Anulare hotarare aga Spete. Decizia 180/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 180
Ședința publică din 7 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: -
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, apelurile declarate de reclamantul și pârâta Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin împotriva sentinței civile nr. 408 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta și intervenienții și, având ca obiect anulare hotărâre a adunării generale și pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterea apelurilor a avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2008, când cele declarate au fost consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 408 din 31 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis în parte acțiunea reclamantului, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și dispunând anularea hotărârii nr. 1/10.04.2006 a adunării generale a Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, respingând restul cererilor reclamantului și ale intervenienților în interes propriu, precum și acțiunea reclamantului față de pârâta. Totodată, tribunalul a anulat pentru netimbrare pretențiile formulate de intervenienți, obligând pârâtă să plătească reclamantului 801 lei, iar intervenienților 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data 25 aprilie 2006 reclamantul a chemat în judecată pârâtele Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin și, contabila șefă a societății, solicitând anularea hotărârii adunării generale a cooperatorilor din 10 aprilie 2006 cu motivarea că nu s-a îndeplinit cvorumul legal pentru adoptarea acestei hotărâri, în sensul că deși s-au înregistrat 37 de voturi cuprinzând și voturile manifestate în temeiul mandatelor, unii dintre membrii cooperatori au părăsit sala de ședință astfel că în momentul votului erau prezenți doar 33 de cooperatori, din care 15 persoane au votat contra adoptării hotărârii în privința vânzării imobilul din loc. Săvârșin. Același număr de voturi contra s-a manifestat și în privința aprobării vânzării imobilului din loc., respectiv din loc. M, motiv pentru care respectivele înstrăinări nu au fost aprobate, iar în privința hotărârii referitoare la vânzarea imobilului din loc. Săvârșin membrii cooperatori au fost induși în eroare.
Reclamantul a solicitat anularea hotărârii adunării generale și pentru că cenzorul nu este contabil autorizat, ea neputând îndeplini această funcție, adunarea cooperatorilor fiind indusă în eroare în legătură cu împrejurarea că remorca tractor este proprietatea societății și, de asemenea, pentru că convocatorul întocmit nu a respectat cerințele art. 12 alin. 5 din actul constitutiv referitor la termenul de încunoștințare și la faptul că unele dintre semnăturile pe convocator au fost false, iar pentru unii din membri semnăturile pe convocator au fost puse ulterior ședinței.
Pentru termenul din 8 mai 2006 reclamantul a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 50.000.000 lei (ROL), reprezentând cota parte aferentă părților sociale deținute împreună cu familia din veniturile realizate de societate din închirierile imobilelor proprietatea acesteia în valoare de 355.000.000 lei, solicitând și suspendarea, pe calea ordonanței președințiale, a executării hotărârii contestate pentru a stopa vânzarea spațiilor comerciale.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că în privința convocării adunării generale au fost respectate dispozițiile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 1/2005, respectiv prin semnarea convocatorului de către toți membrii cooperatori și prin publicarea acestuia în ziarul "Adevărul", iar în ceea ce privește legalitatea cvorumului adunării a susținut că din cei 65 de membri cooperatori cu drept de vot la ședința din 10 aprilie 2005 au votat un număr de 38 de membri, dintre care 25 în nume propriu, iar 13 membri cooperatori au votat prin mandatar, astfel că a fost întrunit cvorumul de J plus unul din numărul membrilor cooperatori în vederea adoptării hotărârii. În privința aprobării vânzării imobilelor acestea au fost puse în discuție separat, astfel că pentru aprobarea vânzării magazinului din localitatea au votat pentru 31 de membri, iar împotrivă 7, printre care și reclamantul și numiții si, pentru aprobarea vânzării spațiului comercial fostă coafură au votat pentru 33 membri cooperatori, iar împotriva 5, printre care și reclamantul și numiții și, iar în privința magazinului din localitatea M s-a aprobat doar închirierea acestuia nu și înstrăinarea lui. Referitor la atitudinea reclamantului pe parcursul ședinței adunării societatea pârâtă a susținut că acesta a votat împotrivă doar referitor la vânzarea activelor, iar nu și împotriva celorlalte puncte de pe ordinea de zi. S-a mai arătat că cenzorul societății a fost numită în funcție în anul 2005 și este contabil autorizat, făcând parte din, iar remorca de tractor există și face parte din inventarul persoanei juridice. Nu în ultimul rând, având în vedere că anul 2005 s-a încheiat cu profit 0 nu s-au acordat dividende, astfel că nu s-a putut pune în discuție repartizarea unui eventual profit.
Pârâta a concluzionat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și hotărârea adunării generale a cooperatorilor din 10 aprilie 2006 fost adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 1/2005 și a actului constitutiv, astfel că nu se impune anularea ei.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat, de asemenea, respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nelegală și neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât nici reclamantul nu a explicat concret și punctual motivul pentru care a chemat-o și pe ea în judecată, aceasta având în cooperativă doar calitatea de contabil-șef. Deoarece în cursul anului 2005 societatea nu a realizat profit nu s-a putut pune în discuție acordarea de dividende, astfel cum s-a întâmplat la finele anului 2004. Pârâta a mai invocat împrejurarea că reclamantul s-a opus doar pentru aprobarea vânzării spațiilor comerciale, iar nu și pentru adoptarea hotărârii privind celelalte puncte aflate pe ordinea de zi a ședinței.
La data de 8 iunie 2006 reclamantul a formulat o nouă cerere prin care a solicitat suspendarea și anularea hotărârii adunării generale ordinare nr. 1 din 10 aprilie 2006, reiterând, în parte, motivele invocate anterior, nominalizând unele dintre persoanele ale căror semnături sunt false fie pe procurile date, fie chiar pe hotărârea atacată. Astfel, reclamantul a susținut că mandatul dat de nu este semnat de mandantă, că mandatul dat de nu este valabil deoarece aceasta nu este membru fondator, ci doar soțul său, care a decedat, că mandatul dat de nu este semnat de ea și nici mandatul dat de mamei sale nu a fost semnat de acesta, contestând și mandatul dat de.
La 11 iulie 2006 numiții si au depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat anularea hotărârii adunării generale ordinare nr. 1 din 10 aprilie 2006 Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin cu motivarea că l-au împuternicit pe tatăl lor să-i reprezinte în adunare și să semneze în numele lor orice act, astfel că pe această cale au votat ca și reclamantul, respectiv împotriva adoptării hotărârii contestate privitoare la vânzarea magazinului și acceptarea profitului 0. Prin aceeași cerere au solicitat obligarea societății pârâte să le plătească 2500 lei (RON) reprezentând profitul ce li se cuvine aferent cotei părți din părțile sociale deținute, potrivit profitului care ar fi trebuit realizat pe anul 2005.
Cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant pentru suspendarea efectelor hotărârii adunării generale nr. 1 din 10 aprilie 2006 până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acesteia a fost admisă de tribunal prin hotărârea nr. 1682 din 13 iulie 2006.
Prin sentința civilă nr. 2395 din 23 octombrie 2006 instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtelor pentru anularea hotărârii adunării generale din 10 aprilie 2006 și a anulat ca netimbrat capătul de cerere referitor la pretențiile materiale.
Apelul declarat de reclamant și intervenienți împotriva acestei din urmă hotărâri a fost admis de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 26 din 5 februarie 2007, dispunându-se desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal cu motivarea că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu, rezolvând procesul fără a intra în cercetarea fondului.
La 21 august 2007 intervenienții au depus o precizare a cererii de intervenție solicitând, din nou, anularea hotărârii adunării generale ordinare nr. 1 din 10 aprilie 2006 cu motivarea că a fost emisă sub semnături false, împrejurare dovedită atât prin martorii audiați, cât și prin semnăturile depuse de cooperatori pe hotărârile nr. 2 din 26 octombrie 2006 și nr. 1 din 22 martie 2007. S-a susținut că nu au fost respectate prevederile art. 36 pct. 1 din Legea nr. 1/2005 referitor la condițiile adoptării hotărârilor adunărilor generale, fapt dovedit prin procurile false emise pe numele, și, și nici prevederile art. 27 alin. 3 din actul constitutiv privitoare la condițiile necesare dobândirii calității de cenzor al cooperativei. Prin aceeași cerere au solicitat și anularea hotărârii nr. 1 din 22 martie 2007 emisă de adunarea generală a pârâtei Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin referitoare la vinderea magazinelor din satele, M și coafura Săvârșin deoarece nu au fost respectate prevederile din ordonanța președințială nr. 1682 din 13 iulie 2006.
Prin actul intitulat "Note" reclamantul a solicitat constarea nulității hotărârii nr. 1 din 10 aprilie 2006 și anularea aceleiași hotărâri cu motivarea că aceasta a fost emisă în temeiul unor semnături false și că nu au fost respectate prevederile art. 36 din Legea 1/2005 în ceea ce privește cvorumul necesar adoptării hotărârilor adunării generale și nici cele ale art. 27 alin. 3 din actul constitutiv referitoare la condițiile calității de cenzor. Reclamantul a mai solicitat să se constate că prin emiterea hotărârii nr. 1 din 23 martie 2007 s-au încălcat dispozițiile sentinței civile nr. 1682 din 13 iulie 2006 prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârii din 10 aprilie 2006.
În urma precizării acțiunii reclamantului, precum și a cererii de intervenție în interes propriu, pârâta Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin a depus la dosar o nouă întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată, aceasta fiind făcută doar în interesul reclamantului fără ca intervenienții să aibă vreun interes propriu în cauză, iar în privința legalității cvorumului cu care adunarea generală a votat hotărârile contestate, a convocării adunării generale, a cenzorului societății și a aprobării vânzării unor active pârâtă a reiterat apărările formulate în prima întâmpinare.
La 10 octombrie 2007 intervenienții au depus la dosar un act intitulat "Note" prin care au solicitat, în principal, anularea hotărârii nr. 1 din 10 aprilie 2006 Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, anularea hotărârii nr. 1 din 22 martie 2006 aceleași persoane juridice privind vânzarea magazinelor din satele, M și Săvârșin, iar în subsidiar anularea licitației de vânzare a magazinului din M și Săvârșin deoarece au fost încălcare prevederile ordonanței președințiale nr. 1682 din 13 iulie 2006, precum și autosesizarea instanței și trimiterea dosarului procurorului pentru săvârșirea infracțiunilor de fals pentru semnarea în fals atât pe hotărârea nr. 1 din 10 aprilie 2006, cât și pe convocatorul emis pentru adunarea generală de la acea dată, și de nerespectare a hotărârii judecătorești, respectiv a ordonanței nr. 1682 din 13 iulie 2006.
Prin concluziile scrise pârâta a menționat că adunarea generală a membrilor cooperatori din 10 aprilie 2006 fost legal constituită, astfel cum rezultă din procesul-verbal al comisiei de validare, deoarece din cei 38 de membri care au votat, 25 de persoane au fost prezente în nume propriu, iar pentru ceilalți 13 s-au prezentat mandate, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal al comisiei nu a fost contestat. Din numărul total de 13 mandate reclamantul a contestat semnăturile de pe 4 mandate, iar 3 dintre ele au și fost probate, respectiv pentru, și, astfel că dacă din cele 38 de voturi exprimate se scad cele 3 contestate numărul voturilor rămase valabil exprimate este de 35, număr ce depășește J plus unu, cum prevede legea. Pârâta a arătat că hotărârea adunării generale a fost consemnată într-un proces-verbal, iar semnarea ei s-a făcut doar ulterior, după redactarea hotărârii, motiv pentru care hotărârea atacată a fost semnată de 59 de membri, adică și de alți membri cooperatori decât cei care au fost prezenți la adunarea generală, membrii lipsă însușindu-și hotărârea adoptată. În privința cenzorului a precizat faptul că aceasta a fost aleasă de adunarea generală din 8 aprilie 2005 și în temeiul acestei hotărâri s-au făcut mențiunile corespunzătoare la registrul comerțului, la data alegerii sale fiind îndeplinite condițiile legale.
Prin concluziile scrise și pârâta Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin a solicitat respingerea acțiunii reclamantului cu motivarea că și în eventualitatea constatării necorespunderii unui număr de 8 semnături ale membrilor cooperatori, dintre care 4 ale unor membri care nu au participat la adunare, și 4 semnături aparținând unor mandatari, urmează a se avea în vedere că, în condițiile prezenței unui număr de 25 de membri și a unui număr de 9 mandate necontestate de reclamant, hotărârea atacată a fost luată cu majoritatea cerută de lege, respectiv de 34 de membri, ceea ce înseamnă mai mult de J plus unu.
La rândul său reclamantul, prin actul intitulat "Concluzii", a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost ea precizată, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile ordonanței președințiale nr. 1682 din 13 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad. De asemenea, nu s-au respectat prevederile art. 13 alin. 1 din actul constitutiv, din probele administrate rezultând că procurile emise pe numele, și nu au fost valabile deoarece nu au fost semnate de mandanți. În aceste condiții, reclamantul a susținut că la deschiderea adunării generale din 10 aprilie 2006 au fost prezenți 35 de membri, și întrucât cele 3 procurori sunt nule, hotărârea a fost votată de 32 de membri, aceștia neîndeplinind cvorumul legal necesar pentru adoptarea hotărârii. Reclamantul a mai susținut că au fost încălcate și prevederile art. 12 alin. 5 din actul constitutiv referitor la convocarea adunării generale, precum și cele ale art. 27 alin. 3, deoarece cenzorul nu este contabil autorizat, invocând nelegalitatea hotărârii atacate ca urmare a împrejurării că semnăturile numiților, si au fost false. În finalul actului reclamantul și-a precizat pretențiile la suma de 1500 lei, pentru care a și depus taxele de timbru aferente, iar în privința cheltuielilor de judecată avansate a solicitat obligarea celor două intimate la plata sumei de 1910,34 lei cu acest titlu.
Și intervenienții au depus la dosar concluzii prin care au solicitat admiterea cererii de intervenție în interes propriu pentru motivele arătate în înscrisurile anterioare, întemeindu-se în drept pe art. 12 alin. 5, art. 13 alin. 1, art. 14 alin. 1, art. 17 alin. 3, art. 27 alin. 3 din actul constitutiv al societății pârâte, precum și pe dispozițiile Legii nr. 1/2005, cu cheltuieli de judecată în sumă de 184 lei reprezentând taxe de timbru și contravaloarea transportului.
Din probele administrate în cauză prima instanță a reținut că reclamantul și intervenienții sunt membri cooperatori ai pârâtei Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, iar potrivit actului constitutiv și a hotărârii adunării generale din 8 aprilie 2005 aceasta a avut la constituire un număr de 65 de membri cooperatori, număr care ulterior a scăzut la 64 ca urmare a decesului numitului, nefăcându-se dovada calității de moștenitor pentru soția sa,.
Prin hotărârea adunării generale a membrilor cooperatori din 8 aprilie 2005 fost numită în calitate de cenzor, pentru o perioadă de 3 ani, d-na., hotărârea menționată nefiind contestată.
Potrivit susținerilor părților adunarea generală a membrilor cooperatori din 10 aprilie 2006 fost anunțată atât prin convocatorul aflat la dosar, cât și prin publicare în ziarul "Adevărul" din 9 martie 2006, astfel că s-a făcut dovada respectării cerințelor art. 34 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, legiuitorul nepretinzând un anumit cvorum de semnături pentru ca adunarea generală să se desfășoare în condiții de legalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 34 alin. 4 impun, prin teza a II-a, îndeplinirea cumulativă a condiției semnării convocatorului cu aceea a publicării convocării cu cel puțin 15 zile înainte de data adunării, aspecte care nu au fost contestate de către părți.
În privința numărului de membri cooperatori prezenți la adunarea generală din 10 aprilie 2006, potrivit procesului-verbal de ședință și susținerilor părților, au fost prezenți 38 de membri, număr care îi include pe reclamant și intervenienți, pentru care reclamantul a deținut procuri care îi permiteau să voteze în numele lor. Din același proces-verbal de ședință rezultă împrejurarea că dintre membrii prezenți au votat împotriva punctelor de pe ordinea de zi înscrise sub nr. 3 cinci membri cooperatori, respectiv reclamantul, intervenienții și numiții și.
Având în vedere că în cursul cercetării judecătorești s-a dovedit împrejurarea că procura dată de numitei nu a fost valabilă deoarece mandantele nu au avut calitatea de membru cooperator fondator, calitate pe care a avut-o doar soțul său, nefăcându-se însă nici dovada calității de moștenitor pentru și că mandatele date de, și nu au fost valabile tribunalul a constatat că deși în procesul-verbal al ședinței adunării generale s-a consemnat prezența a 38 de membri cooperatori, în fapt au fost prezenți efectiv și prin mandatari numai 32 de membri, număr ce îi include și pe reclamant și intervenienții în interes propriu.
Actul constitutiv al societății și tabelul cuprinzând membrii cooperatori dovedesc împrejurarea că nu a avut calitatea de fondator, această calitate având-o doar soțul său. De altfel, centralizatorul mandatelor dovedește împrejurarea că la centralizarea voturilor aferente adunării generale din 10 aprilie 2006 societatea pârâtă a luat în considerare mandatul nr. 135 din 10 aprilie 2006 prezentat de pentru mandanta.
Judecătorul fondului a avut în vedere declarația dată de numita potrivit căreia nu a semnat mandatul pe numele soțului său și împrejurarea că potrivit aceluiași centralizator s-a avut în vedere la calculul membrilor prezenți și al voturilor acordate și mandatul nr. 134 din 10 aprilie 2006 dat de pe numele mandatarului. De asemenea, trebuie ținut seama atât de declarația membrului cooperator potrivit căreia nu a mandatat-o pe mama sa pentru adunarea generală din 10 aprilie 2006, cât și de centralizatorul mandatelor din care rezultă că pârâta a considerat valabil mandatul nr. 132 din 10 aprilie 2006, pentru mandatara în numele mandantului. S-a mai stabilit că membrul cooperator nu a fost prezent la adoptarea hotărârii nr. 1 din 10 aprilie 2006, având în vedere declarația dată de acesta în fața instanței, potrivit căreia nu a semnat nici hotărârea și nici convocatorul emis în vederea ținerii acestei ședințe. Potrivit declarației cooperatoarei, ea a fost cea care, în absența soțului ei și în lipsa unei procuri date de acesta, a participat la adunarea generală din 10 aprilie 2006, votat și semnat și pentru soț. Instanța a constatat potrivit declarației date de numitul că acesta nu a fost prezent la adunarea generală din 10 aprilie 2006 și nici nu a semnat în acest sens vreo procură pentru a fi reprezentat la ședință.
Pentru celelalte persoane despre care reclamantul ori intervenienții au susținut că nu ar fi participat la adunarea generală ori că nu ar fi dat în mod valabil procură în vederea reprezentării lor de către alți membri cooperatori tribunalul a înlăturat criticile formulate, nedovedindu-se nevalabilitatea mandatelor ori lipsa membrilor cooperatori de la ședința adunării.
Având în vedere această stare de fapt prima instanță a constatat că adunarea generală a membrilor cooperatori din 10 aprilie 2006 nu a fost legal constituită, nefiind satisfăcută cerința cvorumului necesar adoptării hotărârilor prevăzut de art. 36 alin. 1 din Legea nr. 1/2005, respectiv de 13 alin. 1 din actul constitutiv al societății pârâte, cvorum de J plus unul din numărul total al membrilor cooperatori, condiții în care hotărârea adoptată este nelegală și, drept urmare, în temeiul prevederilor art. 44 alin. 3 din legea menționată a dispus anularea acesteia, considerând că nu se mai impune pronunțarea și asupra îndeplinirii condițiilor de cvorum necesare adoptării hotărârii atacate, cvorum prevăzut de art. 36 alin. 3 din lege.
Instanța de fond a mai reținut că la 22 martie 2007 aceeași adunare generală a pârâtei a adoptat hotărârea nr. 1 având ca obiect aprobarea raportului consiliului de administrație și a cenzorului, aprobarea situațiilor financiare anuale și a stabilirii modului de repartizare a profitului, a descărcării de gestiune a administratorilor și a bugetului de venituri și cheltuieli, precum și a programului de activitate pe anul 2007. Prin aceeași hotărâre s-a aprobat și vânzarea magazinelor din M, a imobilului cu destinație de coafură din localitatea Săvârșin, precum și a magazinului de localitatea. Pentru această hotărâre, atacată de asemenea de către reclamant și intervenienți, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pretinse de art. 44 alin. 3 din Legea nr. 1/2005, respectiv a împrejurării că reclamantul nu a participat la adunare, dar a atacat-o în justiției în termen de 15 zile de la data publicării ei. De altfel, motivul de nelegalitate invocat de reclamant și intervenienții în privința acestei hotărâri a fost acela al nerespectării ordonanței nr. 1682 din 1/3 iulie 2006, hotărâre prin care, potrivit susținerilor lor, ar fi fost interzisă vânzarea spațiilor comerciale aparținând societății.
Totodată, s-a constatat că potrivit dispozitivului acesteia instanța a dispus pe calea ordonanței președințiale suspendarea efectelor hotărârii adunării generale a Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin din 10 aprilie 2006 până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestei hotărâri. Ca atare, este evident că instanța a dispus cu caracter executor suspendarea efectelor hotărârii din 10 aprilie 2006 și nicidecum vreo interdicție către membrii cooperatori privind adoptarea unei noi hotărâri privind valorificarea acelorași spații comerciale aparținând cooperativei, astfel că susținerea reclamantului și a intervenienților referitoare la motivul de nelegalitate al hotărârii nr. 1 din 22 martie 2007 este neîntemeiată. Instanța a mai reținut că actul de vânzare-cumpărare contestat de reclamant și intervenienți, autentificat sub nr. 1042 din 12 octombrie 2007 de Biroul Notarial Toade și prin care a fost vândut spațiul comercial aparținând intimatei înscris în nr. 1517 Săvârșin, compus din sală de coafură-magazie, a fost încheiat în urma licitației organizate în temeiul hotărârii nr. 1 din 22 martie 2007, iar nu în temeiul hotărârii nr. 1 din 10 aprilie 2006. De aceea, nu au fost primite afirmațiile reclamantului și ale intervenienților cum că hotărârea nr. 1 din 22 martie 2007, respectiv contractul de vânzare-cumpărare atacat ar fi lovite de nulitate, astfel că cererea lor privind anularea acestora a fost respinsă.
Văzând împrejurarea că reclamantul nu a dovedit vreun prejudiciu legat de lipsa de folosință pentru aceste spații comerciale ori prin valorificarea lor necorespunzătoare instanța de fond a considerat că cererea de acordare a unor daune în valoare de 1500 lei, astfel cum a fost ea precizată, este nedovedită având în vedere și dispozițiile art. 1169 din Codul civil referitoare la obligația dovedirii oricărei cereri formulate în fața judecătorului.
Deși tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului și cea a intervenienților în interes propriu în sensul anulării hotărârii nr. 1 din 10 aprilie 2006, s-a apreciat ca nefiind dovedită acțiunea formulată de aceștia împotriva pârâtei, atât în privința petitelor privind anularea hotărârilor adunărilor generale ale membrilor cooperatori, cât și în privința despăgubirilor solicitate.
De asemenea, prima instanță constatând că deși intervenienții au fost citați la mai multe termene cu mențiunea de a-și timbra capătul de cerere referitor la daunele pretinse aceștia nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de lege, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 a procedat la anularea pentru netimbrare a acestui petit.
Admițând în parte atât acțiunea reclamantului, cât și cererea de intervenție în interes propriu, instanța o obligat Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin să plătească reclamantului 801 lei cheltuieli de judecată parțiale, constând în taxe de timbru și cheltuieli de transport, având în vedere situația de calcul depusă de acesta la dosar, iar intervenienților 39 de lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxa de timbru.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, cererile lor fiind înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-.
Reclamantul a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării față de el a cheltuielilor de judecată în valoare de 1910,34 lei + 100 lei solicitate verbal și notate de instanță în ședința din data de 31 martie 2008, iar față de intervenienți a sumei de 180 lei cu același titlu, acordarea daunelor interese în valoare de 1500 lei ca urmare a vânzării spațiului din loc. Săvârșin, deși era emisă ordonanța președințială nr. 1682/13.07.2006 și introducerea în cauză a d-nei care are calitatea de contabilă șefă și administrator, cu cheltuieli de judecată.
Apelantul consideră că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul neacordării tuturor cheltuielilor de judecată avansate de reclamant în valoare de 2010, 34 lei, respectiv de 180 lei de către intervenienți, neacordarea daunelor interese în valoare de 1500 lei pentru care a timbrat acțiunea cu suma de 126 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, respingerea acțiunii față de pârâta în calitate de administrator și contabil șef al Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, precum și neanularea hotărârii nr. 1/22.03.2007 referitoare la vânzarea magazinului din loc. Săvârșin.
Judecătorul fondului în mod corect a anulat hotărârea nr. 1/10.04.2006 a societății intimate reținând că au fost prezenți doar 32 de membri cooperatori, încălcându-se art. 13 alin. 1 din actul constitutiv. În realitate, au fost mai puțini de 32 de membri, ținând cont de procura emisă de doamnele, însă instanța a renunțat să la audierea acestora întrucât a ajuns la concluzia că a fost dovedită nelegalitatea adunării contestate.
Totuși, în mod eronat tribunalul a apreciat că în speță a fost îndeplinită cerința cuprinsă de art. 34 alin. 4 din Legea nr. 1/2005, respectiv art. 12 alin. 5 din actul constitutiv, ambele texte prevăzând semnarea convocatorului de către fiecare membru și publicarea anunțului într-un ziar de largă răspândire. Din probele administrate în cauză rezultă că pe convocator au fost semnături false, dovedite cu martorii audiați, nefiind respectat nici art. 12 alin. 5 din actul constitutiv, și nici art. 34 alin. 4 din legea menționată.
De asemenea, reclamantul apelant consideră că instanța în mod greșit a reținut faptul că nu ar fi atacat hotărârea adunării generale din 8 aprilie 2005 referitoare la cenzorul, la acea adunare el fiind indus în eroare de pârâta care a susținut că persoana propusă este contabil autorizat, deși s-a dovedit cu adresa nr. 566/22.05.2006 a Corpului Contabili și Autorizați din România că aceasta nu are calitatea respectivă.
Prin sentința civilă nr. 1682/13.07.2006 pe calea ordonanței președințiale s-a dispus suspendarea efectelor hotărârii adunării generale a Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, ceea ce a avut ca efect oprirea vânzării magazinelor din satul și loc. Săvârșin, neavând vreun efect asupra spațiului din satul M, întrucât prin hotărârea contestată nu se aprobase înstrăinarea acestuia. Totuși, prin hotărârea nr. 1/22.03.2007 s-a încălcat dispoziția instanței, magazinul Săvârșin fiind vândut, nu și magazinuluidin loc. M, care făcea obiectul hotărârii nr. 1/10.04.2006, motiv pentru care a și timbrat cererea de daune pentru suma de 1500 lei.
În fapt, a chemat în judecată atât Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, cât și pe d-na. pentru a stopa lichidarea patrimoniului persoanei juridice, deoarece după Revoluție, în perioada în care această persoană a deținut funcția de președinte, iar apoi pe aceea de administrator și contabil-șef, patrimoniul societății s-a diminuat la J, în realitate fiind vorba de o gestionare păguboasă.
În drept a invocat prevederile art. 13 alin. 1, art. 12 alin. 5, art. 17 alin. 3, art. 17 alin. 7, art. 27 alin. 3 din actul constitutiv.
Și pârâta apelantă Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin consideră că hotărârea tribunalului este parțial nelegală și netemeinică, astfel că a solicitat schimbarea ei în parte în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
Motivarea instanței de fond cum că hotărârea din 10 aprilie 2006 este nelegală și drept urmare aceasta urmează a fi anulată, instanța nefiind ținută a se pronunța asupra îndeplinirii condițiilor de cvorum necesare adoptării hotărârii atacate este nelegală pentru că nu se poate anula o hotărâre a adunării generale fără a se analiza dacă sunt sau nu întrunite condițiile de cvorum necesare adoptării acesteia.
În privința cvorumului pârâta apelantă susține că adunarea generală a membrilor cooperatori din 10 aprilie 2006 fost convocată atât prin convocator, cât și prin publicare în ziarul "Adevărul" din 9 martie 2006, astfel că s-a făcut dovada respectării cerințelor art. 34 din Legea nr. 1/2005, legiuitorul nepretinzând un anumit cvorum de semnături pentru ca aceasta să se desfășoare în condiții de legalitate.
În ceea ce privește numărul de membri cooperatori prezenți la adunare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de ședință, și chiar din susținerile reclamantului au fost prezenți un număr de 38 de membrii, din care 25 în nume propriu și 13 în reprezentare cu procură specială, dintre care două mandate au fost depuse după prezentarea raportului comisiei de validare chiar de către reclamant. Din numărul de 13 mandate 6 au fost contestate de reclamant, însă doar 5 au fost și dovedite ca nevalabile, respectiv procurile date de către, și, deoarece în cazul d-nei. aceasta nu avea calitatea de membru cooperator (calitate pe care o deținea doar soțul ei), iar în cazul celorlalți s-a probat aceștia nu au fost prezenți la adunarea generală și nu au semnat mandatele de reprezentare.
În concluzie, din numărul total al celor prezenți la adunarea din 10 aprilie 2006, respectiv 25 membri + 13 mandate (din care contestate și dovedite 5) se scad cele 5 mandate contestate și dovedite, rezultând 30 de voturi valabile. Prin urmare, hotărârea adunării generale din atacată a fost luată cu majoritatea cerută de lege, 30 de voturi exprimate (mai mult de +1), în cauză fiind respectate prevederile art. 13 alin. 1 din actul constitutiv.
Un alt motiv de netemeinicie și nelegalitate este acela că tribunalul nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unui aspectului invocat de societate în apărare, respectiv acela că reclamantul nu a contestat procesul-verbal al comisiei de validare.
În ceea ce privește hotărârea nr. 1/22.03.2007 apelanta consideră că prima instanță în mod corect a apreciat că aceasta și contractul de vânzare-cumpărare nu sunt lovite de nulitate, înstrăinarea făcându-se în baza respectivei hotărâri, necontestată de reclamant în termenul legal. Reclamantul în mod nejustificat a solicitat anularea hotărârii adunării generale din 10 aprilie 2006 și pentru că cenzorul nu ar fi contabil autorizat, ea neputând îndeplini funcția de cenzor. Aceasta, pentru că cenzorul unității a fost ales prin hotărârea adunării generale a membrilor cooperatori din 8 aprilie 2005 și nici această hotărâre nu a fost contestată, nefăcându-se dovada modificării sau anulării ei.
Pârâta intimată, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (filele 7-8) prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul ca fiind nefondat considerând că sentința tribunalului este temeinică și legală.
În calitatea sa de contabil-șef și membru al consiliului de administrație al Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin arată că nu are atribuții și nu răspunde de convocarea, organizarea și legalitatea hotărârilor luate în adunările generale ale membrilor cooperatori. Toate hotărârile referitoare la înstrăinarea unor imobile au fost propuse și aprobate de către adunarea generală extraordinară pentru fiecare bun în parte, reclamantul neavând niciun fel de obiecțiuni la datele când acestea au fost adoptate. Apelantul insistă să o acuze că a dezinformat adunarea în legătură cu cenzorul ales, susținând în continuare că aceasta nu este contabil autorizat, deși persoana în cauză este contabil autorizat din anul 1996, în acest sens fiind depusă în probațiune copia legitimației cu nr. 380/1996 emisă de, adresa primită de reclamant referindu-se doar la faptul că d-na. a fost o perioadă membru inactiv al organizației profesionale, fără a-și pierde însă calitatea de contabil autorizat.
Afirmațiile repetate că din cauza pârâtei intimate ar fi avut loc o gestiune frauduloasă nu au nici un temei și sunt făcute tendențios, cu rea-credință, la încheierea fiecărui exercițiu financiar chiar și reclamantul aprobând descărcarea gestiunii consiliului de administrație. Dacă ar fi existat vreo fraudă la societate trebuia acuzat întreaga conducere care a luat măsuri de executare a hotărârilor adunărilor generale numai după aprobarea în cadrul consiliului de conducere cu majoritate de voturi, neputând fi acuzat numai contabilul-șef. Contabilitatea persoanei juridice înregistrează și oglindește rezultatele sale financiare, pârâta neputând fi răspunzătoare dacă acestea nu corespund așteptărilor asociaților.
Și pârâta apelantă Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin a formulat întâmpinare (filele 10-11) solicitând respingerea apelului reclamantului ca neîntemeiat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește neacordarea în întregime a cheltuielilor de judecată avansate de reclamant criticile sunt nefondate deoarece, așa cum în mod corect a apreciat și prima instanță, acestea nu pot fi acordate în totalitate câtă vreme acțiunea a fost admisă doar în parte, astfel cum dispune și art. 276 din Codul d e procedură civilă.
Sub aspectul daunelor interese solicitate, dar neacordate de către tribunal, se arată că motivele apelantului sunt neîntemeiate pentru că, în primul rând, reclamantul nu și-a timbrat cererea în pretenții, iar în al doilea rând, deoarece în cursul anului 2005 Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin nerealizând profit nu se putea pune în discuție repartizarea vreunui profit net și acordarea de dividende.
În ceea ce privește respingerea acțiunii față de pârâta, în calitate de administrator și contabil-șef, acțiunea introductivă nu a fost dovedită nici în privința pititelor privind anularea hotărârilor adunărilor generale ale membrilor cooperatori și nici în privința pretențiilor la daune.
În fine, referitor la acțiunea de anulare a hotărârii nr. 1/22.03.2007 privind vânzarea magazinului Săvârșin se apreciază că instanța de fond în mod corect a respins acest capăt de cerere având în vedere împrejurarea că reclamantul apelant a fost prezent la adunarea generală de la acea dată, a avut cunoștință de conținutul hotărârii, a votat în adunare, însă nu a atacat-o în justiție în termenul de 15 zile de la data publicării ei. Mai mult, hotărârea menționată și contractul de vânzare contestat (prin care a fost vândut spațiul comercial aparținând Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, compus din sală de coafură-magazie) nu sunt lovite de nulitate deoarece vânzarea a fost încheiată în urma licitației organizate în temeiul hotărârii nr. 1 din 22 martie 2007 și nu în baza hotărârii nr. 1 din 10 aprilie 2006, iar în ceea ce privește ordonanța președințială la care apelantul face referire, respectiv sentința civilă nr. 1682 din 13 iulie 2006, trebuie subliniat faptul că prin acea hotărâre instanța a dispus cu caracter executor suspendarea efectelor hotărârii nr. 1/10.04.2006 și nu se referea la o interdicție către membrii cooperatori de a adopta o nouă hotărâre cu privire la valorificarea acelorași spații comerciale.
Reclamantul apelant a formulat întâmpinare față de apelul pârâtei Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, solicitând respingerea acestuia ca nefondat cu motivarea că tribunalul în mod temeinic și legal prin sentința atacată a anulat hotărârea nr. 1/10.04.2006 întrucât nu a fost îndeplinit cvorumul necesar, nefiind respectate prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 1/2005 și cele ale art. 13 alin. 1 din actul constitutiv. La deschiderea adunării generale din 10 aprilie 2006 au fost prezenți doar 35 de membri cooperatori, lipsă fiind reclamantul cu cele două mandate. Din cei 35 de membri mai multe mandate au fost nule, în realitate fiind prezenți doar 32, în realitate mai multe mandate fiind nevalabile, dar instanța nu le-a mai cercetat întrucât a ajuns la concluzia că adunarea generală nu îndeplinește condițiile pretinse de art. 36 alin. 1 din Legea nr. 1/2005 și art. 13, alin. 1 din actul constitutiv. Consideră, totuși, că instanța de fond a pronunța o hotărâre netemeinică și nelegală sub aspectul neacordării daunelor interese în valoare de 1500 lei pe motiv de netimbrare, deși la dosar există dovada plații acestor taxe prin chitanța nr. -/06.02.2008 în cuantum de 126 lei, precum și a cheltuielile de judecată în valoare de 2010,34 lei.
Pârâta apelantă Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin a formulat, la rândul său, răspuns la întâmpinarea reclamantului (filele 30-31) reiterând, în esență, aspectele învederate prin cererea de apel și prin întâmpinarea la apelul reclamantului.
Nu în ultimul rând, și reclamantul apelant a depus note scrise (fila 35) prin care a reiterat motivele de apel, în plus arătând doar faptul că, în opinia sa, pârâta are calitate procesuală în cauză deoarece prin falsurile la cele două mandate a dus la anularea hotărârii adunării generale nr. 1/10.04.2006. Prin inducerea în eroare a membrilor cooperatori la ședința din 8 aprilie 2005 în ceea ce privește cenzorul s-au încălcat dispozițiile art. 57 alin. 4 și cele ale art. 27 alin. 3 din actul constitutiv, având efect prin anularea hotărârii nr. 1/10.04.2006. Reclamantul a mai arătat că nu a solicitat dividende așa cum susțin părțile adverse prin întâmpinările depuse la dosar, ci daune interese ca urmare a vânzării spațiului coafură întrucât banii obținuți s-au terminat.
În susținerea pretențiilor materiale solicitate a depus un calcul al prejudiciului (fila 32), la care a anexat și două bilete de tren.
Intervenienții intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând apelurile declarate în cauză atât de reclamantul, cât și de pârâta Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin împotriva sentinței civile nr. 408 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în temeiul art. 295 din Codul d e procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimaților, precum și din oficiu cu privire la motivele de ordine publică, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge ca atare având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, conformă cu dispozițiile incidente în cauză, ea nefiind rezultatul unei greșite aplicări a legii sau a unei eronate aprecieri a probelor administrate în dosar, cum în mod neîntemeiat susțin apelanții.
Astfel, în mod corect tribunalul a reținut că hotărârea nr. 1 adunării generale a Societății Cooperative de Consum de Gradul I Săvârșin din 10 aprilie 2006 este nelegală, ceea ce atrage anularea acesteia, iar pentru cea din 22 martie 2007 că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pretinse de art. 44 alin. 3 din Legea nr. 1/2005, respectiv a împrejurării că reclamantul nu ar fi participat la adunare, dar a atacat-o în justiției în termen de 15 zile de la data publicării ei ori, deși a participat la aceasta, a votat împotriva hotărârii adoptate.
Potrivit art. 44 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, entru p. a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale se depun în termen de 15 zile de la data adoptării, la oficiul registrului comerțului pentru a fi menționate în registrul comerțului și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a VII-a, acestea neputând fi executate înainte de a se îndeplini respectivele formalități. Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală. Dacă hotărârea este atacată de toți administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană. Cererea în anulare se introduce la secția comercială a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea cooperativă, iar dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anularea aceleiași hotărâri, ele pot fi conexate. Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și se publică în Monitorul Oficial al României, de la data publicării, hotărârea fiind opozabilă tuturor membrilor cooperatori.
Criticile reclamantului apelant referitoare la neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată avansate cu ocazia prezentului litigiu sunt neîntemeiate raportat la prevederile art. 276 din Codul d e procedură civilă în conformitate cu care, în cazul în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Or, acțiunea introductivă a fost admisă numai în parte, ceea ce justifică pe deplin reducerea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant. De altfel, susținerile acestuia privitoare la precizarea verbală a sumei de 100 de lei și notată în încheierea de ședință din 31 martie 2008 nu se confirmă, el nefăcând dovada că ar fi solicitat tribunalului completarea omisiunii vădite în acest sens.
În ceea ce privește nemulțumirile sale pentru neacordarea sumei de 180 de lei față de intervenienți, Curtea constată că, în lipsa apelului acestora, reclamantul nu poate formula critici decât în ceea ce privește persoana sa și propriile drepturi pretins încălcate.
Chiar dacă în mod corect a subliniat apelantul că în dispozitivul sentinței primei instanțe eronat a fost făcută mențiunea că tribunalul "anulează pentru netimbrare cererile în pretenții formulate de reclamant -", deși la dosarul de fond se regăsește chitanța de plată a taxelor judiciare aferente acestui capăt de cerere, Curtea apreciază că apelul părții nu poate fi primit pentru că mențiunea citată nu constituie o eroare de judecată, cum în mod greșit susține reclamantul, ci o simplă eroare materială, întrucât în considerente s-a arătat fără dubiu că urmare a faptului că cererea de anulare a hotărârii adunării generale din 22 martie 2007 și a contractului de vânzare-cumpărare a coafurii din loc. Săvârșin va fi respinsă de tribunal, iar partea nu a dovedit vreun prejudiciu legat de lipsa de folosință pentru aceste spații comerciale ori prin valorificarea lor necorespunzătoare solicitarea de acordare a unor daune în valoare de 1500 lei, astfel cum a fost ea precizată, este nedovedită, raportat și la dispozițiile art. 1169 din Codul civil referitoare la obligația dovedirii oricărei cereri formulate în fața judecătorului. Ca atare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 281 din Codul d e procedură civilă, în sensul că, din oficiu sau la cerere, rorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate de instanță, care se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, părțile urmând să fie citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri, în cazul hotărârilor, îndreptarea făcându-se în ambele exemplare ale hotărârii. De altfel, așa cum în mod corect au subliniat și pârâtele intimate prin întâmpinările depuse la dosar, atâta timp cât societatea a încheiat exercițiul financiar cu un rezultat negativ nu se poate pune problema repartizării vreunui profit și distribuirea unor dividende. Mai mult, asociații din orice formă de societate, fie ea și cooperativă nu au dreptul la o parte din prețul obținut în urma vânzării unor bunuri ale persoanei juridice proporțional cu cota de participare la capitalul social, cum în mod neîntemeiat consideră apelantul, ci doar la dividende la sfârșitul anului financiar, sub rezerva ca adunarea generală a asociaților să aprobe repartizarea profitului rezultat din activitatea desfășurată. Aceasta, pentru că societatea este o persoană juridică distinctă de asociații săi, iar în consecință, nici patrimoniul social nu se confundă cu patrimoniul personal al asociaților, bunurile aduse ori dobândite în patrimoniul persoanei juridice devenind proprietatea acesteia.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantului și față de pârâta, însă nu pe fond, ci pe excepție, întrucât raportat la prevederile lipsite de echivoc ale alin. 4 al art. 44 din Legea nr. 1/2005, este fără putință de tăgadă că singura persoană care poate avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a unei societăți cooperative este respectiva persoană juridică, reprezentată, de regulă, de către de președintele societății, care este de drept și președintele consiliului de administrație sau administratorul unic, după caz, iar în cazurile de excepție în care hotărârea este atacată de toți administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană.
Reclamantul apelant, deși susține că tribunalul în mod eronat ar fi reținut că el nu a atacat hotărârea adunării generale din 8 aprilie 2005 prin care a fost aleasă în calitate de cenzor al Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin d-na., afirmații contestate, de altfel, și de către pârâta apelantă prin cererea de apel, nu aduce nicio probă în sprijinul susținerilor sale. De altfel, după cum rezultă fără dubiu din copia carnetului nr. 380/1996 de membru al Corpului Contabili și Autorizați din România existentă la dosarul de primă instanță, respectiva persoană are calitatea de contabil autorizat, adresa nr. 566/22.05.2006 eliberată reclamantului de către - Filiala A neatestând altceva decât că o anumită perioadă aceasta a fost membru inactiv, eventualele nemulțumiri ale reclamantului față de persoana cenzorului și cea a contabilului-șef al societății neavând relevanță juridică în cauză, chiar dacă afirmațiile sale referitoare la inducerea în eroare a membrilor cooperatori și la pretinsa gestiune păguboasă ar fi reale, acesta având deschisă o cale separată pentru a se dispune de către instanța competentă tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de prejudiciul cauzat persoanei juridice.
Nici criticile apelantului referitoare la nulitatea vânzării magazinelor din loc. și Săvârșin pentru nerespectarea dispozițiilor tribunalului din cuprinsul sentinței civile nr. 1682 din 13 iulie 2006 prin care s-au suspendat, pe calea ordonanței președințiale, efectele hotărârii adunării generale a Societății Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin din 10 aprilie 2006 până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestei hotărâri nu sunt întemeiate pentru simplul motiv că la adunarea generală din 22 martie 2007 membrii cooperatori au adoptat o nouă hotărâre având ca obiect, printre altele, și vânzarea magazinului din M, a imobilului cu destinație de coafură din localitatea Săvârșin, precum și a magazinului de localitatea, fiind evident faptul că prima instanță a dispus cu caracter provizoriu suspendarea efectelor hotărârii din 10 aprilie 2006 și nicidecum vreo interdicție generală către membrii cooperatori de a adopta o nouă hotărâre pentru înstrăinarea acelorași spații comerciale aparținând cooperativei, lucru care nici nu ar fi fost posibil într-un stat de drept. În acest sens, judecătorul fondului în mod corect a reținut că acțiunea reclamantului, sub acest aspect, este neîntemeiată, actul de vânzare-cumpărare contestat, autentificat sub nr. 1042 din 12 octombrie 2007 de Biroul Notarului Public Toade din loc. L, fiind încheiat în urma licitației organizate în temeiul hotărârii nr. 1 din 22 martie 2007, iar nu în temeiul hotărârii din 10 aprilie 2006.
Curtea apreciază că nici apelul pârâtei Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin nu este fondat.
În primul rând trebuie menționat faptul că în mod eronat apelanta consideră că legea nu pretinde un anumit cvorum de semnături pentru ca adunarea generală să fie legal convocată. Astfel, potrivit alin. 4 al art. 34 din Legea nr. 1/2005, dunarea generală se convoacă de către consiliul de administrație sau de administratorul unic, după caz, convocarea făcându-se fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu cel puțin 15 zile înainte de data adunării generale în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății cooperative sau din cea mai apropiată localitate. Ca atare, este evident că în speță nu au fost respectate prevederile art. 36 alin. 1 din actul normativ menționat, precum și cele ale art. 13 alin. 1 din actul constitutiv al societății.
În al doilea rând susținerile pârâtei apelante referitoare la greșita apreciere a tribunalului în ceea ce privește numărul membrilor cooperatori prezenți la adunarea generală din 10 aprilie 2006 sunt neîntemeiate pentru că partea, în construcția logico-juridică pe care a creat-o, a "uitat" să menționeze (în afara "procurilor" date de către membrii cooperatori, și ) și al șaselea mandat nevalabil, cel dat de dl. mamei sale, la dosarul de primă instanță aflându-se declarația acestuia potrivit căreia semnătura de pe actul aflat la fila 44 dosar inițial nu îi aparține, aspect reținut de către judecătorul fondului, condiții în care este fără dubiu că la adunare nu au fost prezenți, așa cum pretinde legiuitorul, J plus unu din numărul membrilor cooperatori.
În al treilea rând Curtea constată că, raportat la prevederile lipsite de echivoc ale art. 44 din Legea privind organizarea și funcționarea cooperației, în speță nu se impunea și contestarea procesului-verbal al comisiei de validare, cum fără temei susține apelanta.
Văzând că, în ceea ce îi privește apelanții, nu se pune problema cheltuielilor de judecată, iar intimații nu au solicitat acordarea acestora,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de declarate de reclamantul, domiciliat în comuna Săvârșin, nr. 85, jud. A și pârâta Societatea Cooperativă de Consum de Gradul I Săvârșin, cu sediul în-/A, jud. A împotriva sentinței civile nr. 408 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna Săvârșin, nr. 365, jud. A și intervenienții și, ambii domiciliați în loc. A I,-, - 80,. II,. 63, jud. A, având ca obiect anulare hotărâre a adunării generale și pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /17.10.2008
Dact. /22.10.2008 - 7 ex.
Emis 5 com.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
