Anulare hotarare aga Spete. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 195/2009
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței comerciale nr. 39 din 23.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al de Tribunalul Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații - SRL, - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR -, N și, având ca obiect acțiune în anularea hotărârii
În data de 04.12.2009 s-a depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea apelantului prin care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr. 39 din 23 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtul. S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții - SRL, N, și. Totodată, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului, în sumă de 17.850 lei - onorariul avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit certificatului constatator emis de CC( 5), pârâta - SRL, are ca și asociați pe reclamantul, cu un număr de 5 părți sociale, reprezentând 25% din capitalul social al societății, precum și pe pârâții, cu un număr de 11 părți sociale, reprezentând 51% din capitalul social al societății și, respectiv pârâta, cu un număr de 4 părți sociale, reprezentând 24% din capitalul social al societății.
Prin sentința comercială nr. 1552/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 23.06.2008, în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, pârâtul fiind obligat să convoace Adunarea Generală a Asociaților SRL, având pe ordinea de zi revocarea din funcție a administratorului statutar și numirea unui nou administrator.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu prev. art. 194 alin.1 lit. b din Legea nr. 31/1990, adunarea generală a asociaților are printre obligațiile sale principale, aceea de a desemna administratorii și cenzorii, de a-i revoca și demite, și de a le da descărcare de activitate. De asemenea, instanța, în considerentele hotărârii arătate, a reținut că legea societăților comerciale nu oferă soluții pentru ipoteza în care administratorul statutar, deși notificat de către asociați, conform disp. art. 195 alin.2 din Legea nr. 31/1990, refuză să-și îndeplinească obligația de convocare, astfel încât, trebuie recunoscută posibilitatea asociatului de a adresa instanței o solicitare în acest sens (22-24).
Prin decizia civilă nr. 162 pronunțată la data de 17.09.2008, Curtea de Apel Cluja respins apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalului Comercial Cluj, reținând că în mod corect s-a dat eficiență disp. art. 195 alin.2 din Legea nr. 31/1990, dreptul conferit de această normă, fiind unul efectiv, astfel încât trebuie recunoscută posibilitatea asociatului de a se adresa instanței cu solicitarea de a-l obliga pe administratorul statutar la realizarea convocării, fiind totodată înlăturată susținerea apelantului, vizând o pretinsă substituire a voinței părților, instanța de control judiciar subliniind că în speță nu s-a pus problema unei hotărâri AGA care a fost adoptată, ci doar previzibilitatea dispozițiilor legale incidente în cauză, fără a fi puse în discuție aspecte referitoare la vot (25-27).
Prin sentința civilă nr. 2820/2008 pronunțată de Judecătoria Gherla la data de 03.12.2008, instanța a admis cererea reclamantului și l-a autorizat pe acesta să convoace AGA a - SRL, având pe ordinea de zi, revocarea din funcție a administratorului statutar și numirea unui nou administrator.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în cauză incidența disp. art. 5802.pr.civ (28-29).
Ca urmare a pronunțării acestor hotărâri judecătorești, pârâtul, a convocat adunarea generală a asociaților - SRL, pentru data de 29.12.2008.
Reclamantul a fost convocat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (20-21).
La data stabilită în convocator, în prezența asociaților și N, care dețin un număr de 15 părți sociale, reprezentând 75% din capitalul social al - SRL, s-a adoptat hotărârea nr. 2 AGA, fiind revocat, cu votul unanim al asociaților prezenți, administratorul și numit în funcția de administrator al societății, pe o perioadă de 4 ani, asociatul (17-19).
Față de hotărârile judecătorești expuse în cele ce preced, instanța a reținut că pârâtul a invocat puterea de lucru judecat.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța a respins-o apreciind că, în concret în cauză, hotărârile judecătorești invocate nu sunt de natură să conducă la respingerea cererii de chemare în judecată deduse judecății, ci doar să combată cu temeinicie motivele invocate în aceasta, fiind practic apărări menite să susțină netemeinicia cererii de chemare în judecată.
Astfel, fără a ignora obligativitatea hotărârilor judecătorești mai sus arătate, care de altfel constituie temei legal al convocării adunării generale și implicit a adoptării acesteia, instanța le-a avut în considerare ca și apărări, dat fiind faptul că, în cauză pronunțarea acestor hotărâri nu poate avea ca și efect respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât cauza dedusă judecății vizează însăși hotărârea adunării generale a asociaților adoptată ca urmare a pronunțării hotărârilor judecătorești, în timp ce acestea din urmă au avut ca și obiect formalitățile prealabile ale unei astfel de hotărâri.
Așadar, astfel cum s-a reținut și în cele ce preced, cererea de chemare în judecată vizează hotărârea adunării generale astfel adoptată, reclamantul invocând lipsa calității de administrator a pârâtului și implicit imposibilitatea acestuia de a convoca adunarea generală, precum și aspecte legate de o pretinsă adoptare a hotărârii, numai în condițiile prezenței și votului favorabil a asociaților deținând 100% capitalul social.
Față de aspectele expuse până în prezent, rezultă cu evidență netemeinicia acestor susțineri, întrucât pârâtul a fost autorizat prin sentința mai sus arătată, să convoace adunarea creditorilor, în condițiile dispuse de hotărârea judecătorească pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, iar în ceea ce privește pretinsa necesitate a unui vot favorabil, a asociaților deținând 100% din capitalul social, pentru revocarea administratorului statutar, instanța a subliniat că nici o dispoziție a Legii nr. 31/1990 nu prevede o astfel de condiție împovărătoare de altfel pentru oricare tip de societate comercială.
Astfel, tribunalul a reținut că societatea cu răspundere limitată este o formă mixtă de societate, care împrumută anumite caractere, atât de la societățile de persoane, cât și de la societățile de capital, neputând fi astfel tratată în exclusivitate nici ca o societate de persoane, și nici ca o societate de capitaluri, fiind o formă hibridă a acestora și împrumutând caractere, atât de la societățile de persoane, cât și de la societățile de capitaluri.
Așadar, în cauză societatea pârâtă fiind una cu răspundere limitată, instanța a analizat dispozițiile legale relevante în cauză, reținând că Legea nr. 31/1990 nu reglementează cu claritate modalitatea de revocare a administratorilor acestui tip de societate.
Astfel, structura supremă de decizie în societatea cu răspundere limitată, este adunarea generală a asociaților care formează voința socială și în care asociații, prin votul lor, decid asupra chestiunilor fundamentale pentru viața societății.
Prin modalitatea de luare a deciziilor în adunarea generală, se observă prezența dominantă a caracteruluiintutitu personaeal acestei societăți, întrucât, la fel ca și în cazul societății în nume colectiv, adoptarea unor hotărâri se realizează cu votul tuturor asociaților, cu excepțiile prevăzute de actul constitutiv sau chiar de lege. Ca atare, adunarea generală ia hotărâri prin voturi reprezentând majoritatea absolută a asociaților și părților sociale, potrivit disp. art. 192 alin.1 din Legea nr. 31/1990, în afară de cazul când actul constitutiv prevede altfel, legea reglementând astfel principiul majorității specific societăților de capital, instituind totodată regula dublei majorități, dublând criteriul majorității capitalului, de cel al majorității asociaților.
Excepțiile create de însăși dispozițiile legale, prin eliminarea regulii dublei majorități, îndepărtează societatea cu răspundere limitată de caracterul ei personal, dând prioritate, în aceste cazuri, capitalului.
Astfel de abateri de la regula dublei majorități, sunt cuprinse chiar în dispozițiile referitoare la administrarea societății, atunci când prin disp. art. 197 din Legea nr. 31/1990, legiuitorul a înțeles să facă trimitere la dispoziții specifice altor tipuri de societăți comerciale.
Ca atare, în acest context, instanța reține că potrivit art. 192 alin.1 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel, în timp ce art. 77 alin.1 din același act normativ, aplicabil și societăților cu răspundere limitată ca efect al normei de trimitere cuprinsă în art. 197, în concret în alin.3 al textului, stabilește că asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social, pot alege unul sau mai mulți administratori.
Așadar, din această perspectivă susținerile reclamantului referitoare la incidența disp. art. 77 alin. 2 urmează a fi înlăturate, dat fiind faptul că excepțiile prevăzute de art. 197 alin. 3 sunt de strictă interpretare, iar în ipoteza expusă de reclamant s-ar adăuga la lege întrucât dacă intenția legiuitorului era aceea de a aplica aceleași dispoziții legale cu privire la revocarea administratorului desemnat prin actul constitutiv și la societatea cu răspundere limitată ca și la societatea în nume colectiv, dispozițiile art. 197 alin. 3 ar fi făcut trimitere la întreg textul de lege și nu doar la alineatul 1 al art. 77.
Astfel, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles să adopte o reglementare în sensul celei cuprinse în art. 77 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și pentru societatea cu răspundere limitată, incidența acestor din urmă dispoziții legale este exclusă, neputându-se aplica o normă de excepție în lipsa unei dispoziții exprese, cunoscut fiind faptul că excepțiile sunt de strictă interpretare.
De altfel, într-o atare interpretare, instanța a apreciat că practic activitatea societății ar putea fi paralizată prin simplul motiv al refuzului unui asociat administrator de a-și exercita drepturile dar în același timp și obligațiile ce-i incumbă în adoptarea hotărârilor privind activitatea societății.
Mai mult decât atât, instanța a apreciat că nu există nici o rațiune pentru care revocarea unui administrator să se realizeze în alte condiții decât alegerea sa, astfel cum acestea sunt reglementate în primul alineat al art. 77 din Legea nr. 31/1990 republicată, în lipsa unor dispoziții exprese, așa cum de altfel a fost adoptată o atare dispoziție în ceea ce privește societatea în nume colectiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate, constatarea nulității relative a hotărârii nr. 2 din 29 decembrie 2008 și în consecință anularea acesteia, anularea actului adițional la statutul și contractul de societate al - SRL precum și a tuturor modificărilor aduse acestor acte constitutive, în subsidiar solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor apelului se arată că, administratorul unei societăți comerciale tip SRL poate fi administrator statutar când este numit prin actele constitutive ale societății și votul favorabil al tuturor asociațiilor și poate fi revocat doar tot prin aceeași procedură prin votul favorabil al tuturor asociaților reprezentând 100 % capital social și administrator simplu numit simplu administrator care poate fi revocat și numit prin majoritate simplă, prin votul asociațiilor reprezentând 51 % din capitalul social al societății comerciale SRL.
Revocarea administratorului statutar poate fi făcută prin votul tuturor asociațiilor se subînțelege favorabil în condițiile în care sunt prezenți toți cei trei asociați și votul este luat prin votul celor 20 de părți sociale reprezentând 100 % din capitalul social.
Instanța de fond nu a observat că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociațiilor se subînțelege favorabil în unanimitate în condițiile art. 192 alin 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, în condițiile în care și în statutul societății - SRL cap.III, pct 11.2, se prevede același lucru.
Instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a motivat sentința comercială cu privire la celelalte petite privind anularea actului adițional la statutul și contractul de societate al - SRL și a tuturor modificărilor aduse acestor acte constitutive și să motiveze în ce fel o hotărâre a asociațiilor poate înlocui semnătura persoanei fizice de pe contractele de asociere și de cesiune.
Apelanta prin concluziile scrise depuse la data de 4 decembrie 2009 arătat în motivarea cererii că actul de convocare a adunării generale este nul, pârâtul neavând calitatea de administrator, nefiind împuternicit prin hotărâre judecătorească să convoace o astfel de adunare, actul de convocare este lovit de nulitate absolută.
A mai arătat că între reclamant și pârâtul au intervenit grave neînțelegeri determinate de culpa acestuia, iar în principal pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin actul de cesiune de părți sociale, prin amestec nejustificat în conducerea și administrarea societății.
Pârâtul fiind somat să-și execute obligațiile asumate prin contractul de cesiune la intrarea în societate, ajungând în grave dificultăți financiare, și-a exprima intenția de a cesiona părțile sociale, dobândite cu titlu gratuit, cesiune prin care a încercat să fraudeze pe ceilalți asociați, prin încălcarea gravă a dreptului de preemțiune.
Apoi din dorința de a obține conducerea societății administrate de reclamant, a încercat să-și aroge atribuțiile de administrator, contestând administratorul numit prin actul constitutiv în persoana intimatului.
Fără a avea acordul unanim, potrivit art.7 din statut și art. 7 din contractul de societate, pârâtul se desemnează administrator, reprezentant al societății, cu o serie de drepturi și obligații.
În ce privește critica formulată prin apelul formulat de reclamant arată că instanța de fond a reținut că potrivit art. 192 alin 2 din Legea nr. 31/1990, că adunarea generală a asociaților decide prin votul reprezentând majoritatea absolută asociaților, în afară de cazul în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Prin actul constitutiv al societății se prevede că adunarea generală adoptă hotărâri prin votul unanim a tuturor asociaților.
Astfel că revocarea reclamantului din funcția de administrator poate fi făcută prin votul tuturor asociaților în condițiile în care sunt prezenți toți asociații și votul este luat prin votul celor 20 de părți sociale, reprezentând 100 % din capitalul social.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei interesului apelantului în susținerea apelului declarat motivat pe împrejurarea că împotriva debitoarei - SRL s-a deschis procedura falimentului iar administratorilor statutari le-a fost ridicat dreptul de administrare.
Analizând apelul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosar și cu prioritate excepția invocată, Curtea constată următoarele:
Demersul judiciar al reclamantului vizează anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaților pârâtei - SRL, hotărârea adoptată la data de 29 decembrie 2009 și care vizează înlocuirea administratorului statutar, reclamantul cu un alt administrator, pârâtul.
Printre condițiile de exercitare ale acțiunii civile, în sens larg, incluzând și exercitarea căilor de atac, se numără și interesul, adică acel folos practic și concret ce s-ar putea obține prin promovarea acțiunii sau a recursului/apelului și care s-ar putea obține de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
În doctrină s-a susținut că interesul, la rândul lui, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Prim cerință enunțată anterior evidențiază faptul că interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie; apoi, interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune. De asemenea, interesul trebuie să fie personal și direct în sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.
În speță se constată că reclamantul nu mai are interes în susținerea demersului său judiciar. Astfel, anterior soluționării apelului, împotriva debitoarei - SRL s-a deschis procedura falimentului fiindu-i desemnat lichidator judiciar.
Este cunoscut faptul că odată cu deschiderea procedurii falimentului debitoarei, administratorii statutari nu mai pot reprezenta societatea falită iar dreptul lor de administrare este ridicat de drept, toate atribuțiile de reprezentare, administrare, etc, revenindu-i lichidatorului judiciar de la data desemnării acestuia.
Întrucât pe seama pârâtei - SRL s-a declanșat procedura falimentului, interesul reclamantului în susținerea demersului său judiciar nu mai este legitim, actual, personal și direct întrucât chiar și o virtuală anulare a hotărârii adunării generale a asociaților falitei nu i-ar aduce acestuia dreptul de a administra societatea, acest drept revenind exclusiv lichidatorului judiciar.
Din această perspectivă se poate susține cu temei că excepția lipsei de interes al reclamantului în susținerea demersului său judiciar este întemeiată și ca atare, în temeiul art.137 alin.1 pr.civ. raportat la art.107 din Legea nr.85/2006 o va admite și va respinge apelul reclamantului ca lipsit de interes.
Cât privesc criticile reclamantului referitoare la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.274 pr.civ. partea care a căzut în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care acestea sunt justificate.
În speță se constată că urmare a respingerii acțiunii promovate, reclamantul este partea care a căzut în pretenții și, ca atare, datorează cheltuieli de judecată pârâților.
Cât privește cuantumul acestora, Curtea reține că în jurisprudența constantă a ICCJ, instanța supremă admite că prevederile art.274 alin.3 pr.civ. sunt aplicabile ori de câte ori onorariul de avocat acordat nu apare ca fiind justificat nici din punct de vedere probator, nici din punct de vedere al valorii pricinii sau a muncii îndeplinite de avocat (decizia nr.3944 din 04 decembrie 2007), însă, în speță această ipoteză nu este întrunită și, ca atare, reducerea cuantumului cheltuielilor nu se justifică.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat ca fiind neîntemeiat iar în temeiul art.296 și urm. pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul domiciliat în comuna sat nr. 7. județul C împotriva sentinței civile nr. 39 din 23 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
6 ex./21.12.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Mihaela Sărăcuț
