Anulare hotarare aga Spete. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ nr. 234/2008

Ședința publică de la 9 decembrie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

JUDECĂTOR 2: Simona Hajjar AL -

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de către pârâtele - - și - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1627/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în contradictoriu cu reclamanta - -, intervenientă în nume propriu fiind - SRL, intervenienții în favoarea pârâtelor și și având ca obiect acțiune pauliană.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul formulat este legal timbrat cu 32 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, amânat pronunțarea pentru data de 26 noiembrie 2008, apoi pentru data de 3 decembrie 2008, iar ulterior pentru data de 9 decembrie 2008, încheierile de ședință fiind parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Deliberând asupra apelului declarat, reține:

Prin sentința civilă 1627 din 30.06.2008 pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii introductive.

S-a respins ca neîntemeiată excepțiile lipsei de interes a acțiunii reclamantei și a cererii de intervenție în interes propriu.

S-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității cererii principale și a cererii de intervenție în interes propriu.

S-a admis în parte acțiunea reclamantei - -, împotriva pârâtelor - - și - SRL.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, formulată de către intervenienta - SRL, în contradictoriu cu aceleași pârâte.

A fost anulată hotărârea AGEA nr. 1/15 februarie 2007 pârâtei - - prin care aceasta a hotărât să intre în calitate de asociat al pârâtei - SRL C-N cu imobilele înscrise în CF nr. 2535 și CF nr. 2537.

A fost anulată hotărârea AGEA nr. 2/18 aprilie 2007 pârâtei - SRL C-N prin care aceasta a hotărât să o coopteze în calitate de asociat pe pârâta - -.

Au fost anulate actele modificatoare ale actelor constitutive ale pârâtei - SRL C-N, autentificate cu nr. 1982/15 iulie 2007 de către notar Public.

A fost anulată hotărârea AGA nr. 1/25 mai 2007 pârâtei - SRL C-N având ca obiect aprobarea cesiunii părților sociale ale asociatei - -, asociaților și.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, să achite reclamantei suma de 1.675 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că operațiunile invocate de către reclamantă și de către intervenienta în interes propriu în sensul înstrăinării unor imobile înscrise CF nr. 2535 și CF nr. 2537, din patrimoniul pârâtei - - în patrimoniul pârâtei - SRL, prin aducerea lor ca și aport la capitalul social al acesteia din urmă, care la rândul ei le-a înstrăinat unor persoane fizice, nu au fost contestate. au fost și datoriile pe care pârâta - - le are față de reclamantă și intervenienta. Aceste acte au fost cuprinse în hotărârea AGEA nr. 1/15 februarie 2007 pârâtei - - prin care aceasta a hotărât să intre în calitate de asociat al pârâtei - SRL C-N cu imobilele înscrise în CF nr. 2535 și CF nr. 2537, hotărârea AGEA nr. 2/18 aprilie 2007 pârâtei - SRL C-N prin care aceasta a hotărât să o coopteze în calitate de asociat pe pârâta - -, actele modificatoare ale actelor constitutive ale pârâtei - SRL C-N, autentificate cu nr. 1982/15 iulie 2007 de către notar public și hotărârea AGA nr. 1/25 mai 2007 pârâtei - SRL C-N având ca obiect aprobarea cesiunii părților sociale ale asociatei - -, asociaților și (filele 22-24, 119-127).

În primul rând, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii introductive, aceasta fiind semnată și însușită de către administratorul său,.

Au fost respinse ca neîntemeiate și excepțiile lipsei de interes ale acțiunii și cererii de intervenție, fiind evident că acei creditori care consideră că o societate comercială cu care se află în raporturi contractuale își micșorează patrimoniul pentru a nu putea fi urmărită pentru plata datoriilor au dreptul conferit de art. 974, 975.civ. să atace actele încheiate în frauda lor.

Atât cererea principală, cât și cea de intervenție în interes propriu sunt admisibile, art. 61 și 62 din Legea nr. 31/1990, prevăzând o modalitate specială de atacare a hotărârilor modificatoare a actului constitutiv, ce nu acoperă toate situațiile ce pot interveni în practică. În speță nu se dorește doar atacarea doar a actelor modificatoare a celor constitutive, ci și a însăși hotărârilor AGA. Pentru o mai bună și rapidă administrare a justiției, așa cum au procedat reclamanta și intervenienta, toate aceste solicitări e mai bine să fie formulate deodată. De asemenea, nici faptul introducerii unei alte acțiuni cu obiect identic sau asemănător cu al acestei cereri nu este motiv pentru respingerea cererii ca inadmisibilă, neexistând un text de lege pentru a proceda astfel, putându-se pune cel mult chestiunea litispendenței.

Conform art. 974, 975.civ. acțiunea reclamantelor a fost admisă în parte, urmând ca toate actele încheiate de către pârâte și prin care pârâta - - a încercat să-și micșoreze patrimoniul pentru a nu putea fi urmărită de către creditori să fie anulate.

Astfel au fost anulate hotărârea AGEA nr. 1/15 februarie 2007 pârâtei - -, prin care aceasta a hotărât să intre în calitate de asociat al pârâtei - SRL C-N cu imobilele înscrise în CF nr. 2535 și CF nr. 2537, hotărârea AGEA nr. 2/18 aprilie 2007 pârâtei - SRL C-N prin care aceasta a hotărât să o coopteze în calitate de asociat pe pârâta - -, actele modificatoare ale actelor constitutive ale pârâtei - SRL C-N, autentificate cu nr. 1982/15 iulie 2007 de către notar public, hotărârea AGA nr. 1/25 mai 2007 pârâtei - SRL C-N având ca obiect aprobarea cesiunii părților sociale ale asociatei - -, asociaților și.

Apărările pârâtelor formulate pe fond, cum că ar avea în continuare suficiente bunuri pentru a putea fi urmărite silit nu au putut fi acceptate. Nu debitorii hotărăsc ce bunuri să poată fi urmărite silit de către creditori în vederea recuperării creanțelor lor, aceștia fiind singurii îndreptățiți ce anume doresc să execute silit. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtelor, atunci acestea vor putea să înstrăineze aproape tot patrimoniul lor, până la concurența datoriilor pe care le au, lucru evident inadmisibil. Datoriile produc, în general dobânzi și penalități de întârziere, mai ales în materie comercială, cheltuielile cu executarea pot fi la rândul lor destul de însemnate, existând și riscul apariției altor creditori ce ar putea pretinde creanțe destul de însemnate la rândul lor, ceea ce ar face ca ultimele bunuri rămase să fie neîndestulătoare pentru satisfacerea tuturor. Unele bunuri sunt mai ușor de urmărit, mai ușor vandabile, mai valoroase, ceea ce dă dreptul creditorilor să atace orice act de micșorare a patrimoniului debitorilor lor, legea necerând ca o condiție pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni, inexistența altor bunuri ce ar putea fi urmărite. De altfel, pârâta - - a mai înstrăinat și alte bunuri, dorind în continuare să vândă și chiar să divizeze societatea.

Din modul cum au procedat pârâtele, acceptarea pârâtei - - ca și asociat în cadrul - SRL, aducând ca aport în natură imobile valoroase ce îi aparțineau inițial și apoi micșorarea patrimoniului acestei a doua societăți prin înstrăinarea acelor imobile unor persoane fizice ce sunt de fapt fiii acționarului principal și administratorul debitoarei ( și ), este evidentă intenția de încercare de fraudare a intereselor creditorilor.

Urmând a cădea în pretenții, în temeiul art. 274.pr.civ. pârâtele au fost obligate la plata, în solidar către reclamantă a sumei de 1.675 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, cheltuieli de transport și cu cazarea pe parcursul procesului.

Intervenienta deși a cerut la rândul său acordarea cheltuielilor de judecată, nu a dovedit că ar fi făcut astfel de cheltuieli.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele - - și - -, solicitându-se hotărârii în sensul respingerii acțiunii introductive.

În motivare, s-a relevat că greșit reține instanța de fond că este admisibilă acțiunea revocatorie prevăzută de art. 975 Cod civil, pe baza căreia se dispune anularea hotărârii AGEA, motivând că dispozițiile art. 61 și 62 din prevăd o modalitate specială de atacare a hotărârii modificatoare a actului constitutiv, ce nu acoperă "toate situațiile ce pot interveni în practică".

Reținând cele de mai sus, instanța de fond a adăugat la lege și a încălcat dispozițiile imperative ale art. 132 din nr. 31/1991, care prevede că hotărârile adunărilor generale sau a actului constitutiv pot fi atacate în justiție numai de către acționari.

Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la încheierea și modificarea actului constitutiv potrivit art. 61 și 62, au la îndemână opoziția prin care se solicită instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat.

Mai mult, soluționând cererea de anulare a AGEA instanța a încălcat și dispoziții imperative ale art. 132 pct. 9 din care prevăd că cererea în anulare a hotărârii asociaților se judecă în cameră de consiliu, prevedere înserată și în dispozițiile arte 62 alin. 2 din, referitoare la judecarea opoziției.

Instanța de fond reține în motivarea hotărârii o stare de fapt greșită. Astfel, se arată că pârâta nu contestă datoria.

Reținerea este neconformă cu realitatea, pentru că pârâta a susținut constant că datoria a fost plătită în întregime, motiv pentru care, creditoarei, prin notificarea depusă la dosar, i-a fost revocată calitatea de comisionar, derivând din contractul de mandat - comision nr. 40/2003.

Din moment ce contractul de mandat a fost revocat, reclamanta nu mai are calitatea de aor eprezenta pe mandanta creditoare, prin emiterea de către aceasta a unei alte notificări, fără să încheie un nou contract și chiar dacă acest lucru s-ar fi realizat, nu a fost adus la cunoștința societății pârâte.

De asemenea, se invocă ca motiv de nulitate faptul că a fost anulat actul constitutiv fără să fie chemați în proces toți asociații persoane fizice care au convenit la încheierea acestuia.

Se mai arată că atât susținerile intimatelor, cât și sentința instanței de fond sunt netemeinice și nelegale, întrucât instanța de fond pe de o parte nu a verificat dacă creanța societăților este certă, lichidă și exigibilă, dacă este executabilă și dacă prin hotărârile a căror desființare se solicită s-a cauzat pretinșilor creditori vreun prejudiciu, iar pe de altă parte dacă acțiunea revocatorie este admisibilă la data introducerii, raportat la solvabilitatea societății - -.

Una din condițiile acțiunii pauliene o reprezintă existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile, iar raportat la acest aspect pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a intimatei, reanța pretinsă nefiind certă, lichidă și exigibilă.

Cele patru file CEC ce au fost puse în executare de către reclamantă nu au fost emise pentru plata bunurilor livrate de către o terță parte, ci doar pentru garantarea plății, în favoarea comisionarului vânzătorului - și anume către societatea - din B, conform contractului de comision nr. 40/2003. Aceasta din urmă, trebuia să depună spre executare filele CEC primite numai în situația în care societatea nu ar fi achitat porumbul importat, în condițiile contractuale.

Se mai subliniază că, prin notificarea din data de 23.11.2006 transmisă de Germania către intimată, societatea germană a revocat contractul de comision din 2003 și a interzis intimatei inițierea, continuarea sau finalizarea oricărei proceduri de executare silită a societății, în baza filelor de CEC emise în temeiul contractului nr. 002/14.01.2004 (anexă). Această notificare este o dovadă în plus a faptului ca - - nu a avut niciodată calitatea de creditor al societății - -, neputându-se prevala de Contractul de comision pentru a justifica demersurile abuzive și nelegale.

Cu atât mai mult, - a dat in judecată - - acțiune înregistrată la Tribunalul București sub nr-, prin care solicită ca instanța să constate calitatea de creditor al subscrisei a -.

Practic, aceasta acțiune este o dovada în plus a relațiilor tensionate dintre societatea cu care pârâta avea relații comerciale directe izvorâte dintr-un contract și intimata - -, precum și o dovada a faptului ca intimata nu a avut niciodată calitatea de creditor al - -. Astfel cum s-a mai arătat pârâta nu a avut vreun raport comercial cu intimata, iar CEC-urile emise au fost doar o garanție a plății.

Mai mult, din dezbateri a reieșit faptul că nu a existat nici o cesiune de creanță între Germania si intimata - astfel încât sa și justifice vreun drept de creanță împotriva apelantei - -, drept care sa le confere calitatea procesuala activa.

Susținerile intimatei în sensul ca - - ar fi practic societatea Germania, întrucât aceasta ar fi acționar în cea din urma societate sunt nereale si nefondate. Daca ar fi reale susținerile acesteia, atunci se impune întrebarea de ce creditorul a revocat mandatul acordat intimatei și cum se justifica existenta acțiunii la care s-a făcut referire mai sus aflată pe rolul Tribunalului București.

Apoi, se arată că, în ceea ce privește dosarele execuționale nr. 129/2004, 154/2004 și 155/2004, executarea a fost finalizată, iar suma pentru care a fost emisă fila CEC care a stat la baza întocmirii dosarului execuțional nr. 52/2006 a fost achitată direct societății Germania în cursul anului 2004, respectiv cuantumul de 179.997,21 USD, echivalentul a 5.963.900.179 ROL la cursul BNR din ziua plății, aspecte necontestate de către intimata-reclamantă.

Având în vedere cele de mai sus, toate sumele pentru care au fost emise CEC-urile amintite au fost achitate, cu atât mai mult, ipoteca către AVAS înscrisă în CF în sumă de 200.000 RON ( 2.000.000.000 ROL) a fost achitată de societatea -.

O altă apărare invocată în sprijinul excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și intervenientei, astfel cum aceasta a fost susținută pe parcursul dezbaterilor și reiterată prin concluziile scrise, se referă la faptul că, in dosarele execuționale acvirate la prezentul dosar, reiese în mod cert faptul că executarea silită efectuată de către executorul judecătoresc este perimată și prin urmare termenul general de prescripție a dreptului de creanță s-a împlinit înainte de introducerea acțiunii introductive.

Deoarece de la data emiterii titlurilor executorii până în prezent au trecut mai mult 4 ani, dreptul de creanță este prescris, depunerea cererii de executare, care s-a perimat nefiind susceptibilă de a întrerupe prescripția.

Se mai invocă apoi că n toate dosarele execuționale s-a întocmit la data de 04.02.2006 un proces verbal de conexare prin care executorul judecătoresc, în mod contrar dispozițiilor art. 373 indice 4 proc. civ. procedează la conexarea dosarului execuțional nr. 52/2006 al - - și dosarelor execuționale nr. 51/2006, 104/2005, 106/2005 și 107/2005 ale - SRL la dosarul 51/2006.

Conform prevederile legale, dosarele execuționale nu puteau fi conexate decât de instanța judecătorească și nicidecum de către executorul judecătoresc.

Mai mult printre aceste dosare conexate nu se menționează dosarul nr. 154/2004 a intimatei - - ceea ce atestă faptul că executarea în acest dosar era finalizată, dar cu toate acestea, intimata susține cu rea credință neachitarea creanței din acest dosar.

Prin apelul declarat, se mai antamează chestiuni legate de cerința insolvabilității pârâtei dintr-o acțiune pauliană și a existenței unui prejudiciu creat în dauna creditorului, relevându-se că - - nu a fost și nu este în stare de insolvabilitate, având in patrimoniu mai multe imobile, iar capitalul social este format din aport in natura in cuantum de 3.266.340,5 lei.

Mai mult, în conformitate cu prevederile legale, prejudiciul constă în faptul că, prin acel act atacat debitorul și-a provocat o stare de insolvabilitate sau și-a agravat insolvabilitatea existentă.

Așa cum s-a arătat mai sus, și având în vedere că la data la care intimata a introdus acțiunea pauliană, presupusa creanța nu exista (creanța fiind stinsă prin plată, iar executările silite începute fiind perimate și prescrise) nu se justifică un prejudiciu care să-i fi fost cauzat.

Totodată, se mai precizează că dosarele execuționale care se află la executorul judecătoresc sunt dezinvestite. Titlurile executorii din dosarele execuționale 155/2004 și 52/2006 fiind prezentate în original de către reprezentanta - SRL în fața instanței la termenul din data de 18 noiembrie 2008, iar titlurile executorii ale - SRL aflându-se la reprezentanții societății, așa cum reiese și din procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc.

Ca urmare, actul de cesiune nu constituie un act ilicit din partea subscrisei și nici nu a fost făcut în detrimentul creditorilor, pârâta deținând multe imobile cu o valoare net superioară pretinsei creanțe, care să fi fost urmărite de intimată și care sunt dovedite prin extrasele CF depuse la dosarul cauzei, astfel încât nu este îndeplinită condiția existenței vreunui prejudiciu.

Neexistând un fapt ilicit și nici un prejudiciu cauzat prin actele atacate nu se poate justifica nici raportul de cauzalitate.

Mai mult decât atât, astfel cum este reglementată acțiunea pauliană de prevederile Codului civil este admisibila numai după constatarea insolvabilității debitorului. anterior promovării acțiunii creditorul trebuie să înceapă procedura executării silite împotriva debitorului și numai fiind în imposibilitate de a-și realiza creanța va fi în măsură să dovedească faptul ca actul atacat ii este prejudiciabil.

Faptul că intimații au încercat vânzarea la licitație publică a imobilului ce a fost adus ca aport în natură în cadrul societății - SRL nu demonstrează faptul că aceștia au depus toate diligențele în vederea realizării pretinsei creanțe, la fel cum nu demonstrează nici faptul că acesta ar fi singurul imobil care mai putea fi executat.

După cum s-a arătat mai sus, procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc a fost emis ulterior promovării acțiunii revocatorii, adică la data 11.06.2008, iar acțiunea a fost introdusă la data de 05.02.2008.

În mod eronat judecătorul fondului reține faptul că "este evidentă încercarea pârâtei de fraudare a creditorului prin înstrăinarea imobilelor ce au făcut obiectul cesiunii.

Prevederile codului civil în materia acestei acțiunii revocatorii condiționează admisibilitatea acțiunii de existența unei stări de insolvabilitate și nicidecum de micșorarea patrimoniului de către debitoare. Sunt acte juridice care deși pot direct sau indirect duce la o micșorare a activului patrimonial nu se poate susține ca ar prejudicia pe creditori.

Se mai învederează instanței, și față de aspectele invocate mai sus, faptul ca intimata nu și-a dovedit nici un moment prejudiciul suferit prin actul de cesiune, nu a făcut dovada intenției frauduloase a pârâtei și nici nu a dovedit faptul ca prin încheierea actelor a căror revocare se solicita si-a provocat insolvabilitatea. Proces-verbal de insolvabilitate ce este nelegal încheiat de către un executor judecătoresc ale cărui acte au un caracter îndoielnic dat fiind rezoluția C prin care s-a început urmărirea penală împotriva acestuia, nu poate fi luat în considerare de către instanță.

Inițial, cererea de apel a fost introdusă și de către și, în nume propriu, iar ca urmare a clarificărilor solicitate de către instanță, aceștia au depus ulterior la dosar o cerere de renunțare la apel ( 129).

În cadrul ședinței publice din data de 29 octombrie 2008, instanța a pus în discuția părților admisibilitatea unei astfel de cereri de renunțare la un apel care nu poate fi primit, fiind promovat de către persoane care nu au fost parte la judecata în fond, ocazie cu care s-a pronunțat în sensul în care cererea de apel a acestor două persoane fizice poate fi eventual calificată ca fiind o cerere de intervenție în interesul celor două pârâte, sens în care a și fost depusă la dosar, cu aceeași ocazie, o astfel de cerere de intervenție accesorie, care a fost încuviințată în principiu (130-134 și 137).

În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, prin intermediul său au fost reiterate aspectele susținute prin apelul declarat, referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, a inexistenței unei stări de insolvabilitate și a unui prejudiciu creat creditorilor prin înstrăinarea celor două imobile, în condițiile în care nu s-a promovat o cerere de vânzare silită imobiliară cu privire la ele, precum și a inexistenței unei creanțe certe, lichide și exigibile a reclamantei - -.

Intimatele - - și - SRL s-au opus admiterii apelului, relevând că în speță sunt îndeplinite toate cerințele admiterii unei acțiuni pauliene și că, în calitate de creditori, au fost prejudiciați prin actele atacate, a căror finalitate a fost sustragerea celor două bunuri imobile de la executarea silită. De asemenea, prin intermediul concluziilor scrise (filele 478-491), au fost formulate apărări și pe marginea aspectelor legate de excepțiile de ordine publică referitoare la calitatea procesuală activă și dezvăluirea unui interes legitim.

Analizând apelul declarat, prin prisma susținerilor părților și a prevederilor legale aplicabile cauzei, Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5.02.2008, precizată ulterior, reclamanta - - Bac hemat în judecată pârâtele - - și - SRL, solicitând:

- anularea hotărârii AGA nr. 1, art. 2, pct. 6 și 8 din data de 15 februarie 2007, - -, publicată în Monitorul Oficial nr.1369 din 3 mai 2007, privind decizia de a înstrăina imobilele aparținând pârâtei de rândul I, înscrise în CF 2535 și 2537, prin aducerea lor ca aport în natură la capitalul social al pârâtei de rând II;

- anularea hotărârii AGA nr. 2 din 18 aprilie 2007, - SRL publicată în Monitorul Oficial nr.1974 din 3 iulie 2007, privind cooptarea în calitate de asociat a - -.

- anularea hotărârii AGA nr.1 din 25 aprilie 2007, - SRL publicată în Monitorul Oficial nr.124 din 10 ianuarie 2008, prin care - -, în calitate de acționar majoritar, și-a cesionat părțile unor persoane fizice;

- anularea Statutului și Contractului de societate al - SRL, autentificate sub nr.1982/15.05.2007, în forma în care se aflau la momentul la care - - a fost cooptat ca asociat în - SRL, cu consecința revenirii la situația anterioară acestor acte, și anume revenirea în patrimoniul exclusiv al debitoarei reclamantei, a imobilelor înstrăinate și asupra cărora se află în derulare procedura executării silite imobiliare.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea in baza art.975 Cod Civil, Cod de Procedură Civilă, Codul Comercial, Legea nr.31/1990, Legea nr.99/1999.

În cauză s-a formulat cerere de intervenție în nume propriu de către - SRL, de asemenea creditoare a - -, precizată și ea, în sensul celor solicitate de către reclamantă.

În motivarea acțiunii introductive și a celei de intervenție principală s-a arătat că, în fapt, în calitate de creditoare a -., a declanșat urmărirea silită a acesteia încă din anul 2004, la data introducerii cererii având de recuperat o creanță de peste 11.000.000.000 ROL, aceeași fiind și situația intervenientei, care a declanșat procedura de executare silită în cursul anului 2005, fără a reuși până în prezent recuperarea vreunei sume.

În scopul sustragerii de la executarea silită și pentru a frauda interesele creditoarelor sale, debitoarea - - a inițiat o serie de demersuri menite să-i micșoreze patrimoniul și să ajungă în stare de insolvabilitate, cel mai grav fiind cooptarea sa în calitate de asociat al - SRL, în care a adus ca aport în natură și imobilele asupra cărora se exercita executarea silită imobiliară.

Ulterior, în intenția de a conserva patrimoniul în cadrul familiei administratorului unic al pârâtei, aceasta și-a cesionat părțile sociale fiilor administratorului unic, acționari în cadrul, debitoarea - ieșind din cadrul SRL-ului și înstrăinând, în mod indirect, imobilele.

Prin aceste manevre semilegale, debitoarea - - și-a micșorat considerabil patrimoniul propriu, devenind insolvabilă și prejudiciind astfel creditorii care au demarat procedurile execuționale, cu debitele rămase de recuperat.

Prima instanță a achiesat la această motivare în fapt și în drept, admițând în parte acțiunea și cererea de intervenție, prin sentința comercială nr.1627/C/2008, dispunând:

- anularea hotărârii AGEA nr. 1 din - a pârâtei - -, prin care aceasta a hotărât să intre în calitate de asociat al pârâtei - SRL C-N, cu imobilele înscrise în CF nr. 2535 și CF nr. 2537;

- anularea hotărârii AGEA nr. 2 din - a pârâtei - SRL C-N, prin care aceasta a hotărât să o coopteze in calitate de asociat - -;

- anularea actelor modificatoare ale actelor constitutive ale - SRL C-N, autentificate sub numărul 1982/15.07.2007, de către notar public;

- anularea hotărârii AGA nr. 1 din 25.05.2007 a pârâtei - SRL C-N, având ca obiect aprobarea cesiunii părților sociale ale asociatei - -, asociaților și.

Împotriva sentinței comerciale nr.1627/C/30.06.2008 a Tribunalului Comercial Cluj, au formulat apel printr-o cerere comună pârâta - -, pârâta - SRL și numiții și, aceștia din urmă depunând ulterior o cerere de intervenție accesorie în favoarea celor două pârâte-apelante.

În apelul declarat de către pârâte se critică soluția tribunalului, fiind invocate următoarele:

În primul rând, se fac apărări în ceea ce priveșteadmisibilitatea acțiunii paulieneîn materia, relevându-se că greșit reține instanța de fond că este admisibilă acțiunea revocatorie prevăzută de art. 975 Cod civil, pe baza căreia se dispune anularea hotărârii AGEA, motivând că dispozițiile art. 61 și 62 din prevăd o modalitate specială de atacare a hotărârii modificatoare a actului constitutiv, ce nu acoperă "toate situațiile ce pot interveni în practică".

În esență, Curtea reține că primul motiv de apel se cantonează pe ideea inaplicabilității prev. art. 975.civ. în materia hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor unei societăți comerciale sau ale actelor constitutive ale acestora, antamându-se faptul că există remediul instituit prin prev. art. 61-62 din, pentru terții prejudiciați și, respectiv, prin prev. art. 132 din, pentru acționari, în ambele cazuri judecata având loc în camera de consiliu.

Instanța urmează a reține parțial considerentele invocate în sprijinul acestui motiv de schimbare a sentinței fondului, achiesând la poziția susținută de către cele două intimate, conform cărora practica judiciară este constantă în sensul că o acțiune de revocare întemeiată pe dispozițiile art. 975 cod civil nu exclude și nu înlătură posibilitatea promovării și susținerii în același timp a unei cereri de opoziție, fundamentată pe dispozițiile art. 61 din Legea 31/1990.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1214/2003, devenită o decizie de practică juridică, statuează că opoziția este o acțiune comercială pusă la îndemână de legea specială persoanelor prevăzute de art. 61 (creditorii sociali și orice alte persoane interesate) și nu se poate admite în contextul unor relații juridice complexe, că aceasta exclude orice altă acțiune prin care s-ar ataca un act fraudulos încheiat în dauna creditorilor.

Mai mult, admisibilitatea acțiunii pauliene și în materia analizată este susținută de distincția existentă între natura juridică a opoziției, raportat la cea a cererii revocatorii.

Astfel, în doctrină, s-a relevat că opoziția este o acțiune în răspundere civilă delictuală, pentru repararea prejudiciului suferit de către terți prin actele la care face referire textul art. 61 din, în cadrul căreia pot fi dispuse orice fel de măsuri considerate necesare pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, prin revenirea la situația anterioară, inclusiv anularea actului atacat.

Spre deosebire de opoziție, acțiunea pauliană este îndreptată împotriva terțului dobânditor care a profitat de un act fraudulos asupra dreptului de gaj general al creditorilor, el trebuind să răspundă în baza dispoziției art. 998 Cod Civil, alături de debitorul care a acționat în baza conceptului de "fraudă pauliană"; efectul acesteia constă în repararea prejudiciului suferit de creditoare, însă într-o modalitate specifică acestei acțiuni și diferită față de consecințele admiterii unei opoziții, respectiv prin constatarea inopozabilității, față de creditorul reclamant, aaa ctului fraudulos. În consecință, efecte lui pot fi ignorate, cu consecința urmăririi silite a bunului ce a făcut obiectul operațiunii, ca și cum ar face parte în continuare din gajul său general, existând și posibilitatea ca terțul dobânditor să poată păstra bunul, cu condiția de a oferi creditorului suma de bani necesară acoperirii creanței sale.

Ca atare, în doctrină au fost exprimate serioase rezerve față de calificarea acțiunii pauliene ca fiind o acțiune în desființare sau revocare, natura ei juridică fiind definită ca o cerere de constatare a inopozabilității actului fraudulos, respectiv "o acțiune proprie și individuală, în sensul în care este recunoscută și deschisă oricărui creditor care se consideră victima unui act fraudulos încheiat de debitorul său cu un terț și care îi profită exclusiv creditorului reclamant" (,Acțiunea pauliană, judiciar nr. 4 și 5/2006, p. 68 și urm. și 41 și urm.).

Cu alte cuvinte, nu se poate pune semnul egalității între sfera de aplicare și efectele acțiunii pauliene, respectiv, ale opoziției, ultima având consecințe mult mai drastice, care însă nu exclud posibilitatea de a le promova concomitent, în condițiile în care cerințele de admisibilitate ale lor sunt diferite.

Mai mult, ceea ce este important de subliniat sunt condițiile procedurale restrictive în care poate fi promovată opoziția, respectiv în termen de 30 de zile de la realizarea publicității actului atacat, termen a cărui durată scurtă ar echivala cu încălcarea principiului dreptului de acces la justiție, conferit prin prev. art. 6 par. 1 din CEDO, în situația în care nu ar fi recunoscute și deschide și alte căi legale prin care o persoană prejudiciată, cu atât mai mult un creditor, ar putea să se pună la adăpost de efectele actului fraudulos, indiferent dacă el este o hotărâre AGA sau un act adițional modificator, acțiunea pauliană constituind un astfel de mijloc procedural, cu efecte diferite de cele ale opoziției.

De asemenea, în ceea ce privește sfera actelor care intră sub incidența prev. art. 975.civ. s-a relevat în lucrarea mai sus citată că aceasta cuprinde, în principiu, toate actele juridice civile, indiferent de categoria din care fac parte: cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, unilaterale sau contracte, etc. existând și excepții, cu mențiunea că actele ce fac obiectul prezentului dosar nu intră în categoria restrânsă a acestora din urmă.

Temeiul juridic al acțiunii formulate față de debitoarea - - rezidă, pe de o parte, în dreptul de gaj general al creditorului asupra bunurilor debitoarei, conferit de disp. art. 1718.civ. iar pe de altă parte, în ideea că prin actele frauduloase, debitoarea a comis un delict civil împotriva creditoarelor - - și - SRL, delict ale cărui consecințe negative trebuie să le repare.

Față de terțul beneficiar - - SRL - al actului fraudulos, acțiunea promovată își are temeiul în complicitatea acestuia la fraudă, el manifestându-și astfel reaua credință.

Din cuprinsul celor mai sus expuse rezultă însă și temeinicia parțială a apelului declarat și, implicit, a cererii de intervenție accesorie, legată de împrejurarea că prima instanță a dispus, cu ignorarea naturii juridice a acțiunii pauliene și a prev. art. 132 din, anularea actelor atacate, în condițiile în care efectele admiterii cererii constau doar în constatarea inopozabilității lor.

De aici derivă diferența de regim juridic esențială dintre prev. art. 975.civ. și cele ale art. 61-62 și art. 132 din, căreia trebuie să i se dea eficiență și care permite promovarea acestor tipuri de acțiuni judecătorești, chiar concomitent, astfel încât apelul declarat va fi admis, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, dispunându-se nu anularea actelor frauduloase, ci constatarea inopozabilității lor față de reclamantă și intervenienta principală.

O astfel de soluție este compatibilă și cu prev. art. 132 din, întrucât se evită astfel posibilitatea anulării unor hotărâri AGA pe o altă cale decât cea conferită de legea specială și care, contrar susținerilor din apel, poate fi introdusă și de către orice persoană interesată, atunci când sunt incidente motive de nulitate absolută.

În ceea ce privește celelalte susțineri făcute pe marginea acestui motiv de apel, conform cărora cererea ar fi trebuit judecată în camera de consiliu, ele nu pot fi reținute, întrucât corecția adusă sentinței fondului exclude ideea anulării actelor, iar art. 975.civ. nu conține prevederi procedurale în sensul susținut de pârâte.

Un alt motiv de desființare a hotărârii fondului se întemeiază pe ideea că ea ar fi lovită de nulitate pe considerentul că a fost anulat actul constitutiv al pârâtei de rând IIfără să fie chemați în proces toți asociații persoane fizicecare au convenit la încheierea acestuia.

În opinia Curții, nici acest al doilea motiv de nulitate nu poate fi reținut, întrucât, pe de o parte, nu s-a indicat și nu există un temei legal pentru susținerea lui, iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă în situația în care nu sunt chemate în judecată toate persoanele implicate nu este nulitatea, ci inopozabilitatea hotărârii față de cei care nu au figurat ca parte în proces, considerându-se că acesta este riscul asumat în mod conștient de către titularul acțiunii.

Oricum, această discutabilă chestiune a inopozabilității hotărârii a primit o rezolvare chiar din partea celor doi asociați ai pârâtei de rând II, care au înțeles să intervină în proces în apel, susținând apărările celor două apelante.

În continuare, în apelul declarat se fac apărări pe marginea aspectelor legate de faptul că reclamanta și intervenienta nu ar avea calitatea de creditoare ale pârâtei de rând I, de aici derivândexcepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.

În susținerea acestui punct de vedere, se relevă, în primul rând, că nstanța de fond reține în motivarea hotărârii o stare de fapt greșită, arătând că pârâta nu contestă datoria, reținere care este neconformă cu realitatea, pentru că pârâta a susținut constant că datoria a fost plătită în întregime, motiv pentru care, creditoarei, prin notificarea depusă la dosar, i-a fost revocată calitatea de comisionar, derivând din contractul de mandat - comision nr. 40/2003.

Din moment ce contractul de mandat a fost revocat, reclamanta nu mai are calitatea de aor eprezenta pe mandanta creditoare, fără să încheie un nou contract și chiar dacă acest lucru s-ar fi realizat, nu a fost adus la cunoștința societății pârâte.

Pentru analiza acestui motiv de apel, este relevantă prezentarea exhaustivă a stării de fapt care au dus la declanșarea prezentei acțiuni, după cum urmează:

La 14 ianuarie 2004 se încheie contractul de vânzare-cumpărare nr.002, în baza căruia - - a achiziționat de la vânzătoarea, cantitatea totală de 3.832,13 tone porumb furajer, din totalul de 4000 tone convenit în contract, pentru care - - a achitat numai suma de 179.872,21 USD, din valoarea totală de 670.622,75 USD, a mărfii cumpărate. Conform contractului, plata trebuia făcută vânzătorului Germania, prin transfer bancar.

De asemenea, la capitolul PLATA din acest contract, în alin. (2) se prevede că: "Plata va fi garantată de Cumpărător cu CEC-uri semnate de Cumpărător, emise de o bancă de prim din România, în favoarea firmei - -, care este comisionarul Vânzătorului în cadrul acestui contract. "

Reclamanta s-a prevalat de faptul că, fiind titulară al - urilor emise de pârâta-debitoare, - - a devenit creditorul acesteia în baza Legii nr.59/1934, în această materie obligațiile fiind întotdeauna autonome și independente de orice alt fapt sau act juridic.

Deși se invocă în apel că reclamanta nu ar avea calitatea de creditoare, întrucât cec-urile au fost emise nu ca instrumente de plată, ci ca instrumente de garantare, Curtea apreciază că aceste aspecte nu pot fi reținute, din cel puțin două considerente: ele au fost învestite cu formulă executorie de către Judecătoria Gherla, în baza prev. art. 373 indice 1.pr.civ. devenind astfel titluri executorii, iar toate opozițiile la executare promovate de către pârâtă au fost respinse în mod irevocabil.

Pe de altă parte, în doctrină s-a relevat că, chiar în situația în care titlul de plată a fost emis pentru garantare, beneficiarul îl poate încasa și el poate servi la demararea procedurilor execuționale, atunci când obligația garantată nu a fost executată.

Pentru garantarea plății, societatea - a emis 4 file CEC în favoarea comisionarului vânzătorului - și anume către societatea - din B, conform contractului de comision nr. 40/2003, după cum urmează:

- fila CEC /-, în valoare de 3.250.000.000 ROL, care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 129/2004 al BEJ;

- fila CEC /-, în valoare de 4.756.894.000 ROL, care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 154/2004 al BEJ;

- fila CEC /-, în valoare de 5.839.000.000 ROL, care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 155/2004 al BEJ;

- fila CEC /-, în valoare de 5.996.500.000 ROL, care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 52/2006 al BEJ.

Ca atare, prin acțiunea introductivă se relevă că reclamanta -. a declanșat procedura de executare silită a debitoarei în virtutea realizării obligațiilor contractuale asumate față de, în calitate de comisionar.

Prin apelul declarat de către pârâte, se antamează faptul că rin p. notificarea din data de 23.11.2006 transmisă de Germania către intimata-reclamantă, societatea germană a revocat contractul de comision din 2003 și a interzis intimatei inițierea, continuarea sau finalizarea oricărei proceduri de executare silită a societății, în baza filelor de CEC emise în temeiul contractului nr. 002/14.01.2004 ( 67-68 dosar fond). Această notificare este o dovadă în plus a faptului ca - - nu a avut niciodată calitatea de creditor al societății - -, neputându-se prevala de contractul de comision pentru a justifica demersurile abuzive și nelegale. Cu atât mai mult, - a dat in judecată - -, acțiune înregistrată la Tribunalul București sub nr- prin care solicită ca instanța să constate calitatea de creditor al pârâtei de rând I a -.

Curtea achiesează, în principiu, la poziția conform căreia revocarea mandatului constituie o manifestare de voință unilaterală și irevocabilă, în urma căreia a încetat calitatea de comisionar a reclamantei.

Nu pot fi însă ignorate susținerile acesteia conform cărora a dosarul cauzei au fost depuse copii de pe două înscrisuri care atestă calitatea de creditor față de debitoarea și poziția față de executarea silită declanșată, respectiv notificarea din 19 aprilie 2007 transmisă de către - -, din conținutul căreia se reține că se "declară completă și finală compensarea datoriei noastre de 727.411,78 EURO (461.193,12 EURO datorie și 266.218,6 EURO cheltuieli de executare) notificată dvs. prin adresa noastră nr.84/21.08.2006, iar în această situație suma împrumutată de către în 2002, care a dat naștere garanției, va fi compensată în totalitate cu datoria -, inclusiv toate cheltuielile făcute în timpul executării".( 135-136 dosar fond).

Această operațiune juridică de compensare, intervenită între comitent și comisionar este atestată și prin procesul-verbal al adunării generale a acționarilor din 3 mai 2007, prin care " este de acord cu propunerea de soluționare menționată, inclusiv cu preluarea tuturor costurilor aferente. și renunță la toate pretențiile reciproce" (140 dosar fond).

Din conținutul acestor acte și a "addendum-ului" nr. 3/20.01.2004 la contractul de comision nr. 40/2003 ( 50-51 dosar fond), rezultă că plata către furnizorul ucrainean a contravalorii porumbului livrat pârâtei - s-a realizat dintr-un împrumut acordat societății germane de către reclamantă, în calitate de acționar majoritar, în cursul anului 2002, "urmând ca suma să fie reîntregită după încasarea de la beneficiarul român".

Conform art. 4 din acest act adițional, - și-a asumat "riscul pentru neîncasarea sau încasarea cu întârziere a contravalorii mărfii, urmând ca obligația de restituire de către Promox a sumei din contractul de împrumut datat 28 octombrie 2002 să fie diminuată corespunzător", iar în cazul neplății prețului, Promox și-a rezervat "dreptul ca, la prima sa cerere, să compenseze drepturile de încasare ale contravalorii mărfii de la beneficiarul român cu obligația sa de restituire a sumei din creditul către -.".

Deși relațiile contractuale dintre comitent și comisionar nu au decurs conform clauzelor contractuale, fapt atestat de corespondența purtată între ei și de notificarea pe care se întemeiază acest motiv de apel, din conținutul adresei expediate la data de 19 aprilie 2007, rezultă că ele s-au încheiat printr-o operațiune de compensare a prețului porumbului rămas neachitat cu creditul acordat de către reclamantă societății germane în anul 2002, în baza dreptului conferit comitentului de prev. art. 4 din actul adițional la contractul de comision.

Mai mult, în privința efectelor executării contractului de comision față de terți, art. 412.com. prevede că, de regulă, comisionarul răspunde față de comitent pentru încheierea actelor juridice cu terțul, iar nu și pentru executarea lor. Excepția este instituită prin prev. alin. 2 al aceluiași articol, conform căruia, în cazul în care în contract s-a stipulat o obligație de garantare a executării din partea comisionarului, ca în speța de față, acesta va fi ținut personal la executare.

Această convenție de garantare a solvabilității a fost asimilată, ca procedeu tehnic, cu fidejusiunea din dreptul civil, iar conform art. 1669 alin. 1 Cod civil, dacă fidejusorul a plătit datoria, el se poate întoarce împotriva debitorului șiaceasta chiar în situația în care a garantat fără știința lui, pe temeiul subrogației legale în drepturile creditorului plătit, potrivit art. 1108 pct 3 și art. 1670.civil, aceste aspecte fiind, de altfel, antamate de către reprezentanta reclamantei, în fața instanței.

Or, în condițiile în care reclamanta a plătit datoria pârâtei, prin acceptarea compensării cu suma împrumutată vânzătorului, s-a subrogat în temeiul legii în drepturile lui, fără a fi nevoie de vreo notificare, întrucât mecanismul este altul decât al cesiunii de creanță și poate urmări cumpărătorul până la realizarea integrală a creanței, cuprinzând și cheltuielile de executare, conform art. 371 indice 5 pct. a pr.civ.

Așadar, după revocarea comisionului și până la data de 19 aprilie 2007, reclamanta a acționat în dosarele execuționale în temeiul gestiunii de afaceri, a cărei utilitate nu poate fi contestată și care, de altfel, a și fost ulterior ratificată, prin manifestarea de voință a vânzătorului ( 132 dosar fond), iar după această dată s-a subrogat în drepturile lui, datorită faptului că a garantat executarea contractului de vânzare-cumpărare, putând continua executarea silită începută în calitate de comisionar.

În consecință, sunt nefondate susținerile din apel conform cărora faptul că CEC-urile s-au emis în favoarea intimatei, nu-i conferă acesteia calitatea de titular a vreunei creanțe ce ar deține-o față de - -, - - având calitate procesuală activă. În acest context, mai trebuie amintit că nu se întrevede relevanța acțiunii la care s-a făcut referire mai sus, aflată pe rolul Tribunalului București, având ca obiect constatarea calității de creditor a Promox Germania în ceea ce o privește pe - -, întrucât dosarul a fost înregistrat anterior intervenirii compensării, iar reprezentanta reclamantei a relevat că el a fost suspendat la cererea părților.

În continuare, în susținerea apelului se relevă că na din condițiile acțiunii pauliene o reprezintă existența uneicreanțe certe, lichide si exigibile, cerință neîndeplinită în speță, în sensul în care reclamanta ar fi început executarea silită a CEC-urilor, în contra stipulațiilor contractuale, conform celor mai sus redate, iar, în ceea ce privește dosarele execuționale nr. 129/2004, 154/2004 și 155/2004, executarea a fost finalizată așa cum rezultă:

- din copia filei din registrul executorului,

- din Sentința civilă nr. 138/2007 pronunțată de Judecătoria Gherla,

- din adresa de la Camera executorilor judecătorești din data de 21.12.2006 și din data de 02.11.2007

- din adresa executorului către intimată prin care se confirmă acest lucru.

Curtea nu contestă faptul că, în cursul executării, au fost recuperate creanțele ce au făcut obiectul dosarelor 129 și 154/2004, titlurile executorii executate (CEC-urile) fiind restituite debitorului și aflându-se în posesia pârâtei.

În ceea ce privește fila CEC /-, care a stat la baza constituirii dosarului nr. 155/2004, instanța constată că susținerile din apel sunt nereale, întrucât creanța constatată a fost stinsă doar parțial, fapt atestat de procesul verbal de adjudecare încheiat în dosarul execuțional nr. 129/2004 în data de 22.12.2004, conform căruia din suma de 5.839.000.000 lei, din dosarul 155/2004, s-au achitat doar 1.877.433.500 lei, rămânând un rest de 3.961.566.500 lei.

Întrucât pârâta apelantă nu a făcut dovada faptului că acest act de executare ar fi fost desființat pe calea contestației la executare, el se impune părților implicate în prezenta procedură, cu semnificația și forța probantă a unui act autentic.

Instanța consideră că aceste aspecte nu sunt contrazise nici chiar de către sentința civilă nr. 138/2007 pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosar nr. 2.102/2006 ( 83 și urm.), întrucât în dispozitivul acestei hotărâri se face referire doar la faptul că se constată încetată executarea silită prin plata debitului datorat, conform CEC-ului BE.312 -, care a constituit titlul executoriu doar pentru dosarul execuțional nr. 154/2004, iar nu și pentru dosarul 155/2004.

Ca atare, această hotărâre nu poate fi interpretată în sensul dorit de către debitoare, aceasta relevându-și, încă o dată, reaua-credință, importantă fiind, în opinia Curții, referirea la titlul executoriu, iar nu la numărul dosarului execuțional. Mai mult, datele din motivarea instanței de executare, în ceea ce privește suma pentru care s-a emis CEC-ul din dosarul ex. nr. 155/2004 nu corespund realității, ceea ce constituie un argument în plus în sensul în care s-a constatat doar o stingere parțială a creanței din acest dosar, poziție care coincide cu cea adoptată de către reclamantă și care este în concordanță cu procesul verbal de adjudecare.

Ca atare, nu pot fi reținute ca probe în sprijinul apelului nici copia filei din registrul executorului, adresa Camerei executorilor judecătorești din data de 21.12.2006 și din data de 02.11.2007, sau adresa executorului către intimată, prin care, în opinia pârâtei, se confirmă finalizarea executării din dosarul 155/2004, întrucât chiar din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că mențiunea din registrul general de dosare a fost făcută în urma comunicării sentinței 138/2007 a Judecătoriei Gherla, interpretarea dată de către C contrazicând poziția organului de executare și fiind în concordanță cu starea de fapt.

De altfel, chiar atitudinea executorului judecătoresc este oscilantă, în condițiile în care, prin somația din 01.10.2007, a stabilit în sarcina debitoarei - - suma de 1.073.347.28 RON, reprezentând debit, cheltuieli de executare, taxe judiciare etc, cuantum care nu se poate explica decât prin luarea în considerare și a restului rămas de executat din dosarul nr. 155/2004.

Pe de altă parte, instanța ia act de neregularitățile existente în dosarele execuționale ale debitoarei - - și de poziția oscilantă a executorului judecătoresc, fără însă ca acestea să aibă impact asupra temeiniciei prezentei acțiuni sau să poată fi invocate, cu rea credință, în sprijinul apărărilor pârâtei, cu atât mai mult cu cât tribunalul nu a fost învestit cu o contestație la executare, astfel încât nici Curtea nu este ținută a se pronunța asupra probității profesionale a organului de executare sau asupra cuantumului exact pentru care este îndreptățită reclamanta - - să continue executarea debitoarei.

Esențial este doar că nu se poate nega, logic, existența unui rest de executat în dosarul nr. 155/2004, la care se adaugă cheltuielile constând în onorariu și taxe avansate de către creditor, suma exactă a acestora neinteresând în prezentul dosar, după cum sunt lipsite, de altfel, de relevanță și referirile la plângerile penale existente împotriva executorului și a prepusului reclamantei sau la urmărirea penală începută împotriva organului de executare.

În ceea ce privește dosarul execuțional nr. 52/2006, în apelul declarat se arată că întocmirea acestuia nu este legală, societatea pârâtă achitând direct societății Germania în cursul anului 2004, suma de 179.997,21 USD ( echivalentul a 5.963.900.179 ROL la cursul BNR din ziua plății), conform extraselor de cont din data de 19.03.2004, din data de 11.06.2004 și din data de 12.08.2004.

Este adevărat că reclamanta a recunoscut plata acestei sume, însă nu este mai puțin adevărat că aceste aspecte nu trebuie deslușite în acest cadru procesual, în care nu contează cuantumul exact al creanței reclamantei, iar imputația plăților efectuate ar putea fi realizată numai în cadrul unei proceduri judiciare declanșate în legătură cu acest dosar execuțional, pârâta nefiind în măsură să depună la dosar vreo hotărâre judecătorească prin care să se fi anulat titlul executoriu sau actele de executare, pe motiv că debitul ar fi fost stins.

Aceeași este situația și în privința sumei de 200.000 RON, apelanta susținând că ea ar fi fost achitată de societatea -, pentru a acoperi o creanță a AVAS, garantată cu o ipotecă înscrisă în CF.

În concluzie, Curtea consideră că sunt reale susținerile conform cărora creanța creditoarei - - este certă, lichidă si exigibilă față de debitoarea sa, - -, aceste aspecte fiind stabilite și prin hotărâri judecătorești, în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat.

Apoi, în susținerea excepțiilor de ordine publică invocate prin apel, se relevă că, in dosarele execuționale acvirate la prezentul dosar, reiese în mod cert faptul căexecutarea silită efectuată de către executorul judecătoresc este perimatăși, prin urmare, termenul general de prescripție a dreptului de creanță s-a împlinit înainte de introducerea acțiunii introductive.

În motivarea acestui punct de vedere, se arată că, potrivit principiilor care guvernează materia, executarea silită se pornește și se realizează la cererea și stăruința creditorului, prin intermediul actelor de executare legal constituite. De aceea, art. 389 proc. civ. prevede ca atunci când creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.

Deoarece de la data emiterii titlurilor executorii până în prezent au trecut mai mult 4 ani, dreptul de creanță este prescris, depunerea cererii de executare care s-a perimat, nefiind susceptibilă de a întrerupe prescripția (art. 405, al. 3 proc. civ.)

Curtea consideră că cele relevate nu sunt reale, întrucât, deși principiile susținute sunt corecte, în principiu, ele ignoră faptul că termenul de prescripție a executării silte se întrerupe în cazurile prev. de art. 405 indice 2 alin. 1.pr.civ. iar de la data fiecărui act de executare, întocmit în baza prev. art. 389 alin. 3.pr.civ. începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.

Astfel, dreptul de a cere executarea silită a sumei ce a rămas de recuperat de la pârâta - - nu s-a prescris până la data introducerii acțiunii principale, întrucât actul de adjudecare din data de 22.12.2004, prin care se atestă achitarea parțială a creanței din dosarul nr. 155/2004, a întrerupt termenul de prescripție, cu consecința curgerii unui nou termen de 3 ani, care a fost întrerupt, la rândul său, prin somația din 01.10.2007 a, emisă pentru suma de 1.073.347.28 RON, reprezentând debit, cheltuieli de executare, taxe judiciare etc, cuprinzând și creanța restantă din dosarul nr. 155/2004.

Mai mult, cererea de executare silită din dosarul 52/2006 a fost depusă în cursul lunii mai a anului 2006, fiind ulterior emisă somația din 1.10.2007, astfel încât dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris până la data de 5.02.2008, când a fost introdusă cererea principală.

Din această perspectivă, nu au relevanță susținerile privind modul nelegal în care a procedat executorul judecătoresc la conexarea dosarelor execuționale, efectul întreruptiv de prescripție al actelor de executare neputând fi negat.

În ceea ce privește creanța deținută de către intervenienta - SRL, ea este atestată prin trei bilete la ordin și o hotărâre judecătorească, cererile de executare au fost depuse în cursul lunilor octombrie-noiembrie 2005, fiind astfel constituite dosarele execuționale nr. 104, 106, 107 și 51/2006 ale BEJ, iar la data de 26.01.2006 a fost sechestrat un număr de 50 de porci, fiind întocmite rapoarte de evaluare, publicații de vânzare, procese verbale prin care se constată că nu s-a prezentat la licitație niciun cumpărător.

De asemenea, au fost depuse de către creditoare cereri de continuare a executării silite la datele de 30.06.2006, 23.01.2007 și 20.04.2007, fiind emisă și o nouă somație la 25.07.2007, care a și fost înscrisă în CF-ul aferent unuia dintre imobilele din litigiu, relevant fiind și că termenul de prescripție de trei ani, chiar neîntrerupt, nu s-a împlinit până la data introducerii cererii de intervenție principală, la 12.02.2008.

Un alt motiv de apel se referă la inexistența stării de insolvabilitate a pârâtei - -, subliniindu-se că în fața instanței de fond, intimata a depus la dosarul cauzei un proces-verbal întocmit de către executorul judecătoresc în dosarele execuționale nr. 155/2004 și 52/2006, la data de 10.06.2008, prin care acesta atestă faptul ca - - ar fi în stare de insolvabilitate; a fost însă arătat și în fața instanței de fond că acest proces-verbal cuprinde afirmații ce nu corespund realității faptice, întrucât - - nu a fost și nu este în stare de insolvabilitate, având in patrimoniu mai multe imobile, iar capitalul social este format din aport în natură în cuantum de 3.266.340,5 lei.

În al doilea rând, o altă condiție pentru admisibilitatea acțiunii pauliene o reprezintă existența unui prejudiciu, respectiv actul să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorilor.

În conformitate cu prevederile legale, prejudiciul constă în faptul că, prin acel act atacat debitorul si-a provocat o stare de insolvabilitate sau și-a agravat insolvabilitatea existentă, condiție neîndeplinită în speță.

În esență, se antamează faptul că procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc, de constatare a insolvabilității, a fost emis ulterior promovării acțiunii revocatorii, adică la data 11.06.2008, iar acțiunea a fost introdusă la data de 05.02.2008, însă aceste aspecte nu pot fi reținute, întrucât în doctrină s-a relevat că dovada stării de insolvabilitate poate fi făcută prin orice mijloace de probă.

În speță, de reținut este că procesul verbal al executorului este anterior sentinței apelate, iar starea de insolvabilitate a fost dovedită de către reclamantă și prin celelalte înscrisuri depuse în probațiune, după cum urmează:

- intenția debitoarei de sustragere de la executarea silită s-a manifestat încă din anul 2006, când a luat hotărârea din 06.07.2006 privind identificarea tuturor activelor în vederea vânzării acestora, actul fiind publicat Of. partea a-IV-a, nr.2242/19.07.2006.

- prin aceeași hotărâre, se aprobă vânzarea, cu suma echivalentă a 15.000 EURO, a terenului situat în satul, comuna, județul C, înscris în cartea funciară nr.2194N, în suprafață de 11.077 mp.

- administratorul unic al - - convoacă pentru data de 25.10.2006, cu ordinea de zi: "aprobarea divizării societății; vânzarea unor active;probleme diverse. "

- prin otărârea nr.2 din data de 16 aprilie 2007 -, s-a decis diminuarea capitalului social cu suma de 840.125 lei, prin retragerea din capitalul social a unui activ, constând în teren situat în C-N, cu supraedificatele înscrise în CF nr.30361 C-N sub A2, cu nr. top 15872/1, 15873/2/1.

- din probele depuse la dosarul cauzei rezultă, de asemenea, că debitoarea are datorii și față de alți creditori care o execută silit, respectiv ANAF-DGFP C, APAPS B, iar la 21.03.2008, DGFP Cao rganizat o licitație publică privind vânzarea unor clădiri și terenuri situate în C, conform publicației de vânzare nr.1585/06.03.2008;

- din informațiile publice ale DGFP C rezultă că, la sfârșitul semestrului 1 al anului 2008, debitoarea se - se menține între primii 10 datornici la bugetul asigurărilor pentru șomaj, asigurări de sănătate și asigurări sociale, aspect care dovedește cu prisosință reaua credință a debitoarei de a-și achita obligațiile față de statul român, cu atât mai mult față de alți creditori;

- debitoarea a convocat AGEA la data de 16.01.2008, având înscrisă la ordinea de zi desfiintarea tuturor punctelor de lucru ale -;

- în extrasul ONRC depus ca probă la dosar se face mențiunea că pârâta s-a aflat sub incidența Legii nr.85/2006 și că bilanțul anual este nedepus la registrul comerțului pe anul 2006;

- de asemenea, se afirmă că, pe rolul Tribunalului Comercial Clujs -a înregistrat o nouă cerere de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei - -, cu termen 25.11.2008.

În al doilea rând, nu pot fi reținute susținerile conform cărora acțiunea revocatorie nu ar fi admisibilă în speță, întrucât nu sunt îndeplinite premisele promovării ei, respectiv constatarea insolvabilității debitorului, prin imposibilitatea creditorului de a-și realiza creanța, întrucât, din cele mai sus expuse, rezultă cu claritate că înstrăinarea imobilelor a fost făcută în vederea sustragerii lor de la executarea silită, iar la momentul promovării acțiunii, pârâta nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său a unor bunuri ce ar putea fi valorificate pentru recuperarea creanțelor, prejudiciul suferit fiind astfel evident.

De asemenea, din analiza dosarelor execuționale rezultă că cele două creditoare au depus toate diligențele în vederea realizării creanțelor lor, iar imobilele în litigiu erau, la momentul respectiv, singurele care mai puteau fi executate.

În acest context, se relevă în apel că nu poate fi ignorat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de către Ministerul Agriculturii și Administrației, însă aceste susțineri sunt contrazise în mod pertinent de către reclamantă, care arată că acest act nu poate dovedi că, în prezent, aceste terenuri mai sunt în proprietatea debitoarei, iar forța sa probantă nu este suficientă.

La dosarul cauzei au fost depuse de către pârâtă extrase CF actualizate (504 și urm), însă acestea nu fac dovada solvabilității debitoarei, întrucât asupra imobilelor înscrise la data de 14.03.2008 există notate cele cinci somații din tot atâtea dosare execuționale, cu privire la imobilul din, există notată o promisiune de vânzare-cumpărare, iar cel din a fost întabulat după data promovării acțiunii, astfel încât demersurile întreprinse de către executorul judecătoresc pe lângă autorități, în vederea identificării unor bunuri ce sunt proprietatea debitoarei și pot fi valorificate au rămas fără rezultat.

De asemenea, din dosarele execuționale rezultă că situația juridică a terenului din nu este clară, existând pe rolul instanțelor un litigiu legat de dreptul de proprietate asupra acestuia.

Ca atare, sunt pertinente afirmațiile creditoarelor legate de faptul că ultimele bunuri, înstrăinate în mod fraudulos de însăși debitoare, au fost cele înscrise în CF 2535 și 2537, asupra cărora, în calitate de creditoare, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize evaluatorii, în luna ianuarie 2008, valoarea rezultată fiind de 13 ori mai mare decât cea la care s-a făcut evaluarea aportului în natură.

Din cele mai sus expuse rezultă implicit și că insolvabilitatea debitorului este o consecință directă și exclusivă a actului atacat, astfel încât este îndeplinită condiția existenței unui fapt ilicit și a prejudiciului cauzat prin actele atacate, alături de intenția de fraudare din partea debitoarei.

Mai mult, poziția subiectivă a debitorului nu presupune în mod necesar intenția directă de a vătăma, fiind suficient ca acesta să aibă cunoștință de faptul că actele sale sunt de natură a prejudicia pe creditori, provocând sau agravând insolvabilitatea sa.

În legătură cu același motiv de apel, e mai precizează că dosarele execuționale care se află la executorul judecătoresc sunt dezinvestite, titlurile executorii din dosarele execuționale 155/2004 și 52/2006 fiind prezentate în original de către reprezentanta - SRL în fața instanței la termenul din data de 18 noiembrie 2008, iar titlurile executorii ale - SRL aflându-se la reprezentanții societății, așa cum reiese și din procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc.

Curtea apreciază că aceste aspecte nu au relevanță în economia cauzei, întrucât în cadrul ședinței publice la care se face referire, reprezentanta reclamantei a explicat motivele, pertinente de altfel, pentru care se află în posesia celor două titluri, iar cele ale intervenientei au fost predate acesteia în condițiile în care a fost constatată starea de insolvabilitate și imposibilitatea continuării executării silite.

Totodată, se arată de către apelante că în mod eronat, în motivarea sentinței atacate se susține faptul că "creditorii sunt singurii îndreptățiți să stabilească ce anume să execute silit".

Curtea achiesează la poziția tribunalului, în condițiile în care ea a fost scoasă din context și trebuie apreciată în corelație cu necesitatea existeței condiției creării sau agravării stării de insolvabilitate.

Astfel, deși dreptul debitorului de a dispune de bunurile sale nu poate fi negat, atunci când această dispoziție se face în mod fraudulos, cu încălcarea dreptului de gaj general, sancțiunea este inopozabilitatea actului juridic ilicit.

Intenția de fraudare a drepturilor creditorilor și complicitatea la fraudă a terțului dobânditor rezultă și din lipsa convocărilor pentru hotărârile AGA atacate in prezenta cauză; din faptul că, deși acționarul majoritar al - -, și anume - IMPORT EXPORT SRL, este în stare de insolvență, semnează în calitate de reprezentant legal pentru el numita, respectiv administratorul statutar; din împrejurarea că hotărârea - - privind cesionarea părților sale sociale este semnată numai de către, fără realizarea vreunei convocări prealabile, deși societatea este un - de tip deschis și fără realizarea publicității acestei decizii.

pârâtelor-intimate în fraudarea intereselor creditorilor este dovedită și prin faptul că hotărârile AGA în baza cărora s-a realizat transferul de proprietate sunt, de fapt, fabricate ulterior, graba în fabricarea lor ducând la nerespectarea și inadvertența calendaristică a datelor menționate in cuprinsul lor. Cu titlu de exemplu, hotărârea AGA a - - din 19.04. 2007 face referire la adresa AVAS nr.12255/3 din 07.05.2007.

În esență, actele frauduloase constau în aducerea ca aport social a bunurilor din patrimoniul - în cel al SRL, urmat de înstrăinarea rapidă a acestora către societatea cu răspundere limitată, prin cesionarea de către mamă către propriii copii a părților sociale ale - către SRL, cu acest prilej pârâta de rând I ieșind definitiv din SRL, iar ele au condus cu certitudine la micșorarea patrimoniului debitoarei.

Ambele părți, prin membrii lor de familie, au cunoscut că actele de înstrăinare au fost făcute tocmai pentru împiedicarea creditorilor în executarea creanței și au urmărit cu bună știință conservarea patrimoniului debitoarei, cu atât mai mult cu cât prețul cesiunii a fost unul cu mult sub valoarea de piață a imobilelor.

Prin aceste manevre frauduloase s-a sporit starea de insolvabilitate a debitoarei în timp ce era executată silit, fiind încălcat dreptul de gaj general al creditorului asupra bunurilor debitorului, prevăzut de art.1718 civ. și fiind dovedită complicitatea la fraudă și reaua credință a - SRL, care este ținută, de asemenea, să răspundă solidar, în baza art.998 civ.

În concluzie, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite toate cerințele de admisibilitate ale unei acțiuni pauliene, motiv pentru care se va pronunța, în baza prev. art. 296.pr.civ. în sensul admiterii apelului, datorită corectivelor mai sus redate, cu consecința constatării inopozabilității actelor atacate și a respingerii petitelor de refacere a situației anterioare, care sunt incompatibile cu natura juridică a acțiunii pauliene.

În privința cererii de apel a celor două persoane fizice, Curtea reține că numiții și nu au fost chemați în judecată și nu au fost parte, în mod direct și în nume propriu, la fondul cauzei; ca urmare, instanța de fond nu a dispus vreo măsură procesuală și procedurală cu privire la acești pretins apelanți, astfel încât cererea lor de apel va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru lipsa calității procesuale active în apel.

Aceste aspecte rămân valabile chiar dacă s-a depus la dosar o cerere de renunțare la apel din partea celor două persoane fizice, prioritară fiind constatarea inadmisibilității cererii.

Cererea de intervenție accesorie formulată de către și urmează a fi admisă în sensul în care au fost validate, parțial, și susținerile din apelul pârâtelor, Curtea urmând a se pronunța conform dispozitivului, cu luarea în considerare a faptului că o astfel de cerere de intervenție este o modalitate de susținere a intereselor și apărărilor părții in favoarea căreia ea se promovează.

În consecință, indiferent de argumentele invocate în cadrul cererii de intervenție, acestea trebuie analizate în raport de cererile formulate de pârâtele-apelante, relația procesuală dintre titularii celor două cererii fiind de subordonare, iar soluția dată cu privire la intervenție trebuind să o reflecte pe cea din apel.

În baza prev. art. 274.pr.civ. va fi menținută dispoziția primei instanțe referitoare la obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată, ele fiind în culpă procesuală, iar conform art. 276.pr.civ. vor fi obligate intimatele - - și - SRL, în solidar, la plata cheltuielilor parțiale în apel în cuantum de 32,15 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, către apelanta - -, proporțional cu măsura în care au fost primite motivele de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâtele - - și - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1627/30.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de către și, în interesul apelantelor - - și - SRL.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de către și, în nume propriu, împotriva aceleași sentințe și în consecință:

Schimbă hotărârea atacată în sensul că: admite, în parte, acțiunea principală formulată de către reclamanta - - și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către - SRL și în consecință:

Constată inopozabilitatea față de reclamantă și intervenientă a hotărârii AGA a pârâtei - - din 19.04.2007, privind participarea cu aport în natură la capitalul social al - SRL; a hotărârii AGA a pârâtei - SRL privind cooptarea în calitate de asociat a - - nr. 2/18.04.2007; a actului adițional la contractul și statutul - SRL, autentificat sub nr. 1982/15.05.2007 de către BNP; a hotărârii AGA a - - din 25.05.2007, prin care s-a decis cesionarea părților sociale deținute de pârâtă la - SRL către și și a hotărârii AGA a - SRL nr. 1/25.05.2007, prin care s-a decis cesionarea părților sociale deținute de către - - către și.

Respinge restul capetelor de cerere.

Menține dispozițiile referitoare la obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta - -.

Obligă intimatele - - și - SRL, în solidar, la plata cheltuielilor parțiale în cuantum de 32,15 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

Cu drept recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - AL - - -

red.MB/dact.MB

5.01.2009/8 ex.

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu, Simona Hajjar

Vezi şi alte speţe de drept comercial: