Anulare hotarare aga Spete. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 27/2009
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții, și pârâtele SA VIȘEU DE, SC SA VIȘEU DE PRIN împotriva sentinței civile nr. 2.724 din data de 24 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimata SC SRL VIȘEU DE având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă apelantul și avocat pentru intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile promovate sunt timbrate cu suma de 12 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și au aplicate timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 09 februarie 2009 s-a depus la dosarul cauzeiun set de înscrisuridin partea numitului pentru dovedirea calității de reprezentant pentru apelanta VIȘEU DE.
Apelantul depune la dosar note de ședință, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta intimatei, și solicită respingerea excepțiilor invocate de reprezentanta intimatei, respectiv excepția nelegalei timbrări și excepția lipsei calității de reprezentare a pârâtei, ca neîntemeiată. Cu privire la prima excepție invocate, apelantul arată că s-a achitat taxa de timbru așa cum au fost precizată iar în ceea ce privește cea de a doua excepție se arată că potrivit actelor depuse la dosar se poate observa că a rămas aceiași persoană care a fost delegată să o reprezinte pe pârâtă, hotărârea prin care a fost delegat în reprezentarea intereselor pârâtei a fost confirmată și de Curtea de Apel Cluj, astfel că în opinia sa se află în legalitate.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepțiilor arătând că în ședința din 26 aprilie 2007 nu s-a adoptat nici o hotărâre prin care să fie delegat o persoană să reprezinte interesele pârâtei, s-a încheiat doar un proces verbal de ședință.
Curtea, în urma deliberării, cu privire la excepția nelegalei timbrări,o apreciază ca fiind neîntemeiată și o respinge, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 11din Legea nr. 146/1997, la momentul promovării apelului, taxa a fost calculată și achitată potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Cu privire la cea de-a doua excepție invocată, Curtea, o apreciază ca fiind neîntemeiată și o respinge, reținând că, înscrisurile depuse la dosar atestă dovada mandatării a numitului în reprezentarea intimatei.
Apelantul depune un set de înscrisuri în justificarea poziției procesuale si arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei depune la dosar contractul de vânzare cumpărare pe care aplică mențiunea că este conform cu originalul și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Apelantul solicită admiterea apelului, cu rugămintea de a repara greșelile făcute pentru a doua oară de Tribunalul Maramureș, desființarea hotărârii atacate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, justificate prin decontul depus la dosar. În susținere se arată că, Adunarea Generală a acționarilor a hotărât vânzarea prin licitație publică a unui hotel de două stele cu terenul aferent de 1006 mp. La data de 13 octombrie 2005, fost ținută licitația publică de vânzare, iar imobilul și terenul a fost adjudecat de Librăria, la prețul de 10,2 miliarde lei vechi. La câteva zile după adjudecare, prin înțelegeri ascunse cu fostul Consiliu de administrație, s-a organizat o altă licitație, la care s-au prezentat aceiași participanți, iar adjudecatar al licitației a fost tot Librăria, însă la prețul de 3,4 miliarde lei vechi. Cu ocazia celei de a doua licitație, pe lângă imobilele aprobate spre vânzare, de către Adunarea Generală a Acționarilor s-a mai vândut și o suprafață de teren de 835 mp și un șopron, a căror contravaloare nu a fost achitată niciodată. La solicitarea instanței de a arăta care sunt motivele de anularea a contractului de vânzare-cumpărate, apelantul arată că principalele motive sunt:faptul că s-a vândut mai mult decât a fost împuternicită de Adunarea Generală să vândă și faptul că s-a stabilit inițial să se plătească 10,2 miliarde lei vechi, iar ulterior valoarea a fost subevaluată cu aproximativ 70%, ținând cont că este un hotel de 2 stele, care nu funcționa în acel moment, dar a fost dotat în 1985, fiind un hotel în stare foarte bună.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că, în caietul de sarcini cumpărat ca urmare a înscrierii la licitație, au existat erori grave cu privire la imobilele care au fost licitate, în sensul că în mod greșit pe lângă hotel au fost cuprinse și anexe, anexe care nu mai formau proprietatea pârâtei, fiind înstrăinate din anul 2001. Intimata a formulat contestație la prima licitație și s-a dispus astfel organizarea unei noi licitații, la care a participat aceiași comisie de licitație. La cea de a doua licitație organizată la data de 17.11.2005, aceiași comisie, a scos la licitație, prin caietul de sarcini, numai hotelul fără anexe, cu o suprafață construită de 327,7 mp, și o suprafață desfășurată de 1634 mp, și terenul pe care se află hotelul, în suprafață de 1006 mp, cu nr. top. 975/a/5/1/3, 975/a/5/5/1 și 975/a/5/5/5. La cea de-a doua licitație, prețul de licitație a fost mai mic, întrucât și imobilele licitate au fost altele, valoarea substanțială deținând-o anexele, prețul a fost legal, fiind superior prețului de pornire, peste valoarea de inventar. Era o clădire mare, singura proprietate a pârâtei rămasă nevândută până în 2005, dar în care trebuiau efectuate investiții uriașe. Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat conform celei de-a doua licitație, cu respectarea dispozițiilor legale, imobilul fiind achitat în întregime.
CURTEA:
Asupra prezentului apel constată:
Prin sentința civilă nr. 2.724 din data de 24 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților VIȘEU DE, și "", VIȘEU DE.
Totodată, au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei Librăria "" suma de 4000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, în rejudecare, a considerat că este neîntemeiată pe baza probelor administrate în cauză, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin caietul de sarcini depus la fila 12-14 din dosarul nr. 3.881/2005 reclamanta a scos la licitație pentru data de 13.10.2005 ora 10, imobilul în natură construcție și teren situat în Vișeu de -, construcția fiind, cu suprafața construită de 327,7 mp. și o suprafață desfășurată de Sd =1634 mp, iar terenul pe care se află construcția ( Hotelul ) și anexele se întinde pe o suprafață de 1.006 mp. și se afla pe nr. cadastral 975/A/5/1.
Prin caietul de sarcini depus la fila 15-17 din dosar 3881/2005 aceeași societate a scos la licitație pentru data de 17.11.2005 ora 10, același Hotel situat în Vișeu de,-, în natură construcție, cu o suprafață construită de Sc = 327,7 mp. și o suprafață desfășurată de 1.634 mp. terenul pe care se află hotelul(fără anexe) fiind în suprafață de 1.006 mp. și se află pe nr. cadastrale 975/a/5/1/3, 975/a/5/5/1 si 975/a/5/5/5.
S-a constatat că, în fapt, este vorba despre același imobil, dar identificat cu date de carte funciară diferite.
Comparând datele de consemnate în cele două caiete de sarcini se constată că datele reale sunt cele stabilite în al doilea caiet de sarcini ( vezi nr. 8.579 Vișeu de - fila 18 din dosarul nr. 3.881/2005).
S-a mai constatat că la prima licitație din 13.10.2005 s-a prezentat pârâta "LIRĂRIA " care a adjudecat imobilul licitat la suma de 10.200.000.000 lei vechi cu modalitatea de plată în doua rate, fapt recunoscut de către reclamanți prin acțiunea introductivă de instanța.
Prin adresa nr. 100/14.10.2005 (fila 19 din dosarul nr. 3.881/2005) înregistrată la societatea reclamantă, administratorul pârâtei, d-na a contestat corectitudinea licitației deoarece din verificarea cărții funciare imobilul nu corespunde din punct de vedere al suprafeței terenului și anexelor deoarece numărul cadastral 975/A/5/1/3 are doar o suprafață de 728 mp. și nu 1.006 mp. așa cum s-a trecut în caietul de sarcini, în această situație necorespunzând nici valoarea de la care s-a pornit licitația și nici valoarea de adjudecare.
La data de 20.10.2005 pârâta revine la contestația formulată anterior (fila 20 același dosar) solicitând anularea licitației deoarece a fost indusă în eroare.
Prin adresa nr. 101/17.10.2005 societatea răspunde contestației pârâtei prin care arată că susținerile acesteia sunt nefondate, precizând că va proceda la înștiințarea următorului admis înscris pe lista de licitație iar pârâta își va pierde dreptul asupra imobilului adjudecat.
Prin adresa nr. 105/21.10.2005 (fila 21 dosarul nr. 3.881/2005) societatea răspunde încă odată pârâtei la contestațiile formulate, în sensul că își însușește erorile din caietul de sarcini cu privire la anexe însă arată că pârâta a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.
În ceea ce privește licitarea unei suprafețe nereale, se arată în adresă că, societatea deține în zonă o suprafață mai mare decât cea licitată fapt care i-a permis să scoată la licitație suprafața de 1.006 mp. iar neprezentarea în termen de 5 zile pentru întocmirea contractului în formă autentică nu se justifică urmând ca societatea să procedeze în consecință.
Cu toate acestea, fără a exista un act prin care să se revină asupra licitației inițiale, societatea-pârâtă organizează cea de-a doua licitație la data de 17.11.2005, la care aceeași persoana câștigă licitația dar la un preț mult mai mic, de această dată la prețul de 397.460 lei (3.974.600.000 lei vechi), conform facturii de la fila 23 din dosarul nr. 3.881/2005.
La data de 21.11.2005 se încheie contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică nr. 2.162 între cele două societăți privind imobilul în natură construcții și teren așa cum au fost identificate în caietul de sarcini al celei de-a doua licitații din 17.11.2005, la prețul de 344.000 lei.
În drept s-a invocat art. 948.civ și 966.civ care arată care sunt condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv:
1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită și că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.
Analizând cauza prin prisma temeiurilor legale invocate, instanța a constatat că în speță nu se poate reține nici unul din motivele de nulitate absolută invocate de reclamanți și cu atât mai mult lipsa cauzei, o cauză falsă sau nelicită.
Astfel prin cauza unui act juridic se înțelege scopul urmărit de părți la încheierea acestuia.
În speță scopul urmărit de părți a fost acela de a vinde respectiv de a cumpăra imobilul în litigiu, scop care s-a realizat mai întâi prin organizarea licitației și apoi prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește caracterul ilicit al cauzei instanța a constatat că prin cauză ilicită se înțelege ceea ce codul civil stabilește în art. 968: "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
Din această perspectivă s-a constatat că vânzarea la licitație este o procedură prevăzută de lege ca fiind o modalitate de înstrăinare a unor bunuri din patrimoniul unei persoane, în cazul de speță vânzarea prin această modalitate fiind hotărâtă prin hotărârea a societății pârâte.
În ceea ce privește imoralitatea cauzei, instanța a constatat că nu se poate reține în sarcina pârâtei o astfel de atitudine în ceea ce privește organizarea licitației și vânzarea imobilului.
Astfel, în primul rând licitația a fost organizată de către societate, în condițiile stabilite de aceasta prin caietele de sarcini.
În al doilea rând, după prima licitație organizată, cu toate că a fost sesizată de către pârâtă despre neregulile constatate, societatea, în loc să procedeze în mod legal la anulare licitației sau la respingerea contestației pârâtei prin menținerea ca valabilă a primei licitații, a procedat fără o aparentă justificare, la organizarea celei de-a doua licitații și la adjudecarea bunului. Prin această manifestare societatea a fost practic de acord în mod tacit că prima licitație nu a fost realizată în condițiile legale.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că cea care este în culpă pentru consecințele licitațiilor organizate este chiar societatea.
Or, în conformitate cu principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans "nimeni nu-și poate invoca în apărare propria culpă.
În aceste sens este de observat că reclamanta a participat la cea de-a doua licitație făcând parte chiar din comisia de licitație ( 7 din dosarul nr. 3.881/2005) singura obiecțiune făcută de aceasta la încheierea licitației fiind aceea asupra prețului fără a face nicio mențiune sau obiecțiune asupra legalității acestei proceduri, prin însăși participarea în comisia de licitație societatea acceptând că procedura licitației a fost legal îndeplinită.
Spre deosebire de susținerile reclamanților, instanța a constatat că pârâtei nu i se poate imputa reaua-credință în ceea ce privește toată procedura de înstrăinare a imobilului, dimpotrivă aceasta fiind de bună-credință prin sesizările făcute anterior celei de-a doua licitați, iar faptul că societatea nu a anulat prima licitatie nu-i poate fi de asemenea imputată pârâtei care nu avea nicio atribuție în acest sens.
Mai mult, din cuprinsul răspunsurilor adresate pârâtei de către societate rezultă că aceasta a fost chiar "amenințată" că va pierde dreptul câștigat la prima licitație dacă nu se prezintă în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Este posibil ca reclamanții, persoane fizice, să fi suferit vreun prejudiciu ca urmare a adjudecării la un pret mai mic a imobilului decât prețul obținut la prima licitație însă de acest fapt nu se face responsabilă pârâta care a cumpărat imobilul în condițiile stabilite de reclamanta, ci eventual alte persoane.
În ceea ce privește culpa celor care au semnat contractul de vânzare-cumpărare s-a reținut prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 06.12.2007 că aceste persoane nu se fac vinovate de săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere această ordonanță fiind confirmată de instanță prin sentința penală nr. 69/12.03.2008 a Judecătoriei Vișeu d Sus dată în dosarul nr- și decizia penală nr. 162/R/2008 a Tribunalului Maramureș.
Constatând că alte motive de nulitate absolută nu au fost sesizate în cauză, instanța a respins acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, reclamanții, ȘI precum și pârâta VIȘEU DE, prin reprezentantul său, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței apelante, în sensul admiterii acțiunii reclamanților, cu consecința anulării licitației din data de 17.11.2005 prin care s-a vândut activul "Hotel " către pârâta "" VIȘLEU DE și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.162 din 21.11.2005.
Dezvoltându-se motivele de apel, s-au adus critici de nelegalitate și netemeinicie soluției pronunțate de prima instanță arătându-se, în esență, că s-a făcut o greșită reținere a stării de fapt, în sensul că datele din caietul de sarcini au fost corecte, iar reclamanții nu au fost de acord cu ținerea celei de-a două licitații, pe baza căreia s-a și încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare cu încălcarea dispozițiilor art. 150 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată privind societățile comerciale, de către Consiliul de administrație al Viscom și a prev. Legii nr. 550/2002, așa încât vânzarea-cumpărarea Hotelului "" s-a făcut prin fraudarea intereselor acționarilor societății, constituind astfel un caz tipic de nulitate absolută a actului respectiv pe baza principiului "fraus omnia corupit" și a principiului bunei-credințe în raporturile juridice civile.
Apoi, s-a reluat susținerea că vânzarea s-a fondat pe o cauză nelicită, atâta timp cât vechiul consiliul de administrație al societății a organizat oad oua licitație la care bunul a fost adjudecat cu un preț mai mic cu 7.000.000.000 lei vechi, prejudiciind interesele acționarilor societății.
La rândul ei, intimata "" a formulat întâmpinare, invocând atât incidente procedurale vizând plata taxelor judiciare de timbru pentru apelul declarat și calitatea de reprezentant al pârâtei VIȘEU DE, cât și apărări pe fondul cauzei.
Incidentele procedurale au fost rezolvate prin respingerea lor, deoarece s-a făcut dovada plății corespunzătoare a taxelor judiciare de timbru și a calității de reprezentat al pentru numitul.
În privința apărărilor pe fond, intimata a considerat hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică, deoarece prima licitație a fost anulată ca urmare a contestării ei, datorită neconcordanței caietului de sarcini cu realitate, în sensul că anexele cuprinse în acesta nu mai erau în proprietatea vânzătoarei, iar terenul era greșit identificat sub aspect topografic.
La cea de-a doua licitație, prețul a fost mai mic, deoarece imobilele licitate au fost altele, fiind excluse anexele constând în centrala termică și spălătoria care deja fusese înstrăinate, iar prețul de adjudecare a fost mai mare ca prețul de pornire al licitației.
Nu poate fi reținută nici o ilegalitate și nici lipsa bunei credințe, atâta timp cât vânzarea a fost stabilită prin hotărâre, iar licitația publică este o procedură prevăzute de lege, nici societatea și nici acționarii nefiind păgubiți în vreun fel.
Mai mult, foștii membrii ai consiliului de administrație ai societății au fost cercetați sub aspectul infracțiunii abuz de încredere, însă au fost scoși de sub urmărire penală.
Apelul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, a apărărilor formulate, precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În primul rând, se observă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 550/2002, așa încât motivul vizând nelegalitatea organizării celei de-a doua licitații, întemeiată pe încălcarea acestor prevederi legale, nu poate fi avut în vedere, atâta timp cât actul normativ citat se referă la vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, referirea la acest act normativ fiind făcută doar orientativ, normele aplicabile fiind cele generale, referitoare la modalitatea de vânzare prin licitație publică deschisă.
În al doilea rând, se reține că nici dispozițiile art. 150 alin. 1 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 nu sunt aplicabile cauzei, deoarece acestea se referă la actele juridice încheiate între administratori și societate, instituite pentru a proteja interesele societății și prin aceasta ale tuturor acționarilor, permițând ca administratorii să înstrăineze sau să dobândească bunuri în nume propriu de la societate numai în anumite condiții, respectiv dacă acestea au o valoare mai mare de 10 % din valoarea activelor nete ale societății, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare.
În cazul de față, atât înstrăinarea activului, respectiv cât și modalitatea în care se va face, a fost hotărâtă de adunarea generală a asociaților, fiind desemnat consiliul de administrație pentru operațiunea propriu-zisă.
Rezultă așadar, cum corect a stabilit și prima instanță în rejudecare, că nu există nici un temei legal care să ducă la nulitatea absolută a acestei înstrăinări a activului arătat, iar organizarea celei de-a două licitații a fost consecința firească a admiterii contestației formulate de societatea adjudecatară, atâta timp cât aceasta a formulat imediat două contestații care în ciuda răspunsurilor contradictorii, fără o decizie formală de anulare a primei licitații, au procedat în consecință la organizarea unei a doua licitații pe baza unui nou caiet de sarcini cu înserarea corectă a datelor de identificare a obiectivului înstrăinat.
Cu o motivare completă, atât în fapt cât și îndrept, întemeindu-se pe probele administrate în cauză, prima instanță a stabilit cu certitudine că nu poate fi luată în considerare cauza ilicită în conformitate cu art. 966 Cod civil, fiind îndeplinite toate condițiile de valabilitate a convenției respective, așa cum sunt ele cuprinse de dispozițiile art. 948 Cod civil.
Așadar, societatea-comercială, ca persoană juridică, își exercită drepturile și își asumă obligațiile potrivit legii și statului prin organele sale, iar personale fizice desemnate să o reprezinte răspund față de societate pentru prejudiciile create prin actele îndeplinite de acestea.
Ceea ce reclamă apelanții este o presupusă activitate frauduloasă tocmai a reprezentaților societății a cărei acționari sunt, care evident nu poate fi imputată societății-intimate.
De altfel, așa cum rezultă din actele noi depuse în apel, nici plângerile penale împotriva membrilor fostului consiliu de administrație al Societății Vișeu de nu au avut succes.
Așa fiind, față de toate aceste considerente de fapt și de drept mai expuse, ținând cont și de dispozițiile art. 296 teza I pr.civ. prezentul apel urmează a fi respins ca nefundat, cu consecința păstrării în întregime a sentinței apelate.
Cum intimata a solicitat cheltuieli de judecată dovedite cu împuternicirea avocațială și chitanța de la 60 - 61 din dosar, în temeiul art. 274.pr.civ. apelanții căzând în pretenții urmează a suporta aceste cheltuieli în cuantum de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții, cu domiciliul în Vișeu de,-, cu domiciliul în Vișeu de,-, cu domiciliul în Vișeu de,- și pârâta VIȘEU DE, cu sediul în Vișeu de,-, jud. M, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 2.724 din 24 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimatei "" VIȘEU DE, cu sediul în Vișeu de,-, jud. M, suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - - -
Red.Gh.
Dact./8 ex./12.03.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
