Anulare hotarare aga Spete. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.127
Ședința Publică de la 28.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de recurs, formulată de recurenta - EXPERT L lichidator judiciar al - NEHOIU SA, împotriva sentinței comerciale nr.2236 din 6.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, - INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar și - NEHOIU SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.01.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.01.2008.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr.725/2005, pe rolul Tribunalului București, reclamanta - EXPERT, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - NEHOIU SA a chemat în judecată pârâtele - INTERNAȚIONAL SRL și - PRODUCTION SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actelor frauduloase succesive, încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, și anume contractul autentificat sub nr. 1340/ 08.05.2002, încheiat între - NEHOIU SA în calitate de vânzător și - INTERNAȚIONAL SRL, în calitate de compărător, cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren precum și asupra construcțiilor aflate pe acesta; contractul de vânzare cumpărare subsecvent încheiat între - INTERNAȚIONAL SRL VÂNZĂTOR ȘI - PRODUCTION SRL cumpărător, contract prin care s-a înstrăinat imobilul construcție și teren dobândit de către vânzătoare prin contractul 1340/08.05.2002.
În motivarea acțiunii s-a învederat că, împotriva debitoarei - NEHOIU SA, prin sentința nr. 1590/10.11.2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare, cu prilejul verificărilor efectuate lichidatorul judiciar constatând că, ulterior preluării pachetului majoritar de acțiuni deținut de stat la această societate,activele societății au fost, în mod fraudulos transferate către terțe firme, la care cumpărătorul avea calitatea de acționar.
S-a invocat cauza ilicită a vânzării - cumpărării, scopul real al înstrăinării fiind eludarea legilor fiscale și ale contractului de privatizare, în condițiile în care acționarul principal nu a achitat decât avansul convenit pentru contractul de privatizare, diferența de preț, de 80% nefiind achitată.
S-a susținut nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de privatizare, constând în achitarea datoriilor restante ale societății, obligațiile investiționale, obligația de a nu înstrăina acțiunile dobândite prin contractul de privatizare, condiții ce aveau drept consecință rezolvirea de drept a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni.
S-a mai susținut că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului s-a realizat în dauna creditorilor, cu scopul sustragerii activelor de la urmărirea silită, cu intenția de fraudare a tuturor părților contractante, terțul dobânditor având cunoștință despre faptul neachitării integrale a prețului contractului de privatizare, cu consecința interdicției de înstrăinare, ceea ce presupune cunoașterea și acceptarea; de către terțul dobânditor a rezultatului unui transfer ilegal
De asemenea, AVAS a solicitat reînscrierea calității sale de acționar majoritar al debitoarei; considerând contractul de vânzare cumpărare de acțiuni rezolvit de drept pentru neplata prețului, la data de 17. 06.2004.
În ceea ce privește actul subsecvent, a fost invocat principiul"resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis"
susținând că - PRODUCTION SRL, nu se poate prevala de prezumția de bună credință a subdobânditorului, întrucât titlurile autorului său au fost viciate ca urmare a neplății prețului și a desființării titlului inițial.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 60 și art. 61 alin. 1 lit. b și c Legea nr. 64/1995, dispozițiile art. 942, 948, 970,975 și art. 1361 - 1365 civ.
Prin întâmpinarea, depusă la dosarul cauzei la 12.10. 2005, pârâta - PRODUCTION SRL, a solicitat respingerea acțiunii înrucât condițiile de admisibilitate impuse de lege nu sunt îndeplinite, în sensul că nu a existat intenția de fraudare a părților contractante, transferul dreptului de proprietate a intervenit în cursul desfășurării activității normale a debitorului.
S-a susținut că reclamanta s-a limitat doar la enunțarea condițiilor impuse de lege pentru a interveni anularea actelor încheiate de către debitoare fără a fi probată existența acestora.
Prin sentința comercială nr. 2528/07.12.2005, pronunțată în dosar nr- Tribunalul București, a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar al - NEHOIU SA, a dispus anularea actului autentic nr.1340/08.05.2002 și actul subsecvent încheiat de către - INTERNAȚIONAL SRL și - PRODUCTION SRL, având ca obiect terenul în suprafață de 12.800. și construcțiile de pe teren situate în Nehoiu- -5, jud. B, cu nr. cadastral 22/2.
A dispus restabilirea situației anterioare încheierii actului și trecerea imobilelor în patrimoniul debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, instanța retinut ca imobilul în litigiu a fost înstrăinat de către debitoarea - NEHOIU SA, prin vicepreședintele consiliului de administrație care nu a beneficiat de mandat în acest sens, deși potrivit clauzelor contractului de privatizare, întrucât prețul nu fusese achitat integral, acțiunile deținute la societatea debitoare și activele acesteia nu puteau fi înstrăinate.
S-a reținut și faptul ca AVAS, succesor în drepturile FPS a solicitat la, reînscrierea ca acționar majoritar, în numele statului, ca urmare a desființării contractului de privatizare pentru neplata prețului și neîndeplinirea obligațiilor investiționale.
Cu privire la cel de al doilea act, instanța a reținut reaua credință a subdobânditorului care și-a asumat toate riscurile anulării actului, pe care l-a încheiat fără a solicita certificat fiscal și certificat de sarcini.
S-a apreciat dovedită intenția de fraudare prin sustragerea de la plata obligațiilor bugetare, eludarea prevederilor contractului de privatizare și sustragerea bunurilor societății de la urmărirea creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - INTERNAȚIONAL SRL, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 304 pct. 9 civ.
S-a susținut încălcarea dispozițiilor privind legala citare, ce atrag incidența dispozițiilor art. 105 civ.
Recurenta a susținut încălcarea dispozițiilor art.87 alin 5 civ. care impuneau citarea pârâtei prin lichidator, întrucât împotriva acesteia a fost declanșată procedura insolvenței.
Pe fondul cauzei s-a susținut aplicarea greșită a legii, in cauză nefiind incidente dispozițiile art. 61 din Legea nr. 64/1995, vânzările succesive ale activului construcție și teren aparținând debitoarei neavând un caracter fraudulos.
Prin decizia nr.1043/30 martie 2006, pronunțată în dosar nr- Curtea de Apel Bucureștia admis recursul a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut încălcarea dispozițiilor privind legala citare, art. 87 pct. 5 civ. raportat la dispozițiile art. 105 alin 2 civ.
În fond după casare, pricina a fost înregistrată sub nr-.
Prin cerere completatoare și precizatoare, depusă la dosarul cauzei la 07.06.2006, - EXPERT, lichidator judiciar al debitoarei - NEHOIU SRL a solicitat instanței anularea contractului principal autentificat sub nr. 1340/2002, anularea contractului de vânzare cumpărare subsecvent intervenit între - INTERNAȚIONAL SRL și - NEHOIU SRL, pentru aceleași imobil, contract autentificat prin încheierea pronunțată la 25.11.2005, în dosar de faliment 1043/2004, aflat pe rolul Tribunalului Buzău.
S-a arătat că prin sentința civilă nr. 78/07.04.2005, pronunțată în dosar de faliment nr. 1043/2004 a fost anulată vânzarea intervenită între - INTERNAȚIONAL SRL și - PRODUCTION SRL, cu consecința revenirii în patrimoniul vânzătoarei a imobilelor ce formau obiectul contractului, la data de 25.11.2005 lichidatorul judiciar al vânzătoarei procedând, deși avea cunoștință de existența litigiului cu privire la imobile,la înstrăinarea acestora către - NEHOIU SRL.
În motivarea cererii s-a susținut reaua credință a subdobânditorilor care cunoșteau că imobilele formează obiectul litigiului prezent, având calitatea de pârâte în dosarul nr. 725/2005.
Prin întâmpinarea formulată la 09.08.2006, pârâta - NEHOIU SRL a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că a dobândit bunul in urma adjudecării la licitațiea publică organizată la 31.10.2005, întocmindu-se ulterior contractul de vânzare cumpărare autentificat de către judecătorul sindic la 25.11.2005. Prețul oferit și reținut la licitație a fost integral achitat, astfel ca dispozițiile art. 65 din Legea 64/1995 nu își găsesc aplicarea.
Au fost invocate și dispozițiile art.55 din aceeași lege, potrivit cărora vânzarea bunului în cursul procedurii insolvenței are consecințele purgei prevăzute de codul civil.
S-a mai învederat că acțiunea în anulare de care înțelege să se prevaleze reclamanta, nu a fost notată în Registrul de Publicitate Imobiliară cu respectarea dispozițiilor art. 66 din Legea 64/1995.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâta - INTERNAȚIONAL SRL, la data de 09.08.2006, s-a invocat excepția necompetenței materiale a judecătorului sindic ca organ de jurisdicție specială în soluționarea capătului de cerere având ca obiect încheierea unui contract ulterior declanșării procedurii insolvenței, cererile reglementate de dispozițiile speciale ale legii insolvenței nu pot purta decât asupra unor acte încheiate anterior deschiderii procedurii, iar dispozițiile art. 17 civ. nu își găsesc aplicarea într-o procedură specială cum este cea a insolvenței.
Pe fondul litigiului s-a solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiata, nefiind întrunite cerințele art.61 lit. b din Legea nr. 64/1995, in sensul că intenția de fraudare a tuturor părților contractante nu a fost probată. Raportarea la fapte străine actului, respectiv referirea la terța persoană care a dobândit calitatea de acționar majoritar al debitoarei, încheind contractul de vânzare cumpărare de acțiuni cu FPS(AVAS), cât și de acționar al terțelor societăți care au dobândit, în urma înstrăinărilor succesive bunul, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât contractele a căror anulare se solicită nu au fost încheiate de către acționar în nume propriu ci de către societatea debitoare.
S-a învederat ca la data încheierii contractelor - NEHOIU SA nu înregistra datorii, între prestațiile stipulate în contract nu au existat disproporții, prețul convenit de părți fiind real și serios.
În subsidiar s-a invocat inadmisibilitatea cererii față de dispozițiile legii insolvenței care prevăd un termen limită de trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței, actele a căror nulitate s-a invocat neîncadrându-se in limita impusă de lege.
S-a mai susținut culpa lichidatorului judiciar al - NEHOIU SA care nu a depus diligențele necesare conservării drepturilor prin efectuarea mențiunilor privind acțiunea în anulare in cartea funciară, situație în care potrivit art.55 din Legea nr. 64/1995 vânzarea nu poate fi desființată.
La data de 18.10.2006, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Baf ormulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisiblă și în subsidiar ca neîntemeiată.
S-a susținut că prin cerere, așa cum a fost completată și precizata, reclamanta a urmarit reformarea unei hotarari definitive si irevocabile, incheierea din 25.11.2005 pronunta de Tribunalul B, prin care s-a autentificat contractul de vanzare cumparare avand ca obiect bunuri intoarse in patrimoniul debitoarei; s-a sustinut ca temeiul de drept al contractului nu este precizat, contractului intervenit intre debitoarea - INTERNATIONAL SRL si - NEHOIU SRL, nefiindu-i aplicabile dispozitiile art.61 alin.1 lit b si c din Legea nr. 64/1995.
Vanzarea nu a fost rezultatul vointei debitoarei, ci al lichidatorului judiciar in realizarea unei proceduri de executare silita speciala; mai mult actul a fost incheiat in cursul procedurii insolventei, procedura in care se afla reclamanta astfel ca, cel putin cu privire la actul subsecvent cerinta privind termenul de trei ani anteriori declansarii procedurii nu este indeplinita.
Reaua credinta invocata de catre debitoare nu poate fi retinuta in sarcina lichidatorului judiciar, a instantei care a validat vanzarea bunului la licitatie si care a autentificat actul.
AVAS a formulat cerere de interventie in interesul reclamantei, solicitand admiterea cererii formulata de catre lichidatorul judiciar al debitoarei - NEHOIU SA, cu consecinta anularii actelor de vanzare cumparare incheiate cu fraudarea intereselor creditorilor societatii.
S-au invocat concluziile expertizei administrate in cauza, in sensul ca instrainarea bunului s-a efectuat cu incalcarea interdictiei de instrainare, convenita in contractul de privatizare, in sarcina actionarulului majoritar; faptul rezolvirii contractului de privatizare, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara; s-a invocat de asemenea reaua credinta a tertilor subdobanditori care faceau parte, asa cum s-a retinut in raportul de expertiza, din grupul de firme controlate de actionarul majoritar al debitoarei - NEHOIU SA.
Prin sentinta comerciala nr.2236/06.06.2007, pronuntata in dosar nr-, Tribunalul Bar espins cererea formulata si precizata de catre lichidatorul judiciar al debitoarei - NEHOIU SA; a respins cererea de interventie accesorie formulata in favoarea reclamantei de catre AVAS, admis cererea de interventie principala formulata de ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut, raportat la dispozitiile invocate de catre reclamanta, art. 61 alin 1 lit.b din Legea nr. 64/1995,ca nefiind probate premisele intentiei de fraudare a intereselor creditorilor - NEHOIU SA, prin incheierea contractelor de vanzae cumparare a caror anulare s-a solicitat.
Instanta nu a retinut sustinerile reclamantei privind disproportia dintre prestatii, apreciind ca irelevanta modalitatea de stabilire a pretului, imprejurarea raportarii la valoarea contabila a imobilului, exprimata in preturi istorice, la momentul vanzarii nefiind imputabila partilor; s-a apreciat ca nedovedita nici intentia partilor de a sustrage bunurile de la urmarirea silita, intrucat la data incheierii acestora societatea nu se afla in insolventa; de asemenea, s-a retinut ca nu poate fi retinuta nici complicitatea la frauda a tertilor intrucat acestia ar fi trebuit sa cunoasca despre insolventa debitoarei, ceea ca in cauza nu s-a probat; faptul rezolvirii contractului de privatizare nu era opozabil partilor la data incheierii contractului de vanzare cumparare al activului, intrucat formalitatile de publicitate au fost indeplinite ulterior de catre AVAS;in consecinta, s-a apreciat ca nu isi gaseste aplicarea principiul rezolvirii actului subsecvent.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta - EXPERT, lichidator judiciar al debitoarei - NEHOIU SA, invocand motive de nelegalitate circumscrise dispozitiilor art. 304 pct. 9 cp.civ. si 304 indice 1 civ.
In motivarea recursului s-a sustinut eronata interpretare a materialului probator, aplicarea gresita a legii.
S-a aratat ca in mod nejustificat instanta de fond a retinut incheierea contractului de vanzare cumparare al activului in perioada de functionare normala a societatii, in care debitoarea nu se afla in insolventa, la aceea data aceasta inregistrand numai catre bugetul statului o datorie restanta in valoare de 54.545.263.540 ROL, datorie la care, in cursul procedurii insolventei s-au adaugat si penalitatile de intarziere, fiind inscrisa in tabelul definitiv al creantelor suma de 281.-ROL.
Cu privire la actul subsecvent, s-a invederat ca nu poate fi retinuta buna credinta a tertului subdobanditor, intrucat prin incheierea de la 19. 05.2005 pronuntata de catre Tribunalul B s-a dispus instituirea sechestrului asigurator, - NEHOIU SA formuland recurs in termen legal impotriva acestei hotarari, recurs respins de catre Curtea de Apel B; de asemenea s-a aratat ca tertul subdobanditor a fost parte in dosarul 725/2005, reprezentata de avocat aceasta aformulat intampinare la termenul din 12.10.2005.
S-a sustinut ca in raport cu probatoriul administrat in mod neustificat instanta de fond aapreciat ca nedovedita reaua credinta a - NEHOIU SA, care acceptand rezultatul unui transfer ilegal, a adjudecat, totusi, imobilul la licitatia din 31. 10. 2005.
S-a sustinut ca in mod gresit, instanta a respins cererea de interventie accesorie formulata de AVAS, apreciind ca relevant faptul rezolvirii contratului de vanzare cumparare de actiuni cu consecinta repunerii in situatia anterioara, in sensul redobandirii calitatii de actionar majoritar al statului, prin AVAS.
La termenul din 18.01.2008, AVAS a formulat cerere de interventie accesorie in interesul reclamantei - EXPERT, lichidator judiciar al debitoarei - NEHOIU SA prin lichidator judiciar, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii si al anularii contractelor de vanzare cumparare avand ca obiect activele debitoarei.
In motivarea cererei au fost reiterate argumentele invocate in prima instanta.
In cauza s-a incuviintat suplimentarea probatoriului cu inscrisuri, in conformitate cu dispozitiile art. 305 civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii de interventie formulata de AVAS in interesul - EXPERT, retine ca in prima instanta la termenul din 28.03.2007, AVAS a formulat o cerere avand acelasi obiect cu aceeiasi motivare, cerere respinsa prin sentinta nr.2236/06.06.2007, hotarare neatacata de catre intervenienta astfel ca in privinta acesteia exista autoritate de lucru judecat.
Este adevarat ca prin art. 51 civ. se recunoaste posibilitatea formularii cererii de interventie accesorie "chiar in fata instantei de recurs", dispozitie ce nu poate fi interpretata decat in sensul ca pe parcursul unui proces, in cazul in care nu a fost formulata in primele faze procesuale, intrucat,are caracterul unei aparari, interventia accesorie poate fi formulata, pentru prima data in recurs.
Chiar daca i se recunoaste caracterul unei simple aparari, pentru ca presupune o procedura speciala de administrare, tertul intervenient dobandeste drepturile si obligatiile procesuale ce decurg din acest fapt, conform dispozitiilor art.53 civ.
Or, cererea de interventie a fost admisa in principiu, si ulterior respinsa, consecinta a respingerii cererii pricipale, formulata de partea in favoarea careia s-a intervenit, ceea ce presupune inclusiv inlaturarea apararilor formulate de catre intervenient.
Intrucat asupra cererii deja formulate, instanta s-a pronuntat prin hotarare intrata in puterea lucrului judecat, ea nu mai poate fi reiterata in recurs, in cadrul aceluiasi proces.
Si in situatia in care ar fi fost respinsa ca inadmisibila, prin incheiere interlocutorie, singura cale de valorificare a apararilor ar fi fost cea a recursului odata cu fondul litigiului.
Sanctiunea neexercitarii caii de atac de catre intervenient, autoritatea de lucru judecat, nu poate fi eludata prin invocarea dispozitiilor art.51 civ. care asa cum am retinut, recunosc posibilitatea formularii oricand, in cursul procesului a cererii de interventie, dar nu in fiecare faza procesuala, cu nerespectarea principiilor ce guverneaza procesul civil.
In consecinta va admite exceptia inadmisibilitatii cererii de interventie accesorie pe care o va respinge.
Cu privire le recursul formulat, din probatoriul administrat a rezultat ca, ulterior incheierii contractului de vanzare cumparare a pachetului majoritar de actiuni, detinut de catre FPS( AVAS), in numele statului la - NEHOIU SA, actionarul majoritar, in calitate de presedinte al consiliului de administratie si vicepresedintele acestuia au convenit instrainarea activelor societatii, cu acordul Adunarii Generale a Actionarilor, in scopul acoperirii datoriilor restante ale societatii, din adresa nr. 276/P/2004, eliberata la 27.06.2005 de catre Ministerul Public - Parchetul de pe langa ICCJ - DIICOT rezultand ca sumele obtinute au fost deturnate de la scopul urmarit initial.
Contractul de vanzare cumparare autentificat nr.1340/ 08.05.2002 avand ca obiect transferul dreptului de proprietate al vanzatoarei - NEHOIU SA asupra imobilului teren in suprafata de 12.800m.p. precum si a constructiilor aflate pe acesta, situat in orasul Nehoiu,--5, identificat prin nr. Cadastral nr. 22/2 a fost incheiat de debitoare cu - INTERNATIONAL SRL.
Ulterior,. INTERNATIONAL SRL a instrainat imobilul catre o terta sociatate, - PRODUCTION SRL prin contractul nr. 311/31.01.2003, contract anulat in cursul procedurii insolventei declansate impotriva - INTERNATIONAL SRL, prin sentinta civila nr.78/07.04.2005pronuntata in dosarul de faliment nr. 103/2004 al Tribunalului
In cursul aceleiasi proceduri, imobilul, apreciat ca reintrat in patrimoniul - INTERNATIONAL SA, a fost scos la licitatie si adjudecat la 30.10.2005 de catre o terta societate - NEHOIU SA, contract autentificat prin incheierea judecatorului sindic, pronuntata la 25.11.2005 in acelesi dosar susmentionat.
Motivele de anulare se circumscriu dispozitiilor art. 60 si art. 61 alin. 1 lit.b si c din Legea nr. 64/1995( art. 80 si art. 81 alin 1 lit. b si c din Legea nr. 85/2006), dispozitii potrivit carora sunt supuse anularii actele comerciale, incheiate in cei trei ani anterior deschiderii procedurii si in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, precum si actele, incheiate in aceeasi perioada suspecta, cu intentia tuturor partilor contractante de a sustrage de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile.
Din analiza materialului probator administrat a rezultat ca aceste cerinte impuse de lege au fost intrunite, astfel ca in mod nejustificat instanta a respins actiunea formulata lichidatorul judiciar.
Dupa cum rezulta din inscrisul aflat la fila nr. 15 dosar recurs, precum si din probatoriul administrat in dosarul de insolventa al debitoarei - NEHOIU SA, starea de insolventa a fost determinanta in adoptarea hotararii Adunarii Generale a Actionarilor, privind instrainarea unor active din patrimoniu, la data incheierii contractului nr. 1340/ 08.05. 2002 in evidentele contabile ale debitoarei fiind inregistrata o datorie catre bugetul statului in suma de 54.545.263.540 ROL, suma neachitata, la care s-au adaugat penalitatile de intarziere, ajungand la 281.350.733.796 ROL asa cum figureaza inregistrata in tabelul definitiv al creantelor.
In aceaste conditii nu poate fi retinuta incidenta dispozitiilor art 83 din Legea insolventei, potrivit carora actul a fost incheiat de catre debitor in cursul desfasurarii normale a activitatii sale curente.
Intentia de fraudare rezida in faptul ca sumele obtinute, cu titlul de pret, nu au fost utilizate potrivit scopului retinut initial, in temeiul unui contract incheiat de catre debitoare cu o terta societate, pretul fiind virat, in transe cu titlul de ajutor financiar, fara a fi fost recuperate.
Acestea au fost retinute in raportul de expertiza administrat in prima instanta, filele 77si 79.
De asemenea, cum de alfel a retinut si prima instanta, a rezultat ca pretul convenit in contractul 1340/2002, nu a fost stabilit la valoarea de circulatie ci la valoarea contabila, valoare neactualizata de catre debitoare in conformitate cu legislatia in vigoare, in mod neintemeiat si nemotivat prima instanta inlatura culpa partilor, a vanzatoarei care avea obligatia de stabilire, in conformitate cu legea, a valorii contabile precum si a stabilirii valorii reale a imobilului, precum si a tertului dobanditor care a cunoscut faptul ca imobilul este instrainat la o valoare ce nu corespunde valorii de circulatie.
Din concluziile raportului de expertiza rezulta ca imobilul instrainat de care debitoare catre - INTERNATIONAL SA, prin contractul 1340/08.05.2002 figura inregistrat cu o valoare contabila, nereevaluata de 2.715.313.141 lei constructii si 5.520.772.000 lei terenuri la 31.12.2000.
In aceste conditii, apreciem ca prestatia debitoarei depaseste vadit contraprestatia tertului dobanditor, intrucat pretul convenit, in suma de 13.328.000.000 chiar daca superior valorii contabile, nu a fost raportat la valoarea reala de circulatie.In consecinta, pretul convenit nu corespunde valorii imobilului instrainat, care a fost subevaluat, cu scopul fraudarii creditorilor societatii, in vederea sustragerii de la plata obligatiilor bugetare.
In aceasta situatie culpa nu poate fi decat concurenta, atat vanzatorul cat si cumparatorul ignorand voit valoarea reala de circulatie a bunului, au stipulat un pret nereal, urmarind eludarea dispozitiilor fiscale, cu consecinta fraudarii principalului creditor al societatii.
imobilului se circumscrie dispozitiilor art 81 alin.1 lit. b si c, consecinta fiind atat obtinerea unor sume vadit inferioare valorii reale a imobilului cat si al sustragerii de la urmarire al bunului, intrucat a rezultat ca societatile implicate in incheierea contractelor a caror anulare se solicita, aveau acelasi actionar majoritar.
Sustragerea de la urmarire a imobilului rezulta si din faptul transferarii sumelor, obtinute de debitor,cu titlul de pret, catre o terta societate, la care de asemenea actionarul majoritar al debitoarei avea calitatea de actionar, scop in care s-a incheiat contractul de ajutor financiar nr.15/ 01.06.2002, sume nerestituite catre debitoare, desi acestea erau destinate acoperirii datoriilor societatii.
In consecinta, apreciem intrunite cerintele art. 80 alin 1 lit. b si c, contractul nr. 1340/08.05.2002 presupus atat o prestatie superior vadita a debitorului cat si intentia partilor implicate de a sustrage de la urmarirea creditorilor imobilul, lezandu-le astfel drepturile, fapt ce impune anularea contractului.
In ceea ce priveste actul subsecvent, contractul de vanzare cumparare incheiat in urma adjudecarii la licitatia din 31.10.2005, autentificat de catre judecatorul sindic prin incheierea de la 25.11.2005, pronuntata in 1043/2004 Tribunalul B, in conformitate cu dispozitiile Legii insolventei.
Va inlatura apararea intemeiata pe dispozitiile art. 55 din Legea 64/1995, in vigoare la data incheierii actului.
Potrivit acestor dispozitii, bunurile instrainate de administratorul judiciar sau de catre lichidator, in execrcitarea atributiilor sale, sunt dobandite libere de orice sarcini precum ipoteca, garantiile reale imobiliare sau drepturi de retentie, de orice fel, ori de masuri asiguratorii, sarcini ce au fost avute in vedere la intocmirea tabelului creditorilor.
Textul de lege se coroboreaza cu dispozitiile art. 43 si 52 alin. 4 din lege, potrivit carora in cazul instrainarii bunurilor, se acorda o protectie speciala creditorilor privilegiati, prin satisfacerea cu prioritate a creantelor garantate.
Rezulta ca dispozitiile invocate privesc exclusiv sarcinile si masurile asiguratorii constituite in beneficiul creditorilor inscrisi la masa credala.
Reclamanta, insa nu are calitatea de creditor al - INTERNATIONAL SRL; masura asiguratorie instituita asupra bunurilor nu este opusa creditorilor acestei societati, ci tertilor subdobanditori ai bunului, care au incheiat actele de instrainare cu scopul fraudarii creditorilor - NEHOIU SA.
In consecinta dispozitiile legale invocate nu privesc ipoteza dedusa judecatii.
Nu se poate retine ca, in temeiul dispozitiilor art.55 din Legea nr. 64/1995, - INTERNATIONAL SRL si - NEHOIU SRL nu sunt tinute prin sechestrul asigurator dispus prin incheierea de la 19.05. 2005, incheiere pe care de altfel a atacat-
Faptul ca s-a dispus instrainarea bunului, cunoscand despre masura asiguratorie, probeaza reaua credinta a subdobanditorilor, care nu pot sustine ca nu au cunoscut despre actiunea in anulare a actelor frauduloase incheiate.
Cu privire la raspunderea lichidatorului judiciar al debitoarei - INTERNATIONAL SRL, sub aspectul nerespectarii dispozitiilor art.118 alin 2 din Legea insolventei, apreciaza ca instanta nu este investita a cenzura acest aspect, oricum irelevant, cata vreme s-a retinut in sarcina acestei societati intentia de fraudare a intereselor creditorilor - NEHOIU SA la incheierea contractului nr. 1340/2002.
De asemenea consideram ca vazarea cumpararea intervenita in cursul urmaririi silite speciale, reglementate de legea insolventei, chiar in conditiile in care actul beneficiaza de autentificarea judecatorului sindic nu poate fi opus cu puterea de lucru judecat a unei hotarari definitive si irevocabile.
Este adevarat ca principiul puterii lucrului judecat impiedica atat judecarea unui proces in care se regaseste tripla identitate de parti, obiect si cauza, prevazuta de art.1201 civ. cat si contradictii intre doua hotarari judecatoresti, prin infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare anterioara definitiva si irevocabila prin alta hotarare judecatoreasca posterioara.
In cauza, insa, incheierea judecatorului sindic, invocata cu autoritate de lucru judecat are exclusiv valoare de autentificarea a actului de catre instanta si nu de catre notar.
Aceasta nu confera titlului puteri suplimentare, ci,la fel ca si autentificarea notariala, presupune atestarea autenticitatii continutului, a identitatii partilor si a semnaturii acestora, ratiunea pentru care legiuitorul a dat in competenta judecatorului sindic aceasta atributie fiind, exclusiv, celeritatea solutionarii procedurii insolventei.
In consecinta, chiar daca a fost incheiat in cursul procedurii de insolventa al - INTERNATIONAL SRL, contractul de vanzare cumparare al imobilului este un act subsecvent contractului 1304/08.05.2002, neexceptat de la principiul "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis".
Apararile tertului subdobanditor - NEHOIU SRL privind buna sa credinta la incheierea actului nu pot fi retinute.
A rezultat ca licitatia publica la care bunul a fost adjudecat s-a organizat la data de 31.10.2005, contractul incheiat in urma adjudecarii fiind autentificat la 25.11.2005.
La data la care a intervenit acordul de vointa atat - INTERNATIONAL SRL cat si - NEHOIU SRL aveau cunostiinta despre instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului teren in suprafata de 12.800 si a constructiilor aflate pe acesta, situate in judetul B Nehoiu, str. 1 - 2., prin incheierea de la 19.05.2005, pronuntata in dosar 1036/2004 de Tribunalul
Incheierea a fost comunicata Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara B, cu adresa nr. 1498 la 13.06.2005, adresa confirmata la 16.06.2005(fila 166 dosar recurs)
De asemenea impotriva incheierii de la 19.05.2005, - NEHOIU SRL a formulat, in termen legal recurs, respins ca nefondat prin decizia comerciala de la 28.09.2005( filele154-161 dosar recurs).
- NEHOIU SA cunostea, de asemenea si despre existenta litigiului avand ca obiect anularea contractelor frauduloase, dosar 725/2005 Tribunalul B, asa cum rezulta din inscrisul depus la fila 25 dosar de recurs, societatea prezenta prin aparator la termenul din 12.10.2005, a formulat intampinare.
In consecinta la data la care aceasta societate a adjudecat la licitatie imobilul 31.10.2005, avea cunostiinta despre litigiile existente in legatura cu imobilul scos la licitatie.
Reaua credinta si intentia de fraudare rezulta si din faptul ca - NEHOIU SRL are ca unic asociat numitul -, ruda a actionarului majoritar OH al - NEHOIU SA.
Apreciem ca relevant, sub aspectul intentiei de fraudare a intereselor creditorilor sanctionata de art.80 alin1 lit. c din Legea nr. 85/2006, fata de modul in care atat imobilul in litigiu cat si alte active aflate in patrimoniul debitoarei au fost instrainate, catre firme apartinand actionarului majoritar sau rudelor acestuia, cu complicitatea la frauda a acestora, ca intentia tuturor partilor implicate a fost de a sustrage bunurile de la urmarirea silita a creditorilor.
In consecinta, retinand si in sarcina - NEHOIU SRL intentia de fraudare a creditorilor debitoarei, precum si faptul ca procedura de dobandire a dreptului de proprietate asupra imobilului nu excepteaza bunul de la aplicarea principiului rezolvirii actului subsecvent actului a carei anulare s-a dispus, va admite cererea privind anularea procesului verbal de adjudecare incheiat la 31.10.2005 precum si a contractului de vanzare cumparare intervenit intre - INTERNATIONAL SA, prin lichidator judiciar si - NEHOIU SRL, autentificat de judecator sindic la 25.11.2005.
In conformitate cu dispozitiile art 83 din Legea 85/2006, tertul dobanditor al unui bun, printr-un act anulat in temeiul dispozitiilor art. 80 din lege, este obligat a-l restitui, fara a beneficia de dispozitiile ce ocrotesc buna credinta cata vreme, din probatoriul administrat a rezultat contrariul.
Insa o astfel de cerere nu a fost formulata de catre lichidatorul judiciar si, desi "restitutio in integrum" constituie o consecinta nulitatii actului, cu respectarea principiului disponibilitatii si al contradictorialitatii, instanta nu poate dispune din oficiu.
Reinscrierea imobilelor in evidenta cadastrala, insa, se poate solicita de catre partea indreptatita, in conformitate cu dispozitiile Legii 7/1996 republicata, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se constata faptul juridic modificator de drepturi, astfel ca cererea privind dispunerea de catre instanta a reintabularii este lipsita de interes, urmand a fi respinsa.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 304 pct.9 civ. raportat la art. 312 alin.3 civ. va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata, in sensul ca va dispune anularea contractului de vanzare cumparare nr. 1340/08.05.2002, incheiat de - NEHOIU SA si - INTERNATIONAL SRL avand ca obiect activul teren in suprafata de 12.800 si a constuctiilor situate pe acesta, situat in judetul B, orasul Nehoiu,--5, cu nr. Cadastral 22/2 si a actului de instrainare subsecvent reprezentat de procesul verbal de licitatie incheiat la 31.10.2005, semnat de catre lichidatorul judiciar al - INTERNATIONAL SRL si - NEHOIU SRL, precum si a contractului autentificat de catre judecatorul sindic la 25.11.2005 in dosar 1043/2005, Tribunalul
Vor fi mentinute dispozitiile sentintei privind respingerea cererii de interventie accesorie, formulata de catre AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de intervenție.
Respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă.
Admite recursul formulat de - NEHOIU SA prin lichidator judiciar - EXPERT împotriva sentinței comerciale nr.2236 din 6.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, - INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar și - NEHOIU SRL.
împotriva sentinței comerciale nr.2236 din 6.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, - INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar și - NEHOIU SRL.
Modifică sentința în parte în sensul că admite cererea așa cum a fost precizată.
Anulează contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr.1340/08.05.2002, încheiat între - NEHOIU SA și - INTERNAȚIONAL SRL. Anulează actul subsecvent încheiat între - INTERNAȚIONAL SRL și - NEHOIU SRL autentificat de judecătorul sindic la 25.XI.2005 în dosar de faliment 1043/2004 Tribunalul Buzău.
Ia act că recurenta - NEHOIU SA își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28.01.2008.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
OPINIE SEPARATĂ:
În sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul recurentei formulată de intervenienta, a respingerii recursului ca nefondat și a respingerii cererii de intervenție accesorie, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin sentința comercială nr. 2236/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamanta EXPERT, în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare NEHOIU De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantei formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a fost admisă cererea de intervenție principală formulată de Administrația Finanțelor Publice A fost obligată reclamanta la plata sumei de 800 lei onorariu de expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta EXPERT, în calitate de lichidator al Nehoiu, recurs care a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 9.pr.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-au susținut următoarele:
1) Temeiul juridic al acțiunii în anulare este cel prevăzut de dispozițiile art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006 care stipulează că lichidatorul poate introduce la tribunal acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
2) Cauzele care impun anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1340/08.05.2002 și a celui încheiat la data de 25.11.2005 sunt atât cauze de nulitate absolută cât și de anulabilitate, întemeiate pe temeiurile de drept prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1340/08.05.2002 este lovit de nulitate absolută, în condițiile art. 966.civ. pentru cauză falsă și ilicită, deoarece scopul real al tranzacției a fost eludarea legilor fiscale din România și a obligațiilor asumate prin contractul de privatizare. Vânzătorul, Nehoiu, la data la care a încheiat actele de înstrăinare, nu era proprietarul activelor vândute, deoarece Contractul de privatizare nr.BZ 24/14.08.2000 a fost rezoluționat, întrucât nu plătise 80% din prețul la care se obligase, fapt ce, potrivit art. 5.2 din contractul de privatizare ducea la desființarea de drept a acestuia prin operarea pactului comisoriu de gradul IV.
3) Instanța a apreciat în mod greșit că nu se impune anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1340/08.05.2002, deși ambele părți cunoșteau că activele societății nu puteau fi înstrăinate, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni acționarul s-a angajat că "nu va înstrăina patrimoniul debitoarei până la achitarea integrală a obligațiilor din contract".
4) Art. 79 din Legea nr. 85/2006 se referă la anularea oricăror acte încheiate în frauda creditorilor, indiferent de buna sau reaua credință a dobânditorului, fiind suficient să se dovedească intenția de fraudare a debitorului în momentul încheierii actului;
5) Nehoiu avea, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 08.05.2002, datorii către bugetul de stat în valoare de 54.545.263.540 lei (ROL), iar prețul în sumă de 13.355.000.000 lei (ROL) încasat de la Dunărea Internațional a fost transferat către o altă firmă S, în baza unui Contract de ajutor financiar nr. 15/01.06.2002 pentru acordarea unui ajutor financiar în sumă de 46.000.000.000 lei(ROL). Se susține că rezultă fără echivoc faptul că vânzarea activelor a fost făcută în mod fraudulos, fondurile obținute din vânzarea bunurilor patrimoniale trebuiau utilizate pentru achitarea ratelor restante la Contractul de privatizare și a obligațiilor asumate prin acesta;
6) Principiul "rezoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis" își găsește aplicare în speță; nu se poate vorbi despre principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului care a fost de rea-credință la momentul încheierii actului. Prin încheierea de ședință din data de 19.05.2005 Tribunalul București - Secția a VII- a Comercială a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor înstrăinate de către debitoarea Nehoiu în perioada 2001-2004, inclusiv asupra bunurilor ce fac obiectul contractului a cărui anulare se cere, împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs Nehoiu, iar Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 1257/28.09.2005 a respins recursul ca nefondat; se afirmă că Nehoiu nu ar fi cumpărător de bună credință în condițiile în care avea cunoștință despre sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor debitoarei înstrăinate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii; totodată, instanța de fond a reținut greșit că sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor Nehoiu nu privește activele în discuție, măsurile asigurătorii fiind instituite asupra tuturor bunurilor înstrăinate de debitoare în perioada 2001-2004;
7) Instanța de judecată a respins greșit cererea de intervenție formulată de deși aceasta era în interesul reclamantei și avea relevanță în soluționarea cauzei, întrucât este acționarul majoritar al debitoarei Nehoiu
Cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei formulată în recurs de către este admisibilă în principiu conform art. 52.pr.civ. Față de dispozițiile art. 51.pr.civ. care prevăd că "cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate face chiar înaintea instanței de recurs", precum și față de prevederile art. 53.pr.civ. conform cărora "cel care intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției; actele de procedură următoare se vor îndeplini și față de cel care intervine", apreciez că și în condițiile respingerii în prima instanță a cererii de intervenție accesorie a, este posibilă reformularea unei astfel de cereri accesorie în calea de atac a recursului, deoarece legea nu prevede o interdicție expresă în acest sens.
În primul rând temeiul juridic al acțiunii în anulare nu este și nu poate fi art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006. Aceasta deoarece acțiunea formulată de reclamantă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 și art. 61 alin.1 lit. b și c din Legea nr. 64/1995. Totodată, față de datele încheierii contractelor a căror anulare se solicită, respectiv 08.05.2002 și 25.11.2005, precum și față de data formulării prezentei acțiuni, 23.06.2005, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006 care a intrat în vigoare ulterior, adică la data de 21.07.2006. Deci nici art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006 nu își găsesc aplicarea în speță.
Susținerea recurentei în sensul existenței cauzei false și ilicite a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1340/08.05.2002, întrucât cumpărătorul acțiunilor Nehoiu nu plătise integral prețul acțiunilor și nu-și îndeplinise celelalte obligații din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu este întemeiată.
Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24/14.08.2000 a fost încheiat între Fondul Proprietății de Stat, în calitate de vânzător, și, în calitate de cumpărător al acțiunilor reprezentând 56,4742% din capitalul social al Nehoiu
Acest contract este un contract distinct de cel analizat în cazul de față, respectiv contractul de vânzare-cumpărare de active ale Nehoiu autentificat cu nr. 1340/08.05.2002 și care are ca părți Nehoiu, în calitate de vânzător și pe Dunărea Internațional, în calitate de cumpărător. Deci, atât obiectul cât și părțile din cadrul celor două contracte sunt diferite, iar obligațiile asumate prin acestea nu sunt interdependente. Astfel, faptul că obligațiile asumate de acționarul majoritar prin contractul de privatizare nr. 24/14.08.2000, inclusiv cea de plată a prețului acțiunilor, nu au fost îndeplinite nu are relevanță în ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare de active la data de 08.05.2002. Susținerea recurentei din cadrul celui de-al treilea motiv de recurs în sensul că "prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni acționarul s-a angajat că nu va înstrăina patrimoniul debitoarei până la achitarea integrală a obligațiilor din contract" nu este probată de nici una dintre clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat la data de 14.08.2000.
Referitor la rezoluționarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, clauza înscrisă la art. 5.9 din contract care prevede că: "în cazul în care cumpărătorul nu plătește la scadență 2 (două) rate consecutive și nu reînnoiește Scrisoarea de Garanție suplimentară în condițiile art. 8.3, contractul va fi rezolvit", nu reprezintă un pact comisoriu de gradul IV, care operează de drept, așa cum consideră recurenta. El este un pact comisoriu care își produce efectele în condițiile prevăzute de art. 1020.civ. pentru rezoluțiunea judiciară, deci în condițiile în care o asemenea sancțiune a neîndeplinirii culpabile a obligaților contractuale este dispusă de către o instanță judecătorească.
Referitor la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni și la reînscrierea ca acționar majoritar la Nehoiu, potrivit adresei înregistrate la. la data de 07.06.2004 și emisă de Registrul, ca urmare a cererii nr. P/1368/31.05.2004, a fost reînscris ca acționar majoritar la Nehoiu Această reînscriere a ca acționar majoritar la Nehoiu este ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare de active din data de 08.05.2002 și nu are relevanță cu privire la valabilitatea acestuia.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, așa cum s-a arătat, art. 79 din Legea nr. 85/2006 nu este aplicabil în cauză. Prevederile legale aplicabile sunt cele ale art. 60-65 din Legea nr. 64/1995, în forma în care aceasta fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 608/31.12.1999.
Art. 60 din Legea nr. 64/1995 dispune că: "administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru încheierea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii".
Art. 61 din aceeași lege prevede că: " administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile".
Așa cum a reținut prima instanță, condițiile art. 60 și art. 61 alin.1 din Legea nr. 64/1995 nu sunt îndeplinite.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1340/08.05.2002 nu reprezintă un act fraudulos încheiat în dauna creditorilor. Aceasta întrucât, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, prețul imobilelor vândute în anul 2002 fost de 13.328.000.000 lei (cu ) (ROL), în condițiile în care valoarea contabilă a patrimoniului Nehoiu la acea dată era de 24.813.589.000 lei. Din aceste date redate de expertul contabil nu rezultă o subevaluare a imobilelor vândute, deși expertul precizează că este vorba despre valoarea contabilă nereevaluată, mai ales că, ulterior, respectiv la data de 31.10.2005, aceleași imobile au fost vândute în cadrul licitației publice organizate în dosarul de faliment al Dunărea Internațional nr. 1043/2005 pe rolul Tribunalului Buzău cu prețul de 386.201,41 lei (RON).
Totodată, expertul contabil precizează că prețul bunurilor patrimoniale vândute de către Nehoiu către Dunărea Internațional a fost încasat de la societatea cumpărătoare, fiind înscris în evidențele contabile ale celor două societăți.
Deoarece prețul vânzării a fost încasat de către vânzătoare, adică de către Nehoiu și a intrat în patrimoniul acesteia, luând locul activelor vândute, nu se poate concluziona în sensul că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1340/08.05.2002 este un act fraudulos pentru creditorii Nehoiu, deoarece nu a dus la micșorarea gajului general al creditorilor asupra bunurilor debitoarei, gaj prevăzut de art. 1718.civ.
Mai mult chiar, recurenta, precum și expertul contabil, precizează că prețul în sumă de 13.355.000.000 lei (ROL) încasat de la Dunărea Internațional a fost transferat către o altă firmă S, în baza unui Contract de ajutor financiar nr. 15/01.06.2002 pentru acordarea unui ajutor financiar în sumă de 46.000.000.000 lei(ROL). Acesta este actul juridic ce are ca efect micșorarea gajului general al creditorilor, prin scoaterea din patrimoniul debitoarei a unor sume de bani fără a exista vreun echivalent patrimonial care să înlocuiască aceste sume de bani.
Se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 60 și art. 61 din Legea nr. 64/1995 pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1340/08.05.2002, deoarece nu s-a făcut dovada că acesta reprezintă un act fraudulos încheiat de debitor în dauna drepturilor creditorilor sau că ar exista intenția părților implicate, deci inclusiv a cumpărătorului de a sustrage bunuri de la urmărirea lor de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile. Totodată, referitor la prețul de vânzare al bunurilor, nu s-a făcut dovada că ar fi vădit disproporționat în sensul de derizoriu, în raport de valoarea bunurilor obiect al vânzării, având în vedere și prețul vânzării la licitația publică din data de 31.10.2005 în dosarul de faliment al Dunărea Internațional nr. 1043/2005 de 386.201,41 lei (RON), respectiv 3.862.014.100 lei (ROL).
Întrucât, pentru motivele arătate, contractul nr. 1340/08.05.2002 nu este nul, rezultă că nu este aplicabil nici principiul conform căruia anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent, în cauză a actului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25.11.2005 în cadrul dosarului de faliment nr. 1043/2004 al Tribunalului Buzău.
Cu privire la sechestrul asigurător instituit prin încheierea pronunțată la data de 19.05.2005 de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială se constată că s-a dispus instituirea acestei măsuri asiguratorii asupra bunurilor înstrăinate de debitoarea Nehoiu în perioada 2001-2004, deci asupra unor bunuri care nu se mai aflau la acea dată în patrimoniul ei, precum și asupra bunurilor aparținând debitoarei. Recursul declarat de Nehoiu împotriva acestei încheieri a fost respins prin decizia comercială nr. 1267/28.09.2005 a Curții de Apel București.
Măsura sechestrului asigurător nu era înscrisă în Cartea funciară la data de 07.02.2006, data eliberării extrasului de Carte funciară pentru numărul cadastral nr. 22/2/2, reprezentând teren intravilan cu construcții situat în
Deoarece măsura instituirii sechestrului asigurător nu era înscrisă în Cartea Funciară la data de 31.10.2005, în dosarul nr. 1043/2005 al Tribunalului Buzău, privind falimentul Dunărea Internațional, imobilele în cauză au făcut obiectul vânzării prin licitație publică și au fost adjudecate de către Nehoiu Nu este întemeiată susținerea referitoare la reaua-credință a acestei intimate cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 25.11.2005, atâta timp cât aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor respective prin adjudecarea la licitație publică a lor în cadrul procedurii de faliment desfășurată în cadrul dosarului nr. 1043/2005 al Tribunalului Buzău.
Cererea de intervenție accesorie formulată de în interesul reclamantei a fost respinsă de către instanță care a avut în vedere și ca o consecință a modului de soluționare a acțiunii principale prin respingerea acesteia.
Pentru considerentele arătate, apreciez că recursul nu este fondat, astfel că, în baza art. 312 alin.1 pr.civ. trebuie respins.
Având în vedere modul de soluționare a recursului și prevederile art. 55.pr.civ. consider că și cererea de intervenție accesorie trebuie respinsă pentru aceleași motive ce argumentează respingerea recursului.
JUDECĂTOR,
- ---
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
