Anulare hotarare aga Spete. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 23
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare apelul formulat de pârâta - SRL -, împotriva Sentinței comerciale nr. 288 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, privind și pe pârâta intimată - SRL, având ca obiect acțiune în anulare - anulare contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei apelante - SRL -Ciceului, avocat - de la Baroul Bistrița -N, cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrat cu 836 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 2,5 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentantul apelantei arată că nu are alte cereri sau probe solicitând cuvântul în fond.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante - SRL -Ciceului solicită admiterea apelului, modificarea sentinței comerciale atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca fiind nefondată, considerând că instanța fondului a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 197 alin. 3 coroborat cu art. 76 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, legea societăților comerciale referitor la mandat, respectiv a apreciat că vânzarea halei nu ar reprezenta un act comercial cu caracter urgent și a cărei neîndeplinire ar fi cauzat societății o pagubă mare. În susținerea apelului arată că vânzarea halei s-a făcut printr-un act real, serios, la preț de piață, într-o situație urgentă și gravă, respectiv pentru restituirea creditului de 15.000 Euro contractat de la Banca România SA, contract de credit cu termen scadent la 6 februarie 2006 - fila 28-30 din dosar dosarul nr- al Judecătoriei Beclean. Susține oral motivele de apel arătând că din înscrisurile depuse, respectiv din raporturile administratorului aflate la fila 24-27 din același dosar reiese că asociatul și administratorul reclamant nu se implica în activitatea de conducere a societății și nici în activitatea de producție nesemnând acte, cu precizarea că creditul fusese garantat și de mama asociatului, art. VI. din contractul de credit lit. a) - fila 29 din dosarul judecătoriei. Mai arată că aceste bunuri, în speță hala și birourile în nici un caz nu erau bunuri a căror vânzare să fi făcut imposibilă continuarea activității și solicită acordarea cheltuielilor de judecată justificate la dosar.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 288 din data de 29 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, s-a dmis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților - prin administrator, și și în consecință, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 14 din 10.01.2006, încheiat între vânzătoarea, prin administrator și cumpărătoarea și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, prin restituirea prestațiilor reciproce.
În final, a fost obligată pârâta -Ciceului să plătească reclamantului suma de 1.984 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 10.01.2006 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 14 între, în calitatea de vânzător, și, în calitate de cumpărător, obiectul contractului fiind vânzarea unor mijloace fixe: hală industrială, sediu birouri și vestiar, post transformare cu prețul de 300.000.000 lei rol inclusiv TVA-ul aferent. Pentru societatea vânzătoare contractul a fost semnat de dir., asociat alături de reclamant la.
Din ansamblul materialului probator administrat, instanța de fond a reținut, în esență, că această operațiune comercială a fost efectuată de către pârâta prin administratorul, fără a avea consimțământul reclamantului care este de asemenea administrator și reprezentant al societății, cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 10 din actul constituit actualizat al, potrivit căruia administrarea societății se face de către cei doi asociați și, administratorii lucrează împreună și iau decizii în unanimitate.
care într-o operațiune determinată are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau deciziei privind această operație.
care contravine prevederilor aliniatului precedent este răspunzător de daunele cauzate societății.
Prin prisma acestor considerente și dispoziții ale actului constitutiv ale societății comerciale, instanța de fond a respins apărările formulate de către asociatul în sensul că el credita în mod obișnuit și permanent societatea cu sume de bani pentru ca această să poate funcționa, sume înscrise în actele contabile și că în prezenta aceasta datorează sume substanțiale. Aceste afirmații, chiar dacă ar fi reale, nu pot justifica efectuarea de operațiuni comerciale de natura vânzării unor bunuri materiale substanțiale din patrimoniul societății fără acordul expres al celuilalt asociat în disprețul prevederilor actului constitutiv precum și ale dispozițiile art. 76 din Legea nr. 31/1990 rep. privind societățile comerciale, potrivit cărui text, dacă actul constitutiv dispune că administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate în caz de divergențe între administrator, vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Prin probatoriul ce s-a administrat, inclusiv interogatoriul luat reclamantului, depozițiile martorilor și respectiv G sau extrasele de cont bancar, pârâta a solicitat a se constata că în speță sunt aplicabile disp. art. 76 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărui text, pentru cauze urgente a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societății, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalți care se găsesc în imposibilitate chiar momentană de a lua parte la administrație.
Întreg probatoriul, a apreciat instanța de fond, nu confirmat o asemenea ipoteză, aceea de a se lua o decizie de către un singur administrator cum este cazul în prezenta speță, deoarece reclamantul lipsea doar periodic din cadrul societății, el participa la activitatea de administrare curentă a acestuia, chiar dacă nu semna actele contabile și de administrare în condițiile în care nu cunoștea bine limba română. Dar nu poate fi în nici un caz admisă ipoteza că încheierea unui contract de vânzare-cumpărare privind bunuri de o asemenea valoare și anume o hală industrială, sediul birourilor și vestiarul precum și un post de transformare, practic toate bunurile de valoare ale societății comerciale, contract încheiat practic în primele zile lucrătoare ale anului 2006 când reclamantul era plecat în țara de origine, reprezintă un act comercial urgent în sensul disp. art. 76 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. și a cărui neîndeplinire ar fi cauzat societății o pagubă mare,așa cum prevăd dispozițiile mai sus arătate.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că acest contract de vânzare-cumpărare semnat de către asociatul și administratorul cu pârâta a fost încheiat în disprețul dispozițiilor actului constitutiv al societății înscrise în art. 10 precum și ale disp. art. 76, 78 și 80 din Legea nr. 31/1990 rep. privind societățile comerciale, temeiuri în baza cărora instanța a admis acțiunea introductivă ulterior precizată, a dispus anularea contractului de ânzare-cumpărare nr. 14 din 10.01.2006, încheiat între vânzătoarea și cumpărătoarea și a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, prin restituirea prestațiilor reciproce.
In temeiul art. 274.pr.civ, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1.984 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pârâta - prin administrator, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată, întemeiat pe prev. art. 312 alin. 1 și 2 și art. 3041.pr.civ. cu cheltuieli de judecată
În motivare, pârâta a arătat că hotărârea recurată este nelegală prin prisma disp. art. 304 alin. 1 pct. 9.pr.civ. respectiv hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a disp. art. 197 alin. 3 coroborat cu art. 76 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, prima instanță apreciind greșit că vânzarea halei nu a reprezentat un act comercial urgent și a cărei neîndeplinire ar fi cauzat societății o pagubă mare.
Astfel, a menționat pârâta, vânzarea halei s-a făcut printr-un act real, serios, la preț de piață, hala fiind construită din tablă pe un schelet de lemn, vânzarea fiind determinată de o situație urgentă și gravă determinată de necesitarea restituirii unui credit către Banca România - Sucursala B, fără ca societatea sau reclamantul să fie prejudiciați financiari, prețul fiind depus la bancă pentru acoperirea creditului.
Pe de altă parte, a precizat pârâta, urgența și gravitatea situației erau determinate și de faptul că societatea avea rate și dobânzi restante scadente în luna februarie 2006 față de Banca, societatea nu desfășura activitate comercială, asociatul și administratorul-reclamant nu se implica în activitatea de conducere a societății și nici în activitatea de producție, iar creditul societății pârâte a fost garantat, printre altele și de mama asociatului cu o ipotecă asupra casei sale.
Referitor la administratorul-reclamant, pârâta a relevat că acesta este cetățean belgian, lipsea perioade lungi din România și neavând cunoștințele necesare, respectiv nu cunoștea limba și legile române, nu se implica în administrarea și conducerea societății. În aceste condiții, în mod obișnuit asociatul și administratorul îndeplinea singur operațiunile comerciale și financiar-contabile ale societății, inclusiv toate actele și documentele societății.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ. art. 197 alin. 3 coroborat cu art. 76 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Reclamantul a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului declarat de pârâtă prin administrator și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către prima instanță, deoarece încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost făcută cu încălcarea disp. art. 10 din actului constitutiv al, potrivit căruia administrarea societății se face de către cei doi asociați - și precum și a prev. art. 76, 78 și 80 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Pârâta - SRL a vândut potrivit contractului de vânzare cumpărare nr 14 din 10.01.2006 către pârâta - SRL mijloace fixe (hala industriala si post de transformare) pentru prețul de 30.000 lei. Pârâta - SRL a fost reprezentată de către administratorul.
Anterior pârâta - SRL a încheiat cu BANCA COMERCIALĂ BANK ROMANIA SA contract linie de credit nr 13 din 03.02.2005 prin care pârâta a împrumutat suma de 15.000 euro pe o perioadă de 12 luni, scadența împrumutului fiind stabilită la 06.02.2006. Contractul a fost semnat atât de cât și de reclamantul -, ambii în calitate de administratori. Cu aceeași s-a încheiat și contractul de garanție imobiliară nr 330/03.02.2005 prin care mama administratorului a garantat împrumutul acordat pârâtei - SRL.
Anterior - la 25.11.2004, pârâta - SRL a împrumutat suma de 5.000 euro pe o perioadă de 1 an, potrivit contractului de împrumut din 25.11.2004, semnat de către reclamant în calitate de administrator. Potrivit acestui contract la data de 10.01.2006 administratorul a restituit suma de 5.000 euro.
De asemenea potrivit foilor de vărsământ și extrasului de cont depuse, administratorul a restituit către BANCA COMERCIALĂ BANK ROMANIA SA suma de 7.500 euro în data de 10.01.2006 și suma de 7.500 de euro în data de 17.01.2006.
Potrivit actului constitutiv și certificatului emis de ORC de pe langa Tribunalul BNa tât reclamantul cât și numitul au calitatea de administratori ai pârâtei - SRL, iar potrivit art 10 din actul constitutiv cei doi administratori i-au decizii cu unanimitate.
Potrivit art. 76 alin 2 din Legea nr 31/1990 pentru actele urgente, a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate decide un singur administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie.
Din probatoriul administrat nu rezultă că am fi îm prezența unui caz de nulitate a contractului (fie că ar fi vorba despre un caz de nulitate relativă sau de unul de nulitate absolută). Prin acțiunea precizată s-a solicitat anularea contractului potrivit art 961 cod civil, text de lege care se referă expres la nulitatea relativă în cazul viciilor de consimțământ.
Din întregul probatoriul rezultă că administratorul a încheiat cu bună credință contractul de vânzare cumpărare nr 14 din 10.01.2006, cauza juridică fiind una licită, dată la care a restituit împrumuturile contractate de către pârâta - SRL, astfel că actul are un caracter urgent, putându-se cauza o pagubă însemnată societății în cazul neîncheierii acestuia și consecutiv restituirii sumelor împrumutate, fiind îndeplinite condițiile cerute de art 76 alin 2 din Legea nr 31/1990. Eventualele pagube cauzate în acest fel societății ar fi putut fi recuperate potrivit art 72 din Legea nr 31/1990.
În ce privește existența unui viciu de consimțământ - curtea nu observă existența unui asemenea viciu, dar observă că formularea unei acțiuni în anularea contractului în temeiul art 961 cod civil este beneficiul exclusiv al celeilalte părți contractante care ar putea invoca vicii de consimțământ.
În realitate reclamantul invocă cauza ilicită - respectiv încălcarea art 10 din actul constitutiv (asimilând actul constitutiv unei norme legale imperative). Cauza împreună cu consimțământul formează voința juridică. Altfel spus cauza răspunde la întrebarea de ce s-a încheiat contractul. Ce a urmărit pârâta - SRL prin încheierea contractului. A urmărit eludarea unor norme legale obligatorii sau - raportat la depășirea scadenței împrumuturilor contractate, a înțeles să înstrăineze o parte a patrimoniului social pentru a achita datoriilor care grevau același patrimoniu. În mod cert o plată voluntară a unei datorii presupune costuri mai reduse decât o plată silită, astfel că și din această perspectivă - apreciind că - SRL avea obligația de a restitui sumele împrumutate, prin operațiunea contestată s-a prevenit demararea unor proceduri de obligare a pârâtei la plata sumelor datorate. Exercitarea cu bună credință a drepturilor și îndeplinirea obligațiilor asumate față de terți creditori (prin restituirea sumelor împrumutate) - nu poate constitui motiv de nulitate a contractului.
Pentru aceste considerente curtea va dmite apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr. 288 din 29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o va schimba în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților - și SRL.
Va obliga pe reclamantul la plata, în favoarea apelantei-pârâte -, a sumei de 1.861 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr. 288 din 29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o schimbă în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților - și SRL.
Obligă pe reclamantul la plata, în favoarea apelantei-pârâte -, a sumei de 1.861 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - -
Red.
Dact./6 ex./
Jud.fond: I
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei
