Anulare hotarare aga Spete. Decizia 219/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.219
Ședința din Camera de Consiliu de la 15.05.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față având ca obiect apeluril promovat de reclamanții și împotriva sentinței comerciale 4892/10.04.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA, și.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă apelanții reclamanți prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 9 dosar și intimații pârâți personal care se legitimează cu I seria - nr.- și personal care se legitimează cu cartea rezidențială permanentă pentru membrii de familie seria - nr.01470/ și asistați de avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 10 dosar, lipsind intimata pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că nu s-a depus la dosar răspunsul la interogatoriu de către intimata SC SA.
Curtea constată că nu există la dosar dovada de citare a apelantului, la interogatoriu, de la domiciliul acestuia.
Intimații pârâți persoane fizice personal și prin avocat renunță la interogatoriul intimatului.
Curtea constată că intimata SC SA nu a comunicat răspunsul la interogatoriu, deși a fost citată cu această mențiune.
Apelanții reclamanți prin avocat insistă în proba cu interogatoriu.
Curtea procedează la luarea interogatoriilor intimaților pârâți, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Apelanții reclamanți solicită suplimentarea interogatoriului.
Curtea respinge cererea de suplimentare a interogatoriului, ca lipsită de relevanță câtă vreme nu s-a indicat obiectul probațiunii.
Apelanții reclamanți prin avocat insistă în interogatoriul SC.
Curtea apreciază că nu se impune citarea acestei intimate cu mențiunea de a răspunde la interogatoriu, întrucât acest lucru s-a realizat deja pentru acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanții reclamanți, prin avocat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței în sensul admiterii cererii în sensul constatării nulității actului de vânzare cumpărare. Față de răspunsurile la interogatoriu ale intimaților pârâți persoane fizice rezultă că eroarea nu este comună părților. Arată că intimații pârâți persoane fizice nu au întreprins nici o diligență cu privire la condițiile înstrăinării terenului. Apreciază că principiul resoluto jure dantis resolvitur juris accipientis nu se poate aplica în procesul civil. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimații pârâți persoane fizice, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Având în vedere dispozițiile legii 31/1990 în vigoare la data încheierii contractului, apreciază că nu exista obligația de a se întocmi hotărârea AGA pentru a se lua o hotărâre cu privire la vânzarea sau nu a terenului în cauză. Invocă dispozițiile art.143 din legea 31/1990. Susțin că notarul avea obligația să identifice părțile și calitățile lor, lucru care s-a și realizat. Există dovadă că reclamantul este reprezentant legal al societății. Arată că și-au îndeplinit toate obligațiile necesare pentru a încheia în bune condiții un contract.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.4892/10.04.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și, împotriva pârâților SC SA, și. A constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA SC SA din 5 martie 2003. respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 12 iunie 2003, obligând-o pe pârâta SC SA la plata sumei de 24,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți și pe reclamanți la plata sumei de 1500 lei cu același titlu către pârâții și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că hotărârea AGA din 5 martie 2003 SC SA este lovită de nulitate absolută, întrucât adunarea generală nu a fost convocată în condițiile articolului 117 din legea nr. 31/1990.
Cererea de constatare nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 12 iunie 2003, privind terenul în suprafață de 1802,02 mp situat în comuna., lot. 11, Județul I, a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât societatea vânzătoare a prezentat titlul de proprietate, i-a garantat pe cumpărători pentru evicțiune conform articolului 1337 Cod civil, a prezentat hotărârea A din 5 martie 2003 prin care acționarul fost împuternicit să semneze actele de vânzare-cumpărare la prețul stabilit, iar în privința cumpărătorilor nu se poate reține nici o obligație legală de a verifica dacă hotărârea AGA este conformă cu legea.
Prima instanță a înlăturat și motivul de nulitate invocat de reclamantă și întemeiat pe articolul 73 lit. b din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 534 din 10 august 1994, încheiat între FPS și Asociația, cu motivarea de esență că nerespectarea obligației prevăzute de acest articol atrage nu nulitatea actului, ci o obligație de plată în sarcina asociatei cumpărătoare.
De asemenea, a reținut că nulitatea actului de vânzare-cumpărare nu se poate constata și în considerarea principiului ocrotirii bunei- credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros, ca și a principiului stabilității actelor juridice.
A făcut aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel nemotivat reclamanții, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 11 iunie 2007 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Apelul a fost motivat cu respectarea termenului prevăzut de articolul 287 alin. 2 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului a fost criticată hotărârea instanței de fond prin care a fost menținut contractul de vânzare-cumpărare deși s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA, apreciindu-se că trebuia considerat că societatea SC SA nu și-a exprimat niciodată consimțământul cu privire la vânzare și că persoanele care au semnat contractul nu aveau calitatea de reprezentanți ai societății vânzătoare. Sub același aspect, apelanții reclamanți au susținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că societatea comercială are voință de sine stătătoare, ce nu se confundă cu voințele acționarilor și nici nu reprezintă suma voințelor acestora, că voințele individuale ale acționarilor nu valoare juridică decât prin exprimarea lor în AGA, în conformitate cu prevederile articolului 146 din legea nr.31/1990 și că, în această ordine de idei, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu voința societară nu fost valabil exprimată.
Apelanții reclamanți au criticat și aplicarea principiului ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros, ca și a principiului stabilității actelor juridice, susținând că principiul anulării actului subsecvent reprezintă regula, iar situația terțului subdobânditor reprezintă excepția, care este de strictă interpretare. De asemenea, au susținut că principiul ocrotirii bunei-credințe se aplică numai în situația în care s- anulat chiar titlul transmițătorului, numai că în speță este vorba despre anularea hotărârii AGA ce are ca efect lipsa consimțământului.
A treia critică vizează modul în care instanța de fond a apreciat existența bunei credințe, prin raportare la prevederile articolului 1889 alin. 2 Cod civil, întrucât cumpărătorii au cunoscut sau cu diligențe minime puteau să cunoască nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
A patra critică vizează eficiența acordată principiului ocrotirii siguranței circuitului civil în condițiile în care aceasta s-a făcut în frauda FPS (), a Statului român prin Ministerul Finanțelor și a acționarilor minoritari.
Apelanții reclamanți au apreciat că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru aplicarea excepției protejării terțului dobânditor, întrucât buna-credință nu este perfectă, lipsită de orice culpă sau de minimă îndoială, iar eroarea nu este comună și neinvincibilă, adică de neînlăturat, astfel că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare existau suficiente aspecte îndoielnice cu privire la situația juridică a imobilului.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 289 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Prima critică, bazată în esență pe susținerea despre lipsa consimțământului societății comerciale vânzătoare ca urmare anulării hotărârii AGA urmează a fi tratată, pentru logica expunerii, împreună cu argumentul adus în susținerea celei de-a doua critici și bazat pe aserțiunea că principiul ocrotirii bunei-credințe ar fi aplicabil numai dacă primul act juridic anulat ar viza titlul vânzătorului din cel de-al doilea act.
Critica și argumentele pe care se sprijină sunt nefondate. Stricto sensu, în condițiile în care hotărârea prin care s-a decis vânzarea unui bun societar a fost constatată nulă, se poate aprecia lipsa consimțământului societății la încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Dar această împrejurare nu este de natură a paraliza prin ea însăși aplicarea sus-invocatului principiu, întrucât acesta operează ori de câtre ori sunt întrunite condițiile privitoare la buna - credință și la eroarea invincibilă ale dobânditorului bunului și poate fi opus aplicării principiului general de drept quod nullum est, nullum producit effectum,principiu aplicabil în materia actelor juridice, în categoria cărora intră și hotărârealuată în urma formării voinței societare.
că doctrina și jurisprudența au făcut o îndelungată și constantă aplicare a acestui principiu în materia transferurilor succesive, precum și în cazul în care s-a contestat validitatea titlului vânzătorului, situația hotărârilor AGA,ca acte juridice societare,cunoscând o abordare mai puțin recurentă, dată fiind perioada de timp relativ scurtă de aplicare a legii nr.31/1990.
Cu toate acestea, a exclude hotărârea din categoria actelor juridice și a le sustrage de la aplicarea principiului quod nullum est, nullum producit effectum, ca și de la aplicarea principiilor ocrotirii bunei credințe și a securității circuitului civil este fără fundament, aprecierea contrară impunându-se în baza principiului general de drept ubi ratio, ibi semper solutio.
Din aceste motive, Curtea apreciază că, raportat la specificul cauzei, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a sus-invocatelor principii, reținând implicit incidența lor și în cazul actelor subsecvente unor hotărâri, privite - acestea din urmă - ca acte juridice supuse anulării în condițiile speciale prevăzute de legea specială nr. 31/1990.
Tot sub acest aspect, admițând printr-o interpretare extensivă că hotărârea a cărei nulitate s-a constatat a cuprins în ea atât decizia de a vinde bunul, cât și împuternicirea dată în acest scop lui, Curtea reține ca întemeiată apărarea formulată de intimații pârâți și în cuvântul pe fondul apelului, apărare de esență căreia nu există raport de subsecvență între hotărârea AGA și actul de vânzare-cumpărare încheiat de SC SA și intimata pârâtă.
Potrivit dispozițiilor articolului 143 din legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare (nemodificat prin legea nr.161/2003), administratorii aveau obligația de a obține aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor în condițiile articolului 115 din lege numai pentru încheierea actelor juridice de înstrăinare de bunuri a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății la momentul încheierii actului.
Or în speță nu numai că nu s- dovedit, dar nici nu s-a pretins că terenul înstrăinat intimaților pârâți reprezenta mai mult de J din valoarea contabilă a activelor societății intimate, calculată la 12 iunie 2003, astfel că o hotărâre nici nu era necesară, administratorul putând încheia acte juridice în calitatea lui legală și statutară de reprezentant al societății, potrivit dispozițiilor articolului 75-76 și 70 din legea nr. 31/1990, iar persoana care a semnat contractul - - având calitatea de administrator la data încheierii contractului.
Sub acest aspect Curtea a înlăturat susținerea apelanților reclamanți, făcută în cererea introductivă de instanță, despre încălcarea de către administratorul a dispozițiilor articolului 150 din legea nr. 31/1990, în primul rând pentru că articolul precitat nu avea, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare în litigiu, conținutul pretins de aceste părți. În al doilea rând, plecând de la conținutul redat de apelanții reclamanți al acestui articolul, Curtea reține că, față de data încheierii contractului - 12 iunie 2003 - erau aplicabile prevederile articolului 1451din legea nr. 31/1990, introduse prin legea nr.161/2003 (în vigoare de la 21 aprilie 2003) care stipulau sancțiunea nulității actelor de înstrăinare, respectiv de dobândire către sau de la societate, având o valoare de peste 10 % din valoarea activelor nete ale societății, întocmite de administrator fără aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor. Numai că situația de fapt din cauza de față nu se încadrează în ipoteza legală evocată, nefiind în litigiu un act de înstrăinare sau de dobândire de bunuri încheiat între administrator și societate, ci între societatea reprezentată de administrator și terțe persoane.
A doua și a treia critică sunt neîntemeiate și au fost înlăturate, întrucât instanța de fond a reținut expressis verbis caracterul de excepție al principiilor ocrotirii bunei - credințe și a siguranței circuitului civil, după cum a arătat în concret în ce a constat conduita intimaților pârâți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, care erau obligațiile legale care le incumbau și cum au fost respectate, precum și lipsa oricărei obligații legale de a verifica regularitatea hotărârii AGA, această obligație revenindu- notarului public.
În plus față de argumentele aduse de prima instanță și răspunzând și ultimei critici aduse hotărârii instanței de fond, Curtea reține că în cauză s-a dovedit că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare intimații pârâți au avut convingerea că dobândesc de la proprietar, că bunul nu este grevat de sarcini și că persoana care a semnat contractul pentru societatea vânzătoare avea împuternicire în acest sens, la momentul realizării acordului de voință nerezultând din probe nici un dubiu cu privire la bun, care să implice " minimele diligențe" pretinse de apelanții reclamanți.
Este nefondată și a fost înlăturată și critica apelanților reclamanți referitoare la obligația intimaților pârâți de a face verificări cu privire la validitatea adunării generale a asociaților, pe de o parte pentru că, așa cum s-a arătat, calitatea de administrator a semnatarului era suficientă pentru încheierea contractului în condițiile articolului 143 din legea nr.31/1990, nefiind necesară aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor, iar pe de altă parte pentru că pretinsa obligație nu reiese din nici o dispoziție legală (nici din legea nr.31/1990, nici din dispozițiile legale privitoare la vânzare). O astfel de obligație nici nu poate fi reținută în sarcina intimaților pârâți, câtă vreme în sistemul român de drept nulitatea este judiciară, ea producând efecte inclusiv în privința hotărârii AGA numai dacă este constatată pe cale judecătorească, nu dedusă de terți din investigațiile proprii făcute.
Ca atare, Curtea apreciază că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare intimații pârâți au fost de bună-credință și într-o eroare deplină și invincibilă cu privire la întrunirea condițiilor legale pentru a cumpăra, astfel că, în ceea ce îi privește, în mod legal și temeinic efectele principiului quod nullum est, nullum producit effectum au fost înlăturate, dându-se eficiență principiilor ocrotirii bunei - credințe și a securității circuitului civil.
A patra critică este neîntemeiată. Din modul în care este dezvoltată, se poate reține că apelanții reclamanți nu aduc nici o critică raționamentului și argumentelor folosite de instanța de fond, mărginindu-se la invocarea fraudei aduse, statului și acționarilor minoritari. În plus față de considerentele primei instanțe, Curtea reține și faptul că interdicția prevăzută în articolul 7.3 lit. b din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni pretinsă a fi fost încălcată, era stabilită în sarcina cumpărătoruluiASOCIAȚIA, care nu este parte în cauză și nici în contractul de vânzare-cumpărarea cărei nulitate absolută se invocă, nu în sarcina societății privatizate care este vânzătoare în acest contract, de aceea și pentru aceste motive, aceste prevederi legale nu au incidență în cauză, fiind res alios acta.
Pentru toate aceste considerente, reținând că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a aplicat la aceasta în mod judicios dispozițiile legale și principiile generale de drept incidente, în temeiul articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat, luând act că intimații pârâți și nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de reclamanții cu domiciliul ales la Societatea de Avocați T & T - și în-, -C,.1,.10, sector 3 și cu domiciliul ales la Societatea de Avocați T & T - și în-, -C,.1,.10, sector 3 împotriva sentinței comerciale nr.4892/10.04.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA cu sediul în B, sector 5,-, domiciliată în comuna,-, Județ I și domiciliat în B, sector 3,-, -.12,. 1,. 4,. 13.
Ia act că intimații pârâți nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Dact.
Ex.7
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
