Anulare hotarare aga Spete. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 369/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 227
Ședința din Camera de Consiliu de la 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier - -
*******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA împotriva sentinței comerciale nr.14103/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 11 și intimata pârâtă prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelanta reclamantă prin consilier juridic depune la dosar fotocopia procesului verbal de ședință aflat la fila 8 dosar de fond. La interpelarea instanței, arată că s-a solicitat anularea hotărârii nr.1/25.02.2008 și nu din 26.02.2008, cum din eroare s-a menționat, având în vedere și faptul că procesul verbal și mandatul sunt din 25.02.2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă prin consilier juridic solicită admiterea apelului pentru motivele arătate în cererea de apel. Instanța de fond a apreciat că un raport de evaluare nu ar fi fost necesar. Legea prevede că trebuie efectuat raport la cât reprezintă activele. Apelanta este de acord că în cauză competentă este Adunarea Generală însă delegarea trebuie făcută expres cu precizarea exactă a activelor. Adunarea Extraordinară a făcut o delegare generală fără mențiunea expresă a activelor. Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, anularea hotărârii din 25.02.2008, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Intimata pârâtă prin apărător solicită respingerea apelului. Astfel, în motivarea acțiunii apelanta a invocat că ordinea de zi a adunării generale nu este legal întocmită întrucât la pct.2 nu se prevăd activele. Al doilea motiv este faptul că hotărârea generală a fost redactată exact ca și mandatul acționarului majoritar. Temeiul de drept sunt dispozițiile art.15322din Legea nr.31/1990 raportat la piața de capital art.241 din Legea nr.297. La instanța de fond, intimata a precizat înscrisurile respective, a depus procesul verbal, Monitorul Oficial în care s-a publicat ordinea de zi. La pct.2 s-au precizat ce active sunt. Instanța de apel urmează să verifice apărarea apelantei prin prisma primului motiv. Al doilea motiv cu privire la mandat, acel mandat a coincis cu ordinea doi și nu împietează anularea unei hotărâri.
Celelalte două argumente referitoare la dispozițiile legii, din înscrisurile depuse se dovedește că au fost respectate dispozițiile legii și nu există motiv de nulitate. Motivarea instanței de fond pune ordine în nesiguranța motivării apelului. Este adevărat că adunarea generală trebuie să împuternicească și să delege la momentul vânzării unor active, însă reprezentantul Muntenia nu s-a opus vânzării ci doar a solicitat amânarea la un alt termen. Instanța de fond a apreciat corect iar hotărârea nu cuprinde motive de nulitate. Față de aceste aspecte, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Apelanta reclamantă prin consilier juridic, în replică, arată că reprezentantul Muntenia a votat împotrivă. În hotărâre se menționează că se aprobă vânzarea activelor aferente fermei, or sediul nu înseamnă activ, această fermă are terenuri, clădiri. Instanța de fond a încălcat dispozițiile Legii nr.31 și a legii de capital cu privire la delegarea punctuală a vânzării. Mai arată că nu a avut cunoștință de raportul de evaluare, luând cunoștință de acesta ulterior. Mandatul autorității de stat cu datele din raport a fost străin societății apelante întrucât s-a cunoscut după ce vânzare a fost efectuată.
Intimata pârâtă prin apărător arată că s-a supus aprobării adunării generale vânzare acelor active. La ferma, terenul este al statului. Problema este că instanța este învestită cu un control asupra hotărârii.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată la numărul - din 16 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA, cu sediul în B, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte de la 26 februarie 2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 26 februarie 2008 avut loc la sediul societății pârâte o adunare generală extraordinară a acționarilor, care la punctul al doilea pe ordinea de zi avea aprobarea vânzării unor active din cadrul societății, că în ordinea de zi publicată în convocatul din Monitorul Oficial al României activele au fost individualizate, în schimb în hotărârea AGEA nr.26 februarie 2008 apare o aprobare generică a vânzării sediului SC SA, respectiv a fermei.
A arătat și că la această adunare generală acționarul majoritar AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bap articipat prin reprezentant ce a avut un mandat special, prin care au fost impuse unilateral condițiile de vânzare și că hotărârea a fost redactată în strictă concordanță cu acest mandat.
Ca motive de nulitate a hotărârii AGEA de la 26 februarie 2008 reclamanta a arătat în primul rând nesocotirea dispozițiilor articolului 15322din Legea nr.31/1990 și ale articolului 241 din legea nr.297/2007 privind piața de capital, în sensul că aceste prevederi legale sunt de strictă interpretare și nu permit delegarea de competență generală pentru vânzarea de active ale societății, ceea ce înseamnă că, în cazul în care activul de înstrăinat depășește 20% din totalul activelor imobilizate, vânzarea se poate realiza doar cu aprobarea expresă a, cu individualizarea respectivului activ.
A susținut că în cauză nu există nici un raport de evaluare din care să reiasă ponderea activelor în discuție față de totalul activelor imobilizate ale societății pârâte.
A arătat că sunt îndeplinite condițiile articolului 132 din legeanr.31/1990, în sensul că reprezentantul societății reclamante a votat împotriva vânzării activelor.
Cererea este întemeiată în drept și pe dispozițiile articolului 112 și următoarele Cod procedură civilă, ca și pe dispozițiile articolului 132 din legea nr.31/1990 republicată.
La termenul din 17 noiembrie 2008, pârâta a depus întâmpinare și înscrisuri, prin care s-a apărat față de cererea de chemare în judecată, solicitând respingerea acesteia ca netemeinică.
Prin sentința comercială nr. 14103 din 18 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că din analiza conținutului convocatorului și al hotărârii atacate rezultă cu claritate ce s-a hotărât în adunarea generală extraordinară a acționarilor și că activele ce s-a hotărât a fi vândute pot fi ușor individualizate, eventualele neclarități neconstituind motiv de nulitate a hotărârii.
Privitor la nerespectarea dispozițiilor articolului 15322din legea nr.31/1990 și ale articolului 241 alineatele 1 și 3 din legea nr.297/2004, prima instanță a reținut că aceste prevederi legale interzic vânzarea activelor societății fără aprobarea adunării generale ordinare, respectiv extraordinare (în funcție de ponderea valorii acestor active în totalul activelor imobilizate ale societății), dar că aceste dispozițiilor nu împiedică adunarea generală extraordinară să ia hotărâri specifice adunării generale ordinare, conform principiului general potrivit cu care cel ce poate mai mult, poate și mai puțin. Prin prisma acestor argumente, a apreciat ca lipsit de relevanță un raport de evaluare asupra imobilelor înstrăinate, care s-ar fi impus doar pentru cenzurarea oportunității măsurii, aceasta din urmă neputând, însă, forma obiectul acțiunii în anulare.
Prima instanță a apreciat și că existența unui mandat expres al reprezentantului unui acționar și respectarea acestui mandat nu constituie motiv de nulitate decât dacă actul adoptat a fost nelegal, ceea ce nu este cazul în speță.
Tribunalul a înlăturat susținerea reclamantei despre nulitatea hotărârii în raport de împrejurarea că împuternicirea de a vinde a fost acordată altor persoane decât organele de conducere executivă, întrucât aceste din urmă organe efectuează toate acele activități care nu au fost date prin hotărârea adunării generale în competența altor persoane, aceste organe neavând o competență de la care nu se poate deroga, iar a admite astfel reprezintă a recunoaște o anumită independență a organelor de conducere executivă, mai mare decât cea permisă de lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 10 februarie 2009 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului a fost trecut în revistă conținutul punctului al doilea din hotărârea din 25 februarie 2006 și s-a susținut că instanța de fond a recunoscut implicit în considerentele hotărârii că activele nu au fost individualizate, ci că acestea sunt ușor de individualizat.
A fost criticată hotărârea primei instanțe și pentru că este fundamentată pe principiul cine poate mai mult, poate și mai puțin, apelanta - reclamantă susținând că în realitate s-a intenționat masacarea unei delegări nelegale de competență către consiliul de administrație. A invocat neînțelegerea de către instanța de fond a cauzei dedusă judecății atât în raport de acest principiu aplicat, cât și în raport de considerentele relative la cenzurarea oportunității vânzării, apelanta reclamantă susținând că au fost aduse argumente străine de natura cauzei.
A criticat hotărârea de fond și pentru utilizarea termenului de "asociat" în cazul unei societăți comerciale pe acțiuni, ca și pentru definiția dată organelor de conducere executivă, definiție care sprijină aplicabilitatea prevederilor din legea nr.31/1990 referitoare la conducerea și reprezentarea unei societăți pe acțiuni și care anulează în tot valoarea juridică a mandatului acordat de consiliului de administrație, instituind principiul conducerii unei societăți prin mandate speciale. A apreciat ca periculoasă o astfel de interpretare față de siguranța circuitul civil și față de asigurarea unui echilibru în raporturile societare.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Prima critică, relativă la considerentele în care instanța de fond recunoaște implicit nedeterminarea activelor supuse înstrăinării, este neîntemeiată. Se cuvine a sublinia, ca argument incident în legătură cu toate criticile formulate, că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare are a verifica, potrivit dispozițiilor articolului 132 din legea nr.31/1990,conformitatea hotărârii cu legea și cu actul constitutiv.
În cadrul primului motiv de nulitate invocat în cererea introductivă de instanță, apelanta - reclamantă a susținut că activele supuse înstrăinării au fost individualizate în convocatorul publicat în Monitorul Oficial al României, indicate generic în hotărârea atacată. Consecința acestei situații este -apreciază Curtea - că toți acționarii societății intimate interesați participa la adunarea generală în discuție (care, potrivit precizărilor făcute de apelanta - reclamantă la solicitarea Curții la 30 aprilie 2009, avut loc la 25 februarie 2008, nu la 26 februarie 2008 - a se vedea practicaua prezentei decizii), au avut reprezentarea exactă a obiectului vânzării și au putut vota în cunoștință de cauză.
Din acest punct de vedere, imprecizia determinării activelor în hotărârea nu constituie motiv de anulare a acestei hotărâri, cu atât mai puțin cu cât prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 353 din 15 mai 2008s-a vândut exact ceea ce s-a decis în această adunare generală extraordinară din 2 5 februarie 2008( a se vedea în mod special încheierea de autentificare aflată la fila 26 dosarului de apel, în care se face trimitere expresă la mandatul acordat reprezentantului SC SA conform hotărârii AGEA nr.1 din 25 februarie 2008). Raportat la acest contract, depus în cadrul probei cu înscrisuri, apelanta-reclamantă nu a mai susținut nici un moment că, urmare a pretinsei imprecizii din hotărârea contestată, la 15 mai 2008 s-a vândut altceva decât s-a hotărât la 25 februarie 2008 subsecvent convocării făcută prin Monitorul Oficial al României.
Ca atare, și dacă, in extremis, s-ar fi acceptat ideea unei nulități relative în raport de această imprecizie, lipsa oricărei vătămări în raport de obiectul amplu detaliat al vânzării încheiate în formă autentică face ca și cea mai formală critică să fie apreciată ca neîntemeiată.
Este neîntemeiată și a fost înlăturată critica relativă la neînțelegerea de către instanța de fond a specificului cauzei. Așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, judecătorul fondului a făcut trimitere la dispozițiile legale pretins nesocotite și indicate chiar de apelanta-reclamantă, respectiv la articolul 15322din legea nr. 31/1990 și la articolul 241 alineatele 1 și 3 din legea nr.297/2004, trăgând concluzia logică și fără echivoc că organele de conducere executivă ale societății pe acțiuni (consiliu de administrație, administratori, directori) pot încheia acte juridice în numele și pentru societate numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor.
Judecătorul fondului, plecând de la situația specifică acestei cauze, a apreciat în mod corect că, atâta vreme cât aprobarea de înstrăinare de active a fost dată de adunarea generală extraordinară a acționarilor, este indiferentă valoarea activelor supuse înstrăinării față de totalul activelor imobilizate, întrucât adunarea generală extraordinară este organul deliberativ suprem la nivelul societății pe acțiuni, astfel că poate lua și măsuri ce ar cădea în competența adunării generale ordinare, conform principiului de drept cine poate mai mult, poate și mai puțin (qui potior plus, potior minus). De asemenea, prin prisma acestor argumente, Curtea constată că în mod legal s-a apreciat de către judecătorul fondului asupra lipsei de relevanță a unui raport de evaluare a activelor de înstrăinat, câtă vreme decizia a fost la latitudinea organului deliberativ suprem în societatea pe acțiuni.
Cea de a doua critică este neîntemeiată și în raport de considerentele primei instanțe relative la oportunitate. Așa cum s-a arătat în debutul considerentelor prezentei decizii și cum a apreciat întemeiat și judecătorul fondului, în cadrul acțiunii în anulare nu se pot cenzura motive de oportunitate a măsurii adoptate, judecătorul fondului reținând în mod just că prin efectuarea unui raport de evaluare s-ar fi putut aduce în discuție doar considerente de oportunitate a măsurii vânzării de active.
Critica fondată pe utilizarea de către instanța de fond a termenului de "asociat" în referire la o societate pe acțiuni este neîntemeiată, pe de o parte pentru că termenul de "asociat" nu este impropriu câtă vreme a fost folosit cu semnificația sa generică, departe în contractul de societate, iar pe de altă parte întrucât utilizarea acestui termen nu a contribuit în nici un fel la pronunțarea soluției criticate prin prezentul apel.
Aceste din urmă considerentele, relative la lipsa de aport la pronunțarea soluției, sunt avute în vedere și în legătură cu critica făcută de apelanta - reclamantă definiției pe care prima instanță a dat-o organelor de conducere executivă ale societății comerciale.
În raport de conținutul hotărârii din 25 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României - Partea a IV a nr. 4812 din 29 august 2008 (fila 10 dosarului de fond), Curtea apreciază ca nefondate criticile relative la nelegala delegare de atribuții, câtă vreme persoana delegată a fost împuternicită "cu semnarea și înaintarea tuturor actelor necesare înregistrării la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI". În plus, nu s-a dovedit că actele încheiate de împuternicit în baza acestei hotărâri AGEA ar fi depășit limitele mandatului sau ar fi contravenit acestuia, împuternicirea fiind valabilă câtă vreme s-a dat prin hotărârea, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 15322din legea nr.31/1990 și ale articolului 241 alineat 1 și 3 din legea nr.297/2004.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că hotărârea a fost pronunțată în baza unei situații de fapt concret stabilită și cu aplicarea justă a dispozițiilor legale incidente, invocate în precedent, de aceea, în conformitate cu dispozițiile articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimata - pârâtă își rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA, cu sediul în B, nr. 16 sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.14103/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B,- sector 1.
Ia act că intimata își rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
28.05.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
