Anulare hotarare aga Spete. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.3
Ședința camerei de consiliu din data de 01 aprilie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamanta - TRANSILVANIA CONSTRUCȚII SA CNî mpotriva sentinței comerciale nr. 123 din data de 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimata - 4 INSTALAȚII SA CNa vând ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
La data de 31.03.2009 se înregistrează din partea apelantei concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 123/CC/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta TRANSILVANIA CONSTRUCȚII, împotriva pârâtei 4 INSTALATII, ca neîntemeiată, fiind obligată reclamantă să plătească în favoarea pârâtei suma de 3.570 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că la data de 14 iulie 2008, în cadrul adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei, a fost adoptată hotărârea nr. 1/2008, prin care au fost aprobate trei rapoarte de expertiză referitoare la trei imobile situate în C-N, B-dul 1 - 1918, nr. 41 (Baza sportivă de agrement "Constructorul"), terenul aferent cabanei din stațiunea Muntele, județul C și terenul aferent cabanei, din aceeași stațiune, precum și documentațiile pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestora.
Din modul cum a fost formulată acțiunea, aceasta nu putea fi admisă ca întemeiată.
În primul rând, interesele pe care dorește reclamanta să îi fie ocrotite sunt strict private, neputându-se pune problema existenței vreunei nulități absolute. Ea susține că ar avea un drept de proprietate asupra imobilelor menționate.
În al doilea rând, nu se poate pune problema vreunei nulități absolute a unei hotărâri prin care nu s-a luat practic nici o măsură care să o privească direct pe reclamantă și care să-i afecteze vreun drept. Simpla aprobare a unor rapoarte de expertiză nu înseamnă luarea vreunei hotărâri. Încă nu se poate afirma că pârâta ar fi încălcat vreun drept de proprietate al reclamantei prin simpla aprobare a unei documentații tehnice și începerea demersurilor pentru obținerea certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate asupra imobilelor.
În fine, chiar dacă cele susținute de către pârâtă ar fi adevărate, acestea nu sunt motive pentru anularea hotărârii menționată. Instanța nu a fost investită în acest litigiu (având în vedere obiectul acțiunii) cu stabilirea cui anume îi revine dreptul de proprietate asupra imobilelor expertizate, ea trebuind să se limiteze strict la condițiile cerute de lege pentru a se putea considera că acea ședință a fost ținută în mod legal și că hotărârea atacată a fost adoptată potrivit acelorași dispoziții legale. Or, astfel de argumente nu au fost aduse de către reclamantă.
În final, în temeiul art. 274. proc. civ. reclamanta a fost obligată să achite pârâtei și suma de 3.570 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta TRANSILVANIA CONSTRUCȚII, solicitând desființarea hotărâri primei instanțe și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii ca temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 1 din data de 14.07.2008 a pârâtei.
Motivul introducerii acestei acțiuni, este aprobarea de către pârâtă prin a unor raporturi de evaluare și a documentațiilor pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în C-N, B-dul 1 - 1918, nr. 41, jud. C, în stațiunea - și.
Instanța de fond a reținut faptul că interesele reclamantei sunt strict private și că, practic, prin hotărârea atacată nu s-a luat practic nici o măsură care să o privească direct și care să-i afecteze vreun drept.
Raportat la aceste rețineri se arată că sunt total nefondate, deoarece așa cum a precizat și în cadrul dosarului de fond, aceste bunuri au un regim juridic reglementat de Legea nr. 15/1990, nr.HG 834/1991, Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării, precum și de Criteriile nr. 2.665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat. Apoi, în condițiile în care, conform. Com. nr. 218/2007 a Curții de Apel București, depusă de pârâtă la dosar, părțile ar avea o cota parte indiviză din dreptul de proprietate asupra acestor imobile, rezulta clar ca este afectat un drept, respectiv dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză.
În acest context, fiecare coproprietar are un drept exclusiv numai asupra unei cote părți ideale, abstracte, matematice din dreptul de proprietate asupra acelui bun. Deci, nici un fel de acte juridice nu pot fi făcute cu privire la bun, fără acordul unanim al copărtașilor, cu excepția actelor de conservare și administrare.
Modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestor imobile este reglementat special, de prevederile legale mai sus menționate.
Rapoartele de evaluare și a documentațiile pentru obținerea certificatului de proprietate asupra bunurilor în cauză reprezintă practic actele în baza cărora se obține dreptul de proprietate asupra bunurilor.
În cazul în care aceste acte sunt efectuate fără respectarea prevederilor imperative ale legilor mai sus menționate, ele, în mod evident, sunt lovite de nulitate, iar pe cale de consecință și hotărârea atacată are același regim.
Aceste rapoarte si documentații efectuate de pârâtă o privesc pe reclamantă, în fapt și în drept în mod direct, atâta timp cât deocamdată aceste bunuri se află în patrimoniul reclamantei și în capitalul social al acesteia, și chiar dacă. Com. nr. 218/2007 a Curții de Apel București va fi luată în considerare de către instituția de stat abilitată cu emiterea certificatului de proprietate, în sensul de recunoaștere a unui drept de proprietate pe cote părți, aceste rapoarte și documentații o privesc pe reclamantă atât în drept cât și în fapt, deoarece în acest context ar avea o cota indiviză de 61,56% din dreptul de proprietate asupra bunurilor.
Se mai arată de către reclamantă că documentația aferentă Sportivă, efectuată fără acordul acesteia, este eronată suprafața reală a fiind de 54.641 mp și nu de 52.600,15 mp. așa cum a stabilit pârâta.
Astfel, prin realizarea eronată a măsurătorilor și a raportului de evaluare și a documentației, capitalul social va fi majorat cu o valoare mai mică, iar statul va dobândi acțiuni mai puține.
Contrar celor reținute de instanța de fond, toate masurile efectuate de pârâtă, o privesc în mod direct pe reclamantă, afectându-i dreptul de proprietate. Realizarea și aprobarea documentațiilor trebuia, imperativ, efectuată împreună cu reclamanta și cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Pârâta nu a dovedit că a respectat legislația specială prevăzută pentru aceste bunuri și nici dreptul de proprietate pe cote părți pe care susține ca îl are.
În opinia apelantei, pârâta avea obligația imperativă de a-i solicita participarea la efectuarea documentației de stabilire și evaluare a terenurilor.
În ceea ce privește rapoartele de evaluare, reclamanta este trecută ca beneficiar, deși nu i s-a adus la cunoștință acest lucru, nefiind solicitați în vederea efectuării documentației, constatând la momentul publicării hotărârii a pârâtei în Monitorul Oficial, ca aceasta, fără îndeplinirea procedurii legale, prin încălcarea abuzivă a drepturilor legale ale apelantei, a aprobat documentația de stabilire și evaluare a terenurilor.
Se mai menționează că societatea reclamantei este practic singura care are înregistrate aceste active în patrimoniul societății, respectiv în capitalul social și că în anul 2005, realizat documentația pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, documentație care a fost avizată de Consiliul Local și de Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, așa cum prevede legea, însă datorită litigiilor pe rol, care nu sunt încă finalizate, Consiliul Județean, instituția in drept abilitată cu emiterea certificatului de proprietate, a suspendat procedura de emitere până la finalizarea în totalitate a tuturor litigiilor pe rol.
Acea documentație realizată de societatea reclamantă a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, efectuându-se măsurătorile topografice ale terenului, rezultând la Baza Sportivă o suprafață de 54.641 mp. suprafață confirmată de oficiul de cadastru prin avizul depus la dosarul instanței, în documentația de evaluare a pârâtei (fără a se efectua vreo măsurătoare a terenului), suprafața de teren este mai mică, respectiv este de 52.600,15 mp.
Prin realizarea si aprobarea rapoartelor și documentațiilor efectuate de societatea pârâtă cu nerespectarea prevederilor legale, dreptul de proprietate este încălcat cu rea-credință de către pârâtă.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
În fapt, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că, la data de 14 iulie 2008, în cadrul adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei, a fost adoptată hotărârea nr. 1/2008, prin care au fost aprobate trei rapoarte de evaluare referitoare la trei imobile, precum și documentațiile pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestora.
De remarcat este faptul că aceste bunuri au constituit obiect al disputelor dintre cele două părți, legate de dreptul de proprietate, în final acestea fiind tranșate în sensul în care imobilele sunt deținute coproprietate, reclamanta având o cotă de 61,56 %.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta nu a relevat expres nici un motiv de nulitate care să derive din nerespectarea prev. Legii nr. 31/1990, ci a făcut referire doar la faptul că pârâta nu putea, în mod obiectiv, să procedeze unilateral la întocmirea actelor ce au fost aprobate prin hotărârea atacată, în acest mod fiindu-i încălcat dreptul său de proprietate.
Apelul declarat împotriva sentinței tribunalului se întemeiază, în esență, pe împrejurarea că vătămarea suferită de către reclamantă prin adoptarea hotărârii contestate se leagă de faptul că nu a fost invitată la efectuarea măsurătorilor pentru întocmirea rapoartelor de expertiză, că nu a fost respectată procedura instituită prin Legea nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 și Criteriile nr. 2665/1992.
De asemenea, prejudiciul constă în faptul că suprafața unuia dintre cele trei imobile, situat în C N, este mai mare decât cea menționată în raportul de evaluare, astfel fiind afectate, în ultimă instanță, interesele Statului Român.
Curtea apreciază că aceste critici nu sunt fondate, întrucât pârâta nu a făcut altceva decât să își aducă la îndeplinire obligația legală instituită prin art. 12 din Legea nr. 137/2002 și HG nr. 834/1991, procedând la întocmirea documentațiilor și a rapoartelor de evaluare în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În esență, aprobarea acestor documente poate fi calificată ca fiind un act de administrare, iar nu de dispoziție, întrucât este vorba despre o operațiune premergătoare emiterii certificatului de atestare, acesta din urmă, în situația în care va fi eliberat, având aptitudinea de aol eza concret pe reclamantă.
În consecință, nu pot fi reținute motivele de nelegalitate legate de încălcarea principiului unanimității care guvernează actele de dispoziție în cazul coproprietății și nici încălcarea prev. art. 480.civil, cu atât mai mult cu cât din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul de fond rezultă că expertul a menționat în mod expres că imobilele sunt deținute în coproprietate, cu arătarea corectă a cotelor ce revin reclamantei și pârâtei.
Rezultă deci că nu se poate invoca o eventuală intenție de fraudare a intereselor reclamantei, fiecare coproprietar fiind obligat să întocmească o astfel de documentație, pentru cota sa parte.
Ca atare, nu se poate pune problema existenței vreunei nulități absolute derivate și, cu atât mai puțin, a uneia proprii a deciziei deliberativului ce face obiectul prezentului dosar.
Din această perspectivă, Curtea achiesează la susținerile tribunalului conform cărora prin hotărârea nu s-a luat practic nici o măsură care să o privească direct pe reclamantă și care să-i afecteze vreun drept. Simpla aprobare a unor rapoarte de expertiză nu înseamnă luarea vreunei hotărâri. Încă nu se poate afirma că pârâta ar fi încălcat vreun drept de proprietate al reclamantei prin simpla aprobare a unei documentații tehnice și începerea demersurilor pentru obținerea certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate asupra imobilelor.
De reținut este și împrejurarea că tribunalul era legat strict a se pronunța numai asupra obiectului acțiunii, în baza prev. art. 129 alin. 6.pr.civ. astfel încât a trebuit să se limiteze la disp. art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 și la condițiile cerute de lege pentru a se putea considera că acea ședință a fost ținută în mod legal și că hotărârea atacată a fost adoptată potrivit acelorași dispoziții legale, care au fost respectate în speță.
În plus, în mod corect s-a relevat de către pârâtă faptul că actele ce ar putea fi apreciate ca vătămătoare pentru reclamantă sunt înseși rapoartele de evaluare, însă acestea nu au făcut obiectul vreunei cereri de anulare, fiind inadmisibilă constatarea unei astfel de nulități pe cale incidentală.
De asemenea, în mod justificat s-a arătat prin întâmpinare că apelanta a încălcat prev. art. 294 alin. 1.pr.civ. invocând în apel motive de nulitate derivate, rezultând din încălcarea Criteriilor nr. 2665/1992, care nu au făcut obiectul analizei instanței de fond, în condițiile în care s-a făcut referire la acestea doar cu ocazia acordării cuvântului pe fond, fără ca reclamanta să solicite redeschiderea dezbaterilor, în vederea asigurării dreptului la apărare și la replică al pârâtei.
În consecință, neprocedând astfel, aceste apărări nu pot face obiectul analizei instanței de apel.
Pentru toate aceste considerente, reținând că în promovarea demersului său judiciar, reclamanta trebuia să se limiteze la motivele de nulitate privind convocarea și ținerea adunării generale, în baza art. 296.pr.civ. apelul va fi respins.
Conform art. 274.pr.civ. fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei suma de 5.117 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta TRANSILVANIA CONSTRUCȚII C-N împotriva sentinței comerciale nr. 123/CC din 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei 4 INSTALAȚII suma de 5.117 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.MB/
dact. /4 ex./16.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța
