Anulare hotarare aga Spete. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 18/
Ședința publică din 22 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții, cu domiciliul procesual ales în municipiul Târgu M,-,. 5, județul M și de pârâta COMPANIA DE IMPORT EXPORT, cu sediul în, Calea nr. 5. împotriva sentinței comerciale nr. 39/C/2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 08 februarie 2010, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 15 februarie 2010 și apoi pentru ziua de astăzi, 22 februarie 2010.
CURTEA,
Prin sentința nr. 39/C din 15 iunie 2009, Tribunalul Comercial Mureșa admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales la domiciliul mandatarei lor, împotriva pârâtei Compania de Import Export SRL, având ca obiect anularea Hotărârii AGA ai Compania de Import Export SRL din 26 februarie 2009. dispus anularea Hotărârii cu nr. 1,2,3,5 și 6 luate în cadrul ședinței AGA din 26 februarie 2009 și a respins cererea reclamanților de anulare a hotărârii cu nr. 4,7 și 8 luate în cadrul aceleași ședințe. Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Instanța de fond a examinat procesul verbal al ședinței AGA din 26 februarie 2009 și a reținut că au fost supuse dezbaterii problemele înscrise în ordinea de zi menționată în convocator, însă la pct. 8 "Diverse" au fost luate în discuție și supuse votului un număr de 5 propuneri. Văzând și cuprinsul documentului intitulat "Hotărârile AGA din 26 februarie 2009" înregistrat sub nr. 113 din 26 februarie 2009 (fila 43 dosar) a constatat că, la pct. "1" s-a aprobat raportul de gestiune și raportul administratorului pe anul 2008, la pct. "2" s-a aprobat bilanțul contabil pe 2008, la pct. "3" s-a aprobat repartizarea beneficiilor/pierderilor pe 2008, la pct. "4" s-a confirmat domnul în funcția de administrator, la pct. "5" s-a confirmat indemnizația administratorului, de 3.500 euro lunar brut, la pct. "6" s-a confirmat domnul în funcția de director general al societății, la pct. "7" s-a hotărât acționarea în justiție a firmei Line SRL și din Italia pentru deturnarea clientelei, concurență neloială, la pct. "8" - s-a hotărât acționarea în justiție a firmei din Italia pentru daunele provocate de neridicarea mărfurilor primite în baza contractului de cesiune din 5 noiembrie 1998 și nevândute din cauza interdicției transmise de firma SRL din Italia.
S-a avut în vedere faptul că principalul motiv de nelegalitate invocat de reclamanți a vizat modul în care s-a votat în cadrul ședinței AGA. Astfel, instanța a verificat situația părților sociale și a dreptului la vot, rezultată din actul constitutiv actualizat al societății, conform înscrierilor în registrul comerțului, constatând că asociații societății sunt cei trei reclamanți care dețin împreună 3286 părți soc8ale precum și care deține 3045 părți sociale și cu 737 părți sociale. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și hotărârile judecătorești pronunțate cu privire la contractele de cesiune prin care cesionat o parte din părțile sale sociale asociaților și, precum și privind legalitatea Hotărârii AGA din 27 iulie 2007.
S-a reținut astfel că prin hotărâre irevocabilă, Decizia 235/29 ianuarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție B a fost anulată în totalitate Hotărârea AGA din 27 iulie 2007 prin care as-a decis modificarea actului constitutiv al societății în sensul că se dădea eficiență contractului de cesiune intervenit între și. Cu privire la asociatul, căruia i-ar fi cesionat 240 părți sociale, instanța a ținut cont de faptul că nu s-a adoptat nicio hotărâre AGA de modificare a actului constitutiv în conformitate cu această cesiune de părți sociale. Astfel, instanța de fond a stabilit că în cadrul ședinței AGA din 26 februarie 2009 cei cinci asociați aveau dreptul să voteze corespunzător cu numărul părților sociale cu care sunt înscriși în evidențele ORC.
Din cuprinsul procesului verbal de ședință a rezultat că la începutul ședinței asociatul a prezentat procura de administrare nr. 730 din 20 noiembrie 2008, precizând că va vota și cu un număr de 497 părți sociale, corespunzător cotei de 7,038% din capitalul social, părți sociale aparținând asociatei. În această modalitate au fost votate hotărârile invocate la pct. 4, 7 și 8. Cu toate că asociata a fost prezentă în cadrul ședinței, hotărârile de la pct. 5 și 6 au fost luate în condițiile în care asociatul a votat atât cu părțile sale sociale cât și cu ale asociatei pentru 497 părți sociale, aceasta din urmă votând cu un număr de 240 părți sociale.
Instanța de fond a apreciat că modul în care s-a votat pentru hotărârile 1,2,3,5 și 6 nu este conform prevederilor legale și statutare, deoarece potrivit art. 112 din Legea nr. 31/1990 republicată pentru validitatea deliberărilor AGA este necesară prezența acționarilor care dețin cel puțin din numărul total de drepturi la vot, iar la art. 115 alin.2 se prevede că hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute de acționari prezenți sau reprezentați. La art. 120 se prevede că acționarii exercită drepturile lor de vot proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă, cu excepția prevăzută la art. 101 alin. 2. S-a precizat că reglementări asemănătoare sunt și în cazul SRL-urilor, citându-se textele art. 192 alin. 1 și 193 alin. 1.
Din economia textelor legale citate, prima instanță a pretins că dreptul de vot în adunările generale ale societăților comerciale, indiferent de forma de organizare, este strâns legat de persoana asociatului sau acționarului, că dreptul de vot este unul singur, indivizibil, odată exprimat el va fi luat în calcul pentru stabilirea majorității în funcție de numărul de părți sociale sau acțiuni pe care le are acel asociat sau acționar care își exprimă votul în cadrul adunării generale. Prin urmare, s-a considerat că un asociat nu poate vota doar cu o parte din părțile lui sociale, ci din moment ce și-a exercitat dreptul de vot, acesta va fi luat în calcul prin numărarea tuturor părților sociale pe care le deține în societate. S-a mai motivat că, potrivit art. 128 alin. 1 și art. 125 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, procura trebuie să fie specială, iar nu generală, pentru că o procură generală echivalează cu o cedare a dreptului de vot, ceea ce nu este legal. Astfel, s-a precizat că procura nr. 730 din 20 noiembrie 2008 nu este specială în sensul art. 125 alin. 1 din lege și că prin împuternicirea dată asociatului, asociata și-a fracționat votul.
În privința hotărârilor 4,7 și 8, instanța a reținut că votul a fost exprimat în limitele legii și a actelor constitutive fiecare dintre asociați exprimându-și dreptul la vot, iar la stabilirea majorității au fost numărate părțile sociale conform mențiunilor din registrul comerțului.
Referitor la hotărârea nr. 4, s-a precizat că situația alegerii în funcția de administrator nu se regăsește printre cele vizate de art. 193 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, și că în cazul SRL-urilor nu există vreo dispoziție legală care să stabilească obligativitatea votului secret în cazul alegerii sau confirmării administratorilor. În plus, reclamanții, prin mandatarul lor, nu s-au opus la modalitatea de votare și nu au indicat în ce măsură au fost vătămați prin exercitarea dreptului de vot în mod deschis.
Pentru hotărârile nr. 7 și 8, instanța a considerat că motivele invocate de reclamanți nu sunt de natură să afecteze validitatea acestora, și anume că nu au fost dezvoltate motivele pentru care se dorește acționarea în instanță a celor două societăți.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel atât de către reclamanți, prin mandatar, cât și de către SRL prin.
Reclamanții apelanți au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii în anulare și a hotărârilor nr. 4,7 și 8 luate în cadrul ședinței AGA din 26 februarie 2009, în esență subliniindu-se că, așa cum Hotărârile nr. 1,2 și 3 au fost votate în mod ilegal, la fel și Hotărârile 5 și 6 au fost votate deși era prezentă asociata. Constatându-se nelegalitatea hotărârilor nr. 1,2,3,5 și 6, în mod neîntemeiat se constată de către prima instanță că Hotărârile 4,7 și 8 au vot legal, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 130 alin. 2 potrivit cărora votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administrație.
Apelanții au invocat și încălcarea prevederilor art. 126 alin. 1, precizând că asociatul în calitate de administrator nu avea drept să voteze nici personal și nici prin mandatar, întrucât hotărârea privea exclusiv administrația sa.
De asemenea, apelanții au criticat hotărârea primei instanțe și prin faptul că asociata a votat cu 737 părți sociale fără a se ține cont că 240 părți sociale au fost cesionate asociatului, cu mențiunea că, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar înscrierea la Registrul comerțului se face pentru a avea efecte față de terți, pentru publicitate.
În privința hotărârilor 7 și 8, reclamanții au făcut precizarea că instanța a reținut greșit că au fost adoptate legal, deoarece ele au fost votate în alte condiții de asociații și, decât hotărârile anterioare, fiind încălcat principiul potrivit căruia votul nu poate fi cedat.
Apelanta pârâtă SRL a solicitat de asemenea admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii în anularea hotărârilor 1,2,3,5 și 6 ale AGA din 26 februarie 2009.
În motivarea apelului s-a punctat că, instanțele de judecată au decis că numai asociații menționați în registrul comerțului pot vota direct ori prin mandatar, în limita părților sociale pe care le dețin, că asociata l-a mandatat pe asociatul să voteze cu 497 voturi aferente tot atâtora părți sociale pe care le deține la societate, iar din momentul prezentării asociatei la ședință s-a convenit ca asociatul să voteze în continuare conform mandatului, iar să voteze cu restul voturilor - 240, aferente părților sociale pentru care nu i-a dat mandat asociatului.
Apelanta pârâtă a mai invocat faptul că instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 192 alin. 1 și art. 193 alin. 1 precum și art. 112 din Legea nr. 31/1990 republicată, deoarece prevederile art. 112 nu sunt aplicabile în speță, apoi prevederile art. 192 alin. 1 indică doar modul în care decide adunarea generală nu și modul în care votează asociații în cadrul adunării generale; majoritatea absolută se verifică prin numărarea asociaților prezenți la adunare, numai majoritatea absolută a părților sociale prin însumarea părților sociale aferente asociaților prezenți la respectiva adunare generală. S-a mai precizat că legea nu a interzis votarea de către un asociat doar cu o parte din voturile, drepturile sale la vot, astfel că nici judecătorul nu poate interzice prin interpretare.
S-a considerat, de asemenea eronată interpretarea dată de instanța de fond referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 125 alin. 1 al legii nr. 31/1990 republicată, deoarece acestea nu sunt incidente în cazul SRL-urilor și prin urmare, nu era necesar un mandat special pentru adunarea generală din 26 februarie 2009, chiar dacă nu era indicat explicit dreptul de a participa și la această adunare generală, fiind elocvent faptul că asociații-reclamanți au acceptat ca valabil acest mandat, așa cum rezultă din lecturarea procesului verbal de ședință.
Apelanții reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului pârâtei, deoarece nu se aduce o critică argumentată hotărârii primei instanțe, lăsând sub tăcere răspunderea administratorului pentru neînregistrarea la ORC din culpa acestuia a cesiunii părților sociale intervenită între și. S-a făcut precizarea că din moment ce s-a prezentat la ședința AGA din 26 februarie 2009 asociata, cei prezenți au convenit ca efectele mandatului dat în favoarea lui să înceteze și că, toate hotărârile luate sunt nelegale și nestatutare. S-a considerat că din moment ce Hotărârea 6 privind confirmarea domnului în funcția de director general, a fost anulată, să se anuleze și Hotărârea 4 privind confirmarea aceleiași persoane în funcția de administrator, deoarece votul a fost exprimat în condiții similare.
Apelanții reclamanți au contestat susținerea apelantei pârâte potrivit căreia ar fi acceptat modalitatea de vot criticată tocmai în susținererea acțiunii în anularea AGA din ziua respectivă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, instanța de apel reține următoarele:
Potrivit procesului verbal de ședință încheiat la 26 februarie 2009, la discutarea și votarea primelor trei puncte de pe ordinea de zi, respectiv raportul administratorilor pe anul 2008, aprobarea bilanțului contabil și repartizarea beneficiilor sau pierderilor, au fost prezenți d-na, împuternicită de asociații, și, potrivit procurilor speciale aflate la dosarul cauzei (filele 6-14) și asociatul care a prezentat o procură de administrare pentru asociata, potrivit actului depus la fila 53 dosar.
Structura societară, așa cum este înscrisă la ORC, este următoare:
-: 3045 părți sociale - cota de participare la beneficiu și pierderi 43,08%
-: 737 părți sociale - 10,45%
-: 414 părți sociale - 5,85%
-: 1253 părți sociale - 17,72%
-: 1619 părți sociale - 22,90%
Cei trei asociați reprezentați de d-na, dețin împreună un număr de 3286 părți sociale și respectiv 46,47%.
Prin procura de administrare, l-a împuternicit pe ca în numele său și pentru ea, să o reprezinte cu cota de 7,038% din totalul capitalului social al firmei, în toate adunările AGA ale companiei SRL. Prin urmare, nu l-a împuternicit decât pentru o parte din părțile sale sociale.
Astfel, la votarea primelor trei puncte de pe ordinea de zi, a votat împotrivă, în baza procurilor speciale pentru cei trei asociați pe care îi reprezintă, pentru un număr de 3542 părți sociale și tot atâtea voturi, iar, a votat pentru, cu un număr de 3542 voturi, echivalent a 3045 părți sociale înscrise pe numele său la ORC și 497 părți sociale deținute de.
Când s-a trecut la discutarea și votarea pct. 4 de pe ordinea de zi și anume reconfirmarea în funcția de administrator a asociatului, s-a prezentat la ședința AGA asociata, care a votat cu un număr total de părți sociale înscrise la ORC corespunzătoare numărului de 737 voturi. În procesul verbal s-a făcut mențiunea că, asociații și au convenit ca începând cu acest punct de pe ordinea de zi votul să se realizeze de către asociata pentru toate părțile sociale pe care le deține la această societate, încetând efectele mandatului de administrare.
În aceste condiții, acest punct s-a votat cu 3782 voturi pentru și 3286 împotrivă.
Cu toate acestea, la pct. 5 de pe ordinea de zi, "reconfirmarea indemnizației de administrator", precum și la pct. 6 și 7 - reconfirmarea asociatului în funcția de director general și modificarea actelor constitutive ale societății, asociatul a votat atât cu părțile sale sociale, care-i dădeau dreptul la 3045 voturi, cât și cu 497 voturi, aferente celor 497 părți sociale, cu acordsul asociatei, aceasta din urmă votând cu diferența de 240 voturi aferente celor 240 părți sociale.
În aceste condiții, nu a fost votat pct. 7, cel referitor la modificarea statutului. Relevant este faptul că această modificare a statutului prevede tocmai structura societară, urmând să dobândească 3542 părți sociale iar să rămână cu 240 părți sociale.
Este evident că, cele două persoane, asociații și au aprobat așa cum se preconiza modificarea statutului în cadrul unei ședințe AGA în care urma să se discute și să se aprobe tocmai această modificare, respinsă de altfel.
La următorul punct al ordinei de zi, 8 - diverse, s-au votat un număr de 5 propuneri și anume: acționarea în justiție a firmei Line SRL și SRL pentru deturnare clientelă și concurență neloială, precum și a firmei SRL pentru daune, formulare de plângere penală împotriva asociatei și a celorlalte persoane implicate, propunerea de ținere a unei noi AGA în perioada 22-27 iunie 2009 și discutarea contractului de cesiune potrivit căruia ar fi preluat de la cota de 3,39.
Pentru prima și a doua propunere de la pct. "diverse", se menționează doar că și votează "pentru" restul "împotrivă", propunerile fiind aprobate fără vreo mențiune asupra modului în care votează cei doi asociați.
Propunerile 4 și 5 se resping, cu mențiunea că votează cu 240 voturi, iar pentru propunerea 3, asociata nu participă la vot.
Potrivit art. 193 din Legea nr. 31/1990 republicată, fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Așa cum corect a reținut instanța de fond, dreptul la vot este strâns legat de persoana asociatului, dreptul de vot fiind indivizibil, asociatul neputându-și exprima dreptul său de vot doar cu o parte din părțile sale sociale. Prin procura de administrare dată de asociata, asociatul a fost împuternicit să o reprezinte doar cu cota de 7,038%.
Dacă se ține cont de faptul că, potrivit structurii societare menționată la ORC deține cota de 10.42 %, înseamnă că practic procura de administrare este dată pentru a da eficiență contractului de cesionare a părților sociale și modificării structurii societare care forma tocmai obiectul ordinei de zi de la cpt. 7, ceea ce înseamnă practic o cedare a dreptului de vot anterior aprobării modificării statutare. În modalitatea de reprezentare la ședința adunării generale a asociaților și de exercitare a dreptului la vot, așa cum rezultă din conținutul procurii de administrare, ar rezulta că asociata putea fi reprezentată în procent de 7,038%. Textual, se precizează "să mă reprezinte cu cota de 7,038%". Este evident că această procură nu poate produce efectele juridice avute în vedere la data întocmirii ei, iar faptul că s-a urmărit tocmai să se dea eficiență modificărilor statutare de la pct. 7 de pe ordine de zi, rezultă și din inconsecvența modalității de votare: în unele situații a votat cu voturile corespunzătoare tuturor părților sociale înscrise în registrul comerțului și anume 737 voturi, cum este cazul votului exprimat la pct. 4 de pe ordinea de zi și a propunerilor 1 și 2 de la pct. 8 "diverse", în timp ce la pct. 5,6 și 7, asociata a votat doar cu 240 de voturi, reprezentând 240 părți sociale, dându-se din nou eficiență mandatului de administrare în favoarea asociatului, pentru restul de 497 voturi.
De precizat că, întrucât pct. 7 de pe ordinea de zi, cel privind modificarea actelor constitutive ale societății a fost respins, hotărârile nr. 7 și 8 devin cele două propuneri de acționare în justiție a unor firme pentru deturnarea clientelei, respectiv concurență neloială și daune, propuneri aflate la pct. 8 de pe ordinea de zi, prima și a doua propunere, în condițiile în care propunerile 3-5 au fost respinse, deci nu au luat forma unor hotărâri.
În concluzie, propunerile 1-3, 5 și 6 au fost luate în cadrul ședinței AGA din 26 februarie 2009 în condițiile în care asociata a fost prezentă doar corespunzător procentului de 7,038%, în cota de reprezentare ce rezulta din procura de administrare dată în favoarea asociatului pentru primele 3 hotărâri, iar pentru hotărârile 5 și 6, aceeași asociată, prezentă fizic de această dată la lucrările ședinței, și-a fracționat votul, cedându-l în aceeași cotă parte asociatului, dând eficiență unei procuri de reprezentare în pofida prezenței ei efective.
Apelanții, și, reprtezentați de mandatara, solicită a se dispune și anularea Hotărârilor 4,7 și 8, contestând faptul că votul exprimat a fost în condițiile legii.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 4, apelanții invocă faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 130 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administrație. De asemenea, s-a invocat și încălcarea art. 126 alin. 1 din același act normativ, potrivit căruia asociatul, nu avea dreptul să voteze nici personal și nici prin mandatar, întrucât hotărârea privea exclusiv administrația sa.
Apelanții au susținut că și Hotărârile 7 și 8 s-au luat în aceleași condiții ca la hotărârile anulate de prima instanță, deoarece s-a votat conform celor precizate la pct. 5, unde asociații intimați au votat din nou potrivit procurii de administrare. În fine, este criticat și faptul că prima instanță nu a soluționat pct. 7 și 8 din acțiunea în anulare, respectiv propunerea de ținere a unei noi adunări și recunoașterea cesionării de 240 părți sociale de către în favoarea asociatului.
Apelul reclamanților este nefondat din următoarele considerente:
În Legea nr. 31/1990 republicată, sediul materiei în ceea ce privește funcționarea SRL-urilor este reglementat de textele art. 191-203, Cap. VI. Aspectele legate de hotărârile asociaților și exercitarea dreptului de vot sunt reglementate la art. 191-193. Acolo unde legiuitorul a dorit să aplice dispoziții care reglementează societatea pe acțiuni și la societățile cu răspundere limitată a prevăzut în mod expres. de exemplu, la art. 197 alin. 3 se prevede că dispozițiile art. 75,786,77 alin. 1 și art. 79 se aplică și la societățile cu răspundere limitată. La fel și la art. 199 și 201 există asemenea dispoziții exprese.
Prevederile art. 130 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, se regăsesc la Cap. IV - Societățile pe acțiuni și "votul secret" este reglementat ca o situație de excepție de la regula că votul este deschis, așa cum rezultă din textul art. 130 alin. 1. Fiind o situație de excepție, dacă legiuitorul ar fi dorit să o aplice și la societățile cu răspundere limitată, ar fi prevăzut-o în mod expres.
Raționamentul juridic expus este valabil și pentru aplicarea textului art. 126 alin. 1 din Legea nr, 31/1990 republicată. În plus, reconfirmarea în funcția de administrator nu se află printre situațiile expuse în textul de lege invocat, deoarece nu este vorba despre o situație de a controla și aproba propria activitate desfășurată în cadrul societății comerciale.
În ceea ce privește pretinsa existență a unui contract de cesiune prin care ar fi cesionat asociatului 240 părți sociale, iar contractul de cesiune nu a fost contestat în instanță, se observă că apelanții invocă în favoarea lor tocmai o situație juridică pe care o contestă în ceea ce-l privește pe asociatul, prin criticile aduse modalității de votare în cadrul adunării generale din 26 februarie 2009.
În plus, aspectele legate de contractele de cesiune părți sociale și efectele lor, au făcut deja obiectul unor hotărâri judecătorești, pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție. Spre exemplu, urmare a Deciziei nr. 235 29 ianuarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost anulate în întregime hotărârile AGA și din 27 iulie 2007.
Structura societară de care trebuia să se țină cont în analizarea hotărârilor luate în cadrul AGA din 26 februarie 2009, este cea care rezultă din listingul oferit de Registrul comerțului, iar hotărârile luate la pct. 4,7 și 8 s-au luat în condițiile unui vot valabil exprimat. Din textul redat în procesul verbal, la pct. 5 al ordinii de zi, nu rezultă că aceeași manieră de vot s-a repetat și la toate propunerile de la pct. 8.
Se observă că la fiecare punct de pe ordinea de zi s-a menționat dacă cei doi asociați pârâți votează potrivit părților sociale deținute la societate și înscris la ORC sau potrivit procurii de administrare. De asemenea, în cadrul aceluiași pct. 8 al ordinei de zi, la primele 2 propuneri se consemnează voturile "pentru" și "contra" și însumarea lor, în timp ce la propunerile 3,4 și 5 se consemnează în mod expres că votează cu 240 voturi. Prin urmare, nu se poate da interpretarea că și la primele două propuneri de la pct. 8 de pe ordine de zi, concretizate în hotărârile "7" și "8", s-a votat în maniera sancționată de instanță, aceea de fracționare a votului care înseamnă o cedare a acestuia, cedare nelegală.
În ceea ce privește propunerile care nu s-au concretizat în hotărâri, criticile apelanților sunt nefondate, deoarece organizarea și ținerea unei adunări este reglementată sub toate aspectele de Legea nr. 31/1990 republicată, iar recunoașterea cesionării de 240 părți sociale în favoarea asociatului tinde spre o modificare a structurii societare și implicit a actului constitutiv ale societății, situația fiind similară propunerii de la pct. 7 de pe ordinea de zi, astfel că nu putea fi soluționată la pct. "diverse".
În apelul său, pârâta SRL, solicită schimbarea în parte în sensul respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor 1,2,3,5 și 6 ale AGA din 26 februarie 2009.
În motivarea apelului, principalele critici se referă la interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 192 alin. 1 și 193 alin. 1 precum și invocarea art. 112 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Apelanta reține că instanțele de judecată au decis că numai asociații menționați în registrul comerțului pot vota direct sau prin mandatar în cadrul adunărilor generale, iar acesteia doar în limita părților sociale pe care le dețin din capitalul social dar, susțin că împrejurarea că asociata l-a mandatat pe asociatul să voteze cu 497 voturi aferente tot atâtor părți sociale, a fost determinată de faptul că la data ținerii adunării generale care face obiectul prezentului litigiu, asociata figurează încă în registrul comerțului cu părțile sociale pe care le-a cesionat, deoarece nu s-a ajuns la aprobarea actelor de cesiune și nici la adoptarea actelor adiționale aferente cesiunii.
Este evident că prin mandatul de administrare, cei doi asociați au dorit să dea eficiență cesionării de părți sociale înainte ca aceasta să fie aprobată de către AGA și să se modifice actul constitutiv, caracterul nelegal al votării rezultând din condițiile arătate deja în mod detaliat.
Textul art. 192 alin. 1 și art. 193 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată a fost corect interpretat de instanță, deoarece într-adevăr, numărul de voturi corespunde numărului de părți sociale, dar, nu se poate considera că un asociat cu mai multe părți sociale își poate fracționa votul, cedându-l, în funcție de problemele supuse votului, altui asociat.
Apelantul susține că legea nu a interzis votarea de către un asociat doar cu o parte din voturile sale, prin urmare, nici judecătorul nu poate interzice prin interpretare, dar, faptul că nu există o prevedere legală expresă în acest sens, nu înseamnă că nu trebuie luat în calcul faptul că votul este exprimarea voinței unei persoane care nu poate aproba sau respinge procentual un proiect, o problemă supusă discuției și să participe, într-un anume procent la luarea unei hotărâri, prin propriul său vot, deoarece ar fi în dezacord cu scopul final al votului prefigurat mental. Altfel spus, aceeași persoană, prin votul său și-ar exprima în același timp acordul și dezacordul asupra aceleiași probleme, dar prin intermediul unei alte persoane care preluând formal partea procentuală a votului, ar lăsa impresia că de fapt votul i-ar aparține.
Apelanta susține, de asemenea, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 125 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, societăților cu răspundere limitată și că nu era necesar un mandat special pentru adunarea generală din 26 februarie 2009.
În analizarea apelului formulat de reclamanți s-au relevat și aspecte legate de conținutul mandatului de administrare, intitulat "procură de administrare" aflat la fila 53 dosar fond. Într-adevăr, nu s-a obiectat asupra faptului că inițial, la lucrările ședinței, asociata a fost reprezentată de, dar s-a criticat modalitatea de exprimare a votului în baza respectivei procuri. Argumentele instanței de apel legate de efectul respectivei procuri de administrare, văzând atât modalitatea de exprimare cât și faptul că se dă eficiență efectului contractului de cesiune, ceea ce echivalează cu o cedare a votului și nu cu o simplă procură de reprezentare și de exprimare a votului, sunt de constatare a nulității votului astfel exprimat. Prin urmare, nu viciul de formă este cel care afectează validitatea votului.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 296 Cod procedură civilă, instanța constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că ambele apeluri vor fi respinse iar în baza art. 276 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată vor fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții, și, prin reprezentant, toți cu domiciliul procesual ales în Târgu M,-,. 5, județul M și de pârâta, cu sediul în, Calea nr. 5. județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 39/C/ din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6ex
jud.fond:
-2.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
