Anulare hotarare aga Spete. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 597/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 355
Ședința din Camera de Consiliu de la 02 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
GREFIER - -
*********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții reclamanți - -, - SRL, și împotriva sentinței comerciale nr.13783/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - SRL și - -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 18 iunie 2009, 25 iunie 2009 și 02 iulie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată sub nr- la 28 mai 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanții - -, - -, și, le-au chemat în judecată pe pârâtele - - și - SRL, solicitând ca instanța să anuleze hotărârea AGEA din 16 februarie 2007 - -, să dispună radierea mențiunii nr.- din 31 august 2007 prin care această hotărâre a fost înregistrată în Registrul Comerțului și să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în primul rând că au fost nerespectate dispozițiile legale privitoare la convocarea, întrunirea și adoptarea hotărârii AGEA din 16 februarie 2007, întrucât la momentul convocării și ținerii cestei adunări generale pârâta - SRL nu avea calitate de Acționar al societății co-pârâte, astfel încât nu putea să convoace, să hotărască majorarea capitalului social și în nici un caz să subscrie toate acțiunile emise. Reclamanții au susținut că în sprijinul acestei critici invocă încheierea judecătorului delegat nr.37261 din 26 iunie 2007, rămasă irevocabilă prin decizia de la 7 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-.
A doua critică vizează încălcarea dispozițiilor imperative ale articolului 216 alineat 2 din Legea societăților Comerciale referitoare la fixarea termenului în care acționarii își pot exercita dreptul de preferință la subscriere. Au susținut că termenul trebuie fixat de adunarea generală și că nu poate fi mai mic de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial. De asemenea, au susținut că - SRL a efectuat o subscriere abuzivă a tuturor acțiunilor emise cu încălcarea limitei minime de 30 de zile.
A treia critică vizează dispozițiile contradictorii cuprinse în hotărârea contestată, în sensul că acțiunile nesubscrise de acționari în termenul prevăzut de lege pot fi subscrise de către terțe persoane fizice sau juridice, în timp ce aceleași acțiuni rămase nesubscrise de acționari pot fi subscrise în totalitate de un singur acționar. Reclamanții au susținut că prin aceste dispoziții pârâta - SRL a urmărit și obținut suprimarea dreptului de preferință al acționarilor în favoarea sa.
Reclamanții au arătat că, urmare a convocatorului, i-au răspuns acționarului - SRL că nu îi recunosc calitatea de acționar și administrator și i-au recomandat să se abțină de la hotărâri.
Au arătat și că la 15 februarie 2007, la orele stabilite în convocare pentru adunarea generală s-au prezentat împuterniciții reclamanților la sediul societății și au constatat că acesta era închis, precum și faptul că a doua zi s-au prezentat în intervalul orar 13-15 la adresa indicată, unde nu a răspuns nimeni.
Au susținut că expresia "din diferite motive" cuprinsă în convocator este de fapt un artificiu procedural în scopul eliminării acționarilor de la actul decizional.
Au mai arătat că hotărârea AGEA contestată a fost depusă spre menționare la Registrul Comerțului în ziua următoare celei care acționara a solicitat menționarea în registrul comerțului a vărsământului cotei de 30% din capitalul social subscris spre majorare anterior datei la care - SRL a fost înscris ca acționar la - -, acesta fiind motivul pentru care judecătorul delegat a amânat soluționarea cererii de menționare a hotărârii AGA până la soluționarea cererii de mențiuni formulată de reclamantă.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile legii nr. 31/1990 republicată.
La termenul din 13 octombrie 2008 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - SRL.
Prin sentința comercială nr. 13783 din 12 decembrie 2008, tribunalul a respins cererea reclamanților împotriva pârâtei - SRL ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtei - - ca neîntemeiată. I-a olbigat pe reclamanți să plătească pârâtei - - 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că - SRL nu are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile articolului 132 alineat 5 din Legea nr.31/1990, care prevăd că cererea de anulare a unei hotărâri AGEA se judecă în contradictoriu cu societatea care a adoptat hotărârea contestată.
Prima instanță a redat conținutul hotărârii atacate, a reținut că aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial partea a IV a nr. 2106 din 25 iulie 2007 și că reclamanți au precizat la 13 octombrie 2008 că solicită anularea hotărârii AGEA pentru motive de nulitate absolută.
În ce privește primul motiv de nulitate, raportat la pretinsa lipsă de calitate de acționar a - SRL, tribunalul a reținut că în probarea susținerii reclamanții au indicat o încheiere a judecătorului delegat și o decizie de recurs pe care însă nu le-au depus la dosar, deși sarcina probei le revenea în conformitate cu dispozițiile articolului 1169 Cod civil.
Referitor la același motiv, tribunalul a reținut că oricum hotărârile invocate nu puteau proba susținerile reclamanților, având în vedere că potrivit articolului 6 alineat 1 din Legeanr.26/1990 încheierea judecătorului delegat constituie temei pentru operarea înregistrărilor, iar potrivit articolului 5 alineat 1 din același act normativ numai înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.
Sub același aspect, judecătorul fondului a reținut că înregistrările au rol de opozabilitate față de terți și nu rol constitutiv, existența calității de acționar nedepinzând de aceste formalități de opozabilitate, ci de dobândirea acțiunilor într-unul din modurile îngăduite de lege.
A apreciat ca neîntemeiate susținerile privitoare la nerespectarea dispozițiilor imperative referitoare la dreptul de preferință, evocând dispozițiile articolului 216 din legea nr.31/1990, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii contestate. În raport de dispozițiile alineatului final al articolului 216 din legea nr.31/1990, judecătorul fondului a reținut că sancțiunea aplicabilă încălcării acestor dispoziții legale este nulitatea relativă, iar acest motiv nu poate să fie cercetat întrucât reclamanții au precizat expres că motivele pe care le invocă vizează nulitatea absolută, judecătorul având obligația de a se pronunța asupra obiectului pricinii, astfel cum impun prevederile articolului 129 alineat 6 Cod procedură civilă.
Aceleași argumente au fost avute în vedere și pentru înlăturarea susținerilor referitoare la dispozițiile contradictorii pretins cuprinse în hotărârea atacată, judecătorul fondului reținând că această critică are în vedere tot încălcarea dreptului de preferință.
În ce privește criticile de nelegalitate derivate din încălcarea procedurii de convocare, tribunalul a reținut dispozițiile articolului 188 alineatele 1 și 2 din legea nr.31/1990, în raport de care a apreciat că este lipsită de importanță împrejurarea care a determinat imposibilitatea întrunirii adunării generale la prima dată fixată prin convocator, câtă vreme acționarii au avut cunoștință de data fixată pentru cea de a doua întrunire. A apreciat că dispozițiile legale invocate conferă posibilitatea ținerii celei de a doua adunări generale atunci când prima nu se poate ține, sintagma "din diferite motive" folosință în convocatorul incriminat fiind echivalentă cu cea folosită în textul legal.
În plus, judecătorul fondului a reținut și că reclamanții nu au dovedit în nici un mod că au fost împiedicați, personal sau reprezentanții lor, să ia parte la ședința adunării.
Prima instanță a reținut și lipsa de temei a contestării de către reclamanți a calității de acționar a - SRL, prin raportare la împrejurarea că această calitate reiese din acte juridice care nu au fost desființate convențional sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
A reținut că nu poate analiza motivele de nelegalitate expuse de reclamanți în cuprinsul concluziilor scrise, întrucât acestea au fost depuse după ce cauza a rămas în pronunțare, pentru aceleași considerente neluând în analiză nici excepția de tardivitate invocată de - - în concluziile scrise.
A făcut aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel motivat reclamanții, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 10 martie 2009, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Prima critică vizează aprecierea eronată a probelor administrate, care a condus instanța de fond să stabilească o situație de fapt neconformă realității, în raport de care a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
În susținerea acestei critici reclamanții au invocat decizia comercială nr. 181R din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-, afirmând că au depus-o la dosar la termenul din 8 decembrie 2008, iar instanța nu a ținut seama de ea.
Cu referire la această decizie, apelanții reclamanți au arătat că - SRL a solicitat la 15 decembrie 2004 înscrierea în Registrul comerțului ca acționar la - - în temeiului unui înscris denumit"confirmarea structurii acționariatului", nu în baza procesului verbal de licitație din 12 februarie 2004 invocat în cauza de față, care nu poate fi luat în considerare întrucât prețul pretinsei adjudecări nu este încă distribuit, executarea silită fiind suspendată și la acest moment.
În raport de aceste înscrisuri, reclamanții au susținut că - SRL nu dobândise dreptul de proprietate asupra acțiunilor nici la data convocării și nici la data adoptării hotărârii din 16 februarie 2007, ca urmare nu putea să uzeze de prerogativele conferite de calitatea de acționar, hotărârea adoptată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută potrivit dispozițiilor articolului 119 din legea nr.31/1990.
A doua critică este întemeiată pe susținerea că și dacă s-ar aprecia asupra calității de acționar a - SRL la momentul convocării și adoptării hotărârii contestate, această hotărâre încă este nelegală prin prisma faptului subscrierii de către - SRL a tuturor acțiunilor mai înainte de împlinirea termenului legal de o lună, limitarea fiind impusă de dispozițiile articolului 217 din Legea nr.31/1990, care au caracter imperativ și a căror nesocotire atrage nulitatea absolută.
A treia critică se întemeiază pe susținerea că adunarea generală a acționarilor a fost convocată de - SRL și în calitate de administrator, în condițiile în care fusese revocat din această funcție la 24 septembrie 2004, hotărârea de revocare rămânând neschimbată în raport de decizia nr.1314 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 22 martie 2007, pronunțată în dosarul nr-. În raport de această situație, a susținut că hotărârea adunării generale de revocare a - din funcția de administrator produce efecte față de acționari de la data adoptării acesteia, de aceea adunarea generală de la 16 februarie 2007 fost convocată de o persoană care nu avea calitatea de administrator.
A patra critică se întemeiază pe susținerea că, și dacă instanța ar aprecia că - SRL avea la momentul convocării adunării generale atât calitate de acționar. cât și calitate de administrator, numai printr-o asemenea reprezentare s-a obținut votul pentru adoptarea hotărârii, fiind încălcate dispozițiile imperative ale articolului 125 punctul 5 din legea nr.31/1990.
Au criticat hotărârea de fond pentru că a fost pronunțată în condițiile în care instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ la care o obligă dispozițiile articolului 129 Cod procedură civilă, în sensul că a limitat probatoriul la motive apreciate eronat ca fiind de nulitate absolută, fără să observe că și celelalte motive de nelegalitate invocate probează încălcarea altor dispoziții imperative din Legea Societăților Comerciale. Au susținut că nerespectarea acestor prevederi legale, chiar dacă nu este sancționată expres cu nulitatea absolută nu înlătură caracterul lor de norme imperative care ocrotesc un interes social și nu unul personal.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
La 15 mai 2009 - - a depus întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de motivele de apel, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
La 21 mai 2009 apelanții au depus precizări la motivele de apel, prin care au susținut că acestea reprezintă clarificări în funcție de dispozițiile articolului 298 raportat la articolul 132 Cod procedură civilă, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la termenul respectiv.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Prima critică este neîntemeiată. Curtea constată că susținerea apelanților reclamanți despre împrejurarea că au depus la termenul din 8 decembrie 2008 în dosarul de fond copia deciziei comerciale nr. 181R din 2 iulie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială nu își găsește sprijin în actele dosarului de fond, la termenul respectiv nefiind depusă această hotărâre.
De altfel, apelanții reclamanți nu au depus nici în apel hotărârea la care fac referire și pe care se întemeiază critica referitoare la lipsa calității de acționar a - SRL. Pe cale de consecință, Curtea apreciază ca neîntemeiată această critică, pe de o parte în raport de lipsa dovezii invocate, iar pe de altă parte în raport de împrejurarea că - SRL figurează ca acționar al - -, fiind intrat în mod valabil în această societate la 15 decembrie 2004, așa cum reiese din dovada de furnizare de informații despre istoricul - -, emisă sub numărul - din 5 decembrie 2008 de OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI (filele 124 verso și 125 din dosarul de fond).
Atâta vreme cât apelanții înșiși recunosc că - SRL a solicitat la 15 decembrie 2004 înscrierea în Registrul comerțului în calitate de acționar al - - și câtă vreme nu s-a dovedit că cererea de mențiuni a fost respinsă în mod irevocabil, Curtea apreciază că este dovedită calitatea de acționar a acestei societăți, indiferent de titlul invocat în susținerea calității, atâta vreme cât acest titlu a format obiectul cercetării judecătorești inclusiv în calea de atac a recursului.
Pe cale de consecință, la momentul convocării Adunării generale acesta a făcut uz de dreptul conferit de calitatea de acționar, fiind pe deplin respectate dispozițiile articolului 119 din legea nr. 31/1990.
A doua critică, privitoare la subscrierea de către - SRL a tuturor acțiunilor mai înainte de împlinirea termenului legal de o lună este apreciată de C ca neîntemeiată pe de o parte în considerarea argumentelor avute în vedere și de către instanța de fond, cât timp prevederile articolului 216 alineat final din legea nr.31/1990 prevăd expres sancțiunea nulității relative, iar apelanții reclamanți au învestit instanța numai cu cenzurarea motivelor de nulitate absolută.
Relativ la același aspect al tipului de nulitate prevăzut de articolul 216 alineat final din Legea Societăților Comerciale, Curtea apreciază că instanța de fond nu numai că nu avea posibilitatea de a cenzura în cadrul motivelor de nulitate absolută motive de nulitate relativă întrucât aceasta ar fi contravenit dispozițiilor articolului 129 alineat 6 Cod procedură civilă, ci și că nu avea posibilitatea să o facă peste termenul de 15 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, întrucât numai motivele de nulitate absolută pot fi cenzurate oricând, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 132 alineat 3 din legea nr.31/1990.
În legătură cu aceeași critică, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată și pentru că se invocă drept motiv de nulitate a hotărârii AGA o împrejurare ulterioară adoptării acesteia, în condițiile în care nulitatea actului juridic se cenzurează numai în funcție de aspecte anterioare și cel mult concomitente cu încheierea actului respectiv.
A treia critică este apreciată de C ca neîntemeiată și urmează să fie înlăturată. Astfel cum reiese din dezvoltarea criticii, se invocă direct în apel ca motiv de nulitate a hotărârii AGEA lipsa calității de administrator al - SRL. Acest motiv nu a fost indicat în cererea introductivă de instanță, în care apelanții reclamanți au contestat doar calitatea de acționar în care această societate a convocat adunarea generală. Potrivit dispozițiilor articolului 292 alineat 1 Cod procedură civilă, părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel d e alte motive decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului sau în întâmpinare.
Coroborând aceste dispoziții legale cu dispozițiile articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă și constatând că motivul invocat direct în calea de atac a recursului reprezintă o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că apelanții reclamanți nu se pot folosi de acest nou motiv întrucât s-ar aduce atingere dispozițiilor articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă.
În aceeași situație se află și cea de a patra critică, referitoare la votul în adunarea generală a - care cumula calitatea de acționar cu cea de administrator, acest motiv nefiind supus cercetării judecătorești în fond și nici dezbaterii contradictorii a părților.
Curtea apreciază, în plus față de argumentele deja aduse, că a cenzura acest două noi motive de nulitate invocate direct în calea de atac a apelului echivalează cu privarea părților de beneficiul dublului grad de jurisdicție, ceea ce ar aduce atingere dreptului lor constituțional la apărare și la un proces echitabil.
În ce privește ultima critică, bazată pe încălcarea dispozițiilor legale care obligă instanța să manifeste rol activ, Curtea o apreciază ca neîntemeiată. Pe de o parte se constată că apelanții reclamanți au criticat limitarea probatoriului, fără să indice în concret în ce constă această limitare a probatoriului, dacă ea vizează respingerea unor probe și care anume sunt probele respective sau dacă vizează valorificarea de către judecătorul fondului doar a unor probe din dosar, în aceste condiții critica fiind fără substanță.
Deși apelanții reclamanți nu precizează in termins în cadrul acestui din urmă motiv de apel că înțeleg să critice și măsura luată de judecătorul fondului în legătură cu completarea cererii de chemare în judecată făcută prin concluziile scrise, această concluzie se desprinde din dezvoltarea motivului de apel, Curtea apreciind critica drept neîntemeiată.
Motivele invocate în concluziile scrise aflate la filele 169 și următoarele din dosarul de fond reprezintă în realitate o modificare a cererii de chemare în judecată sub aspectul cauzelor de nulitate, iar această modificare survine cu depășirea termenului prevăzut de articolul 132 Cod procedură civilă, astfel încât în mod corect nu au fost avute în vedere de judecătorul de fondului, nefiind supuse dezbaterii contradictorii a părților. Hotărârea apelată este așadar legală și temeinică și din acest punct de vedere.
Toate aceste argumente au fundamentat convingerea Curții că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o riguroasă aplicare a dispozițiilor legale incidente, atât sub aspect substanțial cât și sub aspect procedural, de aceea apelul este apreciat ca neîntemeiat și urmează să fie respins în conformitate cu dispozițiile articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă.
Conform articolului 298, raportat la articolul 274 Cod procedură civilă, Curtea îi va obliga pe apelanți să plătească în solidar intimatei - - cheltuielile de judecată efectuate în apel, conform dovezilor de plată aflată la fila 130 dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți - -, cu sediul în B,--87 sector 5, - SRL, cu sediul în B,- sector 1, și, ambii cu domiciliul ales în B, la avocat - sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.13783/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - SRL, cu sediul în B,-,. 23,. A,. 4 sector 1 și - -, cu sediul în B,- sector 4.
Obligă pe apelanți să plătească în solidar intimatei - - 5000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
8 ex./21.07.209
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
