Anulare hotarare aga Spete. Sentința 28/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 28/PI
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - INDUSTRIE SRL în contradictoriu cu pârâta - GAZ ROMÂNIA SRL T, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, în sensul că s-au depus la dosar prin registratura instanței, atât de către pârâtă, cât și de către reclamantă, concluzii scrise, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.12.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, reclamanta INDUSTRIE împotriva pârâtei GAZ ROMÂNIA, a solicitat instanței arbitrale ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună nulitatea contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007, nulitatea contractului de livrare gaze lichefiate nr. 1966/20.06.2007 și obligarea la plata cheltuielilor arbitrare.
Prin sentința arbitrala nr. 75 din 10 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T în dosarul nr. 26/2006, s-a respins acțiunea reclamantei INDUSTRIE împotriva pârâtei GAZ ROMÂNIA, având ca obiect nulitatea contractelor dintre părți, de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/2007 și nr. 1966/2007 de livrare gaze lichefiate, ca neîntemeiată; a respins ca tardivă precizarea de acțiune formulată de reclamantă privind rezoluțiunea contractelor dintre părți și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de arbitrare, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5.355 lei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta INDUSTRIE SRL a formulat acțiune in anulare, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, solicitând ca în baza art. 364 Cod procedură civilă să se dispună anularea hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea acțiunii având ca petit în principal constatarea ca fiind rezolvit de plin drept contractul de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 și în subsidiar, constatarea nulității contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007.
Prin sentința comercială nr. 23/PI/02.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, s-a admite acțiunea formulată de reclamanta - INDUSTRIE SRL în contradictoriu cu pârâta - GAZ ROMÂNIA SRL T, s-a anulat hotărârea arbitrală nr. 75/2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, în dosarul nr. 26/2009 și s-a stabilit termen de judecată la data de 07.12.2009, pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea de APEL TIMIȘOARA constată că reclamanta a solicitat să se dispună în principal constatarea ca fiind rezolvit de plin drept contractul de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 și în subsidiar, constatarea nulității contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007.
În motivarea acțiunii pe fond, s-a arătat că în fapt, contractul de închiriere s-a contractat sub condiție suspensivă din partea ambelor părți, condiție care nu s-a îndeplinit, astfel că, interpretând art. 2 din condițiile generale de contractare, toate obligațiile si drepturile părților decurgând din contractul de închiriere, iau naștere după instalarea echipamentelor tehnice. Așa cum și intimata a recunoscut în întâmpinarea depusă, contractul de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 s-a încheiat sub condiția suspensivă a realizării de către ambele părți a unor fapte, lucrări, strict menționate în condițiile de montaj și utilizare a echipamentelor tehnice, anexă parte integrantă din contract, așa că nu poate fi vorba de invocarea propriei culpe, întrucât, conform condițiilor de montaj și utilizare echipamente, pentru ca reclamanta să își îndeplinească obligația de execuție a lucrărilor de instalare a echipamentelor, intimata ar fi trebuit să îi predea documentația în vederea realizării proiectului și toate autorizațiile () necesare demarării lucrărilor, obligații strict determinate la pct. A - din anexa "Condiții de montaj și utilizare a echipamentelor".
Fără documentația necesară întocmirii proiectului și fără autorizațiile necesare, reclamanta arată că nu avea posibilitatea demarării execuției fundației, ori acestea nu i-au fost predate niciodată, menționând că obligația îndeplinirii condiției era atât a reclamantei, cât și a pârâtei, ori conform art. 1011 Cod Civil, îndeplinirea condiției trebuie să se facă astfel cum au înțeles părțile să fie făcută. Pe cale de consecință, atâta timp cât condiția suspensivă nu s-a îndeplinit, actul juridic, în speță, contractul de închiriere, nu produce efecte juridice, în sensul că nu dă naștere unor drepturi și obligații. Prin urmare,deficiente conditione, adică în ipoteza în care condiția nu se îndeplinește, apreciind că nici nu se va îndeplini, întrucât a așteptat remiterea documentațiilor de către pârâtă din data de 05.06.2007 și până în noiembrie 2008, că și-a modificat adresa sediului social de la - la -, locație ce nu ne permitea instalarea echipamentelor, drepturile și obligațiile cărora părțile au intenționat să le dea naștere prin actul juridic afectat de condiția suspensivă nu se mai, ci se desființează rectroactiv, din chiar momentul încheierii actului juridic, părțile fiind puse în situația anterioară actului.
Reclamanta susține că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar fără succes. Arată că a solicitat, în subsidiar să se constate nulitatea absolută a contractelor în cauză, pentru lipsa valabilității obiectului, motivat de faptul că una dintre condițiile de validitate a contractului de închiriere este existenta obiectului, respectiv a dreptului de folosință. Ori, în cazul în care, acesta nu s-a realizat datorită neîndeplinirii condițiilor stabilite de către părți prin contract, contractul de închiriere este lovit de nulitatea absolută, fiind de esența contractului de locațiune predarea folosinței bunului închiriat.
Se mai susține că din interpretarea dispozițiilor art. 962 - 965 Cod Civil, rezultă că una dintre condițiile de valabilitate ale obiectului unui act juridic este ca acesta să existe și să fie posibil, ori atâta timp cât existența acestuia depinde de împlinirea unui eveniment (în speță, prestațiile la care s-au obligat părțile), care nu era sigur că se va întâmpla la data încheierii actului, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile de valabilitate ale actului juridic, drept pentru care apreciază că se impune desființarea acestuia, și repunerea părților în situația anterioară. Deși contractul de închiriere este un contract cu executare succesivă în timp, atâta timp cât nu și-a produs efectele pentru motivele arătate mai sus, nulitatea operează retroactiv.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1011, art. 1012 alin. 2 Cod Civil, art. 112, art. 115, art. 85 Cod procedură civilă.
Pârâta GAZ ROMÂNIA a formulat întâmpinare în dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care a arătat cu privire la fondul cauzei, că în fapt, între societatea pârâtă și cea reclamantă au fost încheiate la data de 05.06.2007 contractul de închiriere echipamente tehnice cu nr. 1967 înregistrat la 20.06.2007 și contractul de livrare gaze îmbuteliate cu nr. 1966 înregistrat în data de 20.06.2007, prin care pârâta se angaja să livreze gaze îmbuteliate, iar pârâta se angaja să plătească chiria aferentă echipamentelor tehnice și a gazelor livrate. Având în vedere faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a achitat prețul pentru serviciile prestate de către pârâtă, aceasta din urmă arată că a procedat la chemarea ei în judecată pentru recuperarea debitului prin intermediul Curții de Arbitraj Comercial, contractele mai sus menționate având clauză compromisorie, iar Tribunalul Arbitral a admis acțiunea pârâtei, în sensul obligării reclamantei la plata sumei datorare conform sentinței arbitrale nr. 4/21.01.2009.
Pârâta consideră că sancțiunea nulității nu poate interveni în această situație, deoarece nulitatea intervine întotdeauna pentru cauze anterioare sau concomitente momentului încheierii contractului, având efect retroactiv privitor la condițiile sale de validitate si nu de cauze ce țin de modul de executare al contractului.
Se susține faptul că reclamanta se afla în eroare, atât cu privire la natura juridica a motivului de nulitate al contractelor încheiate, cât si asupra stării de fapt, aceasta fiind în culpa privind nerespectarea obligațiilor contractuale, ca atare se impune eventual rezilierea contractelor amintite, nicidecum nulitatea acestora. dintre reziliere si nulitate pornesc tot de la cauzele celor doua tipuri de sancțiuni: nulitatea își are cauza în chiar modalitatea de încheiere a contractului (cu nerespectarea prevederilor legii), în timp ce rezilierea vizează un contract valabil încheiat, dar neexecutat, în mod culpabil, de către una dintre părți. Arată că în cazul actelor juridice cu executare succesiva si nulitatea operează numai pentru viitor, că în speță, contractele încheiate întrunesc toate condițiile prevăzute de lege referitor la valabilitatea unui act juridic si anume capacitatea de a contracta, consimțământul neviciat, obiectul contractului precum si cauza, că obiectul contractului nr. 1967/20.06.2007 consta în închirierea de către reclamanta a unei instalații de stocare si distribuție gaz lichid proprietatea Gaz România SRL. Criticile aduse de către reclamanta contractului încheiat, si anume faptul ca nu a existat obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, sunt nefondate, deoarece obligațiile fiecărei părți contractante sunt prevăzute expres si explicit in cadrul contract.
Pârâta apreciază că reclamanta se afla in eroare si din punct de vedere al clauzelor contractuale si anume: conform art. 1 din contractul de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 "Anterior instalării echipamentelor tehnice, părțile se obliga sa asigure executarea sarcinilor ce le revin potrivit modului de repartizare a acestora stabilite in Anexa 1-Conditile de montaj si utilizare a echipamentelor", astfel că principala obligație a reclamantei și care trebuia îndeplinita anterior punerii in funcțiune a instalației de către pârâtă, a fost sa obțină din partea autorităților competente toate autorizațiile si permisele necesare execuției tuturor lucrărilor de construcții civile si instalații. Mai mult, reclamanta era obligată să execute pe cheltuiala proprie proiectul de amplasare, lucrările de amenajare a locației echipamentelor tehnice adică: fundație, borduri de protecție, gard împrejmuire, branșament curent electric, montare tablou electric, realizare împământare, montaj paratrăsnete și tot ceea ce este necesar montării, funcționarii si protecției stocatorului. În acest sens, în vederea definitivării proiectului de către reclamanta, pârâta arată că a prezentat reclamantei toate materialele solicitate, iar obligația principala a acesteia a fost aceea de obținere a autorizaților si construire a fundațiilor, după care pârâta urma sa monteze instalația in locația respectiva si sa procedeze la livrarea gazului.
Se mai arată că faptul ca reclamanta pana in prezent nu si-a îndeplinit aceasta obligație, nu justifica promovarea unei acțiuni, reclamanta nefiind îndrituita sa își invoce propria sa culpa contractuala. Astfel, consideră că nu este vorba despre o anulare a contractului încheiat, ci eventual despre o cerere de reziliere a acestuia, cerere nefundamentata și introdusă cu rea credința datorita faptului ca tocmai reclamanta nu și-a respectat obligațiile ce decurgeau din contract, astfel că obligația ulterioară a pârâtei a fost imposibil de executat.
Pârâta menționează că în conformitate cu Capitolul 2 alin. 2 din contractul de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007: "începând cu trei luni de la semnarea contractului este valabila chiria convenita prin prezentul contract care se plătește lunar in lei, la cursul BNR din ziua facturării", prin urmare nu se poate vorbi de o condiție suspensiva întrucât reclamanta, semnând contractul, a acceptat ca in cazul in care nu executa in termen de 3 luni obligația sa de obținere a tuturor autorizațiilor necesare instalării echipamentelor tehnice închiriate, se va proceda la perceperea chiriei asupra echipamentelor tehnice. Mai mult, pârâta arată că a achiziționat echipamentele tehnice ce urmau a fi instalate creându-i-se astfel un prejudiciu prin neinstalarea acestora. Consideră că în speță, criticile aduse în cadrul acțiunii în anulare formulată de reclamantă împotriva hotărârii arbitrale nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de lege pentru a putea modifica o hotărâre arbitrală și tind în mod nelegal la soluționarea litigiului pe fondul cauzei încă odată.
Reclamanta INDUSTRIE a formulat concluzii scrise, prin care a reiterat susținerile și solicitările din acțiunea formulată, arătând în plus că prin întâmpinarea formulată în dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA, pârâta a recunoscut că în speță, contractului de închiriere s-a contractat sub condiție suspensivă din partea ambelor părți, condiție care nu s-a împlinit; că din interpretarea art. 2 din condițiile generale de contractare, toate obligațiile și drepturile părților decurgând din contractul de închiriere iau naștere după instalarea echipamentelor tehnice; că, contrar celor susținute de către pârâtă și reținute de Curtea de APEL TIMIȘOARA în sentința nr. 23/PI, aceasta nu a făcut dovada prezentării documentației solicitate, nici în fața tribunalului arbitral și nici în fața instanței judecătorești; că nu poate fi reținută motivarea pârâtei cu privire la achiziționarea echipamentelor tehnice care ar fi trebuit date în chirie, pentru că aceasta nu a solicitat vreo despăgubire cu privire la eventualul prejudiciu, iar pe de altă parte, nici această împrejurare nu a fost dovedită.
S-a mai susținut că pasivitatea pârâtei este evidentă și prin faptul că pârâta nu a facturat contravaloarea chiriei decât din 29.04.2008 și nu după trei luni de zile de la data încheierii contractului, cum era prevăzut la cap. 2 alin. 2 din contract. Arată că obligația îndeplinirii condiției nu era doar a reclamantei, ci și a pârâtei; că potrivit art. 1011 Cod civil, îndeplinirea condiției trebuie să se facă astfel cum au înțeles părțile să fie făcută; că la încheierea contractelor s-a avut în vedere imobilul unde reclamanta anterior a avut stabilit sediul social și care permitea execuția lucrărilor de construcție pentru instalarea echipamentelor, precum și a obținerii autorizațiilor necesare, acest lucru nefiind posibil la noul sediu.
Pârâta GAZ ROMÂNIA a formulat și ea concluzii scrise, prin care a reiterat susținerile din întâmpinarea formulată, arătând în plus că una din sarcinile sale era pună la dispoziție documentația necesară proiectului de instalare a echipamentelor tehnice, din punct de vedere al lucrărilor de instalații și al lucrărilor de construcții civile, obligație pe care a îndeplinit-o predând documentația specifică mai sus menționată unui proiectant specializat agreat de către ambele părți, în persoana domnului. În ceea ce privește sarcinile reclamantei din contractul de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 prevăzute în anexa 1 contractului și care face parte integrantă din contractul menționat, arată că aceasta trebuia să obțină din partea autorităților competente toate autorizațiile și premisele necesare execuției tuturor lucrărilor de construcții și instalații fiind titulara locației, obligație pe care reclamanta nu și-a îndeplinit-o încălcându-se astfel prevederile contractuale, fapt ce a condus la eșuarea lucrărilor de instalare a echipamentului tehnic.
Pârâta susține că nu este în măsură să obțină autorizațiile de construcție necesare, deoarece nu este titulara dreptului de proprietate al terenului, această obligație este clar prevăzută în contractul de închiriere echipamente tehnice în sarcina reclamantei și este cunoscută de către aceasta.
Arată că prin adresa din data de 03.09.2008, reclamanta a solicitat rezilierea contractelor de închiriere gaze lichefiate nr. 1967/20.06.2007 si contractul de livrare gaze lichefiate nr. 1966/20.06.2007, pe motivul apariției unei schimbări in politica societății, iar pârâta arată că a răspuns reclamantei prin adresa din data de 18.09.2008, prin care i-a adus la cunoștința faptul că rezilierea înainte de termen implică plata reclamantei a despăgubirilor la care s-a angajat in conformitate cu prevederile contractuale.
Pârâta menționează că, în conformitate cu art. 11 punctul 3 din contractul de închiriere echipamente tehnice mai sus menționat "Chiriașul nu poate rezilia prezentul contract din proprie inițiativă în primii trei ani. În caz contrar, chiriașul datorează despăgubiri reprezentând chiria pentru echipamente pe toată perioada rămasă până la expirarea contractului", coroborate cu prevederile art.8 pct.3 din contractul de gaze lichefiate ce prevăd obligarea reclamantei la plata despăgubirilor in cazul rezilierii contractului înainte de termen reprezentând contravaloarea cantităților de gaze ce trebuiau livrate pe toata perioada rămasa pana la expirarea contractului.
Se învederează că reclamanta a fost de acord si a acceptat condițiile contractuale inserate tocmai pentru faptul ca avea cunoștința despre implicațiile financiare ale pârâtei, constând in achiziționarea echipamentului tehnic precum si programarea producției si stabilirea unui flux tehnologic cu o cantitate mărita ca urmare a contractelor încheiate cu reclamanta precum si efectele conexe asupra numărului de angajați.
Mai arată că în conformitate cu cap. II alin. 2 din contractul de închiriere si echipamente tehnice 1967/20.06.2007 "începând cu 3 luni de la data semnării contractului este valabila chiria convenita prin prezentul contract care se plătește lunar in lei la BNR din ziua facturării", prin urmare nu se poate vorbi de o condiție suspensiva întrucât reclamanta semnând contractul, a acceptat ca în cazul in care nu executa in termen de 3 luni obligația sa de obținere a tuturor autorizațiilor necesare instalării echipamentelor tehnice închiriate, se va proceda la perceperea chiriei convenite. Termenul de 3 luni de la semnarea contractului reprezintă o perioadă mai mult decât suficientă în vederea obținerii autorizațiilor necesare, perioadă cu care reclamanta a fost de acord, existând in acest sens si o sentința arbitrala prin care s-a dispus plata chiriei stabilite in contractele încheiate.
Arată că prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 09.03.2009, reclamanta a solicitat nulitatea contractelor mai sus menționate, pentru ca abia la termenul de 03.06.2009 prin precizarea de acțiune, a solicitat rezoluțiunea contractelor de închiriere echipamente tehnice si contractul de livrare gaze lichefiate.
Astfel, pârâta afirmă că reclamanta, realizând consecințele rezilierii contractelor încheiate, pentru a se sustrage obligaților contractuale constând în plată despăgubirilor către pârâtă, a formulat acțiune in nulitatea celor două contracte încheiate precizând-o apoi într-o acțiune în rezoluțiune a actelor juridice menționate, ambele acțiuni fiind netemeinice și nefondate, promovându-se doar în scopul de a fi exonerată de răspunderea contractuală.
Cu privire la nulitatea, respectiv rezoluțiunea contractelor încheiate, pârâta subliniază faptul că reclamanta se găsește intr-o eroare raportata la încadrarea juridica, in speța fiind aplicabila rezilierea contractelor și nicidecum nulitatea sau rezoluțiunea, deoarece este vorba despre contracte sinalagmatice cu executare succesiva. Astfel, în cazul rezolutiunii, contractul se desființează cu efect retroactiv, în timp ce în cazul rezilierii, desființarea contractului se produce numai pentru viitor, efectele produse până la momentul desființării rămânând in vigoare. Acțiunea in rezoluțiunea contractului poate fi introdusa numai de partea care a executat sau este sa-si execute obligațiile contractuale. Pentru admiterea acțiunii in rezoluțiune, trebuiesc întrunite următoarele condiții:
a) una din parți sa nu fi executat obligațiile sale
b) neexecutarea sa se datoreze culpei paratului
Daca aceste condiții sunt îndeplinite, la cererea creditorului, instanța poate sa pronunțe rezoluțiunea contractului, precizând că rezoluțiunea este facultativa nu numai pentru partea în drept sa o ceara, ci si pentru instanța de judecata, judecătorul fiind liber sa aprecieze daca rezoluțiunea contractului este sau nu necesara. Se mai arată că obligația pârâtei conform contractului trebuia executata ulterior îndeplinirii obligațiilor care erau in sarcina reclamantei conform art. 1 din contractul de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 "Anterior instalării echipamentelor tehnice, părțile se obliga sa asigure executarea sarcinilor ce le revin potrivit modului de repartizare a acestora stabilite in Anexa 1- Condițiile de montaj si utilizare a echipamentelor". Câtă vreme reclamanta nu si-a îndeplinit aceasta obligație, pârâta consideră că obligația sa a fost imposibil de executat.
Pârâta a solicitat instanței de judecată respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nefondată.
În rejudecare, pe lângă aspectele mai sus expuse, nu s-au propus probe noi de către niciuna dintre părți.
Analizând acțiunea de față, raportat la susținerile părților și la înscrisurile din dosar, Curtea constată că:
Reclamanta INDUSTRIE, prin acțiunea îndreptată împotriva pârâtei GAZ ROMÂNIA, a solicitat instanței arbitrale ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună nulitatea contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007, nulitatea contractului de livrare gaze lichefiate nr. 1966/20.06.2007 și obligarea la plata cheltuielilor arbitrare.
Din cuprinsul actelor dosarului rezultă că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și va fi respinsă.
Între părți s-au încheiat contractele de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 și de livrare gaze lichefiate nr. 1966/20.06.2007, obiectul primului contract, fiind închirierea unei instalații de stocare și distribuție gaz lichid, proprietatea pârâtei, pe o durată de 10 ani, iar obiectul celui de-al doilea contract este livrarea de gaze lichefiate de tipul și cantitatea precizată de către pârât, iar reclamanta s-a obligat să acopere întreg necesarul de gaze de la pârâtă în condițiile prevăzute în contract.
Reclamanta a susținut că obiectul contractului nu există, pe motiv că nu s-ar fi predat sau montat echipamentele de către pârâtă, arătând că una din condițiile de validitate a contractului de închiriere este existența obiectului, respectiv a dreptului de folosință, considerând că în cazul în care nu s-a realizat, contractul de închiriere este lovit de nulitate, motive pentru care a solicitat constatarea nulității contractului de închiriere în principal și a celui de livrare gaze în subsidiar.
Reclamanta a făcut referire la pretenția pârâtei la plata unei chirii, ca fiind nelegală și prejudicioasă reclamantei, deși pârâta nu a formulat cerere reconvențională în dosar. La dosar, pârâta a depus sentința arbitrală nr. 4/21.01.2009, din care s-a apreciat că rezultă că părțile din prezentul litigiu au fost implicate în soluționare unui alt litigiu, în care într-adevăr, pârâta din dosarul prezent a avut calitatea de reclamantă, și în care a solicitat obligarea acestei reclamante, la plata chiriei aferente echipamentelor tehnice și prețul gazelor livrate.
Prin sentința arbitrală nr. 4/2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial, în dosarul nr. 75/2008, s-a admis acțiunea -. Gaz România SRL, împotriva pârâtei KN SRL, care a fost obligată la plata facturilor neachitate, a penalităților de întârziere și a taxei arbitrale.
Prin urmare, aceste aspecte nu mai pot fi invocate de reclamanta din prezentul dosar, opunându-se autoritatea de lucru judecat a sentinței arbitrale nr. 4/2009.
Însă, nulitatea absolută, intervine și pentru lipsa obiectului sau caracterul ilicit ori imoral, ori în speță rezultă că în cauză s-ar fi putut pune în discuție altă sancțiune, dar nu nulitatea.
S-a invocat de către reclamantă neexecutarea unei obligații contractuale din partea pârâtei, care însă nu poate atrage nulitatea absolută a contractului. Nulitatea este sancțiunea civilă care desființează retroactiv, un juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la condițiile sale de validitate și intervine pentru cauze existente la data încheieri sale, iar nu pentru cauze ulterioare.
Din prevederile contractuale rezultă că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a achitat prețul pentru serviciile prestate de către pârâtă, aceasta din urmă a procedat la chemarea ei în judecată pentru recuperarea debitului prin intermediul Curții de Arbitraj Comercial, contractele mai sus menționate având clauză compromisorie, iar Tribunalul Arbitral a admis acțiunea pârâtei, în sensul obligării reclamantei la plata sumei datorare conform sentinței arbitrale nr. 4/21.01.2009.
Reclamanta se afla în culpă privind nerespectarea obligațiilor contractuale, ca atare se putea pune în discuție, eventual, rezilierea contractelor amintite, nicidecum nulitatea acestora. dintre reziliere si nulitate pornesc tot de la cauzele celor doua tipuri de sancțiuni: nulitatea își are cauza în chiar modalitatea de încheiere a contractului (cu nerespectarea prevederilor legii), în timp ce rezilierea vizează un contract valabil încheiat, dar neexecutat, în mod culpabil, de către una dintre părți.
În cazul actelor juridice cu executare succesiva desființarea actului operează numai pentru viitor, însă în speță, contractele încheiate întrunesc toate condițiile prevăzute de lege referitor la valabilitatea unui act juridic si anume capacitatea de a contracta, consimțământul neviciat, obiectul contractului precum si cauza.
Obiectul contractului nr. 1967/20.06.2007 consta în închirierea de către reclamanta a unei instalații de stocare si distribuție gaz lichid proprietatea Gaz România SRL. Criticile aduse de către reclamanta contractului încheiat, si anume faptul ca nu a existat obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, sunt nefondate, deoarece obligațiile fiecărei părți contractante sunt prevăzute expres si explicit in cadrul contract.
Raportat la art. 1 din contractul de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 "Anterior instalării echipamentelor tehnice, părțile se obliga sa asigure executarea sarcinilor ce le revin potrivit modului de repartizare a acestora stabilite in Anexa 1-Conditile de montaj si utilizare a echipamentelor", astfel că principala obligație a reclamantei și care trebuia îndeplinita anterior punerii in funcțiune a instalației de către pârâtă, a fost sa obțină din partea autorităților competente toate autorizațiile si permisele necesare execuției tuturor lucrărilor de construcții civile si instalații.
Mai mult, reclamanta era obligată să execute pe cheltuiala proprie proiectul de amplasare, lucrările de amenajare a locației echipamentelor tehnice adică: fundație, borduri de protecție, gard împrejmuire, branșament curent electric, montare tablou electric, realizare împământare, montaj paratrăznete și tot ceea ce este necesar montării, funcționarii si protecției stocatorului. În acest sens, în vederea definitivării proiectului de către reclamanta, pârâta arată că a prezentat reclamantei toate materialele solicitate, iar obligația principala a acesteia a fost aceea de obținere a autorizaților si construire a fundațiilor, după care pârâta urma sa monteze instalația in locația respectiva si sa procedeze la livrarea gazului.
Reclamanta pana in prezent nu si-a îndeplinit aceasta obligație, nu justifica promovarea unei acțiuni nefiind îndrituita sa își invoce propria sa culpa în conduita contractuală.
Pârâta menționează că în conformitate cu Capitolul 2 alin. 2 din contractul de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007: "începând cu trei luni de la semnarea contractului este valabila chiria convenita prin prezentul contract care se plătește lunar in lei, la cursul BNR din ziua facturării", prin urmare nu se poate vorbi de o condiție suspensiva întrucât reclamanta, semnând contractul, a acceptat ca in cazul in care nu executa in termen de 3 luni obligația sa de obținere a tuturor autorizațiilor necesare instalării echipamentelor tehnice închiriate, se va proceda la perceperea chiriei asupra echipamentelor tehnice. Mai mult, pârâta a achiziționat echipamentele tehnice ce urmau a fi instalate, aspect necontestat de către reclamantă, creându-i-se astfel un prejudiciu prin neinstalarea acestora.
În fine, invocarea schimbării sediului societății reclamante și al faptului că în noua locație nu era permisă o lucrare de efectuare a unei fundații, nu poate constitui un motiv de anulare, nulitate sau încetare a contractului, imputabil pârâtei, așa cum tinde să susțină reclamanta.
Ca urmare, față de aspectele mai sus expuse, instanța consideră că cererea este nefondată și va fi respinsă.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta la plata onorariului de avocat în sumă de 7.140 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta - INDUSTRIE SRL, cu sediul procesual ales în A, la Cabinet de Avocat, -. General nr.6..B,.22, județul A, împotriva pârâtei - GAZ ROMÂNIA SRL T, cu sediul în T,-, județul
Obligă reclamanta la plata onorariului de avocat către pârâtă, în sumă de 7.140 lei.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
0Red. AB/16.12.2009
Dact. /16.12.2009/4 ex.
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta
