Anulare hotarare aga Spete. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 157
Ședința publică din 16 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 26/ din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată & având ca obiect anulare hotărâre
La apelul nominal se prezintă avocat pentru pârâta intimată, lipsă fiind reclamanta apelantă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate depune împuternicire avocațială, dovada achitării onorariului de avocat și întâmpinare, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și nelegal, cu consecința menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 26/ din 18 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta & T, respingând, totodată, și cererea reclamantei având ca obiect anularea hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor din 26 aprilie 2006, obligând societatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 700 lei cu tiltu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul a Tribunalului Timiș sub nr- reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta & T, anularea hotărârii adunării generale a acționarilor societății pârâte din 26 aprilie 2006 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 3550/28.11.2007, menționarea hotărârii ce se va pronunța în registrul comerțului, precum și publicarea ei în Monitorul Oficial, conform art. 132 alin. 10 din Legea nr. 31/1990, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererilor sale reclamanta a arătat că hotărârea atacată a aprobat raportul administratorilor pentru exercițiul financiar pe anul 2005, raportul comisiei de cenzori, bilanțul contabil la 31 decembrie 2005, programul de investiții pe anul 2006 și alegerea cenzorilor societății. Cu toate acestea, hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, adunarea generală a acționarilor din data de 26 aprilie 2006 nefiind legal constituită, deoarece convocarea nu a respectat condițiile impuse de alin. 2 al art. 123 din Legea nr. 31/1990, respectiv nu s-a fixat data de referință pentru determinarea acționarilor îndreptățiți să voteze în cadrul adunării generale. De asemenea, adunarea a procedat la alegerea cenzorilor, însă hotărârea nu indică aspecte esențiale, precum datele de identificare ale acestora, așa cum pretind dispozițiile art. 8 lit. h) din Legea societăților comerciale.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând, pe cale de excepție, tardivitatea cererii deoarece s-au încălcat prevederile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, motivele invocate de reclamantă nefiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Pe fond, a arătat că textul de lege invocat pentru nulitatea hotărârii adunării generale a acționarilor se referă la acționarii care posedă acțiuni la purtător. Or, în speță pârâta este o societate închisă, cu acțiuni nominative în forma dematerializată, care sunt înregistrate în registrul acționarilor conform art. 91 alin. 2 din legea amintită. Față de cel de-al doilea punct din acțiune, pârâta a învederat faptul că art. 8 lit. h) din acest act normativ face referire la actul constitutiv al societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, iar obligativitatea menționării datelor de identificare privește numai pe primii cenzori.
Din probele administrate în cauză tribunalul a reținut că la data de 26 aprilie 2006 la Casa de Cultură a din Taa vut loc adunarea generală a acționarilor &, adunare la care au participat acționari deținători a 221.851 de acțiuni, reprezentând 60,25 % din capitalul social.
În cadrul adunării generale s-a hotărât aprobarea raportului consiliului de administrație pentru exercițiul financiar pe anul 2005, descărcarea de gestiune a administratorilor, aprobarea raportului comisiei de cenzori, aprobarea bilanțului contabil la 31 decembrie 2005, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, aprobarea programului de investiții pe anul 2006, aprobarea trecerii profitului în contul "profit nerepartizat", urmând ca repartizarea acestuia să se facă ulterior într-o altă adunare, precum și numirea cenzorilor și a cenzorilor supleanți.
Excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată este neîntemeiată întrucât alin. 3 al art. 132 din Legea societăților comerciale statuează că, în cazul în care se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Cum reclamanta invocă motive de nulitate absolută, ea nu este ținută de termenul de 15 zile prevăzut de alin. 2 al acestui articol.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a constatat că acțiunea reclamantei nu poate fi primită pentru că din modul de redactare al art. 123 din aceeași lege, în varianta în vigoare la data adoptării hotărârii adunării generale a acționarilor atacată, rezultă în mod indubitabil că textul de lege respectiv se referă la acționarii care posedă acțiuni la purtător. Or, potrivit art. 8 din statutul societății comerciale pârâte, acțiunile acesteia sunt nominative. În consecință, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privitoare la fixarea datei de referință.
Art. 8 lit. h) din lege stabilește că actul constitutiv al societății pe acțiuni va cuprinde datele de identificare ale primilor cenzori sau a primului auditor financiar. Însă, în adunarea generală a acționarilor din 26 aprilie 2007 nu s-au desemnat primii cenzori ai societății, aceștia fiind numiți prin actul constitutiv la art. 20. Prin urmare, în cauză nu sunt incidente nici aceste prevederi din Legea societăților comerciale.
Față de cele arătate, tribunalul a respins cererea reclamantei având ca obiect anularea hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor și, potrivit art. 274 din Codul d e procedură civilă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 700 lei cu tiltu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și anularea hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor & din 26 aprilie 2006, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că prima instanță în mod greșit a refuzat să rețină încălcarea de către intimată a dispozițiilor legii în ceea ce privește data de referință. Astfel, intimata a omis ca, prin convocarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 1134/07.04.2006, să determine data de referință a adunării generale din 26 aprilie 2006.
Textul art. 123 alin. 2 și 3 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 prevedea, la data convocării adunării, că administratorul unic sau consiliul de administrație, după caz, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referință astfel stabilită nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară. Acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință.
Se relevă din text faptul că data de referință permite identificarea acționarilor care au drept de vot în adunările generale. În lipsa identificării acționarilor care pot participa și vota în cadrul adunării hotărârile acesteia sunt lovite de nulitate absolută.
Judecătorul fondului și-a însușit punctul de vedere al intimatei și a respins cererea reclamantei cu motivarea că, dat fiind faptul că articolul invocat de reclamantă se referă la acționarii care posedă acțiuni la purtător, iar acțiunile pârâtei sunt nominative, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 referitoare la fixarea datei de referință.
Cu toate acestea, atât doctrina, cât și jurisprudența au statuat că articolul menționat nu se poate referi decât la societățile emitente de acțiuni nominative, așa cum este și societatea intimată. De aceea, apelanta consideră că dispozițiile în cauză sunt aplicabile numai deținătorilor acțiunilor nominative, pentru titularii acțiunilor la purtător condiția necesară și suficientă pentru a putea participa la adunarea generală fiind depunerea acțiunilor cu cel puțin 5 zile înainte de adunare.
Întrucât prima instanță a stabilit în mod fundamental greșit inaplicabilitatea în cazul intimatei a dispozițiilor legale referitoare la data de referință sentința pronunțată se impune a fi desființată.
În mod greșit a respins tribunalul și cel de-al doilea motiv de nulitate, referitor la încălcarea legii cu prilejul desemnării cenzorilor, reținând că la adunarea generală din 26 aprilie 2006 nu au fost desemnați primii cenzori, astfel că art. 8 lit. h) din Legea societăților comerciale nu este aplicabil (în sensul că hotărârea nu trebuia să conțină datele de identificare ale acestora).
Articolul VIII din hotărârea contestată se limitează la aprobarea persoanelor care fac parte din comisia de cenzori și a cenzorilor supleanți, persoane care figurează doar cu numele în hotărâre, fără vreun alt atribut de identificare.
Potrivit textului menționat, actul constitutiv al societății pe acțiuni trebuie să cuprindă " locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia cenzorilor, persoane fizice -". Cum art. 204 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede că actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării generale adoptată în condițiile legii, rezultă că pârâta a procedat în mod ilegal, adoptând hotărârea de numire a comisiei de cenzori fără a indica toate datele cerute de lege, adică locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia acestora, atribuite indispensabile pentru identificarea persoanelor alese în această calitate, respectiv ca cenzori supleanți, neputând fi primită teza conform căreia datele de identificare trebuie să figureze doar în actul constitutiv inițial, aceleași rațiuni păstrându-se și pe parcursul funcționării societății comerciale, în cazul înlocuirii cenzorilor.
Dacă adunarea generală desemnează alți cenzori rezultă că datele din actul constitutiv referitoare la primii cenzori nu mai corespund realității. Ca atare, se impune modificarea actului constitutiv din acest punct de vedere, ceea ce nu se poate realiza decât în conformitate cu dispozițiile art. 204 alin. 1, adică prin adoptarea unei hotărâri de către adunarea generală, "în condițiile legii". Fiind vorba de o clauză care figurează în actul constitutiv, este pe deplin aplicabil art. 8 lit. h), care doar în prezent se referă la "primii" cenzori, la data adoptării hotărârii contestate textul referindu-se la cenzori în general.
Mai mult, cenzorii au o serie de atribuții în societate, precum și o răspundere legală, art. 166 alin. 1 din Legea societăților comerciale prevăzând clar că întinderea și efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului. Or, nu se poate imagina un mandatar lipsit de datele de identificare - ar fi un "contract" care nu cuprinde un element esențial (una din părți, adică mandatarul), ceea ce atrage nulitate absolută a așa-zisului mandat conferit prin hotărârea astfel adoptată.
În drept a invocat dispozițiile art. 282-298 din Codul d e procedură civilă.
Pârâta intimată &, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (filele 14-16), solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că la 7 aprilie 2006 în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a fost publicată convocarea ședinței adunării generale ordinare a acționarilor societății pentru data de 26 aprilie 2006, fixându-se cu această ocazie cu precizie ora, locația, precum și ordinea de zi care urma să fie dezbătută.
Apelanta, prin modalitatea sa de analizare a textului de lege invocat (art. 123 din Legea nr. 31/1990), dorește să determine o interpretare falsă a voinței legiuitorului cu scopul vădit de a-și crea o imagine favorabilă în detrimentul societății pârâte și a justei aplicări a textului de lege, susținând că aceasta ar fi convocat adunarea generală a acționarilor din 26 aprilie 2006 fără a respecta data de referință prevăzută de lege.
Un aspect esențial pe care apelanta l-a omis, odată cu dezvoltarea motivelor de apel, este faptul că textul mai sus amintit face referire la "acționarii care posedă acțiuni la purtător". Or, în speță pârâta este o societate închisă, cu acțiuni nominative în formă dematerializată, care sunt înregistrate în registrul acționarilor conform art. 91 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 117 din lege (text ce se afla în vigoare la data publicării convocării, dar care a fost modificat prin Legea nr. 441/2006, pct. 64, art. 1), adunarea generală este convocată de consiliul de administrație, ori de câte ori este necesar, iar termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV- Pe lângă publicarea în Monitorul Oficial, convocarea se va publica și în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care își are sediul societatea. La alin. 4 al acestui articol legiuitorul precizează că "dacă toate acțiunile societății sunt nominative (ca și cele din speța de față), convocarea poate fi făcută și numai prin scrisoare recomandată, sau dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare electronică, expediată cu cel puțin 15 de zile înainte de data ținerii adunării, la adresa acționarului înscris în registrul acționarilor". Ca atare, alin. 1-4 ale art. 117 nu obligă sub nici o formă societatea convocatoare să fixeze o dată de referință în situația în care acțiunile emise de către aceasta sunt nominative, în formă dematerializată.
Un alt aspect invocat de apelantă se referă la împrejurarea că data de referință permite determinarea acționarilor îndreptățiți să voteze în cadrul adunărilor generale, omițându-se a se avea în vedere faptul că în cazul societăților cu acțiuni nominative în formă dematerializată evidența tuturor acțiunilor este trecută în registrul acționarilor societății respective (art. 177 din Legea nr. 31/1990), toți acționarii cu drept de vot fiind astfel identificați, iar pentru a se opera la înscrierea oricăror modificări ce constau în operațiuni de vânzare-cumpărare, schimb, cesiune, donație etc. asupra acțiunilor este necesară convocarea unei noi adunări generale a acționarilor.
La adunarea generală din 26 aprilie 2006 au participat acționari reprezentând 60,25% din capitalul social, fiind astfel întrunite prevederile art. 112 alin. 1 din lege, iar orice hotărâre luată în cadrul adunărilor generale este un fapt de notorietate pentru acționarii societății în cauză, identitatea acestora fiind cunoscută din registrul acționarilor. Orice convocare a adunării generale a acționarilor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a-IV-a și într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul persoanei juridice (art. 117 alin. 3), fiind dat astfel publicității locul, data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu mențiunea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor (art. 117 alin. 6).
Referitor la al doilea motiv de apel, în sensul că adunarea a procedat la alegerea cenzorilor fără ca hotărârea să indice aspecte esențiale legate de datele de identificare ale acestora, precum: locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia, ceea ce, în opinia reclamantei, ar fi dus la încălcarea dispozițiilor art. 8 lit. h) din Legea nr. 31/1990, intimata a arătat că respectivul text face referire la actul constitutiv al societăților pe acțiuni și în comandita pe acțiuni, iar la litera h) este prevăzută obligativitatea menționării în actul constitutiv a datelor de identificare ale primilor cenzori sau a primului audit financiar. Ulterior, legiuitorul a introdus art. 81alin. 1 lit. a), în care a arătat că pentru cenzorii persoane fizice sunt necesare următoarele date de identitate: nume, prenume, cod numeric personal și, dacă este cazul, echivalentul acestuia potrivit legislației naționale aplicabile, locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia. Așadar, conținutul normei invocate de apelantă face referire doar la primii cenzori, nefiind necesară sau obligatorie menționarea tuturor detaliilor legate de datele de identificare ale noilor cenzori aleși de adunarea genarală a acționarilor.
Examinând apelul formulat în cauză de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 26/ din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 295 din Codul d e procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatei, precum și din oficiu cu privire la motivele de ordine publică, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că îl va admite ca atare având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond, deși a reținut o stare de fapt corectă, a interpretat eronat actul juridic dedus judecății pronunțând o hotărârea parțial netemeinică și nelegală ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat, hotărârea irevocabilă de anulare urmând să fie menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de la data publicării ea fiind opozabilă tuturor acționarilor.
Așadar, o condiție de admisibilitate a unei astfel de acțiuni în justiție este aceea ca hotărârea atacată să fie contrară legii sau actului constitutiv.
În mod greșit tribunalul a reținut că hotărârea adunării generale a acționarilor & T din data de 26 aprilie 2006 este legală, în cauză nefiind incident motivul de nulitate referitor la nelegala convocare a adunării generale datorită lipsei din convocator a datei de referință.
Este de necontestat faptul că din cuprinsul convocatorului publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 1134/07.04.2006 lipsește orice mențiune cu privire la data de referință reglementată de art. 123 din Legea societăților comerciale.
Potrivit alin. 2 și 3 ale acestui articol, în forma în vigoare la data publicării convocatorului, administratorul unic sau consiliul de administrație, după caz, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referință astfel stabilită nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară. Acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință.
Dreptul de a participa la adunarea generală aparține tuturor proprietarilor de acțiuni ordinare, înregistrați la o anumită dată, numită dată de referință. Această noțiune, menționată în alin. 2 al art. 123, este o instituție de drept aplicabilă atât societăților închise, cât și celor tranzacționate pe piața da capital, în cazul primei categorii data de referință având și rolul de a servi la identificarea acționarilor îndreptățiți să încaseze dividendele sau să beneficeze de orice alte drepturi izvorâte din această calitate.
Data de referință este data calendaristică stabilită de organele de gestiune competente, respectiv de administratorul unic sau consiliul de administrație (în prezent de consiliul de administrație sau de directorat), care servește la identificarea, pe baza înregistrărilor corespunzătoare din registrul acționarilor ținut de către societățile emitente ori de către cele de registru independent, persoanelor care au dreptul să participe la adunarea generală și să voteze în cadrul acesteia, scopul determinării respectivei date fiind acela de a împiedica transferurile de acțiuni fictive în vederea formulării unei majorități artificiale în adunarea generală a acționarilor. Ca atare, este evident faptul că stabilirea unei date de referință are repercusiuni directe asupra dreptului de vot în adunare.
Având în vedere că legiuitorul nu face nicio distincție, la prima vedere ar părea că dispozițiile cuprinse în alin. 2 și 3 ale art. 123 se aplică atât acționarilor care posedă acțiuni la purtător, cât și celor care dețin acțiuni nominative, cum este și cazul acționarilor &. Pe de altă parte, însă, textul alineatului 3 vorbește despre acționarii "înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor". Or, numai posesorii acțiunilor nominative sunt cunoscuți de către societate, figurând în evidențele acesteia. Mai mult decât atât, este imposibil de determinat, obiectiv vorbind, dacă o persoană avea sau nu posesia unor acțiuni la purtător la o anumită dată, având în vedere că aceste titluri se transmit prin simpla tradițiune materială.
În aceste condiții, contrar celor reținute de judecătorul fondului și celor susținute de pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea apreciază că stabilirea unei date de referință, astfel cum este prevăzută în norma de drept comun din art. 123 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, are în vedere doar acțiunile nominative, un alt argument în favoarea acestei teze fiind și cel desprins din prevederile legislației pieței de capital, unde este reglementată mult mai detaliat această instituție, în contextul în care, este știut faptul că nu pot fi listate decât acțiuni nominative.
"." unei date calendaristice în raport cu care se determină, în ziua primei sau a celei de a doua convocări a adunării generale, calitatea de persoană îndreptățită este o măsură de natură să preîntâmpine o mișcare nefirească a acțiunilor nominative, în raport cu interesele legitime ale societății emitente, ale celorlalți acționari și ale altor persoane interesate care, văzând proiectul ordinii de zi, vor acționa conform cu interesul sau dezinteresul lor față de problemele care se supun dezbaterii.
Acționarii care posedă acțiuni la purtător au dreptul să participe la adunările generale și să voteze în cadrul acestora numai dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înștiințarea de convocare, cu cel puțin 5 zile înainte de adunare, cenzorii (în prezent secretarul tehnic, desemnat dintre angajații societății în condițiile art. 129 alin. 5) constatând printr-un proces-verbal depunerea la timp a acțiunilor.
Din prevederile referitoare la posesorii acțiunilor la purtător se desprinde concluzia că aceștia nu sunt ținuți de nicio dată de referință, întrucât ei pot achiziționa acele acțiuni cu 5 zile înainte de adunarea generală, fără a pierde dreptul de participare la adunare, această interpretare fiind una absolut logică în condițiile în care proprietarii acțiunilor la purtător nu sunt înregistrați în registrul acționarilor și nu este, în consecință, posibilă identificarea lor în funcție de data de referință.
În cazul societăților închise textul art. 123 din lege prevede doar condiția ca data de referință să fie ulterioară datei publicării convocatorului, cerință neprevăzută în reglementarea anterioară, ceea ce permitea unor societăți eludarea spiritului legii prin stabilirea drept dată de referință a unei zile anterioare datei publicării convocatorului.
Față de cele arătate, chiar dacă în cuprinsul art. 123 din Legea societăților comerciale (normă care reglementează dreptul de a participa la adunarea generală și de a vota în cadrul acesteia) nu este menționată nicio sancțiune expresă pentru convocarea unei adunări generale fără stabilirea unei date de referință, consecințele adoptării unor hotărâri în baza votului exprimat de anumite persoane care au tranzacționat în mod fictiv anumite pachete de acțiuni cu singurul scop al formării unor majorități artificiale în adunare fiind deosebit de grave, este fără putință de tăgadă că adoptarea unei hotărâri a adunării generale convocate fără stabilirea unei date de referință este lovită de nulitate absolută, în considerarea faptului că suntem în prezența unei convocări nelegale. Cu alte cuvinte, stabilirea datei de referință fiind atributul exclusiv al organelor de gestiune rezolvarea acestei cerințe se constituie într-o condiție de legalitate a convocării și ținerii oricărei adunări generale a unei societăți ale cărei acțiuni sunt nominative, materializate sau nu, apărările pârâtei intimate referitoare la deplina respectare a prevederilor art. 112 și 117 din lege fiind fără relevanță juridică în cauză.
Raportat la soluția la care Curtea a ajuns în ceea ce privește cererea de "anulare a hotărârii adunării generale" contestate pentru lipsa datei de referință din convocator, instanța apreciază că cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de reclamanta apelantă nu se mai impune a fi analizat, fiind inutil și fără nicio consecință juridică, din punct de vedere al folosului practic, stabilirea împrejurării dacă nemenționarea, în afara numelor și a prenumelor persoanelor alese în calitate de cenzori, respectiv de cenzori supleanți, și a altor date de identificare ale acestora, contrar prevederilor art. 8 lit. h) din Legea societăților comerciale, are sau nu drept consecință nulitatea hotărârii (în ceea ce privește acest punct al ordinii de zi - sbl. ns.), fiind de reținut doar faptul că și în cuprinsul actului constitutiv al intimatei (art. 20 din statut) organele de control ale societății au fost determinate în aceeași manieră.
Chiar dacă apelul reclamantei va fi admis cu consecința schimbării sentinței tribunalului în sensul "anulării hotărârii adunării generale a acționarilor & T din data de 26 aprilie 2006" (pentru că cererea de chemare în judecată a fost formulată astfel și nu în sensul constatării nulității respectivei hotărâri), Curtea va respinge capătului de cerere referitor la menționarea deciziei pronunțate în registrul comerțului și publicarea acesteia în Monitorul Oficial având în vedere că, potrivit alin. 10 al art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, numai hotărârea irevocabilă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV- Or, prezenta decizie, fiind dată în apel, ea este supusă căii extraordinare de atac a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că numai în eventualitatea în carea soluția curții de apel va rămâne irevocabilă reclamanta va putea cere și efectuarea respectivei publicități, prin grija și la solicitarea reprezentanților desemnați ai societății.
Văzând că partea apelantă nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, cu sediul procedural ales în România în B, Bd. - de, nr. 3-5,. 1, tronson 1, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 26/ din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată &, cu sediul în T, Bv. de la, nr. 30-40, jud. T și, în consecință:
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că admite în parte cererea reclamantei.
Dispune anularea hotărârii adunării generale a acționarilor & T din data de 26 aprilie 2006.
Respinge capătul de cerere referitor la menționarea hotărârii pronunțate în registrul comerțului și publicarea acesteia în Monitorul Oficial.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /30.09.2008
Dact. /03.10.2008 - 4 ex.
Emis 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
