Anulare hotarare aga Spete. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.124/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Lucica Gogiu
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 20/CC din 22 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 noiembrie 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 01.04.2009, sub nr. 3036/62/com, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC, repunerea în termenul de contestare, anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare nr.1/08.07.2008 a pârâtei, repunerea în situația anterioară și radierea mențiunii din registrul comerțului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că inițial s-au adresat cu această contestație la Arbitrajul UCECOM B, respectiv cu cererea înregistrată la acest Arbitraj sub nr.19573/24.07.2008.
Arbitrajul, prin încheierea din data de 31.10.2008 pronunțată în dosarul său cu nr.55/2008, își constată necompetența în soluționarea prezentei contestație și dispune trimiterea cererii formulate de reclamanți, Tribunalului Brașov, secția comercială, spre soluționare.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de anulare a încheierii arbitrale, societatea pârâtă.
Curtea de Apel Bucureștis -a pronunțat asupra cererii pârâtei prin sentința comercială nr.42/6.03.2009, comunicată reclamanților la data de 19 martie 2009. prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel București, admite cererea pârâtei, și, dispune anularea încheierii atacate cu trimitere la Tribunalul Brașov și pe fond, constată necompetența instanței de arbitraj, dispunând în același timp închiderea procedurii arbitrale.
Această hotărâre s-a comunicat reclamanților la data de 19 martie 2009, la data promovării cererii aceștia aflându-se în termenul de 15 zile pentru a putea solicita instanței repunerea în termenul de contestație, motiv pentru care reclamanții au formulat prezenta cerere.
Reclamanții au invocat pe fond nulitatea hotărârii atacate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul legal de contestare, invocând excepția tardivității atât a cererii de repunere în termen, cât și a dreptului de a formula cererea de chemare în judecată.
A mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active, arătând că aceștia și-au înstrăinat părțile sociale.
Decăderea ca sancțiune procedurală operează în cazul neexercitării oricărei căi de atac în termenul legal stabilit, cu excepția situațiilor prevăzute în mod expres în cuprinsul art. 103 Cod procedură civilă.
Nici una din cele două condiții prevăzute mai sus nu sunt realizate în cazul contestației reclamantelor, întrucât nu există nici o împrejurare mai presus de voința lor (situație similară cazului de forță majoră) care să le fi împiedicat să își exercite drepturile procedurale în termenele stabilite, după cum nu există nici situații prevăzute în mod legal, care să le permită acestora să acceadă spre un alt termen de 15 zile.
Din motivele cererii de repunere în termenul legal de contestație, nu rezultă care sunt împrejurările mai presus de voința reclamantelor, ce le-au împiedicat să înainteze contestația la instanța competentă și în termenul legal stabilit, mai ales în situația în care au acționat prin intermediul unui avocat.
Necunoașterea legii ori interpretarea eronată a dispozițiilor acesteia, nu constituie motive obiective, de natură a conduce la repunerea într-un termen legal.
Prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului dacă cererea de chemare în judecată sau executarea a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea".
În ceea ce privește motivul invocat de reclamante, pentru repunerea în termenul legal de contestare (existența procesului pe rolul Curții de Apel București ) a apreciat că acesta nu poate fi reținut, în condițiile în care reclamantele aveau cunoștință de faptul că fusese stabilită în mod irevocabil, necompetența arbitrajului în soluționarea cauzei, încă de la data de 13.10.2008 iar motivul invocat de aceasta nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 103 alin.1 Cod procedură civilă.
Cererea de repunere în termenul legal de contestare, înaintată de reclamante, după data de 19.03.2009, este la rândul său tardiv formulată, în raport de prevederile art. 103 alin.2 Cod procedură civilă, dat fiind faptul că, prin încheierea pronunțată de Comisia de Arbitraj a UCECOM la data de 13.10.2008 s-a stabilit în mod irevocabil lipsa de competență materială în soluționarea cauzei (nici reclamantele și nici societatea pârâtă necontestând acest aspect), iar acestea erau obligate să formuleze cererea de repunere în termenul legal de contestare, înlăuntrul celor 15 zile de la data comunicării încheierii arbitrale, ori cererea reclamantelor a fost înaintată după data de 19.03.2009, cu mult peste termenul legal de 15 zile, fiind irelevantă sub acest aspect, existența dosarului pe rolul Curții de Apel București.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat ca în urma probelor ce vor fi administrate, să se respingă cererea acțiunii în anulare formulată de reclamante, Pe cale de excepție pârâta a invocat "excepția calității procesuale active" a reclamantelor în formularea cererii.
La termenul de judecată din data de 15.06.2009 instanța a respins excepția tardivității cererii de repunere în termen cu motivarea arătată în încheierea de ședință.
Prin sentința civilă nr. 20/22.06.2009 s-a respins cererea de repunere în termen formulată de reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat în contradictoriu cu pârâta
S-a respins cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâta ca prescrisă.
Au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata către pârâtă a sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, analizând cu prioritate cererea de repunere în termen și excepția prescripției formulării acțiunii, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Termenul de 15 zile prevăzut de art. 44 alin.3 din Legea nr.1/2005 este unul de prescripție extinctivă, astfel încât cererea reclamantelor de repunere în termen va fi analizată în raport de dispozițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Repunerea în termen este o măsură excepțională, care se justifică doar în situația în care titularul dreptului la acțiune nu este în culpă, existând cauze temeinic justificate care impun aplicarea textului de lege menționat, eroarea de drept neconstituind un astfel de caz.
În speță, reclamanții au înregistrat cererea în anulare în mod greșit la instanța arbitrală, contrar dispozițiilor art. 343 Cod procedură civilă și art. 56 alin.3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj.
Prin sentința comercială nr.42/06.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bucureștia fost soluționată acțiunea în anulare formulată împotriva încheierii din data de 31.10.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj în dosarul nr.55/2008, fiind admisă acțiunea și anulată dispoziția din încheiere privitoare la trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Brașov.
Într-o atare situație, reclamanții au formulat prezenta cerere de chemare în judecată la instanța de drept comun, cu depășirea termenului de 15 zile de la data menționării Hotărârii AGA în registrul comerțului (fila 76 din dosar, încheierea nr. 10609/11.08.2008).
Culpa pentru o asemenea situație aparține reclamanților, care au avut aprecierea asupra drepturilor care s-ar pierde urmând căi procedurale care nu sunt deschise pentru judecarea litigiului.
De asemenea, aceștia nu au solicitat instanței arbitrale trimiterea dosarului la instanța statală, ci au formulat prezenta cerere de chemare în judecată, cu depășirea termenului de prescripție extinctivă (fila 33 verso).
Neexistând nici o cauză temeinic justificată care să impună repunerea în termenul de prescripție, urmează ca instanța să respingă cererea reclamanților formulată în acest sens, precum și cererea acestora ca fiind prescrisă, excepția invocată de pârâtă fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând desființarea cu trimitere spre rejudecare pe fond a cauzei.
În motivarea apelului se arată următoarele considerente:
Termenul de 15 zile la care face referire instanța nu este de prescripție ci de decădere. din art. 103 al 1 Cod procedură civilă rezultă că decăderea intervine în cazul nerespectării termenelor legale imperative și absolute, situația din speță. Este vorba de o cerere de repunere în termen potrivit art. 103 al 2 Cod procedură civilă care trebuie făcută în 15 zile de la data încetării motivului împiedicării.
Potrivit art. 103 al 1 Cod procedură civilă decăderea intervine când legea procesuală a stabilit că exercitarea unui act de procedură a unui anumit drept trebuie să se facă într-o anumită fază a desfășurării procesului sau într-un anumit moment procesual, iar partea nu a respectat această cerință.
Potrivit deciziei nr. 1201/21.03.2008 și a deciziei nr. 1058/13.03.2008 ICCJ s-a statuat faptul că partea are posibilitatea ca după închiderea procedurii arbitrale să se adreseze instanței judecătorești, dacă nu a uzat de o minimă diligență de a se fi solicitat tribunalului arbitral trimiterea dosarului la instanța statală.
Ori apelanții au făcut această solicitare atât arbitrajului UJECOM care a făcut trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului Brașov. Curtea de Apel București reține faptul că apelanții au solicitat trimiterea dosarului către Tribunalul Brașov - pag 2 al 7 din sentința nr. 42/6.03.2009.
După comunicarea acestei sentințe în termen de 15 zile apelanții s-au adresat cu contestație Tribunalului Brașov.
Aprecierea asupra continuității procesului și asupra drepturilor care s-ar pierde urmând căi procedurale care nu sunt deschise pentru judecata litigiului este în sarcina reclamantei. Această subliniere are în vedere posibilitatea oferită procedural reclamantei ca după închiderea procedurii arbitrale să se adreseze direct instanței judecătorești dacă nu a uzat de minima diligență de a solicita tribunalului arbitral trimiterea dosarului la instanța statală, știut fiind că alegerea îi aparține.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului arătând că apelantele nu au dovedit existența unor împrejurări care să le excludă culpa și să le fi împiedicat să-și exercite drepturile de contestare a hotărârii, înlăuntrul termenului legal de prescripție de 15 zile prevăzut de art. 44 al 3 din Legea nr.1/2005 întrucât necunoașterea legii nu justifică repunerea în termenul de prescripție.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel invocate și cu apărările formulate prin întâmpinare, Curtea constată apelul nefondat.
La data de 24.07.2008 apelantele asistate de avocat ignorând dispozițiile legale cuprinse în art. 44 al. 5 din Legea nr. 1/2005 formulează la Curtea de Arbitraj o acțiune în anularea hotărârii nr. 1/2008 înscrisă la data de 11.07.2008 prin încheierea judecătorului delegat în registrul comerțului.
Arbitrajul, prin încheierea din data de 31.10.2008 comunicată apelantelor la data de 18.12.2008, își constată necompetența în soluționarea prezentei contestație și dispune trimiterea cererii formulate de reclamanți, Tribunalului Brașov, secția comercială, spre soluționare.
Curtea de Apel București modificând hotărârea arbitrală în sensul închiderii arbitrale fără a mai dispune și declinarea competenței și trimiterea cauzei Tribunalului Brașov soluție rămasă irevocabilă prin nerecurare s-a pronunțat asupra cererii pârâtei prin sentința comercială nr.42/6.03.2009, comunicată reclamanților la data de 19 martie 2009, prin care a admis cererea pârâtei și dispus anularea încheierii atacate cu trimitere la Tribunalul Brașov și pe fond, a constatat necompetența instanței de arbitraj, dispunând în același timp închiderea procedurii arbitrale reținând că dispozițiile procedurale cuprinse în art. 158 la 3 privitoare la declinarea de competență și trimiterea dosarului nu sunt aplicabile și organelor arbitrale, acestea neavând dreptul legal să dispună investirea instanței cu soluționarea unei cauze.
Această hotărâre s-a comunicat reclamanților la data de 19 martie 2009.
La data de 1.04.2009 apelantele formulează o cerere de repunere în termenul legal de contestare de 15 zile și o nouă acțiune în anularea hotărârii nr.1/2008.
Potrivit art. 44 al. 3 din legea nr.1/2005 hotărârile adunării generale contrare legii și actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală iar în conformitate cu art.44 alin.5 din același act normativ cererea în anulare se introducere la secția comercială a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea.
Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 instanța judecătorească poate dispune repunerea în termenul de prescripție în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care fost depășit.
Nu sunt îndeplinite condițiile repunerii în termenul legal de prescripție în baza art. 19 din Decretul nr.167/1958.
Reclamantele în mod greșit, au înaintat contestația împotriva nr.1/2008, Comisiei de Arbitraj din cadrul UCECOM B, ignorând dispozițiile legale exprese privitoare la competența materială.
Apelantele nu au dovedit existența unor împrejurări care să le excludă culpa și să le fi împiedicat să-și exercite drepturile de contestare a hotărârii, înlăuntrul termenului legal de prescripție de 15 zile prevăzut de art. 44 al 3 din Legea nr.1/2005, termen diferit de cel de repunere în termen.
Necunoașterea legii ori interpretarea eronată a dispozițiilor acesteia constituie motive obiective, de natură a conduce la repunerea într-un termen legal de contestare.
Apelantele susțin că au introdus acțiunea în termen legal de 15 zile de la data comunicării deciziei Curții de Apel București, fiind justificată repunerea în termen.
Motivul invocat de reclamante, pentru repunerea în termenul legal de contestare respectiv existența procesului pe rolul Curții de Apel București, acesta nu poate fi reținut ca și motiv temeinic care să justifice repunerea în termen, în condițiile în care reclamantele aveau cunoștință de dispozițiile art. 44 al 3 din Legea nr. 1/2005.
Termenul de 15 zile prevăzut de art. 44 al. 3 din Legea nr.1/2005 este un termen de prescripție extinctivă și nu de decădere.
Pe când prescripția extinctivă stinge numai dreptul la acțiune în sens material, decăderea stinge însuși dreptul subiectiv și a obligației corelative.
Prin cauze temeinic justificate se înțelege numai acele împrejurări care fără a avea gravitatea forței majore care determină suspendarea, sunt exclusive de culpă. Eroarea de drept invocată de titularul dreptului la acțiune nu este o cauză care să justifice repunerea în termen întrucât reclamanții au fost în culpă alegând o cale greșită procedurală.
Nu suntem în prezența a niciunui caz de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției prevăzute de art. 13 respectiv art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Introducerea unei acțiuni la instanța judecătorească sau la instanța arbitrală are efect întreruptiv de prescripție în baza art. 16 din Decretul nr. 167/1958 doar în situația admiterii acțiunii, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Ambele decizii ale ICCJ invocate de apelante nu sunt aplicabile în speță întrucât situațiile de fapt deduse judecății sunt diferite.
În mod corect Curtea de Apel Bucureștia admis acțiunea în anulare formulată de intimată înlăturând obligațiile arbitrajului de trimitere a dosarului arbitral și implicit de declinare a competenței în favoarea instanței statale.
Instituția declinării de competență și a trimiterii dosarului de la arbitraj la instanța de judecată în baza art. 158 al. 3 nu este prevăzută legal și nu funcționează în situația soluționării excepției de necompetență.
Prin decizia nr. 1058/2009 ICCJ reține că aprecierea asupra continuității procesului și asupra drepturilor care s-ar pierde urmând căi procedurale care nu sunt deschise pentru judecata litigiului este în sarcina reclamantei. Această subliniere are în vedere posibilitatea oferită procedural reclamantei ca după închiderea procedurii arbitrale să se adreseze direct instanței judecătorești dacă nu a uzat de minima diligență de a solicita tribunalului arbitral trimiterea dosarului la instanța statală, știut fiind că alegerea îi aparține, dar nu cu încălcarea termenului de 15 zile de prescripție prevăzut de art. 44 al 3 din Legea nr. 1/2005 care curge de la data înscrierii hotărârii atacate în registrului comerțului și nu de la comunicarea deciziei Curții de Apel București.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul declarat de reclamante și va păstra sentința Tribunalului Brașov.
În baza art. 296 Cod procedură civilă apelanții vor fi obligați la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 20/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o păstrează.
Obligă recurenții reclamanți să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red: /20.-
Dact:/7.12.2009/12 ex.
Judecător fond:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Laura Fețeanu, Lucica Gogiu
