Anulare hotarare aga Spete. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 385/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 234
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
**************
Pe rol pronunțarea în cauza comercială de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanții, și împotriva Sentinței comerciale nr.12374/17.11.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 28 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.12374/17.11.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității și s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin cererile inițiale formulate în mod separat de către reclamanți și înregistrate pe rolul Tribunalului Vranceas -a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC SA să se pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată la acordarea cotei de participare la beneficiu aferentă anului 2005, în sumă de 1005 lei net pentru fiecare dintre reclamanți, că acțiunile au fost completate în fața Tribunalului Vrancea și cu capetele de cerere privind anularea actului adițional nr.7 la Contractul colectiv de muncă la nivelul, aferent anilor 2005-2006 și privind anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SA din data de 2.11.2006 și că s-a solicitat modificarea articolului 3 din această Hotărâre AGA în sensul de a se menționa că beneficiază în mod egal de cota de participare la profit net aferent anului 2005 toți angajații care au avut calitatea de salariați, deci toți cei care au realizat profitul pe anul 2005. S-a mai reținut că prin sentințe comerciale pronunțate în dosare separate tribunalul Vranceaa disjuns capătul de cerere al acțiunilor privind anularea în parte a Hotărârii AGA SC SA din data de 2.11.2006 și a dispus declinarea competenței de soluționare a acestui capăt al acțiunii în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială și apoi, în baza articolului 244 pct.1 Cod procedură civilă a dispus suspendarea celorlalte capete de cerere până la soluționarea irevocabilă a capătului de cerere disjuns.
În continuare s-a reținut că după declinarea competenței, cauzele au fost înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, primind numere diferite de dosare și că prin încheierea de la termenul de judecată din 2.11.2007 s-a admis excepția de conexitate ridicată de pârâta SC SA și s-a dispus conexarea la dosarul nr- a dosarelor cu nr-, nr-, nr- și nr- în care reclamanții sunt,. A reținut tribunalul pe fondul cauzei cu care a fost investit după declinare că în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr.31/1990 și de actul constitutiv și de asemenea în executarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă (modificat prin actul adițional), SC SA, prin organul său suprem de decizie, hotărât ca, după deducerea rezervelor legale, o parte din profitul net aferent anului 2005 să fie atribuită angajaților existenți la data adoptării Hotărârii AGA și că reclamanții nu au susținut cauze de nelegalitate care să fie proprii hotărârii atacate și care să fie derivate din Legea nr.31/1990 sau din actul constitutiv. S-a reținut că ceea ce a determinat declanșarea litigiului și înregistrarea cererilor pe rolul Tribunalului Vranceaa fost refuzul Romtelecom de a le acorda reclamanților, care la data adoptării Hotărârii din 2.11.2006 nu mai dețineau calitatea de salariați, cota de participare la profit aferentă anului 2005. A mai constatat prima instanță că pretinsele cauze de nelegalitate ale hotărârii AGA derivând din încălcarea contractului colectiv de muncă la nivel național și încălcarea principiilor de drept privind egalitatea în drepturi și discriminarea sunt proprii actului adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate iar nu Hotărârea AGA. În continuare s-a reținut că până la constatarea nulității prin hotărâre definitivă, contractul colectiv de muncă este prezumat a fi valabil și produce efectele pe care părțile au înțeles să i le acorde și că Adunarea Generală era competentă să stabilească destinația unei părți din profitul obținut de societate în exercițiul financiar precedent, competență care, deși menționată în actul adițional la contractul colectiv de muncă, nu își are izvorul în acest act adițional ci în articolul 111 din Legea nr. 31/1990 republicată.
În final s-a reținut netemeinicia solicitărilor reclamanților de a se modifica, pe cale de consecință, articolul 3 al Hotărârii AGA atacate în sensul că beneficiază în mod egal de cota de participare la profitul net aferent anului 2005 toți angajații care au avut calitatea de salariați, deci toți cei care au realizat profitul pe anul 2005 și împrejurarea că își produce în continuare efectele contractul colectiv de muncă ce nu a fost anulat; printre efectele acestuia numărându-se și cel al excluderii foștilor salariați din rândul persoanelor îndreptățite la cota de profit aferentă anului 2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții care solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și declinarea competenței de soluționare a capătului disjuns sau "respingerea disjungerii" dispusă de tribunalul Vrancea și în subsidiar, după anularea hotărârii apelate, "rejudecarea cauzei".
În motivarea apelului se arată că în mod eronat prima instanță a făcut referire la excepția de conexitate invocată de către SC SA câtă vreme reclamanții au solicitat primii, anterior termenului de judecată din 2.11.2007, conexarea dosarelor lor la dosarul reclamantei. Se mai arată că la data de 11.01.2008 au precizat că există motive de discriminare și că în temeiul articolului 27 din nr.OG137/2000 trebuia introdus în cauză Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și că în mod neîntemeiat le-a fost respinsă ca tardivă cererea. În continuare arată că dacă soluția primei instanțe prin care s-a calificat ca fiind accesorie cererea de anulare a Hotărârii AGA apare ca fiind cea corectă atunci ar fi trebuit și ca Tribunalul București să-și decline competența de soluționare a capătului disjuns iar nu să le respingă cererea accesorie ca neîntemeiată.
Intimata SC SA a formulat întâmpinare prin care se apără în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelanților.
S-au depus la dosar note cu concluzii scrise de către apelanți și intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de hotărârea atacată și motivele de apel invocate, Curtea apreciază că apelul este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prin motivele de apel invocate apelanții nu critică soluția primei instanțe care a respins ca neîntemeiată cererea de anulare în parte a Hotărârii AGA SC SA din data de 2.11.2006, respectiv a articolului 3 din hotărâre și de modificare a acestui articol în sensul de a se stipula că beneficiază în mod egal de cota de participare la profitul net aferent anului 2005 toți angajații care au avut calitatea de salariați,deci toți cei care au realizat profitul pe anul 2005. Aspectele pe care apelanții le supus atenției instanței de control judiciar se referă la: persoanele îndreptățite a figura în dosar în calitate de părți care au ridicat problema conexării dosarelor al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură, nelegalitatea încheierii de ședință prin care s-a respins ca tardivă cererea de introducere în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și competența Tribunalului București de a se pronunța asupra capătului din acțiune disjuns de către tribunalul Vrancea.
Prin notele scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor apelanții au invocat și alte motive de apel cu nesocotirea dispozițiilor articolului 292 Cod procedură civilă însă Curtea va soluționa apelul cu respectarea textului de lege amintit și se va pronunța în fond în baza celor invocate prin cererea de apel șila prima instanță.
În ceea ce privește cererea de conexare a cauzelor înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială după pronunțarea de către tribunalul Vrancea - Secția Civilă a sentințelor de disjungere a capătului de cerere privind anularea în parte a Hotărârii AGA din 2.11.2006 și de declinare a competenței de soluționare a acestui capăt de cerere disjuns în favoarea Tribunalului București, Curtea reține că în dosarul nr- aparținând Tribunalului Bucureștia fost invocată în scris de către pârâta SC SA excepția conexității cauzelor declinate ( fila 71 dosar) și că în ședința publică din 2.11.2007, prima instanță în temeiul articolului 164 alin.1 Cod procedură civilă a admis excepția și a încuviințat conexarea dosarului nr-, nr-, nr- și nr- la dosarul nr-. Acest aspect nu poate avea însă un rol hotărâtor în soluționarea apelului cum pretind apelanții în cuprinsul cererii de apel.
În ceea ce privește cererea reclamanților formulată pentru termenul de judecată din 11.01.2008 prin care au solicitat Tribunalului București în dosarul nr- introducere în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu motivareacă își precizează în acest fel cererea de anulare în partea Hotărârii AGA SC SA din 2.11.2006 Curtea reține că potrivit cu articolul 27 din nr.OG137/2000, modificată, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată,o cererepentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și că în mod temeinic și legal tribunalul s-a pronunțat asupra cererii părților respingând-o ca tardiv formulată. Reține că reclamanții și-au completat după prima zi de înfățișare cererea cu care a fost investită prima instanță și că au solicitat introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ca o consecință a completării acțiunii inițiale, completare care a nesocotit dispozițiile articolului 132 Cod procedură civilă.
Așadar în cauză nu și-au găsit aplicabilitatea dispozițiile articolului 27 alin.2 din nr.OG137/2000 la care fac referire apelanții, întrucât termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege amintit este un termen de prescripție în cadrul căruia se pot formula cererile în combaterea discriminării iar considerentele care au condus la respingerea ca tardivă a cererii de completare a acțiunii au avut la bază dispozițiile articolului 132 Cod procedură civilă care se referă la posibilitatea părților de a efectua într-un anumit termen acte de procedură menite a întregii cadrul inițial al procesului.
Reține și că pârâta SC SA s-a opus completării cererii de chemare în judecată după prima zi de înfățișare ( fila 132 dosar fond).
Pe fondul cauzei Curtea reține temeinicia și legalitatea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Reclamanții foști salariați ai pârâtei au solicitat anularea în parte Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor Romtelecom SA din 2.11.2006, respectiv a articolului 3 și modificarea acestui punct în sensul de a se menționa că beneficiază în mod egal de cota de participare la profitul net aferent anului 2005 toți angajații care au avut calitatea de salariați, deci toți cei care au realizat profitul pe anul 2005.
Hotărârea AGA SC SA din 2.11.2006 și Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Romtelecom SA pe anii 2005 - 2006, astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional nr. 7 înregistrat la Direcția de Muncă, solidaritate Socială și Familie a Municipiului B la data de 31.10.2006, prevăd în mod expres că suma totală reprezentând profitul distribuibil va fi împărțit în mod egal către toți salariații existenți la data adoptării hotărârii AGA.
Motivul invocat în susținerea acțiunii în anulare de reclamanții care nu sunt și acționari ai pârâtei și cărora le-au încetat la începutul anului 2006 contractele individuale de muncă, prin acordul părților, nu este unul de nulitate al Hotărârii AGA SC SA, hotărârii neaducându-i-se critici sub aspectul nesocotirii unor prevederi legale sau al actului constitutiv al societății. Nemulțumirii reclamanților, care după ce au primit prime de fidelitate la încetarea contractelor individuale de muncă au dorit să primească și cote din profitul distribuibil întocmai ca cei ce figurau ca salariați la data adoptării Hotărârii AGA, s-a încercat a i se da o justificare, sens în care s-au invocat dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă 2005 - 2006 și nelegalitatea Actului Adițional nr.7 la pe anul 2005-2006 la nivelul SA.
Constatările tribunalului în sensul că pretinsele cauze de nelegalitate ale Hotărârii derivând din încălcarea contractului colectiv de muncă la nivel național și încălcarea principiilor de drept privind egalitatea în drepturi și discriminarea sunt proprii actului adițional la contractul colectiv de muncă la nivelul național, iar nu Hotărârea AGA sunt în sensul celor pe care le reține și Curtea.
Sub aspectul deciziei adunării generale ordinare a acționarilor SC SA de a se distribui angajaților societății o parte din beneficiul distribuibil al exercițiului financiar al societății aferent anului 2005 Curtea reține competența adunării de a decide asupra respectivei distribuiri cum prevăd dispozițiile articolului 111 din Legea nr.31/1990 republicată și faptul că prin aceasta s-a dat curs modificărilor la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005-2006 la nivelul SC SA, modificări convenite de comun acord de reprezentanții SA și de reprezentanții Federației Sindicatelor din Telecomunicații și Romtelecom, cum rezultă din Actul Adițional nr.7 la încheiat la data de 25.10.2006.
Prin urmare, cât timp Actul adițional cu nr.7 la pe anul 2005-2006 la nivelul SC SA este în vigoare nu se poate invoca nelegalitatea Hotărârii AGA SC SA din 2.11.2006 prin care s-a dat expresie modificărilor convenite și arătate mai sus.
Critica apelanților referitoare la faptul că Tribunalul București nu ar fi trebuit "să primească" disjungerea întrucât a considerat în speță că trebuia soluționat mai întâi capătul de cerere referitor la anularea Actului adițional nr. 7 la nu poate fi reținută, în sprijinul ei nefiind invocat de altfel nici un text de lege.
Împotriva hotărârilor Tribunalului Vrancea de declinare a competenței și de disjungere a capetelor de cerere se putea exercita calea de atac prevăzută de lege astfel că după înregistrarea cauzelor reclamanților pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în mod temeinic și legal s-a pronunțat în dosar prima instanță cu respectarea dispozițiilor articolului 129 alin.final Cod procedură civilă care prevăd că "în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Pentru toate considerentele, având în vedere și dispozițiile legale invocate Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul formulat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții domiciliat în F,-,. 1, Județ V, domiciliat în F,-,. 11, Județ V, domiciliat în F,-,. 7, Județ V, domiciliat în F,-,. 13, Județ V, domiciliat în F,-,. 7, Județ V, împotriva Sentinței comerciale nr.12374/17.11.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SA cu sediul în B sector 1,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 mai 2009.
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. Jud.
Tehnored.IN
8 ex
11.05.2009
com. 6 ex./.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
