestea nu se verifică în speță, câtă vreme prețul de achiziționare al acestuia de către SC SRL a fost de 74.000 euro, iar prin contractul de vânzare cumpărare atacat de reclamant imobilul a fost vândut cu suma de 80.000 euro (fara TVA).
In consecință, raportat si la dispozițiile legale enunțate, instanța de fond a reținut că atât Hotărârea AGA nr.3/05.06.2006, cât și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3908/16.06.2006 au fost încheiate cu respectarea condițiile prevăzute de lege si actul constitutiv al societății, sens in care a respins acțiunea, ca nefondata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că:
- hotărârea instanței de fond se întemeiază pe aplicarea greșită a legii, respectiv disp.art.701din Legea nr.31/1991 care nu era în vigoare la momentul actului atacat prin prezenta acțiune, încălcându-se astfel principiultempus regit actum;
- instanța e fond nu a examinat susținerea conform căreia există o cauză de nulitate a actului în formă autentică, constând în lipsa consimțământului vânzătorului, întrucât acest consimțământ nu a fost exteriorizat în forma obligatorie a unei procuri autentice, o astfel de atitudine echivalând cu lipsa consimțământului;
Prin concluzii scrise, SC SRL solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivația în esență că, în mod legal și temeinic instanța de fond a soluționat cauza prin aplicarea disp.art.701din Legea nr.31/1990.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat și a susținerilor părților, și văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii apelului ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Având în vedere că fundamentul constituirii societății comerciale este contractual și că modificările ulterioare de structură a acționariatului se realizează de asemenea, prin acte juridice de natură contractuală, putem reține că societatea comercială are o natură contractuală, dar că, odată cu dobândirea personalității juridice, ea și o natură juridică instituțională.
Pornind de la cele sus-expuse, societatea comercială poate fi definită ca fiind un act juridic, de obicei de natură contractuală, în baza căruia, după parcurgerea unei proceduri legale de autorizare, se constituie un subiect de drept distinct de asociați, pentru derularea de afaceri în vederea obținerii de profit.
În toate formele societare, administratorii pot fi atât asociați, cât și neasociați, atât persoane fizice, cât și persoane juridice, atât cetățeni români, respectiv persoane juridice de naționalitate română, cât și cetățeni străini, respectiv persoane juridice străine.
În speță, urmează a se reține că, în anul 2005 apelantul reclamant împreună cu asociații și, au constituit SC SRL, societate care a achiziționat în același an, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.922/11 aprilie 2005 de BNP și, un imobil situat în comuna, sat 2 Mai - Vama Veche, iar, astfel cum rezultă din Actul constitutiv al societății (filele 7-12 dos.fond) - art.7 al.4 s-a convenit ca administrarea acesteia și reprezentarea sa în relațiile cu terții să fie făcută de apelant.
În calitatea dobândită, apelantul reclamant a procedat la închirierea imobilului teren și construcție situat în intravilanul comunei, sat 2 Mai - Vama Veche, județ C, parcela A 467/35 compus din teren în suprafață de 500.p construcție - - amplasată pe acest teren, cu contractul de închiriere nr.19/12.05.2006 în favoarea SC SRL, fără să aibă acordul asociaților care dețin 90% din capitalul social, prin încălcarea dispozițiilor din Actul constitutiv - art.7 al.1 și al.3.
Ulterior, prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC SRL nr.3/05.06.2006, constatându-se ca fiind îndeplinite condițiile de cvorum prev.de Legea nr.31/1990 republicată, asociații și au hotărât:
- revocarea domnului din funcția de administrator al societății și numirea domnului în funcția de administrator al societății;
- urmărirea administratorului revocat pentru prejudiciile pe care le-a cauzat societății prin închirierea imobilului litigios, fără acordul asociaților care dețin 90% din capitalul social, în baza art.7 al.1 și al.3 din Actul constitutiv raportat la disp.art.194 lit."c" din Legea nr.31/1990.
Prin aceeași hotărâre, la pct.5 s-a dispus modificarea unor articole din Actul constitutiv, statuându-se că, societatea urmează a fi administrată de asociatul, care coordonează întreaga activitate a acesteia și asigură reprezentarea societății în raporturile cu terții, angajează patrimoniul societății, numai cu acordul prealabil al Adunării Generale.
Aceasta este situația de fapt urmare căreia, apelantul reclamant a înțeles a promova prezenta acțiune, prin care a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a AGA nr.3/05.06.2006, în ceea ce privește pct.7 raportat la caracterul acestuia de manifestare de voință exteriorizată a asociaților în vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, în ceea ce privește valoarea acestuia și a mandatului de reprezentare a societății comerciale la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare.
Legat de sus-menționatul capăt de cerere apelantul reclamant a înțeles a solicita instanței să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3908/13.06.2006 la BNP și, intervenit între pârâtele SC SRL și SC SRL.
Cu alte cuvinte în speță, se impune a se face distincție între regimul juridic al administratorului unei societăți comerciale și mandatul civil, precum și realizarea contractului de mandat al administratorului și raporturile administratorilor cu terții, ce nu intră sub incidența regimului juridic special al contractului de mandat.
Este de reținut că, voința socială a oricărei societăți comerciale, exprimată în actul constitutiv și apoi, după constituirea societății, în adunarea generală a asociaților, este adusă la îndeplinire prin acte de executare ale persoanelor anume investite, care realizează administrarea societății, respectiv de către administratorul desemnat ce are putere de decizie, precum și putere de a reprezenta societatea.
Nerespectarea obligațiilor izvorâte din conținutul actului constitutiv sau determinate de încălcarea dispozițiilor Legii nr.31/1990 cu modificările ulterioare, poate avea drept consecință revocarea administratorului, măsura putând fi luată de adunarea generală, cu votul asociaților care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social, în condiții de cvorum.
În aceste condiții, Curtea reține că, potrivit art.36 din Decretul nr.31/30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice și juridice, "Raporturile dintre persoana juridică și cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de înființare ori statut".
Art.701din Legea nr.31/1990 republicată dispune ca"Actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți comerciale, pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanților legali ai societății, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societății adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale actului constitutiv al societății, nefiind necesară o procură specială și în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziție trebuie încheiate în formă autentică".
Așa fiind, puterea de a reprezenta societatea, conferită unui administrator, trebuie exercitată de administrator însuși însă, din rațiuni practice, legea societăților comerciale permite administratorului să transmită puterea de reprezentare altei persoane, dar numai dacă această facultate s-a prevăzut expres în actul prin care i s-a conferit calitatea de reprezentant al societății.
Doctrina a statuat că, reprezentarea nu este de esența mandatului,ci de natura acestuia,aplicarea regulilor mandatului neputându-se face integral, existând deosebiri importante de regim juridic.
În societățile comerciale, calitatea de administrator este declanșată de voința realizată în cadrul instituțional al asociațiilor, determinată prin lege, iar legea indică regimul juridic al mandatului pentru obligațiile și răspunderile administratorului față de societate și în raport cu terții, în sensul că, terțul care contractează cu administratorul, contractează cu societatea comercială ca entitate legală reprezentată de către administrator.
Așadar, instanța de fond în mod legal și temeinic și-a întemeiat soluția pe disp.art.701din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, atât timp cât, singurul mijloc fix al societății a fost înstrăinat cu acordul prealabil al adunării generale luat cu cvorumul prevăzut în actul constitutiv al societății, concluzionând în sensul că, Hotărârea AGA nr.3/05.06.2006 a fost adoptată cu respectarea cerințelor impuse de Legea nr.31/1990.
Susținerile apelantului reclamant privind încălcarea dispozițiilor art.58 al.2 din Legea nr.36/1995 - Legea notarilor publici și a activității notariale - potrivit cărora "Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică",la momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3908/13.06.2006 la BNP și, nu pot fi primite de instanță, acesta nu este un motiv de nulitate, deoarece notarul la întocmirea actului în forma autentică a avut în vedere faptul că,nu este necesară forma"ad valditatem"pentru hotărârea AGA,atunci când societatea este reprezentată de administrator - actele privind înregistrarea la ORC dovedind acest lucru.
Notarul a verificat în temeiul art.58 al.1 din Legea nr.36/1995 "Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică și stabilește, în prealabil, identitatea părților",reprezentantul legal al societății și existența hotărârii AGA, nefiind nevoie de o hotărâre autentică pentru un act de dispoziție asupra unui bun social, atât timp cât, așa cum sus s-a arătat, administratorul prezent în baza hotărârii asociaților, reprezintă însuși societatea.
Curtea apreciază că, nu pot fi reținute nici celelalte motive de nulitate invocate de apelantul reclamant, și indicate ca temeiuri de drept, respectiv art.2 din Legea nr.247/2005, precum și disp. art.1303 Cod civil, ce face referire la seriozitatea prețului, adică să nu fie derizoriu/infim, să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului și deci o cauză suficientă a obligației asumată de vânzător de a transmite dreptul de proprietate, deoarece, în speță, nu au fost produse dovezi conform art.1169 Cod civil, din care să rezulte că, susținerile sale sunt conforme cu realitatea.
Reține Curtea că, prețul de vânzare al imobilului este unul serios, câtă vreme prețul de achiziționare al acestuia de către SC SRL a fost de 74.000 Euro, iar prin contractul de vânzare cumpărare s-a consfințit că, vânzarea imobilului litigios are ca preț suma de 80.000 Euro fără TVA, sumă ce a fost primită de către societate, conform declarației cuprinsă în contractul de vânzare cumpărare.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond, raportat la dispozițiile legale enunțate, a reținut că, atât Hotărârea AGA nr.3/05.06.2006, cât și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3908/16.06.2006 au fost încheiate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și actul constitutiv al societății, sens în care a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul comercial formulat de apelantul reclamant prin av., cu sediul ales în C,-, -.1,.2, județ C, împotriva Sentinței civile nr.137/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SRL, cu sediul în B, sector 6, Al. nr.2, -.F,.3,.47 și sediul ales la Cabinet avocat, B,-,.D,.19, sector 2 și SC SRL, cu sediul în-,.1, județ
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red.-
Dact.DS - 5 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
