Anulare hotarare aga Spete. Sentința 3/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 3
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în anulare formulată de pârâta - Beton SRL împotriva Hotărârii nr. 10/05.05.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Sibiu în dosarul nr. 16/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru reclamanta - SRL, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu pârâta, față de mențiunea de pe dovada de îndeplinire a procedurii.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamantei învederează instanței că, despre societatea pârâtă, știe doar că dorește să intre în faliment.
Ridică excepția netimbrării cererii, având în vedere că pârâta, deși a fost citată și pentru termenul din 18.09.2009 cu mențiunea să timbreze, nu s-a conformat nici la acest termen.
Instanța, în deliberare, față de împrejurarea că - Beton SRL a fost citată de la adresa indicată în registrul comerțului și în acțiunea formulată, lasă cauza în pronunțare pe excepția netimbrării.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în anulare de față,
Constată că prin Hotărârea nr. 10 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Sibiu în dosar nr. 16/2009 a fost admisă în parte acțiunea reclamantei - SRL și în consecință a fost obligată pârâta - Beton SRL la plata sumei de 284.953,93 lei cu titlu de contravaloare facturi fiscale nr. 110/15.07.2008 și 123/18.08.2008 emise în baza prevederilor contractuale, la plata sumei de 29.172,49 lei, reprezentând dobânda legală aferentă facturilor fiscale nr. 110/15.07.2008 și 123/18.08.2008și la plata diferenței de curs valutar în sumă de 61.970,38 lei, a fost respins capătul de cerere privind executarea integrală a contractului de subantrepriză și obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 5.141,6625 lei.
Pentru a pronunța această sentință, curtea de arbitraj a reținut că:
În speță, între reclamantă și pârâtă a intervenit un contract de subantrepriză lucrări încheiat la data de 14.06.2008, având drept obiect "executarea lucrărilor de producție, livrare și montaj structuri prefabricate pentru obiectivul hală producție în ".
Valoarea contractului a fost stabilită paușal 103.543,86 Euro, plătibili în tranșe: 30 % avans + 20 % la începerea producției, 45 % la disponibilitatea la montaj și 5 % după recepția legală.
Conform termenelor contractuale - pct. 4 din contract - reclamanta a început executarea lucrării la data de 25.06.2008, producția prefabricatelor terminându-se la data de 25.08.2008.
La acest stadiu al executării contractului de subantrepriză, în conformitate cu art. 6 (6.1) din contract, reclamanta a emis facturi reprezentând 95 % din contravaloarea lucrărilor, respectiv factura nr. 106/08.07.2008 în valoare de 135.399,69 lei (achitată), factura nr. 110/15.07.2008 în valoare de 88.208,71 lei și factura nr. 123/18.08.2008 în valoare de 196.745,22 lei (ultimele două neachitate). Având în vedere dispozițiile art. 46 com. pentru faptul că cele două facturi neachitate sunt acceptate prin semnătura și aplicarea sigiliului pârâtei, acestea pot fi admise ca probe în favoarea reclamantei.
Luând în considerare clauzele contractuale împreună cu anexele sale, facturile fiscale neachitate, dar acceptate de pârâtă, precum și pasivitatea celei din urmă, în temeiul art. 969 civ. și art. 1073 civ. pârâta a fost obligată la plata contravalorii celor două facturi fiscale acceptate și neachitate având valoarea totală de 284.953,93 lei. În sprijinul acestei soluții a venit și conduita pârâtei față de concilierea directă adresată de către reclamantă sau notificarea transmisă de aceasta pârâtei, care a rămas în totală pasivitate.
Cât privește cererea reclamantei de obligare la plata contravalorii diferenței de curs valutar, în sumă totală de 61.970,379 lei, calculată prin diferența de curs valutar de la data scadenței facturilor (28.07 și respectiv 01.09.2008) și data introducerii cererii, având în vedere pierderea valutară suferită, în temeiul art. 1084 civ. a fost considerată admisibilă și, în consecință, pârâta a fost obligată și la plata sumei de 61.970,379 lei, reprezentând pierdere din diferența de curs valutar, adică daune interese.
Solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor scadente și neachitate pe perioada de la data scadenței și până la introducerea cererii, a fost apreciază ca fiind justificată față de dispozițiile art. 43 com. care prevede că dobânzile în comercial curg de drept de la data scadenței. Astfel, conform tabelului piața monetară (rata dobânzii de referință) și a tabelului de clacul al dobânzii, a rezultat că valoarea dobânzii legale aferente celor două facturi este 9006,10 lei pentru factura nr. 110 și de 20.166,38 lei pentru factura nr. 123, totalul dobânzii datorate de pârâtă situându-se la nivelul sumei de 29.172,49 lei.
Cât privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la executarea integrală a contractului, acesta nu a fost primit pe motivul neprobării lui, și, ca tare, a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare pârâta - Beton SRL, solicitând desființarea hotărârii arbitrale și suspendarea efectelor acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Examinând acțiunea în anulare declarată de pârâta - Beton SRL, curtea de apel reține următoarele:
Potrivit art. 11 alin. 1 coroborat cu art. 3 lit. b din Legea nr. 146/1997, pârâta a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 18.09.2009, cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 14 lei și timbru judiciar în sumă de 0,6 lei, datorate potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995, cu modificările și completările ulterioare (fila 41 din dosar).
Art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevede că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."
Întrucât pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței referitoare la timbraj, nefăcând dovada achitării taxei de timbru, urmează ca, în baza art.20 alin. 3, să fie anulată ca netimbrată cererea în anulare promovată de aceasta.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Anulează drept netimbrată acțiunea în anulare formulată de pârâta - BETON SRL împotriva Hotărârii nr. 10/5.05.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Sibiu în dosarul nr. 16/2009.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 9.10.2009.
Președinte,
- -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/03.12.2009
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă
