Anulare hotarare aga Spete. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA | Operator date - 2928 |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | |
SECȚIA COMERCIALĂ | Dosar nr- |
SENTINȚA CIVILĂ NR. 25
Ședința publică de la data de 10 noiembrie 2009 |
Curtea compusă din: |
PREȘEDINTE: Raluca Suciu |
Grefier: - |
Pe rol judecarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, formulată de reclamanta - SRL împotriva Încheierii arbitrale de la data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral - Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului în dosarul nr. 25/A/2008, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns:
- pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE - A, prin av., cu delegație 78 ds. fond, lipsind
- reclamanta - SRL.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 09.11.2009 s-a depus cerere de către apărătorul pârâtei REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE - A prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare; s-a atașat dosarul nr. 25/A/2008 al Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A, după care:
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra excepției de necompetență funcțională a Secției Comerciale și asupra acțiunii în anulare.
Pârâta, prin avocat arată că, litigiul fiind de contencios administrativ, se impune ca acțiunea în anulare să fie judecată de Secția de contencios administrativ, și nu de Secția Comercială. Pe fond, arată că, în mod corect tribunalul arbitral s-a declarat necompetent, astfel încât solicită respingerea acțiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța fiscală nr.60/08.09.2009 reprezentând onorariu avocat.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în anulare de față, constată:
Prin Încheierea de la data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral - Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului în dosarul nr. 25/A/2008 s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului arbitral.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul arbitral a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.343 ind. 1 și ind. 2.proc.civ. în sensul că,
"clauza compromisorie înscrisă în cele două contracte comerciale este deficitară, fiind încălcate dispozițiile art. 343 ind. 1.proc.civ. pe de o parte, iar pe de altă parte între părți nu s-a încheiat un compromis în condițiile art. 343 ind. 2.proc.civ. pârâta atât prin întâmpinare, cât și prin concluziile orale arătând că nu este de acord ca litigiul să fie soluționat prin arbitraj."
Prin acțiunea în anulare declarată, reclamanta - SRL a solicitat anularea încheierii arbitrale, constatându-se competența instanțelor arbitrale în soluționarea cererii.
A apreciat reclamanta că în mod greșit tribunalul arbitral s-a constatat necompetent, în condițiile în care art. 10.2 paragraf 2 din Contractele de concesiune nr.36/23.10.2001 și 42/07.03.2002 prevede că "părțile de comun acord, pot stabili ca anumite litigii să fie supuse arbitrajului pe de lângă Camera de Comerț și Industrie Aceste litigii se soluționează potrivit procedurii arbitrale."; această clauză este valabilă, chiar dacă nu individualizează numele și modalitatea de numire a arbitrilor; clauza oferă reclamantei opțiunea de a sesiza instanțele de drept comun sau instanțele arbitrale, fiind lipsită de relevanță poziția exprimată de pârâtă în sensul că nu este de acord cu judecarea litigiului de către instanțele arbitrale, cât timp a fost de acord cu clauza compromisorie la momentul încheierii contractelor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE - a solicitat respingerea acțiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.
A apreciat pârâta că, Secția comercială a Curții de Apel nu este competentă material în soluționarea acțiunii în anulare, cât timp obiectul acțiunii îl constituie două contracte de concesiune cărora li se aplică art. 66 din nr.OUG 54/2006; acțiunea în justiție, în primă instanță, se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului, astfel încât instanța imediat superioară celei la care face trimitere art. 342.proc.civ. este Secția de Contencios Administrativ a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Concomitent, a precizat pârâta că, anterior intrării în vigoare a Legii nr.528/2004 și Legii nr.554/2004 contractele de concesiune erau caracterizate ca fiind contracte comerciale, dar în prezent sunt definite ca și contracte administrative, de competența instanțelor de contencios administrativ.
Cu referire la clauza inserată la art. 10.2 din Contracte, a precizat pârâta că, în cazul în care s-ar fi acceptat clauza compromisorie, era exclusă competența instanțelor judecătorești, astfel cum prevede art. 15 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj; în speță, clauza nu exprimă voința univocă a părților de a recurge la arbitraj, cu excluderea competenței instanțelor judecătorești.
Examinând hotărârea tribunalului arbitral, în baza art. 365 rap. art. 364.proc.civ. prin prisma criticilor formulate, Curtea reține:
Prin cererea de arbitrare înregistrată la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A sub nr.289/15.12.2008, reclamanta - SRL a solicitat, invocând dispozițiile art. 32 din Legea nr. 219/1998, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE - A, reechilibrarea financiară a concesiunilor ce fac obiectul contractelor nr.36/23.10.2001 și 42/07.03.2002.
. instanțele arbitrale, reclamanta s-a întemeiat pe clauza cuprinsă în ambele contracte, la pct. 10 - Litigii, având următorul conținut:
"10.1. Părțile au încheiat acest contract cu bună-credință și într-un spirit de echitate fiind înțeles că îndeplinirea obligațiilor unei părți depinde de îndeplinirea obligațiilor celeilalte părți și în acest spirit, ele vor căuta să soluționeze pe cale amiabilă eventualele litigii ce se pot ivi din/sau în legătură cu acest Contract.
10.2. Orice neînțelegere, pretenție sau litigiu dintre Părți, ce decurge din sau în legătură cu executarea și interpretarea prezentului Contract și care nu poate fi rezolvată pe cale amiabilă în maxim 30 zile calendaristice de la data apariției și producerii prejudiciului, va fi soluționată de către instanțele judecătorești competente. Legea aplicabilă Contractului este legea română.
Părțile de comun acord pot stabili ca anumite litigii să fie supuse arbitrajului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Aceste litigii se soluționează potrivit procedurii arbitrale."
Determinarea sferei litigiilor susceptibile de a fi soluționate pe calea arbitrajului este o chestiune de ordine publică, deoarece ordinea publică și dispozițiile imperative ale legii impun ca anumite litigii să nu fie scoase din competența jurisdicției statale., astfel cum este configurată în dispozițiile cuprinse în Cartea a IV-a "Despre arbitraj" din Codul d e procedură civilă vizează un dublu aspect,ratione personaeșiratione materiae.După natura lor, numai litigiile patrimoniale sunt susceptibile de a fi soluționate pe calea arbitrajului, iarratione personae,arbitrabilitatea privește capacitatea mai largă sau mai restrânsă a persoanelor de drept public de a recurge la arbitraj.
Concluzia pe care o impune cadrul legal cu privire la arbitrajul privat (civil si comercial) este aceea ca arbitrabilitatea constituie, în esență, o condiție de valabilitate a convenției arbitrale, iar o convenție arbitrală având ca obiect litigii nearbitrale încalcă ordinea publică.
În cauză, la data încheierii contractelor de concesiune de către părți, Legea nr. 219/1998 în vigoare permitea părților de a insera în contractul lor o clauză compromisorie, ceea ce semnifică o abilitare legala pentru entitatea administrației publice locale de a recurge la arbitrajul privat comercial. Evoluția legislativă în materia contractului de concesiune, calificarea sa ca și contract administrativ supus jurisdicției contenciosului administrativ și abrogarea expresă a Legii nr. 219/1998 impun concluzia că, la data sesizării tribunalului arbitral cu cererea de arbitrare (după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 si a Ordonanței nr.54/2006) - clauza compromisorie devenise inoperantă, nemaiexistând fundamentul legal pentru ca entitatea administrației publice locale să recurgă la o justiție privată. Cu alte cuvinte, natura administrativă a contractului de concesiune având ca obiect bunuri si servicii de interes public local exclude arbitrajul comercial privat, deoarece autoritățile administrative implicate acționează în calitate de putere publică și își exercită atribuțiile pentru satisfacerea unui interes public, potrivit actualului context legislativ.
O asemenea concluzie nu constituie o încălcare a principiuluitempus regitactumcu consecința aplicării retroactive a legii noi contractului sub aspectul drepturilor și obligațiilor părților, deoarece exceptarea de la jurisdicția privată a acestor categorii de contracte administrative constituie o chestiune de procedură, de competență absolută, or în această materie, legea nouă este de imediată aplicare și raporturilor juridice stabilite sau formate înainte de promulgarea sa.
Astfel fiind, cum arbitrabilitatea, condiție esențială de valabilitate a clauzei compromisorii, este o chestiune de ordine publică, legea nouă care statuează și reglementează sub aspectul competentei, excluzând jurisdicția privată, se aplică tuturor cauzelor ivite după intrarea ei în vigoare, în acest sens fiind și dispozițiile tranzitorii, cu mențiunea că pentru drepturile pe care părțile le pot avea după natura contractului convenit (altele decât cele referitoare la ordinea publică și legile de competență) se aplică legea în vigoare sub imperiul căreia s-a încheiat contractul.
Pentru aceste motive, instanța de contencios administrativ nu este competentă în soluționarea acțiunii în anulare, iar convenția arbitrală, chiar primind interpretarea reclamantei - SRL, nu mai poate avea nici un efect, litigiul fiind exceptat de la jurisdicția privată.
În temeiul art. 274.proc.civ. reținând culpa procesuală a reclamantei, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de către pârâtă, în cuantum de 2.500,00 lei, conform chitanței fiscale nr.60/08.09.2009 reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în anularea Încheierii arbitrale de la data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral - Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului în dosarul nr. 25/A/2008, formulată de reclamanta - SRL, cu sediul ales la Cabinet & în B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE -, cu sediul în A,--5, jud.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500,00 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, |
GREFIER, |
Red. RS - 18.11.2009
Thred. MM - 4 ex - 20.11.2009
Emis 2 com.
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu
