Anulare hotarare aga Spete. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.274
Ședința Publică de la 10.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta - ROMANIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.13221 din 2.12.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr.10864/2004, în contradictoriu cu intimații - ROMANIA SRL prin administrator judiciar - GENERAL SRL și AL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 1.06.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3.06.2009 și ulterior, pentru astăzi, 10.06.2009.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin decizia nr. 1937/04.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a fost admis recursul declarat de reclamanta România împotriva deciziei comerciale nr. 414 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, a fost casată decizia nr. 414/01.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 6185/05.07.2001 la Tribunalul București - Secția Comercială reclamanta România a chemat în judecată pe pârâta România și a solicitat instanței să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta România și Al, autentificat cu nr. 1739/15.05.2001 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Cererea de chemare în judecată a fost motivată în sensul că la data de 28.12.1998 reclamanta a încheiat cu România o convenție precontractuală de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. 3493/1998, prin care proprietarul se obliga să înstrăineze către reclamantă cota indiviză de din suprafața de 7.300. teren situat pe raza localității Otopeni,-. Prin aceeași convenție părțile au prevăzut transmiterea obligației în cazul în care până la perfectarea actelor autentice de vânzare-cumpărare terenul va trece în proprietatea actualei pârâte. În octombrie 2000 pârâta a scos la vânzare terenul, iar reclamanta și-a exprimat intenția fermă de a-l cumpăra în totalitate, sens în care părțile încheie un act sub semnătură privată, redactat în limba engleză, prin care reprezentantul părții recunoaște că a primit suma de 274.400 reprezentând valoarea totală pentru întreg terenul de 7.300. La 15.05. 2001 pârâta a vândut terenul cu act autentic numitului Al, declarând pe proprie răspundere că terenul este liber de sarcini și că nu a fost înstrăinat.
La 29.10.2001 Tribunalul Bucureștia dispus introducerea în cauză a numitului Al, care este parte în contractul de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea de ședință din 12.11.2001, instanța a dispus în baza art. 183 raportat la art. 244 pct. 2. pr.civ. suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea plângerii privind înscrierea în fals a pârâtei, dosarul fiind înaintat pentru cercetare penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Prin rezoluția nr. 677/P/2002 din 10.11.2003, Parchetul a dispus suspendarea urmării penale față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, iar la data de 28.11.2003, dosarul nr. 6185/2001 a fost înaintat instanței spre competentă soluționare.
Prin sentința comercială nr. 4512/5.01.2004 instanța a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București și a dispus declinarea competenței materiale în favoarea Judecătoriei Buftea, având în vedere că obiectul cererii îl constituie constatarea nulității unui contract de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat recurs atât reclamanta România cât și pârâta România Soluționând recursul, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a pronunțat decizia nr. 608/22.09.2004 prin care a admis ambele recursuri, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționarea în fond la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 și 4 Cod comercial, coroborate cu dispozițiile art. 893.com.
Judecând cauza în fond, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a pronunțat sentința comercială nr. 13221/02.12.2004 prin care a respins acțiunea reclamantei România în contradictoriu cu pârâții România și Al ca neîntemeiată. În considerente, instanța a arătat că, la data vânzării, bunul imobil înstrăinat se afla în patrimoniul vânzătoarei, iar înscrisul "chitanță" din 22.12.2000 nu poate fi considerat act translativ de proprietate, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în cazul înstrăinări imobilelor pentru valabilitatea actului juridic translativ de proprietate, este stabilită, ca și condiție de fond, care completează cerințele art. 948.civ. forma autentică.
Împotriva sentinței comerciale nr. 13221/02.12.2004 a declarat apel în termen legal reclamanta România Aceasta a criticat sentința atacată pentru următoarele motive de apel redate în esență:
1) Instanța de fond a interpretat greșit antecontractul dintre părți, respectiv dintre România și România, unde, plătindu-se prețul s-a realizat acordul de voință al părților;
2) În mod greșit s-a reținut că înscrisurile depuse la dosar nu îndeplinesc condițiile de fond cerute pentru înstrăinarea imobilelor;
3) În mod greșit instanța nu a reținut că, la data când a intervenit vânzarea între România și numitul Al nu mai exista un obiect determinat al vânzării, terenul în litigiu fiind vândut apelantei, cu încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 3.civ. Eronat s-a reținut că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare obiectul contractului se afla în circuitul civil și nu era afectat de sarcini, când din probatoriu rezultă că pentru imobil exista interdicție de vânzare legal înființată și comunicată părților. Este întrunită condiția cauzei ilicite a contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, deoarece s-a încheiat în disprețul unei interdicții legale, respectiv împotriva unei interdicții judecătorești de înstrăinare a terenului și a unui angajament contractual anterior.
Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin decizia nr. 414/01.10.2007 a respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta România care l-a întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
Recursul a fost considerat ca fondat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta a arătat că, deși acțiunea reclamantei are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între România și Al și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic între reclamantă și România, iar apelul reclamantei a vizat ambele aspecte, instanța de apel a vizat aproape în exclusivitate aspectul vizând antecontractul de vânzare-cumpărare dintre reclamantă și România (antecesoarea pârâtei România ) și a făcut doar referiri pasagere la contractul a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi constatată, fără o examinare a acestuia prin prisma motivelor de apel invocate.
De asemenea, s-a reținut că, în ceea ce privește cauza ilicită, invocată de către reclamantă prin acțiune și prin motivele de recurs, drept motiv de nulitate absolută a contractului atacat, instanța de apel, fără aoa naliza, s-a limitat la a afirma că, în cauza de față, cauza ilicită prevăzută de art. 948.civ. nu se poate confunda cu frauda la lege. S-a precizat că examinarea aprofundată a acestui aspect se impunea față de împrejurările concrete ale cauzei, respectiv existența unei indisponibilizări anterioare a imobilului, convenită de părți, achitarea integrală a prețului de către reclamanta-cumpărătoare, vânzarea ulterioară către un preț mult inferior și încheierea cvasiconcomitentă a unei convenții de revânzare a imobilului sub condiție pur potestativă.
S-a considerat că instanța de apel a soluționat apelul fără a intra efectiv și în mod real în cercetarea fondului, astfel că se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe cu precizarea examinării cauzei și cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare dintre România și Al prin prisma motivelor de nulitate absolută invocate de reclamantă.
Rejudecând apelul în urma casării cu trimitere a cauzei, Curtea reține, cu privire la situația de fapt, că prin antecontractul de vânzare-cumpărare intitulat "convenție precontractuală de înstrăinare" încheiat la data de28.12.1998 și autentificat sub nr. 3493 de, România, în calitate de înstrăinătoare-promitentă, s-a obligat să înstrăineze către România, în calitate de dobânditoare promitentă, cota indiviză de din suprafața de 7300. de teren situat pe raza comunei Otopeni,-. S-a stipulat că, "în cazul în care înstrăinarea se va face prin vânzare-cumpărare, vânzarea se va face cu prețul echivalent a Jd in prețul de vânzare-cumpărare a întregii suprafețe de teren, plus dobânzile bancare aferente, preț șu dobânzi ce se vor stabili și achita la data perfectării actului de vânzare-cumpărare".
S-a prevăzut că obligația de înstrăinare se va transmite și. Com. România, în care coasociat figurează asociatul România, în cazul în care pe parcursul perioadei de mai sus, terenul va trece din proprietatea România în proprietatea România
S-a mai convenit că obligația de înstrăinare se întinde pe parcursul a trei ani de zile, respectiv până la data de 29.12.2001, după care înstrăinătoarea-promitentă este liberă de orice sarcini și că înstrăinarea se va face în momentul în care societatea dobânditoare va solicita acest lucru și va avea posibilitatea materială corespunzătoare.
Potrivit chitanței emisă la data de 22.12.2000 de către, în calitate de reprezentant al România și al România, s-a consemnat primirea de către acesta de la, în calitate de reprezentant al România, a sumei de 277.400, reprezentând valoarea terenului situat în Otopeni, - -, nr. 40.
În baza hotărârii Adunării Generale din data de 16.04.1999 a România s-a hotărât cooptarea în cadrul acestei societăți comerciale, alături de asociații și, a România nou intrat în societate a adus la capitalul social un aport în natură, constând în terenul în cauză situat în comuna Otopeni, județul I, deținut în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3492/28.12.1998 și evaluat conform raportului de expertiză. În acest sens s-a întocmit actul adițional la actul constitutiv al România autentificat sub nr. 342/23.04.1999 de.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2001 de Judecătoria Bufteaa fost admisă cererea formulată de petenta România și s-a dispus interdicția vânzării terenului situat pe raza comunei Otopeni,-, în suprafață de 7300. dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3492/1998 de.
Ulterior, prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 27.03.2001 de Judecătoria Bufteaa fost admisă cererea formulată de petenta România și s-a dispus completarea dispozitivului încheierii de ședință din 08.02.2001 în sensul că numele societății pentru care s-a dispus interdicția de vânzare este România
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1739/15.05.2001 de România, în baza hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 14.05.2001, în calitate de vânzătoare, a vândut lui Al, în calitate de cumpărător, terenul în suprafață de 7300. situat în intravilanul comunei Otopeni, - -, nr. 40 județul I, prețul vânzării fiind de 110.000, cu privire la care, în act, s-a făcut mențiunea că a fost achitat integral la data autentificării contractului.
La dosar a mai fost depus în copie și un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1745/15.05.2001 de, antecontract încheiat între Al, în calitate de promitent vânzător, și România, în calitate de promitent cumpărător. Prin acesta, promitentul-vânzător s-a obligat să vândă promitentului- cumpărător același teren care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1739/15.05.2001, contra prețului de 110.000, sumă care urma a fi achitată integral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2147/01.08.2003 de., Al, în calitate de vânzător, a vândut către, în calitate de cumpărător, terenul în suprafață de 7300. situat în comuna Otopeni, - -, nr. 40, județul I, contra prețului de 5.425.000.000 lei (ROL).
Primul motiv de apel referitor la greșita interpretare de către instanță a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între România și România nu este întemeiat.
Nu se poate reține intervenirea transferului dreptului de proprietate prin achitarea prețului pentru terenul în cauză, potrivit chitanței din data de 22.12.2000, întrucât legea, respectiv dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 18/1991 impun ca o condiție pentru validitatea actului juridic de înstrăinare a terenurilor forma autentică. Nerespectarea condiției încheierii actului de înstrăinare a terenurilor în formă autentică este sancționată cu nulitatea absolută a contractului de înstrăinare.
Rezultă că prin întocmirea antecontractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în cauză și achitarea prețului nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate, prin vânzare-cumpărare, asupra terenului, nefiind întrunită condiția de validitate a încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat.
Nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a terenului, atâta timp cât promitenta-vânzătoare, România a înstrăinat terenul prin aducerea lui ca aport în natură la capitalul social al România, aceasta, la rândul ei l-a vândut lui Al, care de asemenea l-a vândut mai departe numitului. Deci la momentul pronunțării prezentei hotărâri, terenul nu se mai află în patrimoniul societăților promitente vânzătoare, România și respectiv România
De altfel, chiar în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare este menționat că obligația de înstrăinare se întinde până la data de 29.1.2001, de unde rezultă că, ulterior acestei date, încetează să-și mai producă efectele promisiunea de vânzare-cumpărare.
Ultimul motiv de apel nu este de asemenea întemeiat.
S-a susținut de către apelantă existența cauzei ilicite a contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, pentru motivul că la data încheierii lui exista o interdicție de vânzare cu privire la imobilul respectiv.
Cu privire la aceasta, se constată că interdicția de vânzare s-a instituit prin încheierea pronunțată de Judecătoria Buftea la data de 08.02.2001, încheiere completată la data de 27.03.2001 și privește pe România
Însă, la data instituirii acestei interdicții de vânzare, terenul în cauză nu se mai afla în proprietatea România, ci în proprietatea România, prin aportarea lui anterioară la capitalul social al acestei din urmă societăți. Rezultă că această interdicție nu și-a putut produce efectele încă de la data instituirii ei, deci nu este întemeiată afirmația privind nerespectarea interdicției de vânzare.
Printre condițiile de validitate ale convenției prevăzute de art. 948.civ. este enumerată și cauza licită a acesteia.
Art. 968.civ. dispune: "cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
Totodată, art. 966.civ. prevede: "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect".
Se constată că, în speță, apelanta-reclamantă nu a făcut dovada caracterului ilicit al cauzei contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în cauză încheiat între România și Al, deoarece nu a precizat care este norma de ordine publică încălcată de către părțile contractante.
Nerespectarea de către România a obligației asumate prin antecontractul de vânzare -cumpărare încheiat cu apelanta nu poate constitui o cauză ilicită a încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită a se constata, ci poate, eventual, reprezenta un caz de nerespectare a unei obligații contractuale care poate antrena răspunderea contractuală a părții în culpă.
Încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare dintre Al, în calitate de promitent vânzător și România, în calitate de beneficiară cumpărătoare, la aceeași dată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre România, în calitate de vânzătoare și Al, în calitate de cumpărător, nu este de natură să dovedească existența cauzei ilicite a acestui din urmă contract de vânzare-cumpărare. Aceasta întrucât nu se încalcă nici o normă imperativă a legii care să interzică încheierea unui astfel de antecontract. Mai mult, nici obligația asumată prin acest antecontract nu a fost respectată de către promitentul vânzător, având în vedere că acesta a înstrăinat terenul altui cumpărător, respectiv lui prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2147/01.08.2003.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei România, se constată că este întemeiată. Potrivit adresei nr. 44612/16.03.2009 emisă de Oficiul Național al Registrului, România a fost radiată din registrul comerțului prin înregistrarea nr. - din data de 01.11.2007 efectuată în baza sentinței comerciale nr. 3400/21.09.2007 a Tribunalului București - Secția Comercială, prin care, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Întrucât intimata România nu mai are personalitate juridică, în urma radierii sale din registrul comerțului, se constată că este fondată excepția lipsei capacității de folosință a acesteia. Ca urmare, va fi admisă excepția lipsei capacității de folosință a intimatei România și va fi respins apelul declarat în contradictoriu cu ea pentru lipsa capacității de folosință a acesteia.
Pentru considerentele expuse, se constată că nu este fondat apelul declarat de apelanta-reclamantă, astfel că, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins apelul formulat în contradictoriu cu Al.
Potrivit art. 298 coroborat cu art. 274.pr.civ. apelanta va fi obligată să plătească intimatului Al suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei capacității de folosință a România
Respinge apelul declarat de apelanta România împotriva sentinței comerciale nr.13221 din 2.12.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr.10864/2004, în contradictoriu cu intimata - Romania SRL prin administrator judiciar - General SRL pentru lipsa capacității de folosință a acesteia.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta România împotriva sentinței comerciale nr.13221 din 2.12.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr.10864/2004, în contradictoriu cu intimatul Al.
Obligă pe apelantă să plătească intimatului Al suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I
GREFIER,
Red. /5 ex/10.07.2009
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Iulia Prelipcean
