Anulare hotarare aga Spete. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1493/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 128
Ședința din Camera de Consiliu de la 25 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinței comerciale nr.4215/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat G cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 3 și intimata pârâtă prin consilier juridic cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 16.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și pe fond anularea din 15.12.2007, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Astfel, în ce privește constituirea adunării generale, instanța de fond a calificat pe dos situația datei de referință. Dispozițiile art.123 alin.2 din Legea nr.31/1990 sunt incidente în cauză iar încălcarea lor atrage constituirea nelegală a adunării generale cu consecința anulării acesteia. În ce privește termenul de convocare de 15 zile încalcă dispozițiile art.117 alin.2 și 4 din Legea nr.31/1990 care impune un termen minim de 30 de zile. Interpretarea instanței de fond în favoarea unei erori materiale nu are susținere normativă. Actul constitutiv nu poate fi modificat, în mod pozitiv, decât de adunarea generală, iar în mod negativ, pe calea cenzurii actelor modificatoare, de către instanța de judecată. Cu privire la regimul legal aplicabil, arată că societatea a fost pe piața de capital și a fost retrasă prin act administrativ care a fost anulat. Arată că instanța de fond a anulat actul administrativ și a urmat adunarea generală iar după aceea s-a judecat recursul. Chiar dacă hotărârea nu era executorie, trebuia verificat actul administrativ. Efectele actului administrativ trebuie cenzurate de instanța comercială. Efectele sunt contrare legii active, respectiv legii pieței de capital. Față de dreptul de preemțiune legea nu face distincție între gradul I și gradul II iar locația, directivele europene produc efecte și în România. Legislația europeană leagă naționalitatea de sediul de administrare și deliberare, de locul de deliberare.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate. Instanța de fond a decis că toate modificările actului constitutiv nu încalcă prevederile Legii nr.31/1990. Arată că a fost anulată retragerea acțiunilor de pe piață iar societatea nu a revenit pe piață nici în prezent. Față de aceste aspecte, solicită respingerea apelului față de motivele arătate în întâmpinare.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 4215/16.03.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat anularea hotărârii SC SA din data de 15.12.2007 și în consecință și prevederile actului constitutiv reactualizat, pentru următoarele motive:
1.Adunarea generală a acționarilor ar fost nelegal constituită față de încălcarea dispozițiilor privind data de referință;
2.Hotărârea și modificările aduse actului constitutiv încalcă prevederile imperative privind funcționarea societăților comerciale cu privire la:
-termenul pentru exercitarea dreptului de preferintă prevăzut de art. 216 din Legea societăților comerciale, delegarea către consiliul de administrație a atribuțiilor privind majorarea de capital în mod general, fără a observa limitările impuse de lege (art. 220 ind. 1 din Legea nr. 31/1990);
-termenul minim înainte de data ținerii adunării în care acționarul înregistrat în Registrul acționarilor trebuie să fie încunoștințat (art. 117 din Legea nr. 31/1990);
-funcționarea persoanelor juridice romane prin aceea că stabilește faptul ca adunarea generala se întrunește. " în România sau, în mod excepțional, în străinătate";
-regimul legal al mandatului administratorilor prin aceea că impune administratorilor renunțarea la mandat doar "pentru motive serioase și cu un preaviz de minimum 30 de zile".
3.hotărârea și modificările aduse actului constitutiv încalcă normele speciale aplicabile societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată.
Cu privire la prima critică tribunalul a reținut că potrivit art.9 cap. III din actul constitutiv al SC SA, forma în vigoare la data de 04.01.2008, al cărui conținut nu a fost modificat prin hotărâre a atacată, capitalul social este reprezentat numai de acțiuni nominative iar nu și de acțiuni la purtător.
În aceste condiții se apreciază de instanță că dispozițiile art.l23 din legea societăților comerciale nr.31/1990 republicată nu sunt incidente, motivul de nulitate invocat fiind neîntemeiat.
Cu privire la încălcarea termenului pentru exercitarea dreptului de preferință prevăzut de articolul 216 din Legea nr.31/1990, instanța a reținut că, prin punctul 7 din hotărârea atacata, art.l2 alin.5 rândul 3 teza a II-a din actul constitutiv se modifică în sensul "Dacă în termen de o lună de la deschiderea subscripției nu sunt subscrise de fiecare asociat toate acțiunile corespunzătoare cotei sale de participare la capital, acțiunile rămase pot fi subscrise de ceilalți asociați proporțional cu cota lor de participare la capitalul social în termen de 10 zile începând să curgă de la expirarea termenului de o lună."
Potrivit dispozițiilor art.216 alin.2 din legea nr.31/1990 republicată,Exercitarea dreptului de preferință se va putea realiza numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală sau de consiliul de administrație, respectiv directorat, în condițiile art. 220/1 alin. (4), dacă actul constitutiv nu prevede alt termen. În toate situațiile, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferință nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale -."
Instanța a apreciat că prin modificarea menționată nu se aduce atingere termenului minim imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea dreptului de preferință de către acționari, modificarea respectivă stabilind un drept special de preferință acordat celorlalți acționari interesați să subscrie care poate fi exercitat numai după curgerea termenului legal în care acționarii îndreptățiți nu au subscris acțiunile, ipoteză care nu este avută în vedere de norma legală anterior enunțată. A reținut tribunalul și că nu pot fi primite apărările reclamantei în sensul că norma este una generală care nu distinge între un drept de preferință de gradul I sau gradul II, față de conținutul/redactarea art.216 din legea nr.31 /1990 care are în vedere un singur termen pentru exercitarea dreptului de preferință, respectiv, minim o lună de la data publicării hotărârii adunării generale după expirarea căruia "acțiunile vor putea fi oferite spre subscriere a publicului.
Referitor la critica privind delegarea către consiliul de administrație a atribuțiilor privind majorarea de capital în mod general, fără a observa limitările impuse de lege, în articolul 2201, s-a apreciat de către instanță că nu sunt încălcate prevederile legale, hotărârea atacată limitându-se a relua dispoziția legală referitoare la dreptul adunării generale a acționarilor de a delega Consiliului de Administrație atribuția privind majorarea capitalului social. Nu se stabilește în concret o astfel de delegare, astfel că nici nu se impune a se analiza dacă termenul stabilit de lege a fost sau nu respectat.
În ce privește termenul minim în care acționarii înregistrați în Registrul acționarilor trebuie să fie încunoștințați (articolul 117(4) din Legea nr.31/1990), instanța de fond a constatat că în formă reactualizată, Actul constitutiv stabilește "Convocarea se publică în Monitorul Oficial partea a IV a și într-un ziar cu difuzare regulată în localitatea unde se află sediul social. Convocarea poate fi făcută și prin scrisoare simplă expediată la adresa fiecărui acționar cu minimum 15 zile înainte de data ținerii Adunării Generale".
Față de cele constatate și de critica reclamantei, instanța a apreciat că este vorba de o eroare materială, având în vedere că termenul de 30 de zile este-menționat în alineatul 7 al art.34 în forma cuprinsă la punctul 7 din hotărârea atacată care reglementează procedura convocării în cazul în care ordinea de zi a fost completată și faptul că în actul constitutiv forma în vigoare la 04.01.2008 acest termen este de 30 zile iar nu 15.
Referitor la susținerea reclamantei privind încălcarea prevederilor legale privind funcționarea persoanelor juridice române prin aceea că s-a stabilit că adunarea generală se întrunește "în Romania sau în mod excepțional, în străinătate", instanța de fond a apreciat că față de caracterul dispozitiv al articolului 110(2) din Legea nr.31/1990, întrunirea adunării generale în străinătate nu încalcă normele și garanțiile oferite acționarilor de legea română, pentru motivul că ar putea împiedica participarea acționarilor la aceste adunări.
Hotărârea stabilește că numai în mod excepțional locul pentru desfășurarea adunării se va stabili în străinătate, astfel că acționarul care va fi convocat în vederea participării la adunare cu 30 de zile înainte de desfășurarea acesteia va lua cunoștință de motivele deosebite (excepționale) care au determinat fixarea locului ținerii adunării în străinătate putând să le supună eventual cenzurii instanței de judecată sub aspectul legalității acestora.
Critica reclamantei privind impunerea condiției ca administratorii să poată renunța la mandat doar "pentru motive serioase și cu un preaviz de minimum 30 de zile a fost înlăturată.
Tribunalul a apreciat că prin condiționarea renunțării la mandat nu sunt lezate drepturile acționarilor și nici nu este încălcată vreo dispoziție legală imperativă.
În ceea ce privește încălcarea normelor speciale aplicabile societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționale pe o piața reglementata, tribunalul a constatat că la data adoptării Hotărârii criticate, societatea pârâtă nu era cotată pe piața de capital, așa încât, avea obligația de a respecta exclusiv dispozițiile Legii nr. 31/1990, republicată și modificată.
Împrejurarea că Decizia nr. 2234 din 23.08.2006, prin care SC SA a fost delistată, a fost anulată prin sentința din 02.05.2007 a Curții de Apel București, Secția a VII-a contencios administrativ, irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 489/8.02.2008 pronunțata in dosarul nr-, nu este de natură a schimba starea de fapt și drept reținută, respectiv că la 15.12.2007, data la care a avut loc care a adoptat hotărârea atacată, se impuneau a fi respectate doar prevederile legii nr.31/1990 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat, criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate.
În esență, apelanta a susținut că instanța a aplicat în mod nelegal dispozițiile privind data de referință a adunării generale a acționarilor, prevăzute de articolul 123 alineat 2 din Legea nr.31/1990, considerând că întreg articolul 123 din lege nu este aplicabil, deși numai alineatul 1 privește acțiunile la purtător.
Cu privire la dreptul de preferință al acționarilor stabilit prin articolul 216 din Legea nr.31/1990, instanța a reținut ca legal termenul de 10 zile de exercitare a dreptului de preferință (pentru etapa a II a), deși norma respectivă este una generală și nu distinge după cum este o preferință de grad I sau de grad II.
Referitor la încălcarea articolului 117 alineat 2 și alineat 4 din Legea nr. 31/1990, apelanta susține că interpretarea instanței în favoarea unei "erori materiale" nu are susținere normativă. Instanța nu poate să califice o dispoziție a actului constitutiv drept eroare materială când eroarea nu emană de la ea. să anuleze dispoziția din actul constitutiv aceasta continuă să producă efecte juridice chiar dacă instanța constată caracterul ei nelegal.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat că delegările din actul constitutiv (articolul 2201din Legea nr.31/1990) nu sunt concrete și nu încalcă legea.
În realitate, textul legal recunoaște două modalități de realizare a delegării: prin actul constitutiv sau prin modificarea actului constitutiv, iar nu prin hotărârea adunării generale extraordinare, cum nelegal s-a prevăzut în actul constitutiv modificat prin hotărârea de la 15.12.2007.
Motivarea instanței de fond, în privința "caracterului excepțional" al întrunirii în străinătate a adunării generale este neîntemeiată, întrucât posibilitatea derogării prin actul constitutiv de la locul firesc al ținerii adunării generale (sediul social) nu înseamnă recunoașterea ținerii lor dincolo de limitele de aplicare a legii române.
În acest context, apelanta arată că legislația europeană - leagă naționalitatea de sediul de administrare și deliberare, de locul de deliberare. În acest sens, sediul "de facto" recunoscut societății ar fi schimbat în străinătate, astfel că o modificare de facto a sediului social cu încălcarea normelor din acest domeniu apare ca o fraudă la lege.
Cu privire la condiționarea administratorilor referitor la renunțarea la mandat, apelanta susține că motivarea instanței în sensul lipsei lezării drepturilor acționarilor nu este compatibilă cu acțiunea în anulare formulată în temeiul articolului 132 din Legea nr.31/1990.
Împiedicarea denunțării unilaterale ca și preavizul, nu sunt comptabile cu natura juridică a raportului juridic dintre administratori și societate.
În fine, apelanta susține că refuzul aplicării normelor speciale prevăzute de Legea nr.297/2004, în condiția în care actele administrative de retragere a societății pârâte de la tranzacționare au fost anulate irevocabil, înseamnă ignorarea de către instanța de fond a hotărârii irevocabile, anularea actelor administrative determinând îndepărtarea efectelor actelor încheiate subsecvent acestor acte administrative.
Intimata a depus întâmpinare în combaterea apelului, solicitând respingerea apelului.
Referitor la primul motiv de apel, privind nerespectarea datei de referință, intimata susține că a fost publicată convocarea prima dată la 8.11.2007, și urmare a solicitării unui acționar privind completarea ordinei de zi, la 3.12.2007 a fost publicată ordinea de zi completată.
Conform articolului 1171alineat 3 din Legea nr.31/1990, ordinea de zi completată trebuie publicată cu cel puțin 10 zile înainte, astfel că față de data publicării și data adunării generale, criticile apelantei sunt neîntemeiate.
Cu privire la dreptul de preferință, intimata apreciază corectă constatarea, instanței de fond, având în vedere că modificarea adusă actului constitutiv nu aduce atingere termenului minim stabilit de legiuitor, ci stabilește un drept special de preferință care poate fi exercitat după curgerea termenului legal.
În ce privește termenul de convocare prevăzut de articolul 117 din Legea nr.31/1990, intimata susține existența erorii materiale, termenul de 30 de zile fiind de fapt menționat în noul act constitutiv.
Referitor la delegarea de competențe, intimata precizează că prin hotărârea de la 15.12.2007 nu s-a mandat expres Consiliul de Administrație să exercite atribuțiile prevăzute de articolul 30 literele a,b,c, ci s-a prevăzut că în viitor, va putea delega acele atribuții consiliului de administrație.
Cu privire la întrunirea AGA în străinătate, intimata susține caracterul dispozitiv de articolul 110(2) din Legea nr.31/1990, dincolo de faptul că legea prevede stabilirea unui alt loc pentru desfășurarea AGA cu condiția că aceasta să fie prevăzută în actul constitutiv.
Referitor la renunțarea de către administratorii la mandat, intimata apreciază corectă motivarea instanței, în sensul că prin această prevedere nu sunt lezate drepturile acționarilor și nici nu se încalcă o normă legală imperativă.
Susține intimata că apelul este neîntemeiat și față de faptul că prima instanță a considerat în mod legal că la data adoptării (15.12.2007) SC SA nu era cotată pe piața de capital, prin urmare nu există obligația aplicării Legii nr. 297/2004, ci a Legii nr.31/1990.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de criticile formulate, apărările invocate și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Cu privire la primul motiv de apel referitor la nerespectarea dispozițiilor articolului 123(2) din Legea nr.31/1990, Curtea constată că prin convocatorul de la 8.11.2007 (fila 9 dosar fond) s-a stabilit la data de referință la 20.11.2007.
La data de 3.12.2007 (fila 10)s-a publicat în Monitorul Oficial convocatorulcu completarea ordinei de zi pentru ședința de la 15.12.2007.
În aceste condiții, se reține că față de data publicării celui de-al doilea convocator (3.12.2007) dată de referință stabilită la 20.11.2007, nu întrunește condiția imperativă prevăzută de articolul 132(2) din lege, respectiv, aceea cadata de referință să fie ulterioară publicării convocatorului.
În aceste context, Curtea reține și că instanța de fond a reținut greșit că dispozițiile articolului 123 în integralitatea lor se aplică doar în cazul când capitalul social este alcătuit din acțiuni la purtător și nu și în cazul acțiunilor nominative.
În aceeași ordine de idei, apărarea intimatei, bazată pe respectarea termenului de 10 zile prevăzut de articolul 1171(3) din Legea nr.31/1990, va fi înlăturată deoarece vizează o altă problemă decât cea în raport de care s-au adus critici.
Este întemeiată și susținerea apelantei referitoare la nelegala aplicare a dispozițiilor articolului 216 din Legea nr.31/1990, față de faptul că dreptul de preferință este reglementat printr-o normă generală care nu distinge după cum s-au subscris sau nu toate acțiunile în termen de o lună.
În acest sens, Curtea reține (articolul 216 alineat 2 teza a doua din Legea nr.31/1990) sintagma "toate situațiile" care lasă de înțeles că ori de câte ori rămân acțiuni nesubscrise, se acordă o lună, deoarece și textul precizează că termenul "nu poate fi mai mic de o lună".
Așa fiind, stabilirea unui termen de 10 zile (după termenul de o lună stabilit inițial), reprezintă, în opinia instanței, o încălcare a dispoziției legale, ceea ce atrage anularea hotărârii.
Cu privire la respectarea dispozițiilor articolului 117 alineat 2 și alineat 4 din Legea nr.31/1990, Curtea reține că atât în procesul verbal al de la 15.12.2007 (fila 53 dosar fond), în hotărârea publicată în Monitorul Oficial nr. 3136/6.06.2008 - cu privire la articolul 34 din Actul constitutiv - fila 17 dosar fond) cât și în Actul constitutiv (articolul 32 alineat 5.- fila 76 dosar fond) este menționat termenul de 15 zile posterior datei convocării publicată în Monitorul Oficial, ceea ce încalcă dispoziția imperativă din articolul 117 alineatele 2 și 4 din Legea nr.31/1990.
În aceste condiții, opinia instanței de fond referitoare la existența unei erori materiale nu poate fi primită, de vreme ce hotărârea și respectiv modificările aduse Actului Constitutiv produc efecte juridice și prin urmare, orice dispoziție neconformă cu norma imperativă este nulă.
În ce privește susținerea apelantei referitoare la nelegalitatea modalității stabilită pentru delegarea de competență în privința majorării de capital social, Curtea reține că potrivit articolului 114(1) din Legea nr.31/1990, "exercițiul atribuției privind majorarea de capital(articolul 113 litera f din Lege anr.31/1990)va putea fi delegat.Consiliului de administrație, respectiv directoratului,prin actul constitutivsau prinhotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor,dispozițiile articolului 2201din lege aplicându-se deciziilor Consiliului de administrație/directoratului în cazul în care acestea au fost mandatate.
Prin urmare, textul de lege recunoaște două modalități de realizare a acestei delegări: prin actul constitutiv sauprin hotărâre a adunării generale extraordinare de modificare a actului constitutiv(articolul 2201).
Așa fiind, reținând că în Hotărârea punctul 15 (fila 17 dosar fond), astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial și articolului 31 din Actul constitutiv (fila 76 dosar fond) s-a stabilit căva putea delega Consiliului de Administrațieexercițiul atribuțiilor prevăzute de articolul 31 literele a,b,c (filele 75.76), Curtea apreciază că nu s-a atribuit Consiliului de administrație un mandat pentru a dispune asupra majorării de capital, ci s-a stabilit numai căva putea delega Consiliului de administrație exercițiul unor atribuții.
În opinia Curții, o astfel de clauză este lipsită de efect, de vreme ce legea stabilește condițiile clare în care se delegă atribuțiile (articolul 114 și articolul 2201- cu privire la majorarea de capital care stabilește în alineatele 1 și 2 inclusiv perioada și condițiile pentru care poate fi acordată o astfel de autorizare).
Referitor la motivul ce vizează posibilitatea întrunirii adunării generale inclusiv în străinătate, Curtea reține că, deși articolul 110(2) din Legea nr.31/1990 este o dispoziție permisivă, hotărârea privind posibilitatea întrunirii adunării generale și în străinătate (chiar cu titlu excepțional) nu asigură posibilitatea egală a acționarilor de a lua parte la ședința convocată, creând astfel premisele încălcării dreptului acestora de a participa la exprimarea legală a votului.
Curtea apreciază și că, prin ținerea adunării generale în străinătate, controlul legalității asupra hotărârii luate este sustras jurisdicției române (prin raportare la locul ținerii adunării generale) întrucât legislația europeană leagă naționalitatea și de locul de deliberare nu numai de sediul de administrare.
În fine, este nulă și hotărârea, respectiv clauza din Actul constitutiv care impune administratorilor renunțarea la mandat cu un preaviz de minimum 30 de zile în raport de articolul 72 din Legea nr.31/1990 coroborat cu articolul 1556 Cod civil.
Nu trebuie confundată (demisia ca act de drept al muncii) cu renunțarea administratorului la funcția încredințată (când se aplică regulile mandatului - articolul 1556 Cod civil) această renunțare fiind în principiu, discreționară.
Împiedicarea denunțării unilaterale și obligativitatea preavizului sunt incompatibile cu natura raportului juridic dintre societate și administrator.
Prin urmare, aprecierea instanței de fond în sensul că prin această prevedere nu sunt lezate drepturile acționarilor și nici nu se încalcă vreo normă imperativă, nu are suport față de dispozițiile articolului 1556 Cod civil.
Pentru aceleași considerente vor fi respinse și apărările intimatei, care confundă obligația de anunțare a preavizului cu notificarea mandatului, iar stabilirea motivelor serioase de renunțare le justifică pentru sprijinirea mandatarului "pentru a nu fi chemat în despăgubiri conform articolului 1556 alineat 2 Cod civil".
Cu privire la motivul de apel ce vizează încălcarea regimului legal aplicabil societății intimate, respectiv acela al societăților tranzacționate pe piața reglementată conform Legii nr. 297/2004, Curtea reține următoarele:
Acțiunile SC SA au fost retrase de la tranzacționare de pe piața prin Decizia nr.2234/28.08.2006, decizie dată ca urmare a unei hotărâri de la SC SA ce a fost anulată prin sentința civilă nr. 724 din 10.02.2005 rămasă irevocabilă.
Decizia nr.2234/28.08.2006 a fost anulată de Curtea de Apel Bucureștiprin sentința civilă nr. 1150 din 2.05.2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la 8.02.2008.
În acest context, Curtea reține că ladata la care s-a convocat, ce face obiectul prezentei cauze, respectiv la data de 8.11.2007 și respectiv la 3.12.2007,Decizia nr.2234/28.08.2006,de retragere de la tranzacționare a acțiunilor emise de SC SA,era anulată,numai cărecursul declarat la 12.07.2007 suspendă executareapotrivit articolului 20(2) din Legea nr.554/2004.
În aceste condiții, câtă vreme prin declararea recursului s-a suspendat executarea sentinței civile nr. 11501/2.05.2007, în mod corect s-a apreciat că se impuneau a fi respectate dispozițiile din Legea nr.31/1990 și nu cele din Legea nr.297/2004.
Prin urmare, acest motiv de apel este neîntemeiat, fiind primite apărările intimatei.
Față de toate considerentele arătate, reținând că prin Hotărârea de la 15.12.2007 care a modificat actul constitutiv al SC SA, s-au încălcat prevederile Legii nr. 31/1990, așa cum s-a arătat în precedent, Curtea va admite apelul, va schimba în tot hotărârea atacată cu consecința admiterii în parte a cererii reclamantei în sensul anulării Hotărârii din data de 15.12.2007 și a modificărilor actului constitutiv al SC SA dispuse prin această hotărâre.
Capătul de cerere privind menționarea și publicarea hotărârii în registrul comerțului, respectiv în Monitorul Oficial Partea a IV a, va fi respins ca neîntemeiat, în raport de dispozițiile articolului 132 alineat 10 din Legea nr.31/1990 care vizează hotărârile irevocabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă, cu sediul în B, B- - de nr.3-5, 1, 1, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.4215/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B,- sector 3.
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că admite în parte cererea reclamantei.
Anulează hotărârea a SC SA din 15.12.2007 și modificările actului constitutiv al SC SA dispuse prin această hotărâre.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind menționarea și publicarea hotărârii de anulare în registrul comerțului, respectiv Monitorul Oficial al României.
Ia act că apelanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
24.03.2010
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
