Anulare hotarare aga Spete. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 40/
Ședința publică de la 04 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare - A împotriva sentinței nr. 1460/CA/2007 pronunțată de tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat consilier juridic pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, din partea reclamantei, răspuns la întâmpinare, iar din partea mandatarului pârâtei, o cerere de strigare a cauzei după ora 11.
Instanța, față de cererea formulată, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, după ora 12, s-au prezentat consilier juridic pentru reclamanta apelantă și avocat, în substituirea d-lui avocat, pentru pârâta intimată - - A
Mandatarul pârâtei depune la dosar Delegația nr.44/2008 și Factura nr.- doveditoare a onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului pentru motivele invocate în scris și depuse la dosar.
Insistă asupra faptului că președintele consiliului de administrație, în mod abuziv, a modificat ordinea de zi din convocatorul de ședință, încălcând astfel dispozițiile art.117 din Legea nr.31/1990.
Susține totodată că hotărârea AGEA din 13.09.2007 este nulă absolut.
Solicită cheltuieli de judecată doar taxa judiciară de timbru.
Mandatarul pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat.
Reiterează faptul că nulitatea absolută invocată de reclamantă apare ca o cerere nouă, formulată pentru prima oară în apel, fiind deci, inadmisibilă.
Susține totodată că este vorba de nulitate relativă, nu absolută.
Face distincție între reprezentarea convențională și cea legală.
Solicită cheltuieli de judecată conform facturii depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.1460/CA/2007 pronunțată de tribunalul Alba în dosar nr- a fost respinsă acțiunea comercială formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta - - A I, obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2142 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este acționar la - A -, deținând 52846 acțiuni și având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 20.6657 %.
Prin Hotărârea AGA nr. 3 din data de 13.09.2007 a fost aprobată modificarea actului constitutiv în conformitate cu prevederile Legii nr.441/2006 și ale nr.82/2007.
La ședința AGA susmenționată, reclamanta a fost prezentă prin d-na în baza mandatului nr. 405/3.09.2007 și a votat împotriva modificărilor propuse cu privire la actul constitutiv, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal de ședință.
Hotărârea AGA nr.3/13.09.2007, deși nu a fost publicată în Monitorul Oficial Partea a IV-a, în conformitate cu prevederile art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, a fost menționată la ORC de pe lângă tribunalul Alba prin Încheierea judecătorului delegat nr. 4100/4.10.2007, astfel că interesul reclamantei de aoa taca este justificat, acțiunea neputând fi considerată prematură.
Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse, acțiunea formulată de reclamantă este nefondată.
Atribuțiile adunării generale ordinare, respectiv ale celei extraordinare sunt expres stabilite prin dispozițiile art. 111 și 113 din Legea nr. 31/1990.
Faptul că în actul constitutiv atribuțiile adunării generale ordinare nu au fost delimitate expres de cele ale adunării extraordinare nu însemnă că oricare dintre cele două categorii de adunări poate hotărî cu privire la orice chestiune, indiferent dacă este sau nu de competența acesteia.
Dispozițiile actului constitutiv așa cum corect susține și pârâta, se completează cu dispozițiile Legii nr.31/1990, fiind evident faptul că prevederile legii primează, astfel că atribuțiile adunării generale ordinare, respectiv ale celei extraordinare sunt cele prevăzute de lege, indiferent de ceea ce s-a menționat în actul constitutiv.
Simplul fapt că atribuțiile fiecăreia dintre adunări nu au fost enumerate separat, nu reprezintă un motiv de anulare a acelui articol din actul constitutiv, însă, în măsura în care una din cele două adunări va adopta o hotărâre cu nerespectarea competențelor prevăzute de lege, reclamanta va putea cere anularea acelei hotărâri.
Atât din procesul-verbal al adunării generale din data de 13.09.2007, cât și din Hotărârea nr.3 adoptată la acea dată rezultă că termenul stabilit prin art. 19 lit. c) din actul constitutiv, pentru supunerea spre aprobarea adunării generale a raportului cu privire la activitatea societății, bilanțul și contul de profit și pierderi pe anul precedent, este de 120 de zile și nu de 150 de zile cum susține reclamanta, astfel că nu se poate susține că au fost încălcate dispozițiile art. 227 alin.4 din Legea nr. 297/2004.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 227 alin.4 din Legea nr.297/2004 vizează o altă situație, în sensul că reglementează termenul în care trebuie puse situațiile financiare la dispoziția publicului și nu termenul în care acestea trebuie supuse aprobării adunării generale a acționarilor, motiv pentru care instanța apreciază că nu există niciun motiv de anulare a art.19 lit. c) din actul constitutiv al societății pârâte așa cum a fost modificat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 236 alin.1 din Legea nr.297/2004 în cazul societăților admise la tranzacționare: orice majorare a capitalului social trebuie să fie hotărâtă de adunarea generală extraordinară a acționarilor.
Potrivit dispozițiilor art. 236 alin.2 din Legea nr. 297/2004: în limitele nivelului fixat de adunarea generală extraordinară, administratorii pot decide, în urma delegării de atribuții, majorarea capitalului social.
Prin dispozițiile art. 19 lit. d) din actul constitutiv modificat s-a prevăzut printre altele atributul consiliului de administrație de a hotărî cu privire la majorarea capitalului social nu și de faptul că poate face acest lucru fără a fi delegat de către adunarea generală extraordinară.
Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că nu au fost încălcate prevederile art. 236 alin.1 din Legea nr. 297/2004, întrucât consiliul de administrație poate hotărî cu privire la majorarea capitalului social în măsura în care este delegat de către adunarea extraordinară în acest sens, iar faptul că, în actul constitutiv nu s-a prevăzut expres această condiție, este lipsit de relevanță atâta timp cât este prevăzută de lege, iar actul constitutiv se completează cu aceasta.
Prin art. 19 lit. h) din actul constitutiv nu s-au acordat, așa cum susține reclamanta, puteri discreționare consiliului de administrație cu privire la contractarea de împrumuturi bancare, constituirea de gajuri și ipoteci pentru contracte de credit și nici posibilitatea vânzării sau cumpărării de active corporale fără vreo limită de valoare și fără aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare, ci pur și simplu s-a prevăzut că acesta are și atribuția de a contracta astfel de împrumuturi, credite, contracte de leasing, de asigurări de bunuri și de persoane etc.
Actul constitutiv ar fi fost contrar legii în măsura în care s-ar fi prevăzut expres că asemenea împrumuturi și contracte pot fi contractate de către consiliul de administrație fără aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare.
Atâta timp însă, cât legea specială prevede expres condiția aprobării prealabile de către adunarea generală extraordinară, iar prin actul constitutiv această condiție nu a fost exclusă, nu se poate susține că este contrar legii, iar reclamanta nu este vătămată în vreun fel.
Actul constitutiv modificat este un act subsecvent Hotărârii adunării generale nr. 3/13.09.2007 a cărei anulare s-a solicitat de către reclamantă astfel că nu se poate dispune anularea decât în măsura în care se dispune anularea acelei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Sa, aducându-i critici de neegalitate și netemeinicie și solicitând anularea sentinței atacate și rejudecând cauza să fie admisă cererea așa cum a fost formulată.
În drept s-a u invocat prevederile art. 282 și următoarele pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta susține că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea, întrucât hotărârea AGEA din 13.09.2007 este nulă absolut încălcând prevederile art. 125 din Legea nr. 31/1990 prin votul la ședința AGA a domnului G în dubla sa calitate de reprezentant al acționarului majoritar și de administrator, și nerespectarea unei incapacități speciale. Apelanta mai susține că în mod greșit instanța de fond a considerat că modificarea art.13 din statutul societății nu contravine dispozițiilor Legii nr. 31/1990, iar modificările actului constitutiv propuse prin ordinea de zi, prevăzute de convocatorul din 12.09.2007, nu corespund cu cele supuse spre aprobare în ședința AGEA din 13.09.2007 și contravin art.227 din Lege nr.297/2007.
Reclamanta mai critică faptul că, prin art.19 lit. d și h din statutul modificat în 13.09.2007 se acordă puteri discreționare administratorilor în ceea ce privește majorarea capitalului social, contractarea unor împrumuturi bancare de către societate, constituirea de gajuri și ipoteci pentru garantarea contractelor de credit, precum și pentru vânzarea sau cumpărarea de active corporale.
Se mai arată că art. 114 alin. 1 din Legea nr.31/1990 prevede limitativ care dintre competențele sale pot fi delegate consiliului de administrație, iar delegarea ce face obiectul hotărârii AGEA atacate nu este menționată de articolul legal indicat.
Pârâta - - a solicitat prin întâmpinare, respingerea apelului declarat de reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată (fila 12).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă, raportat la probele dosarului, curtea de apel constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a susținut în primul motiv de apel nulitatea absolută a hotărârii AGEA din 13.09.2007 pentru încălcarea art. 125 alin.5 din Legea nr. 31/1990, or aceasta este o cerere nouă formulată prima oară în apel, fiind inadmisibilă potrivit art. 294.pr.civ. care prevede că "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi."
Critica privind nedelimitarea atribuțiilor adunării generale ordinare de cele ale adunării generale extraordinare prin art.13 din statutul societății este nefondată, întrucât Legea nr.31/1990 stabilește expres care sunt atribuțiile celor două adunări, iar față de prevederea expresă a legii, o nouă enumerare a atribuțiilor nu mai era necesară.
Nu poate fi însușită de instanța de apel nici susținerea reclamantei privind neconcordanța dintre convocator și forma aprobată de AGEA privind modificarea art.19 lit. c, întrucât, așa cum a arătat temeinic instanța de fond, termenul stabilit prin hotărârea AGEA (fila 13 dosar fond) a fost de 120 zile pentru supunerea aprobării adunării generale a raportului cu privire la activitatea societății, bilanțul și contul de profit și pierderi, nefiind încălcate dispozițiile art.227 alin.4 din Legea nr. 297/2004, iar afirmațiile reclamantei că 120 zile nu echivalează cu 4 luni, ci doar cu 119 zile este contrară spiritului legii.
Nici motivele de apel referitoare la acordarea de puteri discreționare administratorilor prin art.19 lit. d și h din statutul modificat de hotărârea AGEA nu sunt fondate, întrucât mandatul nu trebuie să cuprindă în mod expres interdicțiile sau limitările legale, acestea fiind prevăzute de Legea nr.297/2004.
În exercitarea atribuțiilor, consiliul de administrație trebuie să respecte dispozițiile imperative ale legii, iar în măsura în care legea specială prevede expres condiția aprobării prealabile de către adunarea generală extraordinară a anumitor acte juridice și prin actul constitutiv această condiție nu a fost exclusă, nu se poate susține că prevederea din statut este contrară legii.
De altfel, reclamanta nu a dovedit vătămarea unui drept sau interes legitim pentru anularea hotărârii, vătămarea invocată fiind doar prezumată prin susținerea că, în considerarea prevederilor actului constitutiv, consiliul de administrație va adopta decizii ce vor încălca prevederile Legii nr. 297/2004.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de reclamantă, urmând ca, în baza art.296 pr.civ. să fie respins ca nefondat apelul promovat de aceasta.
În baza art.274 pr.civ. va fi obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2142 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariului avocatului ales (fila 28).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare - împotriva sentinței civile nr. 1460/CA/2007 pronunțată de tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 2142 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 4.04.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.4/30.05.2008
Jud. fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
