Anulare hotarare aga Spete. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 164/COM
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta reclamantă TRANSILVANIA SA - cu sediul în B,-, județul B, împotriva Sentinței civile nr. 11/COM din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC TURISM SA - cu sediul în, Hotel, județul C, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 15 octombrie 2008 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CU RTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26.06.2007 și înregistrată sub nr-, reclamanta Societatea de Investiții Financiare "Transilvania"SA ( Transilvania) a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC Turism SA anularea hotărârii generale extraordinare din data de 11.06.2007 a acționarilor SC Turism SA prin care s-a aprobat folosirea unor camere din unitățile hoteliere ale unității în interes de serviciu în anul 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate întrucât la adoptarea ei au fost încălcate disp. art.153/18 al Legii nr.31/1990 modificată, au fost nesocotite normele legale imperative privitoare la convocarea și desfășurarea adunărilor generale ale acționarilor (art.117 alin.7 din Legea nr.31/1990), precum și la limitele de competență ale adunărilor generale ale acționarilor (art.111 din Legea nr.31/1990).
Prin sentința civilă nr.11/COM/2008, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin convocatorul publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a nr.1466/09.05.2007, Consiliul de Administrație al SC Turism SA a convocat adunarea generală extraordinară a acționarilor la 11.06.2007, ora 17, la sediul societății din B cu următoarea ordine de zi: aprobarea folosirii unor camere din unitățile hoteliere ale societății în interes de serviciu în anul 2007, stabilirea datei de înregistrare și desemnarea și mandatarea persoanei care va efectua demersurile necesare înregistrării prezentei hotărâri. Din referatul întocmit de SC Turism SA rezultă că se propune de către conducerea societății un plafon maximal de 1000 nopți cazare/persoană pentru anul 2007 pentru utilizarea camerelor în interesul societății în unitățile SC Turism SA.
Cu ocazia din SC Turism SA, conform procesului verbal din 11.06.2007, acționarii prezenți reprezentând 95,72% din capitalul social au aprobat cu o majoritate de 72,20% (voturile împotrivă reprezentând 27,80% din partea Transilvania și domnul ) folosirea unor camere din unitățile hoteliere ale societății în interes de serviciu în anul 2007, astfel încât totalul nopților de cazare pe persoană astfel utilizate să nu depășească 1000 nopți cazare/persoană, împreună cu celelalte nopți cazare/persoană folosite pentru cazarea colaboratorilor de la societățile comerciale aflate în raporturi cu societatea ce necesită deplasarea timp de mai multe zile la sediul societății, administratorilor care nu sunt din localitate pe perioade în care prezența lor e necesară la sediul mai multe zile, precum și nopți cazare/persoană în scop de protocol și sau de publicitate. Această hotărâre poartă nr.1/11.06.2007 a și în baza ei a fost întocmit raportul curent din 14.06.2007 conform Regulamentului nr.1/2000 și Legii nr.297/2004 ce a fost comunicată la data de 14.04.2008 ora 18/32.
În ce privește primul motiv de nulitate absolută - încălcarea disp. art.153/18 al Legii nr.31/1990 modificată, instanța a reținut că dispozițiile invocate au relevanță numai în ce privește acordarea posibilității de cazare a administratorilor care nu sunt din localitate pe perioada în care prezența lor e necesară la sediu mai multe zile. Având în vedere scopul pentru care s-a aprobat folosirea camerelor din unitățile hoteliere ale SC Turism SA de către aceste persoaneîn interes de serviciu,trebuie analizat dacă această posibilitate reprezintă un avantaj sau intră în sfera obligațiilor societății de a asigura prezența administratorilor ori de câte ori e necesară această prezență.
Dacă se consideră că raportul juridic dintre administratori și societate este un raport izvorât dintr-un contract mandat comercial, conform art.385 Cod comercial, mandantul (în speță societatea) este obligată să pună la dispoziția mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului, mijloace care implică și punerea la dispoziție a spațiului ce poate fi folosit de un administrator din altă localitate pentru executarea atribuțiilor sale de administrator. Prin urmare, această folosire nu constituie un avantaj acordat administratorilor.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că această cazare reprezintă un avantaj, faptul că el a fost stabilit de către adunarea generală extraordinară și nu de adunarea generală ordinară nu atrage nulitatea absolută a hotărârii acesteia, ci poate, cel mult, o nulitate relativă în condițiile dovedirii vreunei vătămări. Având în vedere însă, că reprezintă un tip de AGA pentru care este necesar un cvorum legal special mai ridicat decât pentru, precum și uneori, o majoritate necesară legală calificată (art.115 din Legea nr.31/1990), instanța consideră că poate hotărî și asupra avantajelor acordate administratorilor fiind doar interzisă posibilitatea ca unele atribuții date în competența să fie executate de către întrucât s-ar încălca dispozițiile de ordine publică ale Legii nr.31/1990 care reglementează competența cvorumului și majoritatea necesară a celor două tipuri de adunări generale (art.10-115).
În ce privește cel de al doilea motiv de nulitate, nesocotirea normelor legale privind convocarea și desfășurarea adunărilor generale ale activităților s-a constatat din analiza convocării depusă în dosar la fila 35 și publicată în Monitorul Oficial nr.1466/09.05.2007 (fila 10) că este menționată data ținerii adunării (11.06.2007) care respectă termenul de 30 de zile la publicare prevăzut de art.117 alin.2, locul ținerii adunării (sediul societății din B) și ordinea de zi (aprobarea folosirii unor camere din unitățile hoteliere ale societății în interes de serviciu în anul 2007). Această menționare este explicită, iar faptul că în referat este menționat "în interesul societății" spre deosebire de convocator care menționează, "în interes de serviciu", nu este de natură să inducă în eroare acționarii și nici nu sunt rațiuni contradictorii atâta timp cât folosirea unor camere de către anumite persoane în interes de serviciu poate să prezinte și un interes al societății.
Cu privire la motivul de nulitate absolută prevăzut la pct. III și referitoare la încălcarea limitelor de competență ale adunărilor generale ale acționarilor, așa cum s-a arătat anterior, luarea unor hotărâri de către din sfera de atribuții a nu atrage nulitatea absolută, ci luarea unor hotărâri de către ce intră în sfera de atribuții a este sancționată cu nulitatea acestor hotărâri.
De asemenea, motivul de nulitate prevăzut la pct. IV nu a fost reținut motivat de faptul că nu s-a dovedit încălcarea scopului pentru care a fost înființată societatea atâta timp cât această posibilitate de cazare datează din 2005 și nu au fost semnalate cazuri de utilizare abuzivă a acestor camere ori de utilizare "după bunul plac al conducerii executive a societății". Astfel, față de obiectul de activitate al pârâtei, această hotărâre nu afectează interesul societar scopul fiind să se evite efectuarea unor cheltuieli cu cazarea personalului aflat în relații de colaborare sau de reprezentare a societății pârâte.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta Transilvania care a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
A susținut apelanta că hotărârea a fost pronunțată făcându-se o greșită aplicare a legii și apreciere a probelor.
În mod eronat instanța a reținut că au fost respectate disp. art.153/18 din Legea nr.31/1990. Textul hotărârii prevede posibilitatea folosirii întregii capacității de cazare a societății de către trei categorii de persoane, angajați, colaboratori și administratori, fără a se face vreo precizare cu privire la numărul de camere alocat fiecărei categorii. Vătămarea produsă este cuprinsă în chiar textul hotărârii, acordarea unor puteri discreționare conducerii executive a societății cu privire la modul de utilizare a activelor societății conducând la încălcarea dreptului acționarilor de supraveghere și control al gestiunii societății. În condițiile în care hotărârea a prevăzut că limita este de 1000 nopți de cazare/persoană, iar capacitatea totală de cazare în cele două hoteluri ale societății este de 444 de locuri, există posibilitatea reală ca întreaga capacitate de cazare să fie utilizată discreționar de conducerea executivă a societății.
A mai susținut apelanta că, față de cuprinsul hotărârii adoptate, textul convocatorului este extrem de lapidar, neoferind informațiile minime necesare acționarilor pentru a-și fundamenta votul în adunarea generală. Încălcarea dreptului la informare al acționarilor este dată de faptul că în convocatorul ședinței se arată că folosirea camerelor se propuneîn interes de serviciu, iar în documentația aferentă se propune ca utilizarea camerelor să se facăîn interesul societății. Ori, din punct de vedere contabil, două noțiuni sunt diferite: interesul serviciului vizează categoria proprie celor cu statut de angajat, în timp ce noțiunea de interes al societății implică posibilitatea oferirii de gratuități.
De asemenea, apelanta a criticat înlăturarea de către instanță a motivului de nulitate dat de încălcarea art.1 din Legea nr.31/1990, arătând că nu s-a specificat nici în convocator și nici în textul hotărârii dacă punerea camerelor la dispoziția colaboratorilor societății se face în mod gratuit sau oneros. Ori, acordarea către conducerea societății a unor puteri discreționare asupra patrimoniului societății și folosirea unităților de cazare în altă modalitate decât în scop turistic încalcă interesul societar și prevederile actului constitutiv.
Intimata-pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A susținut intimata, în esență, că hotărârea a fost adoptată cu respectarea prevederilor art.153/18, deoarece administratorilor nu li s-a acordat un avantaj, ci s-au stabilit doar limitele dreptului lor de a dispune asupra utilizării fondului de protocol în limita a 1000 nopți cazare/persoană. Mai mult, convocatorul din 11.06.2006 a avut un text foarte clar, respectiv aprobarea folosirii unor camere din unitățile hoteliere ale societății în interes de serviciu, iar materialele care au stat la baza dezbaterii cuprindeau în mod foarte clar propunerea de plafonare la maxim 1000 de nopți cazare/persoană.
De asemenea, folosirea unor camere de către colaboratorii și angajații societății care nu locuiesc în județul C nu este contrarie interesului general al societății de a obține profit, deoarece serviciile prestate de aceștia sunt necesare societății. Modul în care AGA apreciază asupra oportunității unei hotărâri nu constituie obiectul de cenzură al instanțelor judecătorești, nu se creează în nici un caz posibilitatea reală ca întreaga capacitate de cazare să fie utilizată după bunul plac al conducerii executive, iar dacă ar exista o folosire abuzivă, nimic nu ar împiedica societatea sau acționarii acesteia să sesizeze organele în drept.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește încălcarea disp. art.153/18 din Legea nr.31/1990 invocată de reclamantă, în mod corect instanța de fond a reținut că acordarea posibilității cazării administratorilor care nu sunt din localitate pe perioada în care este necesară prezența lor la sediu mai multe zile nu reprezintă un avantaj, ci este o măsură luată de societate pentru organizarea activității proprii.
Mai mult, dispozițiile legale menționate prevăd că remunerația administratorilor este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor, iar orice alte avantaje pot fi acordate numai în aceleași condiții. Prin urmare, dat fiind faptul că măsura a fost luată de adunarea generală a acționarilor, nu se poate reține vreo încălcare a art.153/18 din Legea nr.31/1990.
Cu privire la încălcarea disp. art.117 alin.7 din Legea nr.31/1990, Curtea constată că textul convocatorului este clar, fiind menționată în cuprinsul acestuia ca problemă pusă pe ordinea de zi "aprobarea folosirii unor camere din unitățile hoteliere ale societății în interes de serviciu în anul 2007". Diferențierea făcută de apelantă între sintagmele "în interesul societății" și "în interes de serviciu" nu prezintă relevanță față de hotărârea adoptată, neconcordanța invocată neputând fi apreciată ca o încălcare a dreptului la informare a acționarilor.
De asemenea, nu se poate reține încălcarea art.1 din Legea nr.31/1990. Faptul că nu s-a specificat în convocator și în textul hotărârii dacă punerea camerelor la dispoziția colaboratorilor societății se face în mod gratuit sau oneros nu poate fi interpretat în sensul că printr-o astfel de operațiune se încalcă scopul pentru care a fost înființată societatea. După cum s-a arătat mai sus, măsura adoptată ține de organizarea activității societății, nefiind contrară interesului acesteia, iar folosirea unităților de cazare este limitată prin chiar hotărârea adoptată la 1000 de nopți cazare/persoană, nefiind acordate conducerii societății puteri discreționare.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare în baza art.296 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul comercial formulat de apelanta reclamantă TRANSILVANIA SA - cu sediul în B,-, județul B, împotriva Sentinței civile nr. 11/COM din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC TURISM SA - cu sediul în, Hotel, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
jud. fond:
Red.dec.jud.
4 ex/13.11.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
