Anulare hotarare aga Spete. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/2008
Ședința publică din 6 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
Grefier: - -
S-a luat spre examinare apelul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2645/10.09.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâții -, SC SA, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 01.02.2008, ORC de pe lângă Tribunalul Maramureșa depus înscrisurile solicitate de către instanță prin adresa emisă la termenul de judecată din 16.01.2008 - filele 26 - 59. La data de 04.02.2008 reclamantul a depus note scrise în 3 exemplare, anexând și rapoartele nr. 670/27.12.2007 și 673/30.12.2007 emise de către practicianul în insolvență.
Curtea comunică câte un exemplar al întâmpinărilor depuse de pârâți.
La solicitarea instanței reclamantul arată că hotărârea AGA din data de 03.08.20087 a fost atacată în instanță, respectiv a fost sesizat, în dosarul nr-, Tribunalul Maramureș, cu o cerere de constatare a nulității absolute a hotărârii AGA din data de 03.08.2007, respectiv a pct. 1,2,3,4,5,7,8,9,10,12 din Hotărârea AGA din 03.08.2007. Arată, de asemenea, că până în prezent nu au fost explicate motivele pentru care hotărârea este nulă sau anulabilă însă în ceea ce privește pct. 4 de pe ordinea de zi apreciază că sunt incidente aceleași motive de nulitate ca cele invocate în prezenta cauză, însă temeiul de drept al acțiunii amintite anterior este diferit, respectiv dispozițiile art. 132.31/1990.
La întrebarea instanței de ce reclamantul susține că cei 3 cenzori aveau mandatul expirat la data desfășurării AGA din 03.08.2007, reclamantul arată că comisia de cenzori numită la data de 14.04.2005 și a cărui mandat expiră la 14.04.2008 a fost numită prin hotărârea AGA anulată prin sentința civilă nr. 1628/23.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, rămasă irevocabilă la 27.06.2007, la fila 56 din dosar fiind precizată ultima componență a comisiei de cenzori.
Reclamantul arată, de asemenea, că la momentul promovării acțiunii mai deținea doar o acțiune la SC SA.
La întrebarea instanței în ce măsură justifică interes în demararea și susținerea prezentei acțiuni, reclamantul arată că, deși recunoaște că actul atacat a primit valoare juridică din punct de vedere statutar doar în momentul prezentării și aprobării raportului cenzorului în plenul Adunării Generale, consideră că totuși se susține teza interesului său întrucât în esență este vorba de un act încheiat în temeiul prerogativelor instituite de legiuitor în sarcina comisiei de cenzori și prin care consideră că i-au fost aduse prejudicii în calitatea sa de acționar.
Reclamantul prezintă succesiunea evenimentelor, respectiv faptul că acțiunea a fost introdusă în interval de câteva zile de la data desfășurării Adunării AGA din 03.08.20007, intenția reclamantului fiind aceea de a pune pârâții în fața evidenței viciilor de formă evocate în cuprinsul acțiunii și să-i determine să renunțe la publicarea acestei hotărâri în MO și la punerea ei în aplicare. Reclamantul arată că un alt motiv al introducerii acțiunii a fost cuprinsul art. 132 din Legea nr. 31/1990, care prevede un termen de 15 zile pentru atacarea hotărârii AGA, intenția sa fiind acea de a nu pierde momentul publicării în MO și, implicit, a termenului de 15 zile.
Curtea consideră că, raportat la cele discutate la termenul de astăzi și care nu au făcut obiectul analizei primei instanțe, se retrage în vederea deliberării, urmând să aprecieze și asupra oportunității completării probațiunii, în ceea ce privește problema pusă în discuție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, după reluarea dezbaterilor, se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea solicită reclamantului, în virtutea rolului activ, să indice dacă și în ce măsură apreciază admisibil demersul său judiciar, respectiv să indice motivele pentru care raportul poate fi considerat un act juridic civil care produce efecte juridice opozabile, chiar înainte de AGA din 03.08.2007.
Reclamantul arată că actul atacat este un act juridic civil întemeiat pe o convenție între pârâta și, actualul președinte al și recunoaște că raportul i-a devenit opozabil doar în momentul în care acesta a fost prezentat acționarilor în Adunarea Generală din 03.08.2007, deși nu se poate nega existența lui anterioară, întrucât a făcut o cerere pentru a i se comunica toate actele ce au făcut obiectul AGA din 03.08.2007, lucru de altfel concretizat.
Deși se învederează că raportul nu îi este opozabil până în momentul prezentării în AGA, susține în continuare admisibilitatea și interesul său în demararea prezentei acțiuni, întrucât actul juridic produce efecte juridice distincte de hotărârea prin care raportul a fost aprobat. Reclamantul arată, de asemenea, că dosarul nr- al Tribunalului Maramureș are un temei juridic diferit și cu părți diferite, prezentul dosar putând fi soluționat independent de dosarul amintit.
Reclamantul depune notă de cheltuieli.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului reclamantului, prin prisma celor susținute de acesta, în ceea ce privește aspectele puse în discuție din oficiu.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.645 din 10 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții -, și "" B
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul - a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții, și Comcereal B M, anularea actului "Raport de verificare și certificare a bilanțului la data de 31.12.2006" semnat de cenzor independent, cu cheltuieli de judecată.
In subsidiar reclamantul a solicitat să se constate că respectivul raport nu reprezintă "Raportul cenzorilor pe anul 2007".
În susținerea cererii, reclamantul a arătat că pentru data de 03.08.2007 s-a stabilit ședința a Comcereal, convocată în baza sentinței nr. 1.951/26.06.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe ordinea de zi, la punctul 3, figurând aprobarea raportului cenzorilor pe anul 2007.
Reclamantul a solicitat pârâtei Comcereal eliberarea actelor pregătite pentru această ședință punându-i-se la dispoziție "Raportul de verificare și certificare a bilanțului la data de 31.12.2006", act semnat de cenzor independent și care nu reprezintă "Raportul cenzorilor pe anul 2007" cum apare la pct. 3 pe ordinea de zi a de la Comcereal din 03.08.2007.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a, art. 41 din Cod procedură civilă, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 441/2006, art. 969 și art. 973 cod civil și actul constitutiv al Comcereal și a fost depusă Hotărârea nr. 1/03.08.2007 a a Comcereal A.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comcereal BMa solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. S-a arătat că întrucât comisia de cenzori a societății avea mandatul expirat, pentru a se evita suspiciuni cu privire la întocmirea situației financiare anuale a societății, raportul întocmit a fost supus verificării și certificării unui cenzor independent cu atestare în această activitate.
De asemenea s-a susținut că nu există o dispoziție legală care să interzică ca prezentarea raportului de verificare și certificare a bilanțului unei societăți comerciale să se facă de o altă persoană decât cea care l-a întocmit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.951 din 26.06.2007 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus convocarea a Comcereal BMp entru data de 03.08.2007, fiind desemnat d-nul să prezideze ședința și fiind expres prevăzută și ordinea de zi.
Instanta de fond a considerat că Comcereal se încadrează în situatia reglementată dispozițiilor art. 1372din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora în caz de posturi vacante de administrator și atunci când societatea nu are cenzori, orice acționar se poate adresa instanței care autorizează convocarea adunării generale de către acționarul care a formulat cererea sau de către alt acționar.
Sentința nr. 1.951/26.06.2007, executorie și rămasă definitivă a fost pusă întocmai în executare, astfel că la data de 03.08.2007 a avut loc a Comcereal, cu ordinea de zi stabilită și prezidată de persoana desemnată de către instantă.
Comcereal nu are cenzori, de aceea s-a și recurs la procedura reglementată de dispozițiile art. 1372pct. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată, astfel că era necesar ca pentru a depăși această situație să fie prezentată situația financiară a societății pe anul 2006 de către cineva independent, cu atestare în această activitate.
In această condiții, la solicitarea acționarului care a fost desemnat de instanță să prezideze ședința a Comcereal, respectiv d-nul, dna - cenzor independent a întocmit un "Raport de verificare și certificare a bilanțului la data de 31.12.2006".
Acest raport nu reprezintă un raport al cenzorilor, nici nu este astfel intitulat ci reprezintă o certificare a bilanțului Comcereal la data de 31.12.2006 de către o persoană ce are competențele necesare în acest sens, instanța de fond constatând că nu există motive de nulitate absolută a actului intitulat "Raport de verificare și certificare a bilanțului la data de 31.12.2006" și raportat la indicarea de către reclamant a unor temeiuri de drept diverse, a apreciat ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii, constatându-se faptul că raportul contestat reprezintă "raportul cenzorilor pe anul 2006" și obligarea pârâtei Comcereal la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul a arătat că a cerut instanței de fond, în principal, să anuleze actul "Raport de verificare și certificare a bilanțului la data de 31.12.2006" semnat de cenzor independent, iar în subsidiar, să se constate faptul că respectivul raport nu reprezintă "raportul cenzorilor pe anul 2007", susținând că a arătat instanței faptul că respectivul raport a fost citit în cadrul la Comcereal din data de 03.08.2007 la punctul 3 de pe ordinea de zi, punct la care ar fi trebuit prezentat "Raportul cenzorilor pe anul 2007" conform sentinței 1.951/26.06.2007 pronunțată în dosar - a Tribunalului Maramureș.
A mai arătat reclamantul că prin încheierea de ședință din 03.09.2007 s-a reținut faptul că acest raport contestat este un act juridic privat și că își susține acțiunea în baza art. 969 și 973.pr.civ. fiind reținută și poziția contabilului societății, dl., pârât în prezenta cauză, care a apreciat că raportul trebuia făcut de cenzori, reprezentantul Comcereal arătând că mandatul cenzorilor era expirat și a fost nevoie de desemnarea unui cenzor neutru.
Raportat la cele enunțate, la sentința nr. 1.951/26.06.2007 pronunțată în dosarul nr. - și la sentința civilă nr. 2.645/10.09.2007, apelată, reclamantul a precizat următoarele:
În primul rând, prin sentința nr. 1.951/26.06.2007 pronunțată în dosar nr. -, în ceea ce îl privește pe dl., s-a dispus numai cu privire la prezidarea ședinței la Comcereal din 03.08.2007 de către acesta, nefiindu-i atribuite alte sarcini și nici nu a fost obligat ca până la data desfășurării din 03.08.2007 să se ocupe de rezolvarea vreunei probleme privind respectiva adunare și, deși nu a fost parte în dosarul nr. 2.-/2007, în care s-a pronunțat sentința nr. 1.951/26.06.2007, a aplicat cele dispuse, prezidând ședința din 03.08.2007, reclamantul considerând că acesta trebuia să se limiteze numai la prezidarea respectivei adunări, să prezinte acționarilor materialele întocmite, neavând vreun mandat sau altă convenție prin care ar fi trebuit să conducă societatea și să ceară persoanelor competente întocmirea unor documente pentru respectiva adunare.
Reclamantul considerând că, raportat la cele dispuse în sentința nr. 1.951/26.06.2007 pronunțată în dosar nr-, aceasta trebuia pusă în executare întocmai și nu interpretată în alt fel, la punctul 3 de pe ordinea de zi al din 03.08.2007 de la Comcereal, trebuind dezbătută problema "Aprobarea raportului cenzorilor pe anul 2007", iar dacă acest document nu era întocmit nu putea fi discutat și aprobat în alt fel sau sub o altă denumire.
În al doilea rând, față de faptul că dl. a cerut întocmirea unui raport privind verificarea și certificarea bilanțului la data de 31.12.2006, reclamantul a considerat că trebuia reținut faptul că acest act a fost întocmit pe calea unei convenții între dl. și d-na, convenție privată, ar fi trebuit să se rețină faptul că cele constatate de către d-na, pornesc numai de la cele cerute de dl. și nu se regăsesc și răspunsuri la posibile solicitări din partea altor acționari, nefiind posibil ca cineva să aibe acces la acte contabile interne fără să existe vreo hotărâre a la Comcereal sau o sentință în acest sens, prin care dl. și d-na puteau să consulte, să verifice și să afle informați cu privire la evidențele ținute de societate, neștiindu-se la ce acte a avut acces dl. și d-na și care anume acte au putut fi verificate sau de ce nu s-a solicitat și opinia unor alți acționari pentru a putea fi puse în discuție și alte aspecte decât cele cerute de dl..
Reclamantul a apreciat faptul că d-na, neavând calitate de cenzor față de Comcereal, nefiind numită de către acționarii acestei societăți printr-o hotărâre a, neavând un mandat în baza căruia să-și îndeplinească anumite sarcini privind activitatea de cenzor față de societate, cele constatate de aceasta și puse în discuție la data de 03.08.2007 n fața de la Comcereal prin actul "Raport de verificare și certificare a bilanțului la data de 31.12.2006" sunt nule față de Comcereal, rap. la prev. art. 166 din Legea nr. 31/1990 și raportat la prevederile art. 1.532 - 1.559 Cod Civil.
Calitatea de cenzor fiind atribuită și îndeplinită față de societate printr-un mandat, ceea ce face mandatarul e valid atâta timp cât mandatul respectiv nu este desființat conform art. 1.557 Cod Civil. Or, d-na nu era legată printr-un mandat față de societate, totuși nulitatea actului întocmit de ea este numai față de Comcereal, actul în sine având valoarea pe care au înțeles-o dI. și d-na.
În al treilea rând, reclamantul a arătat că instanța de fond a apreciat corect situația privind nulitatea absolută în ceea ce privește actul contestat, apreciind faptul că se reține că acest raport nu reprezintă un raport al cenzorilor.
Raportat la petitele acțiunii, apreciind și cele constatate de către instanța de fond, reclamantul a considerat că acțiunea trebuia admisă astfel cum a fost formulată, cu obligarea Comcereal la plata cheltuielilor de judecată, revenind pe parcursul soluționării cauzei asupra solicitării inițiale privind admiterea doar în parte a acțiunii, numai cu privire la petitul subsidiar, prin notele scrise înregistrate la dosar la data de 4.02.2008.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat, în condițiile în care soluția pronunțată de prima instanță este cea corectă, cu mențiunea că motivarea va fi substituită de către instanța de apel, pentru următoarele considerente.
Reclamantul a solicitat anularea raportului de verificare și certificare a bilanțului la data de 31.12.2006, semnat de către cenzorul independent, cu motivarea că această persoană nu avea competența de a întocmi actul juridic contestat, nefiind numită pentru a îndeplini funcția de cenzor de către B
Mai mult, ședința a acționarilor a fost convocată prin instanță, în baza sentinței nr. 1.951/2007 a Tribunalului Maramureș, societatea nemaiavând reprezentanți legali, iar persoana care a fost desemnată prin această hotărâre în vederea prezidării adunării și-a depășit, la rândul său, competențele, prin mandatarea cenzorului independent să întocmească raportul de verificare.
Reclamantul consideră că în calitatea sa de acționar al pârâtei, a fost prejudiciat prin întocmirea, în aceste condiții, a raportului, cu atât mai mult cu cât sunt în joc și interesele societare, precum și principiile de ordine publică care guvernează activitatea acesteia, întrucât acte contabile care țin de activitatea desfășurată de societate pe întreg parcursul anului 2006 și pe primele 3 luni ale anului 2007, au ajuns în posesia unei persoane total străine de societate și care nu este legată de principiul confidențialității.
În fapt, actul contestat a fost întocmit de către pârâta, cenzor independent, care nu are însă calitatea de cenzor desemnat al și el atestă faptul că bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și anexele la bilanț, întocmite pentru anul 2006 și, respectiv, primele 3 luni din anul 2007, au fost emise în conformitate cu actele normative în vigoare, propunându-se spre aprobare în aceste documente.
S-a ajuns în această situație în condițiile în care hotărârea prin care a fost desemnată comisia de cenzori compusă din, - și - a fost anulată irevocabil de către instanța de judecată, astfel cum a precizat reclamantul la termenul de astăzi.
De asemenea, așa cum reiese din considerentele sentinței civile nr. 1.951/2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, societatea pârâtă nu avea nici un împuternicit legal pentru a convoca ședința, în vederea soluționării unor probleme urgente, motiv pentru care s-a făcut aplicarea disp. art. 1372din legea nr. 31/1990, instanța dispunând convocarea ședinței pentru data de 3 august 2007 și numindu-l pe dl. în calitate de persoană care va prezida ședința, fiind aprobată și ordinea de zi ( 17, 18 dosar fond), printre care și aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2006, aprobarea raportului administratorului unic pe anul 2006 și trim. I 2007, aprobarea raportului cenzorilor pe anul 2007, etc.
La data de 3.08.2007 s-a adoptat, ca urmare, hotărârea nr. 1/2007 ( 23, 24), fiind aprobate bilanțul contabil și rezultatele financiar-contabile pe anul 2006, raportul administratorului unic, aferent anului 2006 și raportul de verificare și certificare a bilanțului contabil întocmit de cenzorul independent.
Raportat la starea de fapt mai sus expusă, precum și la împrejurarea că reclamantul a învederat la termenul de astăzi că hotărârea AGA din data de 03.08.20087 a fost atacată în instanță, respectiv a fost sesizat, în dosarul nr-, Tribunalul Maramureș, cu o cerere de constatare a nulității absolute a hotărârii AGA din data de 03.08.2007, respectiv a pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12 din Hotărârea din 03.08.2007, Curtea a solicitat reclamantului să justifice atât admisibilitatea prezentului demers judiciar, cât și interesul său în susținerea lui.
În același context, nu este lipsit de relevanță a fi menționat faptul că reclamantul a precizat că până în prezent nu au fost explicate motivele pentru care hotărârea este nulă sau anulabilă, însă în ceea ce privește pct. 4 de pe ordinea de zi privitor la aprobarea raportului de verificare întocmit de către cenzorul independent, a apreciat că sunt incidente aceleași motive de nulitate ca cele invocate în prezenta cauză, însă temeiul de drept al acțiunii amintite anterior este diferit, respectiv dispozițiile art. 132 Legea nr. 31/1990.
În ceea ce privește justificarea admisibilității acțiunii, prin prisma calificării raportului de verificare a bilanțului ca fiind un act juridic, Curtea va achiesa la susținerile orale ale reclamantului, apreciind că demersul promovat este admisibil, întrucât nu poate fi negat faptul că actul atacat este unul care dă naștere și modifică raporturi juridice.
Astfel, principalul efect juridic produs de către raportul în discuție este acela al posibilității organelor competente de a dispune convocarea ședinței pentru a aproba bilanțul contabil care a fost verificat și certificat de cenzor, în lipsa unui astfel de raport nefiind posibilă aprobarea bilanțului.
Acest lucru rezultă din analiza disp. art. 160 alin. 3, art. 162 alin. 2, art. 163 alin. 1-3 și art. 165 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Se va aprecia însă că reclamantul nu este în măsură să justifice existența unui interes născut și actual, personal, direct și legitim pentru susținerea prezentului demers judiciar, în condițiile în care interesul procesual a fost definit în doctrină ca fiind folosul practic și concret pe care reclamantul îl urmărește prin promovarea acțiunii civile.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare faptul că, deși nu poate negată calitatea de act juridic a raportului de verificare întocmit de cenzor, acest lucru nu presupune și împrejurarea că, din punctul de vedere al acționarilor societății, el produce efecte juridice anterioare aprobării sale de către
Astfel, posibilitatea convocării unei ședințe, urmare a întocmirii unui astfel de raport, nu presupune cu necesitate faptul că orice persoană interesată poate cere instanței constatarea nulității lui absolute, întrucât el primește valență juridică, din punct de vedere al posibilității acționarilor societății de a-l contesta, doar la momentul aprobării sale prin hotărâre
Astfel, existența unui astfel de act și convocarea, în temeiul său, a unei ședințe a acționarilor în vederea aprobării lui, nu duce automat la concluzia că aprobarea va avea loc, iar interesele acționarilor nu pot fi prejudiciate în nici un mod până la momentul la care raportul a fost votat de către aceștia.
Or, toate efectele juridice ale unui astfel de raport, cu excepția celui care permite convocarea ședinței, sunt absorbite de către actul care reprezintă manifestarea de voință a acționarilor, în sensul aprobării lui, neputându-se susține teza unor consecințe distincte și, corelativ, a unui folos concret care ar fi obținut de către orice persoană interesată prin constatarea nulității actului.
Pentru toate aceste considerente, se va statua în sensul în care acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca fiind lipsită de interes, în doctrină relevându-se și că principiul non reformatio in pejus nu este aplicabil în ipoteza invocării unor excepții procesuale absolute.
Vor fi înlăturate, în acest context și apărările reclamantului conform cărora prezenta acțiune a fost introdusă în interval de câteva zile de la data desfășurării adunării din 03.08.20007, intenția acestuia fiind aceea de a pune pârâții în fața evidenței viciilor de formă evocate în cuprinsul acțiunii, pentru a-i determina să renunțe la publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial, partea a IV-a și la punerea ei în aplicare.
Cu aceeași ocazie, reclamantul a arătat și că un alt motiv al introducerii acțiunii a fost textul art. 132 din Legea nr. 31/1990, care prevede un termen de 15 zile pentru atacarea hotărârii, intenția sa fiind acea de a nu pierde momentul publicării în Monitorul Oficial, partea a IV-a și, implicit, termenul de 15 zile, întrucât ambele aspecte relevate sunt de ordin pur subiectiv, nefiind în măsură să justifice interesul său, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2.645 din 10 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./7 ex./29.02.2008.
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș
