Anulare hotarare aga Spete. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 22/A/2008
Ședința publică de la 29 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanții:, -, și pârâta Târgu J, împotriva sentinței civile nr.1345/CA/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat: avocat pentru reclamanții apelanți, consilier juridic pentru pârâta apelantă și avocat - pentru intervenienta intimată.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocatul reclamanților depune la dosar ordinul de plată nr.10 din 26.02.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar ordinul de plată nr.1 din 07.02.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Față de această situație și dispoziția încheierii de ședință de la termenul anterior, instanța pune în vedere mandatarului reclamanților apelanți necesitatea achitării taxei de timbru de 19,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru fiecare apelant.
Mandatarul reclamanților apelanți învederează instanței că este o singură cerere de apel și se impune achitarea o singură dată a taxei judiciară de timbru.
Instanța menține dispoziția de achitare a taxei de timbru în sumă de 19,50 lei și 0,15 lei pentru fiecare reclamant apelant.
Mandatarul reclamanților apelanți se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună la dosar taxa de timbru de 19,50 lei și 0,15 lei pentru încă 6 apelanți.
Mandatara intervenientei intimate învederează instanței că nu i-a fost comunicat apelul declarat de pârâta și că nu solicită termen.
Se comunică un exemplar din apelul declarat de pârâta cu avocat.
Mandatara intervenientei solicită instanței să se pronunțe asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii.
Mandatarul reclamanților apelanți solicită respingerea acestei excepții ca nefondată.
Instanța, deliberând, unește excepția cu fondul, urmând să se pronunțe asupra acesteia odată cu fondul.
Mandatara intervenientei ridică excepția lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților, învederând instanței că este o excepție de ordine publică.
Mandatarul reclamanților apelanți solicită respingerea acestei excepții ca nefondată, învederând că reclamanții apelanți dețin 54 % din acțiuni.
Instanța, deliberând, unește și această excepție cu fondul, urmând să se pronunțe odată cu fondul.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, situație față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și pe cale de consecință să fie modificată sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamanți și respingerea cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei la instanța de fond.
Precizează că în apel nu solicită cheltuieli de judecată.
Expune detailat toate motivele de apel arătate în scris.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamanților și respingerea cererii de intervenție, fără cheltuieli de judecată.
În ce privesc excepțiile invocate de intervenientă solicită respingerea ca nefondate.
Mandatara intervenientei intimate solicită admiterea excepțiilor de inadmisibilitate și a lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Pe fondul cauzei solicită respingerea apelurilor declarate în cauză ca neîntemeiate și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, expunând oral motivele arătate în întâmpinare.
Solicită cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
După dezbaterea cauzei s-a depus la dosar din partea mandatarului reclamanților apelanți 6 chitanțe în sumă de câte 19,50 lei fiecare reprezentând taxă judiciară de timbru și 6 timbre judiciar de câte 0,15 lei fiecare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față;
Constată că prin Sentința nr.1345/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins cererea formulată de reclamanții, -, și prin care au solicitat constatarea nulității absolute a Procesului - verbal și a Hotărârii AGA nr.1/31.01.2007 a SC SA Tg.J, admițând pe cale de consecință și cererea intervenientei făcută în interesul societății pârâte.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că urmare a Sentinței civile nr.240/2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr.258/SC/2005 intervenienta a convocat adunarea generală ordinară a asociaților SC SA Tg. J pentru data de 31.01.2007 ora 10,00 având pe ordinea de zi descărcarea de gestiune a administratorilor societății și discutarea administrării societății pârâte.
Membrii Consiliului de administrație, respectiv, și - care dețineau împreună 51,8 % din totalul acțiunilor societății nu și-au exercitat dreptul de vot deoarece s-au invocat disp.art.126 alin.1 din Legea Nr.31/1990 republicată, iar din acționarii rămași care reprezentau 30,47 % din capitalul social, 27,97 % au votat pentru adoptarea hotărârii a cărei nulitate se invocă.
Prima instanță a reținut că prin această modalitate de vot nu au fost încălcate dispozițiile art.112 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată raportat la art. 13 din Statut unde se dispune că pentru validitatea deliberărilor AGA ordinară este necesară prezența acționarilor care să reprezinte cel puțin J din capitalul social iar hotărârile să fie luate de acționarii ce dețin majoritatea absolută din capitalul social de vreme ce art.126 alin.1 din Lege stabilește că nu au drept de vot membrii Consiliului de administrație în privința luării unei hotărâri referitoare la descărcarea gestiunii lor sau orice chestiune care privește administrarea societății. În temeiul acțiunilor lor acționarii au dreptul la vot în AGA proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă, însă acest drept prevăzut de art.101 și 120 din Legea nr.31/1990 republicată trebuie interpretat prin prisma celor stipulate de art.126 și anume condițiile de cvorum și majoritate trebuie reduse proporțional cu procentul din capitalul social deținut de membrii Consiliului de administrație.
Această restricție în privința dreptului de vot s-a apreciat că a fost instituită de legiuitor pentru asigurarea formării corecte a voinței sociale, interdicția de a participa la deliberări și la luarea hotărârilor având drept consecință reducerea capitalului social care se impune să fie reprezentat pentru validitatea deliberărilor cu procentul din capitalul social deținut de acționarii cărora legea le interzice să voteze. În consecință, în speță după scăderea procentului de acțiuni deținute de membrii Consiliului de administrație rămâne un procent de 48,2 %, iar cvorumul necesar era de 24,1 %, or la ședință au fost prezenți acționarii care dețineau 30,47 % din care 27,97 % au votat favorabil luării respectivei hotărâri, fiind respectate astfel dispozițiile art.13 din Statut.
În ce privește cererea de anulare a hotărârii pentru lipsa votului secret s-a observat în dispozițiile art.130 din Legea nr.31/1990 republicată nu prevăd expres sancțiunea pentru nerespectarea acestor prevederi, situație în care este evident faptul că este vorba despre o nulitate virtuală, iar partea care o invocă trebuie să facă dovada vătămării suferite și na faptului că această vătămare poate fi înlăturată doar prin anularea actului. Reclamanții nu au menționat că este vătămarea suferită și mai mult nu au dovedit că cerința votului secret a fost încălcată câtă vreme în procesul - verbal al AGA nu se precizează că ar fi vorba de un vot deschis, astfel că prezumția respectării normelor legale nu a fost înlăturată.
Totodată, s-a apreciat că scopul edictării acestor norme a constatat în protejarea voinței acționarilor asupra cărora administratorii ar putea exercita presiuni în cazul cunoașterii opțiunii acestora, deci persoanele care ar putea justifica vreun interes pentru invocarea lipsei votului secret ar fi acționarii care au votat și nu administratorii față de care s-a aprobat luarea măsurilor respective.
Celelalte chestiuni invocate de reclamanți referitoare la faptul că pagina 16 din procesul - verbal este scrisă de o altă persoană ori că aceasta este semnată numai de 14 acționari s-au apreciat ca nerelevante în condițiile în care nu s-a contestat de către cei care au votat realitatea mențiunilor consemnate în procesul - verbal. Nici faptul că ulterior s-a luat în discuție o problemă față de care inițial s-a respins introducerea pe ordinea de zi nu s-a apreciat a fi relevant față de împrejurarea că este posibilă o atare revenire în cazul în care sunt îndeplinite condițiile legale.
În ce privește pierderea funcției de director al societății de către fostul președinte al Consiliului de administrație s-a apreciat că pierderea acestei funcții este o consecință a pierderii funcției deținute în Consiliul de administrație revocat.
S-a admis excepția invocată de intervenienta privind lipsa calității procesuale active a reclamanților și - în condițiile în care dispozițiile art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată prevăd că nu poate fi atacată de către membrii Consiliului de administrație hotărârea privind revocarea din funcție, indiferent de motivele invocate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, -, și, precum și pârâta SC SA Tg.J, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii de fond așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că în mod nelegal acțiunea a fost respinsă față de societatea pârâtă în condițiile în care aceasta a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamanților, interesul societății fiind identic cu cel al reclamanților în condițiile în care prin hotărârea atacată nu se aproba descărcarea de gestiune pe anii 2003 - 2004 dar se revoca din funcție Consiliul de administrație punându-se în pericol stabilitatea financiară a societății rămasă fără organe de conducere. Având în vedere interesele identice ale reclamanților cu cele ale societății instanța trebuia să pronunțe o hotărâre de expedient în sensul art.271 - 273 Cod pr.civilă.
În acest context se apreciază că cererea de intervenție formulată de intervenienta prin care se solicita menținerea hotărârii nelegale trebuia respinsă, aceasta neputând face acte contrare societății.
Se invocă greșita interpretare a dispozițiilor art.126 alin.1 din Legea nr.31/1990 prin aceea că prin înlăturarea de la vot a membrilor Consiliului de administrație, care dețin circa 51,8 % din capitalul social se ajunge la concluzia absurdă ca acționarii care 27,97 % din capitalul social să hotărască soarta societății.
De asemenea, se critică faptul că în mod nelegal, după ce s-a procedat la demiterea Consiliului de administrație adunarea generală nu a procedat la alegea unui nou consiliu de administrație pentru care ar fi putut vota și foștii membrii ai consiliului de administrație demis.
Se apreciază de asemenea, cu privire la modalitatea de vot, că este dovedit în cauză faptul votului deschis, însăși din recunoașterile societății pârâte, astfel că în cauză, încălcarea dispozițiilor art.130 din Legea nr.31/1990 care reglementează votul secret pentru revocarea membrilor consiliului de administrație, este evidentă.
Cât privește o eventuală vătămare a reclamanților rezultată din faptul votului deschis se apreciază că o atare vătămare este evidentă în condițiile în care adunarea nu a ales alte organe de conducere în locul celor revocate.
În apelul său, pârâta SC SA invocă nelegalitatea sentinței pronunțate de prima instanță care nu a observat prin hotărârea a cărei anulare se cerere acționarii care dețineau 30,47 % au hotărât împotriva acționarilor membrii ai Consiliului de administrație care dețineau 51,8 %.
În condițiile în care societatea pârâtă era de acord cu admiterea acțiunii reclamanților se apreciază că în mod nelegal prima instanță nu a admis acțiunea reclamanților și nu a observat că intervenind în interesul societății pârâte intervenienta nu putea decât să susțină poziția societății de admiterea acțiunii reclamanților.
S-a apreciat,de asemenea, că în mod nelegal nu s-a dat eficiență faptului că intervenienta în complicitate cu cei care au întocmit procesul - verbal al adunării au mai adăugat pagina 16 la procesul - verbal cu toate că secretarii tehnici au consemnat anterior că actul conține doar 15 pagini.
Se mai susține că în mod greșit prima instanță a apreciat că în raport de art.126 din Legea nr.31/1990 se reduce procentual condițiile de cvorum și majoritate pentru luarea hotărârilor, în cauză neputându-se reduce capitalul social cu procentul deținut de membrii Consiliului de administrație, impunându-se convocarea unei noi adunări generale în care membrii consiliului ar fi putut să delibereze asupra problemelor de pe ordinea de zi.
Prin întâmpinare, intervenienta solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru motivele arătate.
Se invocă totodată excepția inadmisibilității apelului formulat de reclamanții și - pe motiv că din moment ce acestora li s-a respins acțiunea pentru faptul că potrivit art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990, în calitate de membrii ai Consiliului de administrație, nu pot ataca hotărârea în apel, pe motive de fond ci, numai legat de inadmisibilitatea cererii examinată la fond.
De asemenea, se invocă în apel și lipsa calității procesuale active a tuturor reclamanților care nu au cerut adunării generale să consemneze în procesul - verbal că au votat contra în sensul art.132 alin.2 din lege.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
În primul rând, cu privire la motivele de ordine publică invocate de intimata se constată că sunt nefondate.
Într-adevăr, cu privire la inadmisibilitatea apelului formulat de și - pe motiv că ar fi invocat în motivare alte motive decât cele pentru care i s-a respins acțiunea la instanța de fond respectiv, pentru interdicția rezultând din textul art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990 se constată că apelul, ca o cale de atac, nu poate fi examinat sub aspectul admisibilității sale, din perspectiva motivelor de apel. Singura calitate ce trebuie îndeplinită din această perspectivă este aceea ca apelantul să facă dovada că a fost parte în procesul care pronunțat hotărârea atacată, condiție îndeplinită însă de cei doi apelanți.
În aceeași ordine de idei, participând în calitatea de parte la judecată în prima instanță, toți apelanți au dobândit calitatea de a ataca hotărârea pronunțată astfel că nici din acest punct de vedere excepția invocată de intimată nu se justifică.
Sub un alt aspect, întemeind excepțiile invocate pe interdicția prevăzută pentru administratori prin textul art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990, aceea de a ataca hotărârile adunărilor generale privitoare la revocarea lor din funcție, aceste excepții nu pot fi considerate de ordine publică, așa cum se afirmă, ci condiții de admisibilitate a însăși acțiunii în anulare, pe fondul ei, nicidecum o condiție de admisibilitate a apelului sau a lipsei calității procesuale în calea de atac a apelului.
În al doilea rând, cu privire la apelul reclamanților, se constată că este nefondat.
Într-adevăr, este neverosimilă critica privitoare la nepronunțarea unei hotărâri de expedient în cauză de vreme ce o atare solicitare nu a existat în fața primei instanțe, ea neputând fi dedusă în mod implicit din atitudinea apelantei pârâte care a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamanților.
Normele privitoare la exprimarea voinței asociaților în cadrul adunării generale, criticate de reclamanți, sunt de ordine publică astfel încât acoperirea neregularităților invocate nu este lăsată la latitudinea societății pârâte, aceasta având, eventual, posibilitatea să revoce respectiva hotărâre ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat.
Pe de altă parte, din faptul că societatea pârâtă a fost de acord cu admiterea acțiunii nu se poate spune că aceasta ar avea același interes cu al reclamanților cel puțin din perspectiva interesului imediat: reclamanții urmăresc o serie de interese personale respectiv, redobândirea funcțiilor avute în cadrul societății și împiedicarea acțiunilor în răspundere dispuse împotriva lor de adunarea generală, pe când societatea nu putea invoca astfel de interese.
Intervenienta fiind desemnată prin hotărârea judecătorească să convoace și să prezideze ședința adunării generale a asociaților din 31.01.2007 a dobândit un interes pentru a apăra desfășurarea în condiții de legalitate a adunărilor generale sub președinția sa. Cum prin respingerea cererii de anulare a hotărârilor s-a realizat, implicit, și interesul intervenientei de menținere a hotărârii atacate, în mod întemeiat prima instanță a apreciat că are un interes personal în cauză și a consemnat acest lucru prin admiterea cererii de intervenție.
Cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art.126 din Legea nr.31/1990 se constată că în mod corect prima instanță a interpretat dispozițiile acestui articol în aplicarea dispozițiilor art.112 alin.1 din lege, cu privire la condițiile constitutive și de adoptare a hotărârilor în adunările generale, atunci când a stabilit că limitele respectivelor condiții impuse de textul art.112 se reduc corespunzător în situația în cauză, aflată sub incidența art.126 din lege.
Obiectul deliberării adunării generale și, prin urmare, hotărârea adoptată nu vizează funcționarea propriu - zisă a societății adică chestiuni privitoare la utilizarea ori înstrăinarea capitalului și nici chestiuni privitoare la strategii ori metode de abordare a activității de producție a societății pentru care reclamanții, în calitate de asociați, nu ar putea fi restrânși în exercitarea drepturilor proporțional cu cota parte de proprietate din capitalul social. Hotărârea atacată vizează un domeniu mult mai restrâns respectiv, raportul de mandat dintre reclamanți și societate și care nu poate fi discutat în raport de cota parte a reclamanților din capitalul social.
Așa fiind, câtă vreme, sub acest aspect, reclamanții nu pot dovedi vreun prejudiciu rezultat din calitatea lor de administratori ai societății, criticile acestora privitoare la îngrădirea drepturilor de acționari prin textul art.126 din lege se dovedesc fără temei urmând a fi respinse.
Faptul că, după ce adunarea generală i-a demis pe reclamanți nu a numit altă administrație a societății este o chestiune de voință a societății și de oportunitate care nu poate fi cenzurată de instanță cu atât mai mult cu cât, formal, o atare hotărâre, prin care să se stabilească în sensul că se refuză numirea unei noi administrații a societății nu există, în sens material,pentru a putea fi atacată.
Cu privire la textul art.130 din legea nr.31/1990 invocat ca temei al nulității hotărârii de către reclamanți constată că rațiunea votului secret în cauză este în favoarea acționarilor societății și împotriva puterii pe care legea o prezumă în favoarea mandatarilor administratori, putere cu care ar putea influența hotărârea acționarilor considerată în acest context, partea mai slabă a raportului contractual ( de mandat comercial).
Așa fiind, câtă vreme reclamanții în calitate de administratori nu pot invoca vreo vătămare din lipsa votului secret prevăzut de textul susmenționat critica hotărârii primei instanțe pe acest motiv urmează a fi respinsă.
legate de o eventuală fraudă cu privire la întocmirea procesului - verbal al adunării generale nu au fost dovedite în cauză iar pe de altă parte, chiar dovedite, nu ar fi putut influența voința adunări generale exprimată în hotărârea atacată.
În concluzie, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică nefiind cazul schimbării ei astfel încât apelul de față se va respinge ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă reclamanții apelanți vor fi obligați să plătească intimatei interveniente suma de 3570 lei cheltuieli de judecată în apel potrivit chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepțiile privind inadmisibilitatea apelului declarat de reclamanții și - și a lipsei calității procesuale pasive a reclamanților apelanți.
Respinge apelul declarat de apelanții, -, și pârâta SC SA Tg. J împotriva Sentinței civile nr.1345/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-
Obligă apelanții să plătească intimatei suma de 3570 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.02.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./06.03.2008
Ex. -11
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
