Anulare hotarare aga Spete. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1110/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 403
Ședința publică de la 14 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
*************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta B în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ROMÂNIA SA A, împotriva Sentinței comerciale nr.8/C/07.04.2008 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială aflată în dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților solicită cauza la amânare și depun la dosar înscrisuri pe care și-i le comunică reciproc.
Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine pentru ca părțile să ia cunoștință de înscrisurile comunicate astăzi, după începerea ședinței publice.
La a doua strigare, se prezintă părțile prin avocați.
Având cuvântul pe cereri, reprezentanții părților susțin că nu au cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile conform art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, dezvoltând pe larg motivele invocate în apel și arătă în susținere că sunt vicii de convocare privind hot. AGEA în sensul că nu este menționat textul integral al propunerilor de modificare ale actului constitutiv, nu s-a făcut publicitate convocatorului pe internet, adunarea generală nu s-a constituit într-un cadru de dezbatere și deliberare necesar pentru formarea legală a voinței sociale, care este un motiv de nulitate, după anularea acțiunilor radiate nu se face dovada vărsămintelor și nu s-a probat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, pretinsa creanță a acționarului majoritar este prescrisă, termenul de prescripție curge de la rămânerea definitivă a sentinței și nu a intervenit nici o întrerupere a prescripției prin apariția protocolului "secret".
Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale
separată.
Intimata pârâtă, prin avocat, consideră că au fost invocate alte motive decât precizate în cerere și solicită repunerea cauzei pe rol pentru a depune împuternicirile dacă se ține seama de motivele invocate suplimentar, oral, cu privire la prescripția termenului.
Susține că are concluzii ample pe prescripție, pe care le depune la dosar.
La dosar este depusă hotărârea Consiliului de Administrație prin care s-a hotărât compensarea creanței cu acțiuni și la fila 109 din dosar este depusă în copie nota contabilă prin care s-a diminuat capitalul social.
Mai susține că publicarea convocatorului pe internet nu era posibilă dar că dreptul la informare a fost respectat.
Solicită amânarea pronunțării în cauză pentru a depune note scrise.
Curtea reține dosarul în pronunțare și va amâna pronunțarea numai dacă este cazul.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.8C/7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta B privind anularea hotărârii AGEA a pârâtei SC ROMÂNIA SA.
Tribunalul, analizând materialul probator în cauză, a reținut că prin hotărârea AGEA a pârâtei s-a aprobat majorarea capitalului social prin emisiunea unui număr de 12.583.368 acțiuni noi cu o valoare nominală și preț de emisiune de 2,5 lei/acțiune, reprezentând rezultatul compensării cu acțiuni a creanțelor lichide și exigibile a acționarului Japonia față de societate și aportul în numerar al celorlalți acționari în cadrul exercitării dreptului de preferință.
Susținerea reclamantei în sensul că nu a fost întocmit convocatorul cu respectarea articolului 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, a apreciat instanța de fond, este neîntemeiată întrucât respectarea dispozițiilor legale rezultă din conținutul convocatorului, cât și din conținutul hotărârii.
În ceea ce privește nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor articolului 1172alin. 2 din Legea nr. 31/1990, tribunalul a reținut că acestea nu sunt incidente întrucât nu s-a făcut dovada că pârâta deține o pagină de internet.
Referitor la refuzul pârâtei de a informa acționarii asupra creanței acționarului majoritar și a operației de majorare a capitalului social, din conținutul procesului - verbal al ședinței acționarilor, rezultă că reprezentantului reclamantei nu i s-a răspuns la unele întrebări pe motiv că acestea nu au fost transmise anterior ședinței.
Nu se poate însă reține că pârâta a încălcat dreptul la informare al reclamantei atât timp cât aceasta nu a înțeles să uzeze de dispozițiile articolului 1172alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce privește existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a acționarului majoritar Japonia, instanța de fond a reținut că hotărârea AGEA a pârâtei din 15.03.2000 privind majorarea capitalului social cu suma de 29.820.000 lei a fost anulată ulterior de instanțele judecătorești, iar această sumă, reprezentând aport al acționarului majoritar a fost virată în contul pârâtei și este înregistrată în evidența contabilă a acesteia.
Față de data publicării hotărârii de anulare în Monitorul Oficial al României, dreptul acționarului majoritar de a solicita restituirea sumelor s-a născut la data de 30.08.2004.
Termenul de prescripție a fost însă întrerupt prin recunoașterea creanței de către debitoarea pârâtă prin protocolul din data de 8.08.2004.
S-a mai reținut că recunoașterea a fost neîndoielnică și făcută direct creditorului, fără a fi necesar ca înscrisul privind recunoașterea să îndeplinească anumite condiții de formă.
Împrejurarea că acest protocol nu a fost menționat în raportul auditorului independent se explică prin data întocmirii protocolului - 08.08.2007, respectiv iulie 2007 - data raportului auditorului.
Tribunalul a reținut că nu au fost încălcate în cauză nici dispozițiile articolului 127 alin.1 din Legea nr.31/1990, întrucât eventuala încălcare a dispozițiilor acestui articol nu dă naștere decât unei acțiuni în pretenții împotriva acționarului pentru daunele aduse societății.
De asemenea, s-a constatat că împuternicirea Consiliului de Administrație a privit îndeplinirea formalităților de majorare a capitalului social până la înregistrarea formalităților de majorare a capitalului social, deci pe o perioadă determinată, iar valoarea nominală a capitalului social majorat este mai mică decât J din valoarea capitalului social existent la momentul autorizării.
Pentru considerentele expuse, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta care a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei anularea hotărârii AGEA a pârâtei din data de 17.10.2007, precum și publicarea și menționarea hotărârii judecătorești în registrul comerțului.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că instanța de fond a înlăturat în mod nelegal criticile privind constituirea adunării generale a intimatei pârâte, întrucât conținutul convocatorului nu a conținut textul integral privind modificarea actului constitutiv al pârâtei, respectiv prin hotărârea intimatei nu s-a inserat textul integral al propunerii de modificare.
De asemenea, intimata pârâtă a încălcat dispozițiile legale privind publicitatea prin internet a convocatorului întrucât împrejurarea că aceasta deține în domeniu de internet nefuncțional probează tocmai încălcarea obligației legale de publicitate și informare prin internet.
S-a mai arătat că refuzul dezbaterilor în adunarea generală reprezintă o încălcare a drepturilor de informare și de vot în cunoștință de cauză a acționarilor, respectiv un abuz de poziție majoritară.
Interpretarea instanței de fond este contrară legii comerciale întrucât aceasta nu limitează dezbaterile în privința ordinii de zi, care trebuie dezbătură și votată în cunoștință de cauză în adunare.
În ceea ce privește problema prescripției, în realitate creanța s- născut la data de 18.03.2003 când hotărârea de anulare a AGEA din data de 2.04.2001 a intrat în puterea lucrului judecat prin respingerea recursului SC ROMÂNIA SA de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Documentul căruia instanța de fond îi atribuie un caracter întrerupător al prescripției nu poate fi opus reclamantei întrucât nu are dată certă.
Instanța de fond, deși a sesizat conflictul de interese în privința acționarului majoritar, a refuzat să aplice sancțiunea nulității. Faptul că legea comercială instituie și o acțiune patrimonială nu înlătură calea generală a acțiunii în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor pentru încălcarea legii.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul fost legal timbrat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că nici unul dintre motivele de apel nu este întemeiat.
În apel, părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Analizând conținutul convocatorului aflat la fila 10 din dosarul de fond, Curtea constată că, la pct. 1 al acestuia, este cuprinsă propunerea integrală referitoare la majorarea capitalului social, iar valoarea efectivă a capitalului social ce va fi subscris și vărsat va fi cunoscută la un moment ulterior ținerii adunării, conform sumelor vărsate integral la sfârșitul perioadei de subscriere pentru acțiunile nou emise.
Curtea mai observă că textul articolului 117 alin.7 din Legea nr. 31/1990 impune ca în conținutul convocării să fie cuprins textul integral al propunerilor, nefiind necesar ca această cerință să fie îndeplinită și în ceea ce privește procesul-verbal al adunării generale a acționarilor.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că primul motiv de apel nu este fondat.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor articolului 1172din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că nu s-a făcut dovada existenței unei pagini de internet disponibile aparținând pârâtei, iar apelanta însăși recunoaște că domeniul de internet al acesteia este nefuncțional.
Întrucât legea nu condiționează efectuarea publicității prin internet decât de existența unei pagini de internet, Curtea apreciază că nu interesează culpa pârâtei pentru nefuncționarea domeniului de internet sau pentru că pagina de internet este în construcție.
În concluzie și acest motiv de apel nu este fondat.
Referitor la nerespectarea dreptului la informare, din conținutul procesului-verbal al ședinței AGEA aflat la filele 12 și următoarele dosar fond, rezultă că întrebarea pusă în cadrul ședinței se referea la documentele care justifică faptul că datoria către Japonia nu este prescrisă, iar legea societăților comerciale nu prevede nici o obligație a societății de a comunica pe parcursul ședinței documentele solicitate de către un acționar.
De altfel, în conținutul convocatorului s-a arătat în mod clar că majorarea capitalului social al pârâtei se va face în parte prin compensarea cu acțiuni a creanțelor lichide și exigibile ale acționarului majoritar față de societate, iar reclamanta, luând cunoștință de ordinea de zi, putea oricând înaintea ținerii adunării să solicite pârâtei să-i pună la dispoziție documentele din care să rezulte caracterul cert, lichid și exigibil al creanței care urma a se compensa.
Curtea apreciază și că nu a fost împiedicat în nici un fel liberul acces al acționarilor la adunare, iar problema prescripției creanței a fost supusă dezbaterii adunării.
În ceea ce privește calculul termenului de prescripție, Curtea constată că, prin sentința civilă nr.1329/15.10.2001 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.417/18.03.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială s-a anulat hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei din data de 2.04.2001 având ca obiect majorarea capitalului social conform rezultatelor finale de subscriere și vărsare a acțiunilor emise în temeiul Hotărârii AGA din 15.03.2000.
Din cuprinsul acestei hotărâri nu rezultă că Japonia a fost parte în dosar, astfel încât acestei persoane juridice hotărârea îi este opozabilă la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, respectiv la data de 30.08.2004.
De altfel, radierea mențiunii privind majorarea capitalului social fost dispusă de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială abia prin decizia nr.917 R/18 noiembrie 2004.
Constatând că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că termenul de prescripție al dreptului de a cere restituirea sumelor cu care s-a majorat capitalul social al pârâtei începe să curgă de la data de 30.08.2004, dată la care hotărârea a devenit opozabilă acționarului majoritar, Curtea reține și că protocolul din data de 08.08.2007 își produce efectul întreruptiv al cursului prescripției.
Susținerile apelantei în sensul că protocolul nu-i este opozabil întrucât nu are dată certă urmează să fie înlăturate de Curtea deoarece lipsa datei certe nu afectează în nici un fel validitatea înscrisului atât timp cât recunoașterea a fost neechivocă și a intervenit între creditor și debitor.
Referitor la ultimul motiv de apel, în cuprinsul căruia se invocă încălcarea dispozițiilor articolului 127 din Legea societăților comerciale, Curtea apreciază că, într-adevăr, instituirea unei acțiuni patrimoniale în recuperarea prejudiciului nu înlătură calea generală a acțiunii în anularea AGEA pentru încălcarea legii în cazul în care aceasta se invocă.
În cauză însă, Curtea apreciază că acționarul majoritar nu a avut un interes contrar celui al societății în privința operațiunii de majorare a capitalului social, un astfel de interes fiind eventual justificat dacă ar fi solicitat restituirea sumei de către societate, solicitare care ar fi avut consecințe grave asupra capitalului social al acesteia.
Împrejurarea că acționarul majoritar și-a exprimat acordul pentru majorarea capitalului social al societății, prin ea însăși, nu justifică interesul contrar societății pe care l-ar fi avut Japonia.
În opinia curții, având în vedere faptul că datoria nu este apreciată ca prescrisă, acționarul majoritar ar fi avut de ales între majorarea capitalului social cu valoarea creanței și a solicita restituirea sumei de către societate, iar acesta a ales să sprijine interesul societății de conservare a patrimoniului social.
În ceea ce privește ultimul motiv de exercitare a acțiunii în anulare, referitor la delegarea de către adunarea generală de atribuții către Consiliul de administrație, Curtea observă că acesta nu reprezintă și un motiv de exercitare a căii de atac, apreciind că nu are a se pronunța asupra legalității sentinței atacate și din acest punct de vedere.
Față de considerentele expuse pe larg mai sus, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă B cu sediul ales în B, Bd.- de nr.3-5,.1, 1, sector2,în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ROMÂNIA SA cu sediul în A,. T M nr.1, Județul T, împotriva sentinței comerciale nr.8C/7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.5
21.10.2008
Com.3 ex./
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
