Anulare hotarare aga Spete. Sentința 179/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 179/F-
Ședința publică din 27 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță acțiunea în anulare formulată de reclamanta - -, cu sediul în,-, județul A, în contradictoriu cu pârâta - - cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată, prin anularea chitanței nr.15146/01.09.2009 emisă de Primăria Municipiului P, în sumă de 8,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii în anulare, constată:
La data de 06.08.2009, instanța a fost investită de către petenta - " " - cu acțiunea privind anularea Sentinței arbitrale nr.2/24.04.2009, pronunțată în dosarul nr.6/A/2008, al Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie A, în contradictoriu cu intimata - ""
În motivare, au fost invocate critici legate de nulitatea sentinței, în sensul că, hotărârea arbitrală, a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului, prevăzut de art.3533Cod pr.civilă, încălcându-se ordinea publică, bunele moravuri cât și dispoziții imperative ale legii (art.364 lit. Cod pr.civilă).
De asemenea, au fost invocate, următoarele motive de anulare:
- hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitral, prevăzut de art.3533Cod.pr.civilă (art.364 lit.e);
În precizarea criticii, a susținut că, tribunalul arbitral, trebuia să pronunțe hotărârea în termenul de cel mult 5 luni, de la data constituirii sale, nefiind nici o convenție între părți, legată de depășirea acestui termen;
- hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică și dispozițiile imperative ale legii;
În cadrul acestei critici, a susținut, că hotărârea arbitrală, încalcă dispozițiile art.969 Cod pr.civilă, prin aceea că, nu se reține nerespectarea contractului de vânzare. cumpărare nr-, prelungit prin actul adițional nr.233/20.12.2002, de către pârâtă, ci existența contractului nr.9600/2001, care a expirat la data de 31.12.2003, menționat din eroare pe facturi.
O altă critică, se referă la ignorarea probelor, respectiv recunoașterea sumei de către pârâtă, evidențele sale contabile, precum și raportul de expertiză efectuat în cauză;
- S-a mai susținut și că sentința, încalcă prezumția puterii de lucru judecat, prin ignorarea Sentinței arbitrale nr.7/2006, rămasă definitivă și irevocabilă, care stabilește existența unui prejudiciu total în sumă de 1.415.113,17 lei, din care, pârâta a achitat suma de 808.105,33 lei rămânând debitoare cu suma de 607.007,78 lei, în conformitate cu raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin Sentința Comercială nr.779/C/04.12.2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pretențiile deduse judecății, derivă din contractul nr-. Și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.2675/19.09.2007, a stabilit, că suma de 808.105,39 lei, parte din suma de 1.415.113, 16 lei, nu constituie plată nedatorată, ci nerespectarea contractului nr-.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține că reclamanta - " " -, a investit Tribunalul Arbitral de lângă Camera de Comerț și Industrie A, cu acțiunea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 607.007,77 lei, reprezentând penalități pentru întârziere la plată a unor facturi, pentru perioada 01.05.2005 - 29.09.02.2008, la valoarea reactualizată la data plății, în funcție de rata inflației.
În motivare, reclamanta a susținut că a livrat pârâtei marfă, în baza contractului nr.40/1653, precedat de acte adiționale și Protocolul nr.80150/175/26.04.2004.
Prin protocolul amintit, s-a stabilit, că pârâta îi datora penalități în sumă de 2.207.007,77 lei, ce urmau să fie achitate în rate lunare de câte 50.000 lei, începând cu luna aprilie 2004, însă, l-a data de 24.01.2005, prin act adițional, s-a stabilit, ca sumele lunare, de câte 50.000 lei, să fie achitate, până la data de 15.12.2005, urmând ca la ultima, să fie adăugată și suma de 207.007,77 lei.
Din suma de 1.415.113,1663 lei, pârâta a achitat doar suma de 808.105,39 lei, refuzând să achite și diferența.
Prin Sentința arbitrală nr.2/24.04.2009, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
Înainte de soluționarea fondului, a reținut competența sa de a soluționa speța, în baza clauzei compromisorii din contractul nr.40/2002, art.24.
A stabilit de asemenea, constituirea legală a tribunalului arbitral, precum și citarea legală a părților.
Cu privire la fond, a reținut că reclamanta a perceput penalități, menționând contractul nr. 9600/2001, în situația facturilor, valoarea acestora, fiind prezentată în nota explicativă, fără a rezulta zilele de întârziere penalizate, ci numai o valoare de sold, la care s-a aplicat un procent penalizator.
Actele nu fac referire la contractul nr-, în baza căruia s-au cerut penalitățile și s-a formulat cererea de arbitrare, singurele probe cu caracter de înscrisuri, sunt cele două rapoarte de expertiză, dispuse în dosarele Tribunalului Comercial Argeș și, prin care experții au stabilit că pârâta a efectuat plăți nedatorate, în baza protocolului din data de 26.04.2004, care prezumă că raporturile contractuale, ar fi în baza contractului nr.1653/2004, singurul aflat în derulare la data încheierii protocolului.
La data de 06.05.2005, între părți s-a încheiat un proces verbal, pentru diferența neachitată în sumă de 607.007,77 lei, când pârâta condiționează achitarea, de efectuarea unei analize asupra facturilor, emise în baza contractului nr-, modificat, nerespectat de reclamantă. Aceasta a susținut că este prejudiciată cu suma de.22381 milioane lei, însă reclamanta, nu și-a manifestat acordul de voință.
Tribunalul arbitral, a reținut că procesul verbal din data de 06.10.2005, nu reprezintă o recunoaștere din partea pârâtei, care să producă efecte, în sensul obligării la plata sumei pretinse.
În privința cuantumului sumei, a reținut că penalitățile au fost aplicate, pentru întârzieri la plata unor facturi, în perioada ianuarie - august 2002, fiind incluse și facturi pentru produse care nu formau obiectul contractului nr.40/1653/28.08.2002 ( ulei, lichide de răcire, lichide de frână, mastic), în sumă de 17.799.246.275 lei. Penalitățile pentru această sumă, au fost cumulate cu cele aplicate în baza clauzei penale, la soldul rămas de achitat, în perioada 28.08, - 31.12.2002 și, în continuare, raportate la anul 2003.
În perioada 2002 - 2003, s-au evidențiat penalități în sumă de 46.015.901,404 lei, din care, pârâta a achitat suma de 39.945.823.605 lei, rămânând un sold în sumă de 6.070.077,719 lei.
A subliniat concluziile raportului de expertiză conform căruia, pretenția ce formează obiectul litigiului, este acoperită prin plata de către pârâtă a sumei de 6.802.941.125 lei pentru produse, care nu făceau obiectul contractului de față și pentru care nu există temei de drept.
Reclamanta, nu a ținut seama de conținutul clauzei penale, prevăzută de pârâți, respectiv elementele esențiale, de modalitatea de calcul a penalităților. Citând din nou raportul de expertiză, Tribunalul Arbitral, a evidențiat că, în cadrul majorărilor pe anul 2003, se înregistrează un sold al facturilor neachitate de 83.169.716.689 lei, în care se includ și facturi pentru alte temeiuri extracontractuale, soldul real, pentru care urma să se calculeze penalități pentru anul 2003, fiind de 66.221.976.146 lei (verificări asupra facturilor indicate pe perioada 2002 - 2003).
A reținut, că protocolul nr.80150/175/26.04.2004 și actul adițional, care fac referire la suma de 12.070.077.719 lei vechi, nu cuprind contractul, în baza căruia se aplică clauza penală.
Modul global de calcul al penalităților, la soldul anului 2002 și în continuare, 2003, pus în imposibilitate experții de a determina facturile livrărilor întârziate la plată și zilele de întârziere, calculul pe care nici reclamanta, nu a fost în măsură, să-l prezinte instanței arbitrale.
Din analiza probatoriului administrat, precum și a susținerilor pârâților, instanța apreciază ca fiind fondată acțiunea, privind anularea Sentinței arbitrale nr.2/24.04.2009, pentru considerentele, ce vor urma.
Astfel, în privința nerespectării termenului de 5 luni, pentru pronunțarea hotărârii, art.3533(6), reglementată, că depășirea termenului, nu poate constitui motiv de caducitate, dacă partea, nu a notificat celeilalte și tribunalului, până la primul termen de înfățișare "că înțelege să invoce caducitatea".
Reclamanta, nu a îndeplinit aceste dispoziții legale, și, prin urmare, nu poate invoca prevederile art.3533(1).
În privința încălcării ordinii publice și a bunelor moravuri, nu s-au făcut precizări de către reclamantă și nu s-au demonstrat, așa încât aceste argumente, nu se vor reține.
În privința puterii de lucru judecat, instanța constată că între părți, nu s-a desfășurat un litigiu cu identitate de părți, obiect și cauză, însă decizia irevocabilă, va fi apreciată în raport de cele reținute, cu titlu de prezumție. Celelalte critici sunt fondate.
Tribunalul arbitral, insistă asupra mențiunii eronate de pe facturi, care indică, ca act de vânzare cumpărare, contractul nr.9600/001/03.01.2001, deși se subliniază, că acesta nu mai exista și că penalitățile în sumă de 32.526.801.349 lei, au fost achitate integral în anul 2003, în baza concluziilor expertului. Nici pârâta, nu formulează această susținere.
Reține ca înscrisuri, cele două rapoarte de expertiză, dispuse în dosarele Tribunalului Comercial Argeș șiC. A, prin care s-au stabilit plăți nedatorate privind penalități de întârziere,în baza unui protocol din data de 26.04.2004 și a unui act adițional, prezumându-se a fi în baza contractului din cauză, "singurul aflat în derulare la data încheierii protocolului", însă nu reține, că prin sentințe irevocabile, s-a stabilit că, pârâta datorează suma de 808.105,39 lei pentru nerespectarea contractului nr-, din suma totală de 1.415.113,17 lei (Decizia nr.2675/19.09.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este adevărat, că, în cauză nu se aplică principiul puterii de lucru judecat, deoarece, nu sunt îndeplinite cele trei condiții impuse de lege, însă, nu poate fi înlăturat caracterul irevocabil al soluției, în privința convenției, sumei totale și caracterului arbitral al speței.
Tribunalul arbitral, nu explică, prin ce modalitate înlătură concluziile acestor experți, precum și evidențele contabile ale pârâtei (366 și 324), conform cărora, la data de 31.12.2003, debitul restant, era în sumă de 12.070.078 lei).
De altfel, tribunalul arbitral, reține identitatea de obiect existentă în cauză, însă nu ia în considerație, la pronunțarea soluției, cu titlu de prezumție relativă.
Tribunalul arbitral, înlătură integral și procesul verbal, din data de 06.10.2005, intervenit între cele două părți, motivând că nu există o recunoaștere din partea pârâtei, chiar dacă se indică numărul contractului nr-, însă chiar dacă nu există recunoaștere în privința cuantumului sumei, se recunoasc raporturile contractuale, desfășurate în baza convenției ce face obiectul litigiului.
De asemenea, instanța arbitrală, reține că penalitățile percepute pentru alte produse, decât cele ce fac obiectul convenției, au fost cumulate cu cele aplicate în baza clauzei penale. Prin urmare, se recunoaște existența convenției, cât și a penalităților, însă apreciază că trebuiesc înlăturate.
De asemenea, mai reține că, din totalul penalităților în sumă de 46.015, 901.404 lei, pentru anii 2002 - 2003, pârâta a achitat suma de 39.945.823.605 lei, rămânând un sold de 6.070.077.719 lei, însă pretenția nu este datorată, deoarece pârâta a plătit suma de 6.802.941.125 lei, pentru produse care nu făceau obiectul contractului pentru care nu exista temei de drept. Tribunalul arbitral, a analizat raporturi contractuale care nu intrau în competența sa și cu care nu a fost investit. A făcut practic o compensare, pe care nici una dintre părți, nu a solicitat-o și asupra căreia, nu s-au formulat susțineri.
Totodată, s-a subliniat, imposibilitatea experților de a determina cu precizie cuantumul penalităților, deși experții stabilesc că în anul 2003 se înregistrează un sold al facturilor neachitate de 83.169.716.689 lei, în care se includ și facturi pentru alte temeiuri extra contractuale, soldul real, pentru care urma să se calculeze penalități pentru anul 2003, fiind de 66.221.976.146 lei.
Este adevărat, că pârâta, nu a depus o evidență clară, pe zile de întârziere în privința celor 5 facturi, însă tocmai de aceea, au fost numiți experții contabili. De asemenea, tribunalul arbitral, putea să-i pretindă reclamantei, o astfel de evidență.
Totodată, se pretinde că, evidențele reclamantei, nu individualizează produsele livrate, creându-se confuzii cu alte produse, care nu fac obiectul convenției, însă nici această evidență nu s-a solicitat, pârâta nu a formulat o astfel de apărare, iar experții, aveau posibilitatea, să verifice contabilitatea ambelor părți.
Faptul că tribunalul arbitral, nu și-a putut forma convingerea, întrucât probatoriul era insuficient, trebuia să conducă la suplimentarea probelor, nu la respingerea acțiunii.
Cuantumul penalităților și facturile, nu au fost niciodată contestate de pârâtă, ci dimpotrivă, a achitat din suma totală, suma de 808.105,39 lei. Suma de 607.007,77 lei, ce se pretinde, este cuprinsă și în raportul de expertiză, efectuat în cauză.
Față de cele menționate, în temeiul art.366 Cod pr.civilă, se va admite acțiunea, se va anula sentința arbitrală nr.2/24.04.2009 și se va dispune obligarea pârâtei, de a plăti reclamantei suma de 607.007,78 lei, cu titlu de penalități.
Această sumă urmează să fie stabilită la momentul achitării, printr-un calcul, realizat la data plății, cu reactualizarea în funcție de rata inflației, în faza de executare, potrivit art.3712(2) Cod pr.civilă, întrucât cuantumul acestora, nu a fost stabilit, în concret.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în anulare formulată de reclamanta - -, cu sediul în,-, județul A, în contradictoriu cu pârâta - - cu sediul în P,-, județul
Dispune anularea sentinței arbitrale nr. 2/24.04.2009, pronunțată în dosarul nr. 6/A/2008 al Curții de Arbitraj Comercial d pe lângă A, iar pe fond, obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de -,78 lei cu titlu de penalități.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte - Judecător
-
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
11.11.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
