Anulare hotarare aga Spete. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 202/2009
Ședința publică din data 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare apelul declarat de, de intervenienții, G, G, și intervenienții în nume propriu și împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 03.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, cauza privind și pe intimații, ( ), și -(FOSTA -),având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
În data de 08.12.2009 s-a depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea apelantului, prin care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 07 decembrie 2009 și, ulterior, pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9 din 27.01.2009 a Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, () si, invocata de parata.
S-a respins, în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de, G,.
S-a admis acțiunea formulata de reclamanții, () si, împotriva paratei SC - B (fosta - B) și, în consecință, s-a constatat ulitatea absoluta a procesului verbal si a Hotărârii AGA adoptata de societatea parata SC - B, (fosta - B) cu ocazia Adunării Generale a Acționarilor din data de 29 martie 2004.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, () si invocata de parata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. cererea de chemare in judecata reclamanții, () si, au solicitat sa se constate nulitatea absoluta procesului verbal si a Hotărârii AGA a societarii parate SC - B, (fosta - B) din data de 29 martie 2004. In motivarea acțiunii s-a arătat ca reclamanții nu au fost lasati sa participe la lucrările adunării generale ținuta in Fundației pentru Tineret si Sport din B, deși dețin 54,6% din calitalul social.
Prin intampinarea depusa la dosar, parata s-a opus admiterii acțiunii, susținând ca reclamanții nu au calitate procesuala activa in cauza.
Motivarea acțiunii a fost extinsa la termenul din 13 iulie 2005, reiterandu-se faptul ca Asociația B nu mai exista ca subiect de drept, având in vedere ca hotărârea AGA de constituire a fost anulata prin sentința civila nr. 5492/2001 a Judecătoriei Botoșani.
Prin scriptul "poziție procesuala" parata arată că este de acord cu admiterea acțiunii, susținând totodată ca, nu este consilierul juridic al paratei, neavând deci mandat sa o reprezinte.
Prin sentința comerciala nr. 115 din 25.06.2007 a Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins acțiunea formulata de reclamanții, () si.
Prima instanța a respins acțiunea reclamanților pe excepția lipsei calității procesuale active, insa nu a pus in discuție aceasta excepție si nu a luat concluziile reclamanților pe aceasta excepție.
Prin decizia civila nr. 190 din 21.09.2007, Curtea de Apel Cluja admis apelurile declarate de reclamanți si parata împotriva sentinței comerciale nr. 115/C/25.06.2007 pe care a desfiintat-o in tot si a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru ca aceasta instanța sa soluționeze, cu precădere, excepția ipsei calității procesuale active, după ce se va respecta modul procedural de punere in discuție a excepției.
Prin cererea de intervenție in interesul paratei, G, au solicitat instanței respingerea acțiunii reclamanților pe considerentul ca aceștia nu au calitate procesuala activa.
Prin cererea de intervenție in interes propriu, si au solicitat respingerea acțiunii susținând ca reclamanții nu au calitate procesuala activa. Pe fond, au solicitat respingerea ca nefondata a cererii, intrucat hotărârea AGA a fost legal si statutar convocata.
Prin a doua cerere de intervenție in interes propriu, și au solicitat de asemenea respingerea acțiunii susținând ca reclamanții nu au calitate procesuala activa, iar pe fond, respingerea ca nefondata a cererii, intrucat hotărârea AGA a fost legal si statutar convocata.
Prin incheierea in data de 20.01.2009 Tribunalul a respins in principiu cererea de intervenție in interesul paratei SC - B, având in vedere ca potrivit art. 49 al. 3 cod procedura civila, intervenția in interesul uneia din parti sprijină apărarea acesteia. Instanța constata ca nu sunt indeplinite prevederile legale sus citate, având in vedere ca poziția procesuala exprimata in cuprinsul cererii de interventie in interesul societarii parate este contradictorie cu cea exprimata de parata, sens in care intervenția nu sprijină apărarea paratei.
Prin aceeasi incheiere, tribunalul a respins in principiu cererile de intervenție in interes propriu formulate, având in vedere și că legea procesual civila contine in art. 132 distincția intre doua categorii de cereri: de intregire si de modificare a cererii inițiale. Aceasta distincție prezintă importanta deoarece conform art. 132 si art. 134 cod procedura civila, modificarea cadrului procesual nu poate fi primita fara acordul celorlalte parti decât la prima zi de infatisare. Cererea de intervenție in interes propriu nu poate fi primita in rejudecare, intrucat potrivit art. 315 cod procedura civila, urmare a casării cu trimitere, judecata se desfășoară in limitele precis determinate, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea altui obiect al pricinii. Pe de altă parte, instanța constata ca prin cererea de intervenție in interes propriu, intervenientii nu au pretenții proprii, respectiv nu s-au formulate capete de cerere prin care sa invoce un drept in sensul art. 49 al. 3 cod procedura civila. Or, potrivit art. 50 al. 1 cod procedura civila cererea de intervenție in interes propriu trebuie făcuta in forma prevăzuta pentru cererea de chemare in judecata.
In ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul a respins aceasta excepție, având in vedere următoarele considerente:
Prin Deciziile nr. 136 si 137/2 ianuarie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Iași in dos. nr- si nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a SC "" (fosta ) B reprezentata de Gh. excepție invocata de SC "" (fosta ) B reprezentata de președintele CA al respectivei entități comerciale, dl..
Prin aceleași decizii irevocabile nr. 136 si nr. 137 din 26 ian. 2007 ale Curții de Apel Iași, s-a stabilit ca Gh. nu are calitatea de reprezentant al SC "" (fosta ) Potrivit actelor depuse de SC "" B la registrul comerțului si validate de registru, in urma respingerii recursurilor formulate de intervenientul Gh., Președinte al CA al acestei Societăți Comerciale este.
Prin Deciziile nr. 157/2004 si 158/2004 pronunțate de Curtea de Apel Iași, si prin Deciziile nr. 10/COM si 11/COM din 6 iul. 2006 si deciziile nr. 136/2007 si 137/2007 pronunțate de Curtea de Apel Iași, in dos. nr- si respectiv in dos. nr-, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, in contradictoriu cu parata, ca reclamanții au calitate procesuala activa sa ceara si sa obtina in justiție anularea hotărârilor ilegale luate de G
Prin aceleași decizii s-a mai statuat ca reclamantului nu i-au fost vândute decât 789 din cele 2784 de acțiuni pe care le deține la se "" -. precum si ca, reclamantele si, nu au fost niciodată excluse din SC -.
Având in vedere deci autoritatea de lucru judecat a suscitatelor decizii, Tribunalul Comerciala respins excepția lipsei calității procesuale active.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca cererea de chemare in judecata este întemeiata. Reclamanții dețineau in data de 29 martie 2004, 54,6% din capitalul social al societății. In aceste condiții, hotărârea atacata a fost adoptata fara sa se seama ca nu a fost intrunit cvorumul necesar pentru prima convocare. Apoi, reclamanții, deși dețineau peste 50 din capitalul social, nu au fost lasati sa participam la lucrările adunării generale. Ca urmare, Hotărârea AGA SC "" ce face obiectului prezentului litigiu, a fost doptata cu o lipsa majora de cvorum, de catre persoane care nu erau in drept nici sa convoace adunarea generala in cadrul căreia s-a luat respectiva hotărâre, conform hotărârilor judecătorești pronunțate în numeroasele litigii purtate între părți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul defipt de lege, acționarii, G, G, loana,;, Punce, lIie, lureu, solicitând respingerea acțiunii sau trimiterea cauzei spre rejudecare, relevându-se că respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată întrucât aceștia nu au dovedit calitatea de acționari cu probe legale, relevante, respectiv înscrisurile prevăzute de legea specială, Legea 31/1990 a societăților comerciale.
Pe de altă parte, au fost ignorate o serie de hotărâri judecătorești conform cărora numitele si nu au calitatea de acționar.
De asemenea, respingerea cererii de intervenție în interesul pârâtei este neîntemeiată, întrucât instanța a apreciat eronat situația de fapt, neobservând că în condițiile contestării calității de reprezentant a/ persoanei care a făcut actul de dispoziție ( -nn)" care a făcut actul de achiesare la pretențiile reclamanților precum și contestarea de către intervenienți a nsăși calității de acționari a reclamanților, poziția contrară a intervenienților era singura logică privind apărarea drepturilor societății. Într-o cauză similară, cu aceleași părți și cu un obiect identic, aceeași instanță, Tribunalul comercial Cluj, a procedat la numirea unui curator pentru apărarea corectă a intereselor societății întrucât era imposibil ca societatea pârâtă să fie apărată (reprezentată) de administratorul numit de reclamante (Sentința 253/2007 a Curții de Apel comercial Cluj ).
Respingerea cererii de intervenție în interes propriu este, de asemenea, neîntemeiată întrucât conform alin. penultim al pag. 2 cererii de intervenție în interes propriu, s-a consemnat expres că solicită.respingerea ca nefondatăaacesteia (acțiunii reclamanților-nn) întrucât Hotărârea AGA din29martie 2004 acționarilor societății la careauparticipat (intervenienții)afost legală și statutar convocată cu îndeplinirea condițiilor de cvorum."iar la alin. 4 din motivarea cererii au invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților în raport cu Hotărârea AGA din 29.03.2004, a cărei anulare o cer reclamanții. Cum, potrivit art. 50 din, cererea de intervenție în interes propriu se poate face numai în fața primei instanței până la închiderea dezbaterilor, legea nereglementând situația judecării după casarea cu trimitere, cererea era legal admisibilă întrucât pune în discuție apărarea unui drept care, iminent, ar fi fost pierdut fără intervenția pârâților.
Nu se poate reține lipsa cvorumului, instanța neluând în considerare inscrisul "Certificat nr. 1781 din 03.10.2005" eliberat de Registrul acționarilor societății prin care se dovedește neechivoc inexistența, printre acționari, a reclamanților.
Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma excepțiilor puse în discuția părților la termenul de judecată din data de 30.11.2009 și a prev.art.137 alin.1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Un prim aspect care trebuie lămurit este cel legat de excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui avocat, în ceea ce privește apelanții, G, G, și.
Intimații, () și au invocat această excepție în contextul în care, la dosarul cauzei, nu a fost depus contractul de asistență juridică încheiat de către avocat cu aceste părți.
Constatând însă că la filele 127 și 129, vol. II, a fost depus acest contract, cu nr. 1 din 1.05.2009, precum și împuternicirea avocațială semnată de către toți mandanții (179-212, vol.I), Curtea apreciază că excepția invocată este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință, în condițiile în care mandatarul acestor părți a fost împuternicit în condiții procedurale, care respectă pe deplin disp.art.68 alin.1 pr.civ. rap.la prevederile Legii nr.51/1995.
La termenul de judecată din data de 19.10.2009 (274-276 vol.I), Curtea, din oficiu, în conformitate cu prevederile art.287 alin.1 pct.5 și art.133 alin.1 și 2.pr.civ. a invocat excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii apelanților, G, dispunând acordarea în cauză a unui nou termen și citarea acestor părți cu mențiunea expresă de a suplini lipsurile constatate de către instanță.
Cu toate că pentru următorul termen, procedura de citare a fost legal îndeplinită, persoanele mai sus enumerate nu s-au prezentat în fața instanței pentru a semna cererea de apel, astfel încât, în temeiul prevederilor legale la care s-a făcut referire anterior, se va dispune anularea apelului, pentru lipsa semnăturii acestor apelanți.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că semnătura cererii de chemare în judecată, în sens larg, este unul dintre elementele esențiale ale sale, de natură să înlăture orice dubiu cu privire la manifestarea de voință a părții, în sensul de a sesiza instanța cu o anumită pretenție, astfel încât el depășește interesul personal al pârâtului, plasându-se în sfera interesului general, fiind esențial pentru desfășurarea procesului civil.
În ceea ce privește apelul declarat de către numiții, G, Curtea a invocat, din oficiu, în temeiul prev.art.56 pr.civ. excepția inadmisibilității lui, care va fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin sentința apelată a fost admisă cererea formulată de reclamanții, () și, împotriva pârâtei SC""- B, fiind constatată nulitatea absolută a procesului verbal și a hotărârii AGA adoptată de pârâtă la data de 29 martie 2004.
De asemenea, a fost respinsă, în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de către, G, G și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că hotărârea AGA atacată este viciată din perspectiva faptului că reclamanții, care dețin 54,6 % din capitalul social al pârâtei, nu au fost lăsați să participe la această adunare generală, astfel încât nu erau îndeplinite cerințele referitoare la cvorum. Pentru a statua astfel, tribunalul a făcut referire la existența mai multor hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat, din care rezultă că reclamanții au calitatea de acționari și că numitul G nu are calitatea de reprezentant al pârâtei, președinte al CA fiind.
De asemenea, s-a reținut și poziția procesuală a pârâtei care a arătat, pe parcursul soluționării cauzei, că nu se opune admiterii cererii.
La dosarul cauzei au fost înregistrate, din partea acționarilor, mai multe cereri de intervenție, după cum urmează: apelanții, G, G și au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtei SC""-, solicitând respingerea acțiunii reclamanților (97-98 dosar fond).
Întrucât apelul declarat de către G și a fost anulat, conform celor mai sus expuse, în discuție rămân ceilalți intervenienți accesorii, cu privire la care s-a apreciat că sunt incidente pe deplin disp.art.56 pr.civ. care statuează în mod imperativ că apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.
Or, în condițiile în care societatea pârâtă nu a apelat sentința pronunțată de tribunal, nu poate fi primit apelul declarat de către intervenienții accesorii, întrucât intervenția voluntară a fost definită ca fiind cererea unui terț de a intra intr-un proces pornit de alte părți, pentru a-și apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părți din acel proces.
Atunci când terțul invocă un drept propriu, intervenția voluntară este principală, iar în cea de a doua situație, ea este accesorie. Prin intervenția accesorie, terțul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia din părțile inițiale ale procesului, așa cum rezultă din prevederile art.49 alin.3 pr.civ.
Intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii, ci urmărește, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit, natura juridică a acestei forme de participare a terților în procesul civil fiind aceea a unei simple apărări (, Drept procesual civil, vol.I, Editura Universul Juridic, 2005, pag.169 și urm.)
Această natură determină poziția procesuală subordonată părții în folosul căreia terțul a intervenit.
Printre consecințele naturii juridice a cererii de intervenție accesorie, este analizată în doctrină și dispoziția cuprinsă în textul art.56 pr.civ. apreciindu-se că sancțiunea este firească, de vreme ce, potrivit art.49 alin.3 pr.civ. intervenientul accesoriu sprijină numai apărarea părții în folosul căreia intervine, iar potrivit art.54 pr.civ. el nu poate să săvârșească decât acte de procedură care nu sunt potrivnice interesului părții pentru care a intervenit.
Or, un apel sau recurs declarat de către intervenientul accesoriu, în condițiile în care partea în favoarea căreia a intervenit a achiesat tacit la hotărârea pronunțată, nu poate fi în interesul acesteia din urmă.
În condițiile în care dispozițiile procedurale mai sus arătate sunt extrem de clare și au o natură imperativă, nu pot fi reținute apărările formulate de către apelanți conform cărora, prin aplicarea sancțiunii prevăzute de legiuitor, li s-ar încălca dreptul de acces la justiție, întrucât în practica și a Curții Constituționale, s-a statuat în mod constant în sensul în care acest drept nu este unul absolut, el putând fi supus unor limitări prevăzute de lege,fiind compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situații deosebite, inclusiv in ceea ce privește exercitarea căilor de atac.
De asemenea, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.
Totodată, conceptul de proces echitabil nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac a hotărârilor judecătorești, inclusiv exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces(deciziile nr.73 și 92/1996).
În consecință, se apreciază că prevederile art.56 pr.civ. sunt în concordanță cu cele ale art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceste limitări fiind impuse și de necesitatea protejării drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți participanți la procesul civil.
Ca atare, urmare a admiterii excepției inadmisibilității apelului, Curtea este dispensată de analiza motivelor de nelegalitate invocate, inclusiv cel referitor la necesitatea desemnării în cauză a unui curator care să reprezinte interesele societății, dată fiind presupusa contrarietate de interese dintre societatea pârâtă și reprezentantul său. Mai mult, de remarcat este că, în speță, o astfel de desemnare nu era imperativă, în condițiile în care nu sunt întrunite cerințele impuse de art.132 alin. 6 din Legea nr.31/1990.
La dosarul de fond, la filele 204-205 fost depusă din partea acționarilor, și, și o cerere de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat a se dispune respingerea cererii principale și menținerea hotărârii AGA atacate. Această cerere de intervenție a fost respinsă ca inadmisibilă de către prima instanță, statuându-se in sensul în care intervenienții nu au pretenții proprii, respectiv nu au formulat capete de cerere prin care să invoce un drept, în sensul art.49 alin.2 pr.civ.
Deși argumentele juridice ale primei instanțe sunt corecte, Curtea apreciază că modul in care ele au fost aplicate in speță este parțial greșit, instanța de apel având o opinie diferită, însă numai în ceea ce privește efectele produse de aceste statuări.
Astfel, deși cererea a fost formulată ca fiind una de intervenție în interes propriu, întrucât calificarea juridică și temeiul de drept invocate in susținerea unei pretenții nu sunt obligatorii pentru instanță, aceasta putând pune în discuția părților, în temeiul rolului activ și a prevederilor art.129 alin. 4.pr.civ. corecta încadrare juridică a pretențiilor formulate, tribunalul nu a dat eficiență acestor principii și nu a pus în discuția contradictorie a părților calificarea cererii de intervenție in interes propriu, inclusiv prin citarea intervenienților cu mențiunea de a-și formula poziția procesuală față de aspectele puse în discuție din oficiu.
In opinia instanței de apel, cele relevate în susținerea respingerii ca inadmisibile a cererii de intervenție în interes propriu, ar fi trebuit aduse la cunoștință intervenienților înainte de pronunțarea hotărârii, într-o modalitate în care aceștia să aibă posibilitatea să își precizeze cererea și să indice, în funcție de cele arătate de către instanță, dacă înțeleg să susțină cererea ca fiind una de intervenție în interes propriu, sau în interesul pârâtei.
Numai într-o astfel de situație, și numai în situația în care acești intervenienți ar fi indicat in mod expres că înțeleg să-și întemeieze cererea pe prev.art.49 al.2 pr.civ. ar fi fost corectă soluția de respingere a cererii, ca inadmisibilă.
Însă, în condițiile în care aceste demersuri nu au fost întreprinse, în vederea protejării drepturilor intervenienților și având în vedere caracterul devolutiv al apelului, Curtea a pus în discuție corecta calificare juridică a înscrisului semnat de către cei patru intervenienți, apreciind că, având în vedere configurația juridică a acțiunii în anularea hotărârilor AGA, aceasta nu poate avea decât caracterul dedus din disp.art.49 al.3 pr.civ. fiind o cerere de intervenție în interesul pârâtei.
Pentru a aprecia astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că, așa cum a remarcat și prima instanță, intervenienții nu au formulat pretenții proprii, ci au solicitat doar respingerea acțiunii, invocând în susținerea acestei poziții procesuale, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, respectiv invocând doar simple apărări în susținerea legalității hotărârii AGA atacate.
Or, conform disp.art.49 alin.2 pr.civ. intervenția este în interes propriu atunci când cel care intervine invocă un drept al său, respectiv un drept propriu asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, el tinzând să câștige pentru sine bunul litigios.
Tocmai de aceea, intervenția în interes propriu a fost calificată ca fiind o veritabilă cerere de chemare în judecată, care se îndreptată împotriva ambelor părți inițiale din proces, reclamant și pârât.
Din analiza cererii în discuție, rezultă însă că intervenienții nu au formulat și nu au încercat să-și valorifice o pretenție proprie, îndreptată împotriva părților inițiale din proces, ci au sprijinit apărarea pârâtei, la fel ca intervenienții în privința cărora au fost aplicate prev.art.56 pr.civ.
Nu se poate susține cu temei faptul că aceste patru persoane ar fi titularele unui drept propriu și că ar încerca să câștige, pentru ele, obiectul procesului, întrucât, raportat la caracterul special al acțiunii reglementate de textul art.132 din și la starea de fapt dedusă judecății, o astfel de ipoteză este exclusă.
Așadar, în condițiile în care intervenienții nu au solicitat anularea hotărârii AGA atacate, ci menținerea ei, situându-se astfel, în principiu, pe poziția procesuală a pârâtei și invocând apărări în susținerea acesteia, posibilitatea formulării unei intervenții în interes propriu nu există.
Curtea nu existența unui interes propriu al acestor persoane de a interveni în proces, în calitatea lor de acționari, însă această condiție nu este suficientă, ea trebuind cumulată cu cea referitoare la pretinderea unui drept propriu, care poate fi valorificat conform normelor procedurale, cerință neîndeplinită. Aceasta întrucât legiuitorul recunoaște, în favoarea acționarilor, ca drept subiectiv propriu, inerent calității de acționar, doar posibilitatea de a solicita anularea deciziei sociale, pe cale principală, sau de intervenție principală.
Cum însă cererile de intervenție au fost respinse și pe considerentul că s-a adoptat o altă poziție procesuală decât cea a pârâtei, cele mai sus expuse nu sunt în măsură să determine admiterea apelului, soluția pronunțată fiind corectă, însă motivată, parțial, greșit, utilitatea lor fiind relevată la momentul când se analizează cerințele procedurale pentru promovarea prezentului apel.
Așa fiind, și apreciind că cererea formulată la fond are natura juridică a unei intervenții accesorii, sunt aplicabile pe deplin disp.art.56 pr.civ. apelul declarat de către intervenienții, și urmând a fi respins ca inadmisibil, iar apelul declarat de fiind anulat, conform celor mai sus expuse, în baza disp.art.133 și 287.pr.civ.
Raportat la motivele de apel, aceste considerente sunt valabile și în privința intervenientei, deoarece tribunalul a analizat cererile de intervenție în ansamblul lor, situația titularilor acestora fiind aceeași, pronunțându-se implicit și cu privire la această apelantă.
In privința apelului declarat de către, Curtea reține că el este inadmisibil, pentru lipsa calității procesuale active în apel, în condițiile în care aceste persoane nu au fost parte în dosarul de fond și, ca atare, nu sunt îndreptățite să atace sentința pronunțată.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, aceste persoane nu au fost chemate în judecată și nici nu au formulat vreo cerere de intervenție.
Este adevărat că acest dosar s-a format ca urmare a admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr.115/CC/25.06.2007, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-, cauza fiind trimisă spre rejudecare, însă aceste aspecte nu sunt de natură să schimbe soluția adoptată, în condițiile în care, nici in primul ciclu procesual, aceste persoane nu au avut calitatea de parte, dobândită într-unul din modurile prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Astfel, în primul ciclu procesual, dosarul a fost lăsat în pronunțare la data de 18.06.2007, moment până la care nu s-a înregistrat vreo cerere de intervenție, abia ulterior, la 19.06.2007 fiind expediată prin poștă o cerere de intervenție în interesul pârâtei formulată de către mai mulți acționari, printre care și apelanții mai sus arătați (265 și urm. dosar nr-).
În aceste condiții, în care etapa dezbaterilor s-a încheiat anterior depunerii cererii și văzând și disp. art. 50 alin. 2.pr.civ. în mod corect ea a fost ignorată, atât în primul cât și în cel de al doilea ciclu procesual.
O altă modalitate de soluționare a ei ar fi încălcat principiile contradictorialității și al dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât titularii cererii nu au solicitat și repunerea pe rol a cauzei, prin indicarea pertinentă a motivelor pentru care nu au fost în măsură să depună acțiunea înainte de închiderea dezbaterilor.
Așa fiind și neexistând, în consecință, o încheiere de încuviințare în principiu a acestei cereri de intervenție, apelanții mai sus amintiți nu au dobândit calitatea de parte în proces și, ca atare, nu au fost citați nici în cel de-al doilea dosar de fond.
Chiar dacă cauza a fost trimisă spre rejudecare, Curtea apreciază că această soluție adoptată de către instanța de control judiciar nu obliga judecătorul fondului să pună în discuție și să citeze acești intervenienți, care au formulat o cerere inadmisibilă, cu încălcarea prev.art.50 alin.2 pr.civ.
De altfel, în situația în care interesul invocat în susținerea acestei cereri de intervenție ar fi fost actual și la momentul rejudecării, în concordanță cu disp.art.129 alin.1 pr.civ. această solicitare ar fi trebuit să fie reiterată, ceea ce nu s-a întâmplat.
Că este așa rezultă și din poziția adoptată de către unii dintre intervenienții din primul ciclu procesual, care au înțeles să-și exercite drepturile procesuale în acord cu scopul pentru care ele au fost recunoscute, și să depună, în rejudecare, noi cereri de intervenție, analizate anterior.
În concluzie, acești apelanți nu au fost parte în dosarul de fond și, ca atare, nu au calitate procesuală să atace sentința pronunțată.
Aceste considerente, sunt valabile și în privința apelanților, și, cu privire la care Curtea constată că nu și-au manifestat, pe parcursul nici unuia din cele două cicluri procesuale, intenția de a participa in proces, în orice formă, astfel încât hotărârea pronunțată, nefiindu-le opozabilă, nu au nici calitate și nici interes să o atace.
Pentru toate aceste considerente, urmare a respingerii apelului, va fi păstrată sentința pronunțată, iar pretențiile intimaților-reclamanți referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată vor fi respinse, în baza prev.art.1169 civ. nefăcându-se dovada plății unor sume cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a dl. avocat.
Anulează apelul declarat de către, G, împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 03.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații, ( ), și -(FOSTA -).
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de către, G, ( art. 56.pr.civ) împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 03.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații, ( ), și -(FOSTA -).
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de, și împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 03.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații, ( ), și - (FOSTA -).
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.MB/MB
05.01.10
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Mihaela Sărăcuț
