Anulare hotarare aga Spete. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 314
Ședința publică de la 19 2008
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
Grefier -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate pârâtele SC SRL D T-S și împotriva Sentinței nr. 119/22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr. 3340/2008, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta pârâtă SC SRL DTS, prin avocat, apelanta pârâtă, asistată de avocat și intimatul reclamant, prin avocat, care substituie pe avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea a respins cererile de suplimentare a probatoriilor solicitate de pârâte prin cererile de apel, apreciind că probatoriile existente la fond sunt suficiente și constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților asupra excepției tardivității și asupra nulității apelului declarat de pârâta.
Avocat, pentru apelanta pârâtă, a solicitat respingerea excepțiilor, apreciind că apelul este declarat în termen.
Avocat, pentru apelanta pârâtă SC SRL Dr.Tr.S și avocat, pentru intimatul reclamant, au solicitat admiterea excepțiilor invocate de instanță cu privire la apelul declarat de pârâta.
Curtea a acordat cuvântul părților cu privire la apelul declarat de pârâta SC SRL.
Avocat, pentru apelanta pârâtă SC SRL Dr.Tr.S, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.A învederat că avea discernământ, fiind în deplinătatea capacităților mentale. mixtă de care suferea i-a produs deficiențe de vorbire, de exprimare, dar nu i-a afectat raționamentul. A depus la dosarul cauzei copia xerox a unei adeverințe eliberate de psihiatru.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta pârâtă SC SRL Dr.Tr.S și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Avocat, pentru apelanta pârâtă, a solicitat admiterea ambelor apeluri, cu cheltuieli de judecată, învederând că instanța de fond a avut în vedere numai expertiza medico-legală efectuată în cauză, fără ține cont de declarațiile martorilor audiați și de faptul că cei doi notari au apreciat că avea discernământ, fiind în deplinătatea capacităților mentale.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 04.12.2006 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu S sub nr. 12891/2006(număr în format nou -), reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele și SC SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea absolută a procurii autentice din data de 22.03.2006, încheiată între defunctul și pârâta și să se anuleze contractul de închiriere din 30.07.2006, prin care s-a închiriat spațiul comercial din D - S,-, în suprafață de 160. situat la demisolul imobilului, contract încheiat între defunctul - prin procurator, în calitate de locator și pârâta SC SRL, în calitate de locatar.
Prin sentința civilă nr.63 din 12.01.2007 Judecătoria Drobeta Turnu -S a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială reținând că principalul capăt de cerere al acțiunii este constatarea nulității absolute a contractului de închiriere din 30.07.2006, acțiune care este neevaluabilă în bani.
La Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială cauza a fost înregistrată la data de 06.02.2007 sub nr-.
Prin sentința nr.148/C/16.03.2007 a Tribunalului Mehedințis -a apreciat că litigiul este de natură civilă, motiv pentru care cauza a fost declinată Judecătoriei Drobeta Turnu S și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost înaintat dosarul Curții de APEL CRAIOVA, care, prin sentința nr.19 din 4 aprilie 2007, stabilit competența soluționării pricinii în favoarea Tribunalului Mehedinți.
Prin sentința nr.119 din 22 februarie 2008, Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis în parte cererea formulată de reclamantul, în sensul că a anulat procura autentificată sub nr.507/22.03.2006 și contractul de închiriere înregistrat la M sub nr.3718/10.08.2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că, deși procura a fost încheiată de notarul public și acesta a considerat că mandantul avea discernământul necesar pentru realizarea actului, împrejurare care s-a apreciat că rezultă și din declarațiile martorilor, G și, expertiza medico-legală psihiatrică, realizată de Serviciul de Medicină Legală al Județului M, pe baza actelor emise cu ocazia internării în spital a defunctului în perioada 2005 - ianuarie 2006, concluzionat că acesta nu a avut discernământ la momentul încheierii procurii și nici nu a avut capacitatea de a înțelege și aprecia critic conținutul și consecințele juridice ce decurg din procură.
S-a motivat că lipsa discernământului este o cauză de anulabilitate a convenției, deoarece cel fără discernământ nu-și poate da un consimțământ valabil și că lipsa discernământului conduce la anulabilitatea actului, pentru că altfel s-ar ajunge la încălcarea bunelor moravuri, neputând fi lăsat cel fără discernământ să-și irosească averea. Lipsa discernământului s-a considerat că are drept consecință lipsa dreptului de a contracta, iar contractele încheiate sunt anulabile.
Instanța a mai reținut că lipsa discernământului duce la prezumția că există și lipsa capacității de exercițiu și a apreciat că, întrucât contractul de închiriere este un contract ce presupune prestații succesive, iar anularea lui are efecte doar pentru viitor, se va putea pretinde evacuarea de la momentul când hotărârea va rămâne definitivă, iar pentru trecut prestațiile rămân îndeplinite, neputând fi obligate pârâtele la restituirea lor. Faptul că acțiunea a fost în anulabilitatea actelor, a fost pornită doar de reclamantul, nu și de ceilalți moștenitori s-a considerat de instanță că nu are relevanță cu privire la admisibilitatea acesteia pentru că acțiunea reclamantului profită și celorlalți.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele și SC SRL DTS criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În esență, apelanta SC SRL DTSa formulat următoarele critici: prima instanță a avut în vedere numai expertiza medico-legală efectuată în cauză, care a analizat documentele medicale, foaia de observație și biletul de internare și a stabilit că numitul nu a avut discernământ doar în baza diagnosticului,afazie mixtă", fără a avea în vedere și motivele internării din FO nr.39847, unde se menționează că pacientul avea tulburări de vorbire, nu și de înțelegere; instanța a ignorat celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și cele trei acte autentificate de doi notari diferiți (procurile din 22.03.2006 și 14.08.2006 și declarația de revocare testament din 14.08.2006), în care se menționează că notarii s-au deplasat la domiciliul lui, iar din discuțiile purtate au constatat că se afla în deplinătatea facultăților mintale; instanța nu a precizat de ce a înlăturat celelalte probe.
În motivarea apelului, pârâta SC SRL Dr.Tr.S a susținut că intimatul reclamant a fost de rea-credință, întrucât prin cererea de chemare în judecată a solicitat doar anularea procurii din 22.03.2006, nu și a declarației de revocare testamentului și procurii din 14.08.2006. A mai susținut că, fiind societate comercială, apelanta este prejudiciată prin anularea contractului, iar anularea procurii afectează siguranța actelor în circuitul civil.
A solicitat efectuarea unei contraexpertize medico-legale.
La data de 09.05.2008, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimatul a susținut că hotărârea primei instanțe s-a întemeiat în mod corect pe expertiza medico-legală efectuată în cauză, ale cărei concluzii nici nu au fost de altfel contestate la instanța de fond. A mai arătat că expertiza medico-legală se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
În privința mențiunii efectuate de notar referitoare la "deplinătatea facultăților mintale" ale defunctului, a susținut că nu poate fi luată în considerare întrucât același notar a făcut mențiunea că existența discernământului "rezultă din discuțiile purtate cu acesta", discuții care nu puteau avea loc datorită faptului că la acea dată procuratorului îi lipsea funcția vorbirii.
Intimatul reclamant a solicitat calificarea căii de atac ca fiind recurs, motivând că este un litigiu comercial al cărui obiect are o valoare de până la 100.000 lei, solicitare respinsă de instanță ca urmare a faptului că cererea de chemare în judecată nu se încadrează între cele limitativ prevăzute de art.282/1 pr.civ. ci este o cerere în materie comercială neevaluabilă în bani care se judecă, potrivit dispoz. art 2 alin.1 lit.a pr.civ. în primă instanță de către tribunal, iar în apel d e către curtea de apel, conform dispoz. art.3 pct.2 pr.civ.
La data de 11.05.2007, apelanta SC SRL Dr.Tr.S a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că a lăsat la aprecierea instanței concluziile expertizei și nu soluția ce urma a fi pronunțată în cauză, astfel cum greșit s-a consemnat în practicaua sentinței și că, din moment ce expertiza efectuată în cauză s-a bazat doar pe aprecierile medicului psihiatru, fără a fi solicitat și punctul de vedere al medicului neurolog, se impunea efectuarea unei noi expertize.
La data de 14.05.2008, pârâta a depus un apel la dosar, întregistrat la Curtea de APEL CRAIOVA sub nr.10168/14.05.2008.
Prin apelul formulat, pârâta a făcut un istoric al relației pe care a avut-o cu defunctul în perioada 2001 - 07.08.2006, susținând că s-a preocupat ca în această perioadă defunctul să fie îngrijit și să-și revină în urma accidentului vascular cerebral pe care l-a suferit.
A precizat că pentru refacerea stării de sănătate a defunctului acesta a fost internat de nenumărate ori în spital și că de fiecare dată apelanta l-a însoțit, că defunctul a beneficiat de serviciile unui kinetoterapeut, pentru care apelanta a achitat suma de 1500 lei și că în această perioadă și-a folosit pensia pentru a cumpăra mâncare.
Apelanta a susținut că intimatul reclamant și-a însușit suma de 1750 lei, bani care urmau a fi folosiți pentru internarea defunctului la T și că, după ce l-a luat din apartament fără voia sa, intimatul și-a izolat fratele într-o cameră la țară, asigurându-se, prin încheierea unei procuri și revocarea testamentului apelantei, că va intra în posesia tuturor bunurilor fratelui său după decesul acestuia.
În continuarea motivării, apelanta a menționat că, de-a lungul conviețuirii cu defunctul, a adus numeroase îmbunătățiri imobilelor proprietatea acestuia, și că intimatul a profitat de aceste îmbunătățiri, însușindu-și integral sumele rezultate din contractele de închiriere și contractul de vânzare-cumpărare pe care le-a încheiat după decesul fratelui său.
Potrivit dispozițiilor art.288 alin.2 Cod pr. civilă, apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
Din actele dosarului rezultă că apelul pârâtei a fost înregistrat la Curtea de APEL CRAIOVA la data de 14.05.2008, astfel încât, nefiind depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv Tribunalul Mehedinți, sunt incidente dispozițiile legale menționate mai sus, urmând a se constata nulitatea apelului pârâtei.
În privința apelului declarat de pârâta SC SRL Dr.Tr.S, Curtea constată că este nefondat, în raport de următoarele considerente:
Din biletele de externare depuse la dosar, pe care s-au întemeiat concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la data de 14.02.2008 de Serviciul Județean de Medicină Legală M, rezultă că defunctul a fost internat în perioada 29 2005 - 23 decembrie 2006 în Secția Neurologie a Spitalului Județean Dr.Tr.S, iar în perioada 29 septembrie 2005 - 5 octombrie 2005, 16-23 ianuarie 2006 și 31 mai 2006 - 5 iunie 2006 la Secția Cardiologie a aceluiași spital.
Documentația medicală menționată mai sus atestă că defunctul a suferit la sfârșitul lunii 2005 un accident vascular cerebral, iar medicii neurologi ce au efectuat examenul neurologic cu prilejul internărilor din perioada - decembrie 2005, respectiv 16 - 23 ianuarie 2006 au pus diagnosticul de afazie mixtă.
Față de acest diagnostic stabilit de fiecare dată de un medic neurolog, expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză a reținut că defunctul se afla în incapacitate de înțelege în totalitate exprimarea verbală a oricărui interlocutor, exprimarea scrisă, că nu avea capacitatea de a se exprima verbal și/sau în scris și că această situație medicală neurologică a condus la incapacitatea persoanei de a înțelege, a raționa și a emite judecăți de valoare logice.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit cărora la data întocmirii procurii autentificate prin încheierea din 22 martie 2006 nu avea capacitatea de a înțelege și aprecia critic conținutul ei, precum și consecințele juridice ce decurg din aceasta, nu a avut capacitatea de exercițiu (discernământul abolit) au fost avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii apelate.
Cum raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se coroborează cu actele medicale existente la dosar și face dovada certă a absenței discernământului mandantului la încheierea procurii, instanța și-a întemeiat în mod corect hotărârea pe aceste probe științifice și nu pe declarațiile martorilor audiați în cauză sau pe constatările notarului care susține că deplinătatea facultăților mintale ale mandantului rezultă din discuțiile purtate cu acesta.
La întemeierea hotărârii pe concluziile raportului de expertiză s-a ținut cont de faptul că părțile nu au făcut obiecții și nici nu au solicitat o expertiză contrarie, conform dispozițiilor art.212 alin.2 Cod pr. civilă.
Constatând că lucrarea depusă la dosar răspunde problemelor ce trebuie rezolvate în soluționarea cauzei, Curtea a apreciat că nu mai este nevoie de părerea altor specialiști, astfel încât a respins cererea de efectuare a unei expertize.
În consecință, față de împrejurarea că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, a făcut o analiză temeinică a probelor administrate și o aplicare și interpretare legală a dispozițiilor în materie, specifice speței, Curtea, în temeiul art.296C.pr.civ. va respinge apelul declarat de pârâta SC SRL DTS ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin.1C.pr.civ. vor fi obligați apelanții la plata cheltuielilor de judecată către intimatul.
Dat fiind faptul că apelanta, care a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, a căzut în pretenții, potrivit dispozițiilor art.19 alin 1 din OUG nr.51/2008, cu modificările ulterioare, cheltuielile procesuale avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, urmând a fi plătite, în conformitate cu prevederile art. 22 alin.3 din același act normativ, în cont bancar, prin virament sau în numerar, prin compartimentul economic al Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul apelul declarat de pârâta, cu domiciliul în satul M, comuna, județul M împotriva Sentinței nr. 119/22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr. 3340/2008.Respinge apelul declarat de pârâta SC SRL Dr.Tr.S, cu sediul în Dr.Tr.S,-, -.1,.30, județul M împotriva Sentinței nr. 119/22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr. 3340/2008, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat.
Obligă apelanții la plata sumei de 500 lei către intimatul, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
20 2008
Red.jud./17.12.2008
3 ex./
jud.fond.
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
