Anulare hotarare aga Spete. Decizia 38/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 38
Ședința publică de la 23 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de "" I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 3/CC din 05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul societății apelante, lipsă fiind intimații - "--T"- și - ""-.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, apelul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen.
Apărătorul societății apelante învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 3/CC din 05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în sensul admiterii acțiunii, să se constate nulitatea absolută a hotărârii extraordinare AGA a - " --T"- din 22.08.1996, precum și a actului adițional nr. 4186/18.11.1996 încheiat în baza acestei AGA, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, susține apărătorul apelantei că, în baza hotărârii AGA din 22.08.1996, intimata - "--T"- pretinde că a dobândit în proprietate parterul imobilului denumit grup social din I,-, imobil intrat în proprietatea societății ca aport în natură adus de - ""-.
În realitate, s-a dovedit că apelanta a dobândit proprietatea întregului imobil construit, precum și a terenului aferent în baza actului de adjudecare nr. 147/2001, fiind pe deplin justificat interesul nostru în inițierea acestui demers juridic.
Apreciază că, instanța de fond a greșit atunci când a analizat legalitatea și temeinicia acțiunii doar în raport de dispozițiile legii speciale, omițând să observe că acțiunea a fost întemeiată și pe dispozițiile dreptului comun, invocându-se nulitatea absolută pentru lipsa consimțământului și lipsa unei cauze licite, în temeiul disp. art. 948 și 966 din Codul civil.
Prin urmare, chiar dacă s-a reținut de către instanța de fond inaplicabilitatea dispozițiilor legii speciale în raport de data emiterii hotărârii AGA contestate, aceasta a ignorat dreptul comun în materie aplicabilă în cauza de față, și care impunea analizarea condițiilor de validitate ale hotărârii AGA, a cărei nulitate a solicitat-
Susține apărătorul apelantei că intimata - ""- nu putea să aporteze în natură un imobil decât dacă în măsura în care AGA de la - ""- ar fi fost de acord cu acest transfer al dreptului de proprietate. Așa cum se poate observa din actele depuse la dosar nu existră un proces verbal al vreunei AGA a - ""- în care să se fi pus în discuție aportul în natură al vreunui bun proprietatea - ""-.
Prin urmare, apreciază apărătorul apelantei că, pentru ca transferul de proprietate să opereze el trebuie să fie rezultatul acordului de voință exprimat de proprietar, respectiv de societatea comercială care s-a obligat la aport, voință care trebuia exprimată în cadrul hotărârii Adunării Generale, consemnată într-un proces verbal și care să se regăsească într-un act adițional încheiat în formă autentică.
Avocat apreciază că hotărârea AGA cu privire la aportul în natură în contul capitalului subscris și nevărsat este lovită de nulitate absolută și pentru faptul că bunul adus ca port nu este determinat. Nu se indică în conținutul acestei hotărâri în ce constă partea din imobilul respectiv suprafețele construite, astfel încât să fim în fața unui bun determinat și față de care părțile să-și fi exprimat explicit în condițiile legii voința de a aporta și voința de a accepta acest aport în natură.
Susține că, nedeterminarea bunului adus ca aport și neevaluarea lui anterior adoptării hotărârii produce nulitatea hotărârii potrivit dispozițiilor art. 948 Cod civil. Deci, lipsa consimțământului valabil al părții care se obligă la această convenție, lipsa unui obiect determinat al convenției privind aportul în natură face ca hotărârea AGA să aibă un caracter fictiv fiind sancționată cu nulitatea absolută.
Avocat susține că, realizarea acestui pretins transfer nu se putea face decât cu aprobarea, apreciind că orice transfer a unui bun al unei societăți cu capital integral de stat se face doar cu acordul și în baza unui mandat special.
Față de aceste precizări și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea apelului, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față,
Prin acțiune, reclamanta - "" - Iac hemat în judecată pârâtele --T" și "" solicitând constatarea nulității absolute a hotărârii extraordinare a "--T" - din 22 august 1996 și a actului adițional nr. 4186/18.XI.1996 încheiat în baza hotărârii AGA și autentificat la..
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 3/CC/5.II.2008 a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a acesteia.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta "" - I în contradictoriu cu pârâtele --T" - și "" -, ambele cu sediul în comuna, județul
S-a reținut că, urmare executării silite împotriva debitorului - "" -, reclamanta a adjudecat imobilul situat în I,-, conform actului de adjudecare nr. 147/2001 întocmit de.
Apreciază instanța de fond că, la data respectivă nu erau în vigoare dispozițiile art. 132 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, greșit invocate de reclamantă ca temei al acțiunii, care ar putea să sancționeze cu nulitatea absolută Hotărârile contrare legii, la inițiativa oricărei persoane interesate.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta "" - I care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, instanța, chiar dacă a reținut inaplicabilitatea dispozițiilor legii speciale în raport cu data emiterii hotărârii contestate a ignorat dreptul comun în materie aplicabil în speță, care impunea analizarea condițiilor de validitate ale hotărârii a cărei nulitate a solicitat-o, în acest sens invocând și disp. art. 948 și 966 Cod civil, care se referă la condițiile de validitate ale oricărui act juridic.
Precizează apelanta că, hotărârea nu îndeplinește condițiile de validitate, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, de codul civil.
Arată apelanta că, pentru ca aportul în natură să producă efectele transferului de proprietate în favoarea societății dobânditoare se impune ca: bunul să fie determinat, să se afle în proprietatea acționarului care s-a obligat la vărsământul în natură, să existe acordul proprietarului bunului, aportul în natură să fie evaluat în condițiile prevăzute de Legea 31/1990.
"" - nu putea să aporteze în natură un imobil decât în măsura în care AGA ar fi fost de acord cu acest transfer al dreptului de proprietate, neexistând nici un act în acest sens.
Susține apelanta că, pentru ca transferul de proprietate să opereze, el trebuie să fie rezultatul acordului de voință exprimat de către proprietar, respectiv - -, voință care trebuie să fie exprimată în cadrul, consemnată în procesul verbal și să se regăsească într-un act adițional încheiat în formă autentică pe baza acestor înscrisuri.
Nefiind îndeplinite aceste condiții, hotărârea de a aduce aportul în natură este lovită de nulitate, pe baza consimțământului, condiție de validitate impusă de art. 948 Cod civil.
Arată apelanta că, hotărârea AGA este lovită de nulitate absolută și pentru faptul că, bunul adus ca aport nu este determinat, nefiind indicată partea din imobil, respectiv suprafețe construite, amplasamente.
Arată apelanta că, aportul în natură, determinat trebuie să fie evaluat în condițiile Legii 31/1990, respectiv art. 38 coroborat cu art. 215 și de asemenea, nu există mandatul special al acționarului majoritar, respectiv statul, cu privire la aportarea în natură a bunului determinat sau nu.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că apelul este nefondat și urmează a se respinge pentru următoarele considerente:
Prin actul de adjudecare nr. 147/01/23.01.2002 întocmit de executor Judecătoresc s-a adjudecat în favoarea "" - imobilul situat în I,-, urmare executării silite împotriva debitorului "" -, iar conform actului adițional la actul de adjudecare, imobilul adjudecat cuprinde, conform procesului -verbal de situație întocmit: 4 clădiri din cărămidă și tablă albă (acoperiș) și suprafața de teren de 5.443,317. din situația anexă.
Parterul imobilului fusese adus ca aport în natură la capitalul social al "--T" - de către - "" -, încheindu-se în acest sens actul adițional la statutul "--T" - la data de 18.XI.1996, act ce a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, cele două societăți încheind la data de 30 decembrie 1996 protocolul de predare -primire a spațiului.
Reclamanta susține că, în baza Hotărârii extraordinară din 22.VII.1996 din cadrul "--T" -, aceasta a dobândit în proprietate parterul imobilului, denumit grup social situat în I, str. - 74, ca aport în natură adus de - "" -, acționar al - "--T" -, în contul capitalului social subscris de această societate și solicită prin acțiune constatarea nulității absolute a acesteia.
Raportat la data emiterii Hotărârii contestată - 22 august 1996, corect a reținut prima instanță că, la momentul respectiv, norma legală aplicabilă era art. 131 al. 1-7 din Legea 31/1990 conform căruia aceste hotărâri puteau fi atacate numai de acționarii societății comerciale care a emis-o și de administratori.
Ori, la momentul introducerii acțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 132 al. 3 din Legea 31/1990, invocate de reclamantă ca temei legal al cererii, ce statuează că, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.
Dat fiind că textul inițial a fost modificat prin art. 132 al. 3 iar instanța a fost sesizată ulterior, conflictul în timp al celor două norme trebuie soluționat în aplicarea art. 1 cod civil (care prevede că, legea dispune numai pentru viitor), în favoarea legii în vigoare la data emiterii hotărârii, ale cărei efecte s-au produs sub imperiul legii vechi.
Critica apelantei -reclamante privind faptul că, acțiunea a fost întemeiată și pe dispozițiile dreptului comun în materie este neîntemeiată și urmează a se respinge, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 31/1990, lege specială ce cuprinde norme de strictă aplicare, ce se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale codului civil, codului comercial, codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat apelul formulat și se va păstra sentința instanței de fond, fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de - I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 3/CC/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.07.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Șfabu TraianJudecători:Șfabu Traian, Miler Iulia
