Anulare hotarare aga Spete. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 269/R-
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantaGRUP,cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 18, județul V, împotriva sentinței nr. 1587/C/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți, domiciliat în Rm. V,-, județul V și SRL - PRIN ADMINISTRATOR G, domiciliat în Rm. V,-, - 27/2,. A,. 19, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru administratorul Special al L, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru administratorul Special al L, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru administratorul Special al L, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Depune la dosar note de ședință pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Constată că, prin sentința comercială nr.1587/C/22.12.2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a fost respinsă cererea formulată de GRUP Rm.V, împotriva pârâților și SC SRL Rm.V, reprezentată prin administrator special
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că, la 24.06.2008, GRUP Rm. a solicitat anularea facturii fiscale, emisă de SC SRL Rm.V, seria - XIV nr.- din 1 noiembrie 2004, ce reprezintă contractul încheiat de aceasta cu sub motiv că societatea arătată se află în procedură de insolvență începând cu 27 septembrie 2007, când a fost dispusă deschiderea procedurii și că prin factura arătată ea a înstrăinat lui un autoturism marca cu suma de 1.000 lei, cu intenția vădită de a sustrage acest bun de la urmărirea creditorilor.
Analizând cererea,judecătorul-sindica constatat că, în fapt, SC SRL Rm.V a înstrăinat, prin factura seria - XIV nr.- din 1 noiembrie 2004 autoturismul - -, cu suma de 1.000 lei, către pârâtul, că acest autoturism nu a putut fi identificat, iar valoarea lui a fost stabilită de expert fără să fie verificată mașina și că în aceste condiții nu se poate concluziona că bunul arătat a fost vândut sub valoarea reală.
De asemenea,judecătorul-sindica mai constatat că în anul 2004, pârâta a înstrăinat 20 de autovehicule, fiind forțată să le înstrăineze, datorită situației financiare grea a firmei și că nu există dovezi ale intenției societății de a sustrage aceste bunuri de la urmărirea creditorilor.
La 10.02.2009, GRUP Rm.V a declarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
În motivare se susține că lichidatorul a putut să constate existența facturii privind vânzarea autoturismului în litigiu doar din documentele existente la Primăria Municipiului Rm.V și că, potrivit raportului de expertiză valoarea autoturismului la data vânzării era de 11.191,70 lei.
Se mai susține că situația financiară grea reținută de instanța de fond, pentru a justifica vânzarea, nu are relevanță atâta timp cât valoarea bunului depășește cu mult suma primită de societatea falită ca preț al vânzării și că, în sensul art.80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006, valoarea arătată constituie dovada intenției părților de lezare a drepturilor creditorilor.
Lichidatorul mai susține că dovada intenției frauduloase a administratorului social rezultă și din faptul că acesta nu a depus documentele prevăzute de Legea nr.85/2006.
La 20.03.2009, intimata SC SRL a depus note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se susține că vânzarea autoturismului a fost determinată de dificultățile financiare ale falitei, care au antrenat măsura executării silită începută de BCR SA.
De asemenea, se mai susține că valoarea autoturismului nu este cea reținută de expert, deoarece acesta avea un grad mare de uzură; și că nu există dovezi privind intenția părților de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditor sau de a leza drepturile acestora.
Recursul este fondat.
Este fondată critica recurentei încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.3041Cod pr.civilă.
Curtea constată că, în fapt,din factura seria - XIV nr.- din 1 noiembrie 2004, SC SRL a înstrăinat pârâtului autoturismul cu seria și serie motor prevăzute în factură, cu suma de 10.000.000 lei (Rol), acesta din urmă reînstrăinând autoturismul cu suma de 50.000.000 lei (Rol), așa cum declară; că, potrivit raportului de expertiză efectuat fără ca autoturismul să poată fi verificat personal, sub motiv că el a fost reînstrăinat, valoarea lui era la data înstrăinării de 111.917.000 Rol; și că, la 27 septembrie 2007, prin sentința comercială nr.740 a Tribunalului Vâlcea, a fost dispusă deschidere procedurii insolvenței față de SC SRL Rm.
De asemenea, curtea mai constată că, la 25.11.2005, intimata SC SRL a încheiat o tranzacție cu BCR - Sucursala Județeană V, prin care a fost reeșalonat creditul total de 6.218.996,39 lei (56-61).
II. În drept, potrivit art.80 alin.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006,Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar; b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
III. Judecata. Curtea constată că sunt întemeiate criticile recurentei.
a) Cu privire la valoarea bunului. În adevăr, așa cum rezultă din raportul de expertiză, valoarea autoturismului vândut a fost, la data înstrăinării, de 111.917.000 Rol. Este adevărat că această valoarea a fost stabilită doar prin raportarea pe care expertul a făcut-o la vechimea autoturismului. Însă, intimații nu-și pot invoca propria culpă constând în aceea că aceștia ascund autoturismul, iar pârâta SC SRL ascunde și actele societății. Dacă valoarea autoturismului ar fi fost alta decât cea constatată de expert, pârâții-intimați ar fi adus argumente convingătoare, care depind doar de ei, respectiv actele și autoturismul, ca și eventuale dovezi ale reparațiilor care sunt pretinse a fi fost făcute de cumpărător după achiziționarea de către acesta a bunului. Tot ca un argument al faptului că valoarea autoturismului este cea consemnată de expert este și faptul că autoturismul în litigiu a fost revândut la un preț de 5 ori mai mare decât cel la care a fost vândut de către societatea falită.
Așa fiind, curtea constată că valoarea reală a autoturismului este cea stabilită de expert, respectiv 111.917.000 Rol.
În concluzie, actul încheiat de cei doi pârâți se încadrează în dispozițiile art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, întrucât prețul încasat de debitorul falit din contractul încheiat în intervalul celor trei ani anteriori intrării în faliment, este vădit mai mic decât valoarea autoturismului ieșită din patrimoniul său.
b) Cu privire la apărarea intimatei SC SRL, prin care susține că nu este dovedită intenția de sustragere a bunurilor de la urmărire sau cea de lezare a drepturilor creditorilor.
Curtea constată că această apărare este artificială întrucât ea nu este incidentă în cauză, această condiție fiind prevăzută la art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, însă această ipoteză nu este luată în considerare de instanță.
În aceste condiții, curtea înlătură și apărarea acestei societăți, prin care susține că vânzarea a fost făcută sub imperiul nevoii de avea lichidități în vederea acoperirii creanței față de bancă. Curtea reamintește că textul art.80 alin.1 lit.b, arătat mai sus, nu condiționează acțiunea în anulare de împrejurările în care a avut loc vânzarea, ci de o condiție obiectivă: dezechilibrul prestațiilor.
În concluzie, văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica în tot sentința instanței de fond în sensul că se va admite cererea, se va anula contractul de vânzare-cumpărare constatat prin factura fiscală seria - XIV nr.- din 1 noiembrie 2004 și va obliga pe cumpărătorul să restituire bunul dobândit sau în cazul în care nu mai există să plătească contravaloarea acestuia în sumă de 111.917.000 Rol ( 11.191,7 Ron).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta GRUP, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 18, județul V, împotriva sentinței nr. 1587/C/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți, domiciliat în Rm. V,-, județul V și SRL - PRIN ADMINISTRATOR G, domiciliat în Rm. V,-, - 27/2,. A,. 19, județul V.
Modifică în tot sentința în sensul că admite cererea, anulează contractul de vânzare-cumpărare constatat prin factura fiscală seria - XIV nr.- din 1 noiembrie 2004 și obligă pe cumpărătorul să restituire bunul dobândit sau în cazul în care nu mai există, să plătească contravaloarea acestuia în sumă de 111.917.000 Rol ( 11.191,7 Ron).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
31.03.2009
Red.DV
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
