Anulare hotarare aga Spete. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 313/2009
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta - - D împotriva Sentinței nr.3771/CA din 18 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru pârâta recurentă - - D și avocat pentru reclamanta intimată - -
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar din partea recurentei - - D cerere depus alăturat dovada achitării cauțiunii în cuantum de 500 lei cu recipisa de consemnare nr.-/1.
S-a înregistrat la dosar adresa de la ORC cu privire la - -
Avocat pentru pârâta recurentă - - D depune depune la dosar copia Hotărârii nr.3/16.07.2008 din registrul.
Avocat pentru pârâta recurentă - - D solicită a se pronunța instanța cu privire la cererea de suspendare a cauzei. Arată că soluția atârnă de soluționarea dată de Curtea de Apel Bucureștia dosarul nr- cu termen la 7 mai 2009.
Avocat pentru reclamanta intimată - - se opune suspendării cauzei.
Instanța respinge cererea de suspendare a cauzei întrucât nulitatea se invocă pentru o hotărâre a adunării generale iar Ordonanța se judecă pe fapte deja epuizate.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru pârâta recurentă - - D solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Solicită restituirea cauțiunii în cuantum de 500 RON. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru reclamanta intimată - - S pune concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
La 12 august 2008, reclamanta - - Sas olicitat în contradictoriu cu pârâta - - D ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea deliberărilor consemnate la punctele 3, 4, și 6 din Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din societatea pârâtă luată la16 iulie 2008în partea privitoare la aprobarea tranzacțiilor efectuate pe piața de capital în anul financiar 2008, perioada 1 Iunie 2008- 30 Iunie 2008 și a majorării de la 1.200.000 lei, la 1.600.000 lei, și a prorogării pe durată nedeterminată a plafonului liniei de credit contractat de la societatea bancară " " Sucursala D, ele întrucât, au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. 3 și art.11.alin.3 din Actul de constituire al societății precum și prevederile art. 70-73, art. 115 alin.3, art. 117 alin. 1, art.153 indice 55 și art.136 indice 1 din Legea nr.31/1990 privitoare la societățile comerciale precum și ale art. 209, art. 210, art. 225 alin 2 și art.241 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital.
Prin Sentința comercială nr. 3771/18 2008, Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea reclamantei și a constatat că deliberările de la punctele 3, 4 și 6 din hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor din 16 iulie 2008 sunt lovite de nulitate absolută.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul a reținut în esență, că la 30 aprilie 2004, trei din administratorii societăți, și au renunțat la mandat, iar mandatarii rămași nu au convocat adunarea generală ordinară pentru a desemna alte persoane în calitatea de mandatari, astfel că măsura convocării adunării generale a acționarilor a fost decisă exclusiv de cei doi administratori ai societății comerciale, și, prin încălcarea dispozițiilor imperative ale 13 alin.3 din actul constitutiv și ale art.137 alin.2 din Legea nr.31/1990.
S-a mai reținut că sunt nule absolut și hotărârile de aprobare a tranzacțiilor pe piața de capital efectuate de administratorii societății întrucât, s-a deliberat în absența majorității impuse de art. 11 alin.3 din actul de constituire și de art.115 alin. 3 din Lege nr. 31/1990, și contrar Sentinței comerciale nr.1478/ 28 Iunie 2008 rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, prin s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGA a pârâtei privind majorarea capitalului social și implicit nulitatea acțiunilor emise prin majorarea capitalului social, astfel că sunt ivalide voturile exercitate în baza acțiunilor nule, la toate acestea adăugându-se împrejurarea că hotărârea s-a luat în baza voturilor exercitate de acționarii, și deși dreptul lor de vot pentru acțiunile ce depășeau 33% din capitalul social era suspendat conform art. 204 din Legea nr. 297/2004.
În sfârșit, judecătorul a arătat că în anul 2008, administratorii sociali nu au avut împuternicirea adunării generale pentru a investi lichiditățile societății în valori mobiliare cotate în bursă, și a efectua tranzacții pe această piață, că nu au furnizat acționarilor la momentul oportun, informații complete operațiunilor ce urmau a fi efectuate și nici asupra condițiilor și interesului societății care au determinat contractarea creditului și asupra garanțiilor ce urmau să greveze bunurile societății în scopul obținerii creditului, astfel că este nulă hotărârea asupra acestor chestiuni consemnate la punctele 4 și 6 întrucât s-a luat prin încălcarea prevederilor imperative ale art. 12 alin.2 din actul de constituire al societății, ale art. 111 lit.e și art. 132 din Legea nr.31/1990 și cele ale art. 209, art. 210, art. 224, art. 225 alin.2, art. 224, art. 241 și art. 299 din Legea nr.297/2004.
Împotriva sentinței, directorul societății, a declarat apel susținând că judecătorul a greșit întrucât:
- nu a ținut seama de împrejurarea că la aceeași dată, 16 iulie 2008, a fost convocată și adunarea generală ordinară având ca ordine de zi, alegerea membrilor consiliului de administrație;
- a manifestat inconsecvență în soluționarea cauzei, considerând că pentru partea hotărârii constatată nulă, acționarii nu au fost convocați legal, dar nu au fost legal convocați pentru partea din hotărâre menținută ca legală;
- nu a rezolvat excepția lipsei de interes a reclamantei al cărui reprezentant, prezent la adunarea generală, a votat pentru anumite puncte din ordinea de zi;
- a apreciat contrar Ordonanței nr. 618 că dreptul de vot al celor trei acționari, și, ar fi fost suspendat la data luării hotărârii AGA (16 Iulie 2008) deși ordonanța a fost emisă la 22 Octombrie 2008, ulterior hotărârii;
- a apreciat greșit că Hotărârea AGA din 16 iulie 2008 s-a bazat pe voturile atașate acțiunilor anulate întrucât, nulitatea hotărârii de majorare a capitalului social s-a pronunțat la 22 Octombrie 2008, deci ulterior deliberării din 16 iulie 2008;
- a interpretat arbitrar că modalitatea de îndeplinire a obligației de informare a acționarilor ar atrage nulitatea hotărârii AGA, sau că ar fi nelegale tranzacțiile de pe piața bursieră în condițiile în care, prin raportul întocmit de cenzorul se concluzionează că tranzacțiile cu valori mobiliare sunt permise de legea contabilității de legea societăților comerciale și de statutul societății;
- nu a ținut seama că rezolvarea unor nevoi urgente ale societății, cum ar fi preîntâmpinarea blocajului financiar, impune contractarea unui credit, chiar în absența hotărârii AGA.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea apelului apreciind criticile recurentei ca neîntemeiate și susținând că prima instanță a soluționat cauza în acord cu dispozițiile legale incidente.
Curtea,cercetând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de pârâtă, și sub toate aspectele, în sensul art. 3041Cod procedură civilă, apreciază că se impune, cu prioritate, expunerea considerentelor pentru care, calea de atac împotriva sentinței tribunalului a fost recalificată, din apel în recurs.
Trebuie precizat că nu este prevăzută expres calea de atac împotriva sentinței prin care tribunalul a soluționat cererea având ca obiect anularea unei hotărâri luată de adunarea generală a asociaților unei societăți comerciale, iar această "lacuna legis" a dat loc unor interpretări diferite, unele întemeiate exclusive pe dispozițiile Codului d e procedură civilă, altele pe dispozițiile procedurale speciale reglementate de Legea nr.31/1990.
De lege, prevederile în materie sunt echivoce, nefiind clar dacă în concepția Codului d e procedură civilă aceste sentințe fac parte din cele care trebuie date cu sau fără drept de apel.
Pe de altă parte, deși Legea nr. 31/1990 nu prevede expres calea de atac împotriva sentinței prin care tribunalul a soluționat cererea în anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaților societății comerciale, nu se poate face abstracție de împrejurarea că procedura privitoare la materia în litigiu, face obiectul unei reglementări speciale, derogatorie de la normele comune al Codului d e procedură civilă.
Or, din întreaga economie a Legii nr.31/1990 dar și a Legii nr.26/1990 privind registrul comerțului, rezultă că în viața internă a societății comerciale, intervențiile judecătorului sunt limitate, instanțele judecătorești având competențe privitoare la controlul de legalitate și la dezvoltarea unor proceduri având ca scop protejarea raportului social prin eliminarea inerției, lipsei de competență sau relei voințe manifestate de organele sociale.
În prima ipoteză, judecătorul controlează conformitatea operațiunilor cu legea, începând cu actul de constituire, continuând cu actele care modifică actul constitutive, și până la actele de încetare a societății.
În cea de-a doua ipoteză, judecătorul nu se limitează la un control simplu de legalitate, ci procedează la cercetarea cauzelor care împiedică organele sociale să delibereze conform actului constitutiv și legii, și rezolvă aceste chestiuni menite să elimine obstacolele în funcționarea normală a societății și în dezvoltarea activității comerciale propuse.
Pentru a fi eficientă, intervenția instanței judecătorești trebuie să ofere societății comerciale soluția legală, la timp și nu, în timp, întrucât, funcționarea și, în anumite ipoteze, însăși existența societății comerciale depinde de rapiditatea în rezolvarea procesului și de soluția oferită de judecător.
Cu alte cuvinte, rațiunea prin prisma căreia trebuie interpretate normele Legii nr.31/1990 aplicabile intervenției instanței judecătorești în viața societății comerciale este înlăturarea rapidă a neregularităților în administrarea societății, în gestionarea patrimoniului acesteia sau în controlul intern.
și oportunitatea care trebuie să anime judecata și, implicit, măsurile dispuse cu scopul reintrării în legalitate, se identifică și prin termenele scurte, de 24 de ore, 2 zile, 3 zile, 15 zile, 16 zile, 30 de zile, stipulate de lege, înăuntrul cărora, persoanele interesate se pot adresa justiției sau pot ataca hotărârea instanței.
Aceeași rațiune este confirmată de dispozițiile art. 133 din Legea nr.31/1990 conform cărora, în ipoteza în care tribunalul este sesizat cu cererea în anularea unei hotărâri AGA, poate dispune suspendarea executării acelei hotărâri, iar sentința este supusă recursului.
Aceste considerente exig ca dispozițiile art. 132 din Legea nr.31/1990 să fie interpretate în sensul că sentința prin care s-a soluționat cererea în anularea unei hotărâri AGA, este spusă recursului.
Calea de atac a recursului se justifică și din punct de vedere practic, dacă avem în vedere că, cercetarea judecătorească se bazează pe consultarea înscrisurilor și registrelor societății, iar administrarea și analiza acestor mijloace de dovadă nu necesită parcurgerea a trei grade de jurisdicție.
A fortiori, calea de atac nu poate fi decât recursul, pentru motive ce țin de consecvența legii în aplicarea aceluiași tratament juridic în situații identice.
Cu alte cuvinte, nu trebuie exclusă ipoteza în care, aceeași hotărâre AGA să fie atacată în justiție de asociați cu cerere în anulare, și de terții creditori sociali, care vizează același scop, al anulării hotărârii, numai că legea a denumit cererea lor "opoziție" tocmai pentru a diferenția pe asociații societății care sunt creditori sociali, de terții creditori sociali.
Într-o asemenea ipoteză deplin plauzibilă, este inadmisibil ca sentința să fie atacată cu apel d e către asociați, și cu recurs de către creditorii opozanți.
Este deci evident că din nou, ratio legis, asigură aplicarea parității de tratament juridic față de toate persoanele cu vocație de părți în litigiile având ca obiect deliberările adunării generale a asociaților.
Prin urmare, interpretarea conform căreia, sentința prin care s-a soluționat cererea în anularea unei hotărâri AGA, ar fi supusă apelului, este contrară regimului juridic aplicabil administrării zilnice a societății comerciale și gestionării curente a patrimoniului acesteia.
A admite contrariul ar însemna golirea de conținut a normelor juridice privitoare la procedurile judecătorești construite de acte normative speciale spre a răspunde unor necesități urgente legate de rezolvarea
spre a răspunde unor necesități urgente legate de rezolvarea rapidă dar și oportună a conflictului litigios ivit în viața internă a societății comerciale.
Bazat pe considerentele ce preced, curtea constată că, în aplicarea dispozițiilor legii vizând protejarea urgentă a interesului social, și ținând cont de maniera specifică, în care organul de deliberare și de conducere al societății poate hotărî, chiar prin revenirea asupra unei hotărâri anterioare, sentința prin care tribunalul a finalizat litigiul având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaților, este supusă recursului.
Așa fiind, în cauza de față, criticile pârâtei din calea de atac, astfel cum a fost recalificată la termenul din 4 martie 2009, urmează a fi cercetate ca motive de recurs
Pe fondul cauzei, curtea reține că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
În temeiul art. 132 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau statutului societății pot fi atacate în justiție de acționarii care au fost prezenți și au votat contra și de acționari absenți, iar dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul în constatarea nulității este imprescriptibil și poate fi exercitat de oricare persoană interesată.
Așadar, în concepția legii, deliberările sunt valide, anulabile sau nule, toate reprezentând însă voințele acționarilor exprimate prin voturile date în adunarea generală în care au fost reuniți, și materializate într-un act juridic denumit de lege "hotărâre".
Nulitatea absolută a unei hotărâri AGA se declară în cazul fraudei la lege, adică în cazul în care, actul juridic reflectă eludarea de către asociați a unor dispoziții imperative ale legii.
În speță, societatea reclamantă în calitate de acționar al pârâtei a invocat încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.297/2004 iar probele dosarului învederează motive de nulitate absolută care neputând fi acoperită va provoca nulitatea hotărârilor și a efectelor lor.
În relație cu obiectul litigiului se impune o explicație suplimentară, pornind de la înscrisurile aflate la dosar (file 18, 19) din care rezultă că Hotărârea AGA nr.4/16 iulie 2008 se prezintă ca un act juridic complex, având în conținut mai multe hotărâri.
Aceasta dovedește că asociații au deliberat separat asupra mai multor probleme fără legătură între ele, unele implicând modificarea actului constitutiv, iar altele vizând operațiuni (acte juridice și operațiuni contabile) ale administratorilor sociali, cu efecte economice asupra structurii patrimoniului societății.
Într-o astfel de situație, se justifică soluția judecătorului care, ținând cont de limitele de investire din cererea de chemare în judecată, s-a raportat la ordinea de zi și la procesul verbal al adunării generale și a cercetat prin prisma fiecărei deliberări, cauzele nulității invocate cu referire la trei, din hotărârile luate de AGA în ședința din 16 iulie.
Între motivele de nulitate absolută declarată de tribunal privitoare la hotărârile 3, 4 și 6, este esențial și cel referitor la încălcarea de către consiliul de administrație a obligației de convocare a acționarilor pentru adunarea generală din 16 iulie 2008.
Ceea ce rezultă din dosar este persistența unor persoane din administrația societății care, în pofida hotărârilor judecătorești anterioare, nu au convocat legal, nici adunarea asociaților din 16 iulie 2008, cu scopul atingerii unor interese patrimoniale personale, în detrimentul societății și al celorlalți asociați.
Mai exact, acționarii nu au fost informați complet și oportun asupra ordinii de zi complete ce urma a se dezbate în adunarea generală, nefiind convocați legal spre a delibera asupra: ratificării tranzacțiilor efectuate de administratori pe piața de capital; aprobării efectuării altor tranzacții de către administratorii sociali pe piața de capital; aprobării majorării plafonului liniei de credit.
Nefiind vorba de o parte a unei hotărâri, ci de hotărâri supuse separat, votării, dar consemnate într-un act juridic complex, critica recurentei privitoare la inconsecvența tribunalului în aprecierea legalității convocării adunării generale este neîntemeiată.
De altfel, alături de acest motiv de nulitate, hotărârile sunt "in se" lovite de nulitate absolută întrucât au fost luate prin încălcarea gravă a altor norme imperative.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut corect că sancțiunea nulității absolute derivă din nesocotirea prevederilor art. 114, art.137 indice 2 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990 referitoare la obligația administratorilor de a convoca "de îndată" adunarea generală pentru completarea numărului membrilor, și a celor privitoare interdicția votării cu acțiuni ce nu aparțin acționarului.
Pe de altă parte, robele p. dosarului reflectă nesocotirea de către administratorii societății și a dispozițiilor art. 241 alin.1 din Legea nr.297/2004 referitoare la obligația administratorilor sau directorilor societății de a efectua operațiuni și de gestiona patrimoniul social în interesul comun și conform obiectului de activitate al societății.
În această rațiune, legiuitorul a condiționat validitatea actelor juridice de obținerea aprobării adunării generale extraordinare a acționarilor prealabil dobândirii, înstrăinării sau constituirii în garanție a bunurilor imobile ale societății cu o valoare ce trece de 20% din totalul valoric al activului patrimonial social.
Conform art. 241 alin.2 din Legea nr.297/2004, în cazul nerespectării prevederilor aliniatului 1, oricare dintre acționari este în drept să solicite anularea actului juridic încheiat și urmărirea administratorilor pentru repararea prejudiciului cauzat societății.
În procesul de față, rezultă fără putință de tăgadă, malversațiunile la care au recurs mandatarii sociali spre a transfera asupra societății, riscul generat de aleatoriul specific tipului de investiție pe piața bursieră, în condițiile în care, societatea nu avut puterea de a constitui patrimoniu destinat acestei afaceri, iar adunarea generală extraordinară a acționarilor nu a consimțit, în cvorumul legal, la o astfel de investiție, nu a decis recurgerea la deschiderea liniei de credit și nici la majorarea plafonului de îndatorare a societății.
Conflictul între interesul personal, de tip speculativ pe piața bursei al mandatarilor societății, și interesul comun al acționarilor, este evident, scopul deliberării fiind cel de a acoperi pierderile din speculațiile pe piața bursei de valori mobiliare, și încălcarea de către cenzorii sociali a obligațiilor de control oportun și inopinat, a conformității operațiunilor administratorilor sociali, cu legea și cu clauzele actului constitutive, a existenței împuternicirii pentru acele operațiuni, din partea organului de conducere al societății.
Este cert că cenzorii societății au mimat controlul de legalitate al operațiunilor efectuate de administratori, trecând sub tăcere inexistența aprobării prealabile a adunării generale a acționarilor cu privire la operațiunile patrimoniale riscante la care au recurs administratori.
Aceiași cenzori au nesocotit obligația de a prezenta raportul în cadrul organizat al adunării generale extraordinare a acționarilor, și interdicția de a comunica în mod privat rezultatele controlului.
Prin urmare, tribunalul a reținut corect încălcarea prevederilor art. 241 din Legea nr.297/2004 faptă confirmată și prin controlul exercitat de acest organism fiind abilitat de lege să aplice sancțiuni pentru abaterile săvârșite și să dispună suspendarea dreptului de vot în adunarea generală și a celorlalte drepturi aferente acțiunilor care depășesc procentul de 33% din capitalul social, iar dacă nu s-au respectate prevederile legale precitate, hotărârea luată de AGA este sancționată cu nulitatea absolută.
Sunt instituite și alte garanții ale respectării dispozițiilor imperative, art. 275 alin.1 pct.2 și art. 279 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, considerând infracțiuni, fapta administratorului societății care nu a convocat adunarea generală în cazurile prevăzute de lege, și fapta acționarului de a vota în adunările generale cu acțiuni care nu-i aparțin.
În speță, reclamanta a dovedit interesul de a-i împiedica pe mandatarii sociali să întreprindă noi operațiuni prejudiciabile societății și drepturilor celorlalți acționari, iar judecătorul de fond a identificat corect cauza litigiilor declanșate frecvent pe rolul instanțelor judecătorești, și aparența de legalitate pe care administratorii sociali au dat-o hotărârilor privitoare la operațiuni cu valori mobiliare, luate în baza votului celor care cumulează calitatea de asociați cu cea de administratori.
În aceste condiții, se impunea măsura legală pentru moralizarea administratorilor sociali, stimularea activității lor spre respectarea legii și a drepturilor legitime ale celorlalți asociați minoritari și stoparea acțiunilor abuzive și contrare interesului comun al societății și asociaților.
Cum, judecătorul fondului a apreciat corect supra cauzelor de nulitate a hotărârilor luate în disprețul legii, și a expus motivele da fapt și de drept pe care și-a întemeiat sentința, se impune respingerea recursului formulat de în numele societății comerciale.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei - D împotriva Sentinței comerciale nr.3771/18 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Dispune restituirea cauțiunii de 500 lei către pârâta - D consemnată cu recipisa nr.-/1 din 30 martie 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 8 aprilie 2009, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
- concediu de odihnă -
semnează vicepreședintele
Curții de Apel
Grefier,
- - - concediu de odihnă
semnează grefier șef
Red.
Dact. - 2 ex./07.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Marius Irimie
