Anulare hotarare aga Spete. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 418/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.422
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul, în contradictoriu cu intimatele - SRL și, împotriva sentinței comerciale nr.13395/5.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimatele prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, învederând că instanța de fond a calificat cauzele de nulitate invocate de reclamant ca fiind nulități relative și în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca fiind prescrisă, recurentul a fost indus în eroare cu privire la actul încheiat, nu a fost asistat de avocat și deși a invocat dolul ca motiv de nulitate, din expunerea motivelor cererii reconvenționale, se constată că în drept situația descrisă de reclamant se circumscrie erorii obstacol, ca motiv de nulitate absolută a actului juridic dedus judecății.
Intimatele prin avocat solicită respingerea apelului ca nefundat, apelantul formulează în apel o cerere nouă decât cea dedusă judecății în fața instanței de fond, recurentul a fost reprezentat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, care a pus concluzii pe dol, cu cheltuieli de judecată. Solicită aplicarea disp.art. 1081civ.
Recurentul prin avocat solicită respingerea cererii de aplicare a amenzii judiciare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.13395 din 5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr.5.12.2008, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții - SRL și, cu privire laconstatarea nulității absolute a Hotărârii AGA a - SRL din data de 25.02.2004, și pe cale de consecință a majorării capitalului social consemnată prin Actul Adițional din data de 11.03.2004, înregistrată la ORC cu mențiunea -/18.03.2004;.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a VI-a Comercială sub nr.37358/-, reclamanta - SRL, prin acționar majoritar -, a chemat în judecată pârâtul în calitate de asociat minoritar și a solicitat excluderea acestuia din societate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se impune excluderea pârâtului din societate pentru următoarele motive:
-neparticiparea asociatului minoritar la aportul aferent celor 5% din capitalul social pentru achiziționarea spațiului comercial necesar desfășurării activității principale a societății;
-nedepunerea aportului personal în cotă aferentă de 5% respectiv 3063,95 lei;
-blocarea activității prin refuzul majorării capitalului social al societății precum și datorită refuzului băncilor de a contracta un credit pe societate din cauza proceselor personale ale asociatului minoritar cu peste 40 de unități bancare și poprire pe conturile personale;
-împiedicarea desfășurării constructive a activității prin cereri de anulare în instanță a tuturor adunărilor generale a activităților acesteia
-diminuarea credibilității societății în fața potențialilor clienți și/sau unități bancare datorită faptului că asociatul minoritar are înființat un sechestru asigurator asupra părților sociale.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din 11.05.2005 s-a hotărât cu unanimitate de voturi, pentru îndeplinirea obiectului de activitate al societății, achiziționarea de către aceasta a unui spațiu comercial în valoare de 155.413 Euro.
Reclamanta a mai arătat că la data autentificării contractului de vânzare - cumpărare societatea figura cu datorii nete conform extrasului de bilanț de la 31.12.2004, considerent pentru care asociatul majoritar a fost nevoit să caute finanțare pentru acoperirea datoriei întrucât asociatul minoritar (pârâtul) era arestat și că, în aceste condiții, pentru achiziționarea spațiului menționat a fost necesar să se încheie mai multe contracte de împrumut, ale căror sume au fost restituite ulterior de asociatul -.
De asemenea, rec1amanta a mai subliniat că la achiziționarea spațiului comercial, asociatul minoritar nu a adus aportul aferent cotei sale de participație statutare, și că societatea a trebuit să achite titlurile executorii emise de AVAS, iar asociatul minoritar era arestat, în aceeași perioadă de timp.
Rec1amanta pretinde că aceste fapte au adus grave prejudicii activității societății care este practic paralizată în îndeplinirea activității sale.
De asemenea, pârâtul a formulat cerere reconvențională care a fost disjunsă, formându-se dosarul nr-, dosar ce face obiectul cauzei de față.
Prin sentința comercială nr.7527/17.06.2008, a Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, instanța a respins cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat următoarele:
-excluderea asociatului - din societate;
-constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA a - SRL din data de 25.02.2004, și pe cale de consecință a majorării capitalului social consemnată prin Actul Adițional din data de 11.03.2004, înregistrată la ORC cu mențiunea -/18.03.2004;
-revenirea părâtului-rec1amant la procentul deținut anterior majorării, de 50% din capitalul social;
-instituirea interdicției de înstrăinare a imobilului din B, sector 1, - - nr.11;
-desemnarea de către instanță a unui expert care să reprezinte societatea în calitate de administrator;
-suspendarea din funcție a administratorului - până la soluționarea prezentului litigiu.
Pârâtul-reclamant a susținut că - SRL a fost constituită în anul 1998 și că a dobândit calitatea de asociat la data de 06.06.2001, deținând 50% din capitalul social, restul de 50% din acțiuni fiind deținute de -.
În esență, acesta a arătat că a fost de acord cu majorarea de capital făcută de asociata, care a avut ca efect diminuarea cotei lui de participare la capitalul social de la 50% tocmai la 5%, pentru că asociata a promis că va folosi această sumă pentru achiziționarea imobilului din B, sector 1, - - nr.1l, dar că aceasta, imediat după majorare, a retras suma de bani, solicitând ulterior un împrumut de 155.100 EUR pentru plata spațiului, sumă aproape egală cu prețul de vânzare-cumpărare.
Pentru acest motiv pârâtul-reclamant, asociat minoritar, consideră că i-a fost smuls consimțământul la majorarea capitalului social prin dol, care potrivit art.960 civ. reprezintă o cauză de nulitate a actului încheiat în baza sa, că asociata a încercat în repetate rânduri să îl lipsească de orice posibilitate de control sau cenzurare a actelor încheiate de către ea.
Pârâtul-reclamant a mai arătat că asociata majoritară a apelat la operațiuni de finanțare fictivă a societății și că scopul urmărit de ea este, de fapt, vânzarea imobilului dobândit de societate, în condițiile în care pârâtul-reclamant are doar un procent de 5% din capitalul social.
În ședința publică din 02.12.2008 pârâtul reconvenient a determinat obiectul concret al cererii reconventionale arătând că solicită să se analizeze cererea având ca obiect excludere asociat și anulare AGA.
Prin aceeași încheiere instanța a disjuns capătul de cerere având ca obiect excludere asociat și a rămas investită cu anulare AGA din 22.04.2004.
În ședința publică din 02.12.2008 Tribunalul a pus în discuțieexcepția prescripției dreptului material la acțiune,invocată de pârâtă, reținând că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 22.04.2008 (din dosarul nr-) instanța a încuviințat probele în acțiunea principală introdusă de reclamanta - SRL și a disjuns cererea reconventională formulată de pârâtul2, având ca obiect constatarea nulitătii absolute a Hotărârii AGA a - SRL, adoptată la 25.02.2004, prin care s-a majorat capitalul social. Totodată s-a mai cerut (accesoriu) excluderea asociatului; revenirea la 50% din capitalul social pentru asociatul; interzicerea înstrăinării imobilului din-; numirea unui expert judiciar ca administrator și suspendarea din funcție a administratorului.
Prin sentința comercială nr. 7527/17.06.2008 (dosar -) aceeași instanță a respins acțiunea principală având ca obiect excluderea asociatului, întrucât motivele invocate nu sunt din cele prevăzute expres și limitativ de textul de lege indicat în acțiune.
Tribunalul mai reține că asociatul a înregistratcererea în nulitate absolută a Hotărârii AGA din 25.02.2004, la data de 05.02.2008, după 4 ani, deșia semnat această hotărâre, ca și Actul adițional din 23.05.2005, precizând chiar în cerere (fila 5 al.3) căa "fost de acord în cadrul Adunării generale din 25.02.2004 cu majorarea capitalului social numai de către ".
Prin Raportul întocmit de Expert SRL și depus la 04.11.2008 s-a stabilit că "depunerea majorării de capital social de către asociatul, prin virament bancar, la 10.03.2004, iar încasarea sumei de 2.718.000.000 lei vechi s-a consemnat în extrasu1 de cont nr.27/10.03.2004".
Totuși, în notele sale scrise, invocă dispozițiile art. 948 și 966.civ. părăsind dreptul comun în materie (Legea 31/1990-R) și afirmând că dreptul său la acțiune s-a născut la 31.05.2005, data cumpărării imobilului cu bani din chiria încasată și nu din suma cu care s-a majorat capitalul social, ceea ce probează cauza ilicită urmărită.
Or, reține tribunalul, este de principiu că un act juridic nu poate fi afectat de cauze de nulitate născute posterior încheierii și executării sale, cum se susține de către asociatul.
Pe de altă parte și în acord cu jurisprudența instanței supreme, simplul fapt că acțiunea este denumită în nulitate absolută, deși se invocă un motiv de nulitate relativă, intitulat ca atare de reclamant, în mod expres ("consimțământul a fost smuls prin dol" la AGA), nu face operantă nulitatea absolută.
De altfel, acel dol agresiv invocat la 4 ani după data exprimării consimțământului ca asociat și la aproape 3 ani de la data cumpărării spațiului, nu este determinat în concret, ca un fapt existent și de natură a produce abolirea consimțământului la adoptarea hotărârii atacate.
Reținând aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, se susțin următoarele:
Dreptul la acțiune s-a născut la 31.05.2005, data cumpărării imobilului cu bani din chiria încasată și nu din suma cu care s-a majorat capitalul social, ceea ce probează cauza ilicită urmărită.
Față de această susținere a reclamantului, instanța a apreciat că "un act juridic nu poate fi afectat de cauze de nulitate născute posterior încheierii și executării sale, cum se susține de către reclamant.
Apelantul consideră că instanța a interpretat greșit susținerile reclamantului, deși acesta a specificat în mod explicit că prin actele juridice ulterior încheiate de către pârâtă se probează cauza ilicită urmărită de pârâtă, la momentul semnării Hotărârii AGA din data de 25.02.2004 și nu aceste acte constituie motivele de nulitate prin care reclamantul își susține acțiunea.
Astfel, reclamantul a susținut atât prin motivele acțiunii cu care instanța a fost învestită, cât și prin Notele de ședință depuse la termenul din data de 10.06.2007, că la momentul semnării Hotărârii AGA din data de 25.02.2004, pârâta a urmărit o cauză ilicită pentru semnarea Hotărârii, aceea de a realiza în mod fictiv o majorare a capitalului social al societății cu consecința diminuării ilegale a cotei de participare la beneficii și pierderi a reclamantului.
În concret, pârâta a simulat majorarea de capital doar pentru a obține 95% din parțile sociale ale, în fapt majorarea de capital nu a fost reală. Dacă reclamantu1 ar fi cunoscut intențiile reale ale pârâtei, nu ar fi semnat Hotărârea AGA din data de 25.02.2004, respectiv nu și-ar fi manifestat acordul de voință pentru majorarea capitalului social în forma în care este prevăzut în Hotărârea AGA contestată.
Faptele și actele juridice încheiate de pârâtă ulterior semnării Hotărârii AGA din data de 25.02.2004, sunt doar probe ale existenței unei cauze ilicite și nu sunt cauze de nulitate a Hotărârii AGA din data de 25.02.2004, în sensul că aceste acte juridice dovedesc motivația reală a pârâtei respectiv scopul mediat și scopul imediat care compun structura cauzei actului juridic civil
În prezenta cauză, atât causa proxima cât și causa remota - elemente ale cauzei Hotărârii AGA din data de 25.02.2004, au fost ilicite și în mod special au fost ascunse reclamantu1ui la momentul semnării Hotărârii AGA din data de 25.02.2004. In data 25.02.2004 are loc AGA de majorare a capitalului social al - SRL, fiind intocmita in acest sens Hotarirea;
In data de 10.03.2004, cu ordin de plata, D-na varsa in contul societatii suma de 2.718.000.000 lei vechi, cu mentiunea "majorarea capital social"; Din acesti bani, in data de 15.03.2004, cu 9 zile inainte ca majorarea de capital sa fie admisa de catre judecatorul delegat si inregistrata la, D-na - retrage din societate suma de 1.175.000.000 lei (conform datei mentionate de banca pe contractul de imprumut 020/06.05.2003); aceasta retragere Dna incearca sa o justifice cu o asa-zisa "creditare" a societatii pe care aceasta ar fi efectuat-o cu circa un an in urma, cu toate ca termenul de rambursare al acestui imprumut conform art II. din contract. era la 31.05.2004; Trei zile mai tarziu, in data de 18.03.2004, - depune Cererea de mentiuni nr. - prin care solicita sa inregistreze majorarea capitalului social al - SRL cu suma de 2.718.000.000 lei, in conditiile in care mare parte din aceasta suma nu mai era la dispozitia societatii la data inregistrarii cererii la ORC, deci societatea nu avea capitalul declarat.
Conform Incheierii din data de 23.03.2004 se admite de catre judecatorul delegat cererea din 18.03.2004 si se dispune inregistrarea in registrul comertului a majorarii de capital social in suma de 2.718.000.000 lei vechi;
Conform art. 73 (1) din Legea 31/1990 susține apelantul, administratorii sunt răspunzători pentru realizarea vărsămintelor efectuate și pentru îndeplinirea exactă a hotărârilor adunărilor generale.
Ca atare, susține apelantul tocmai D-na Asociat - Administrator - care avea obligatia de a supraveghea realitatea majorarii de capital social si inregistrarea acesteia in Registrul Comertului, isi insuseste in nume propriu capitalul societatii, inca inainte ca majorarea sa fie admisa de judecatorul delegat si inregistrata in registrul comertului.
D-na - incearca sa justifice retragerea sumei de 1.175.000.000 lei din data de 15.03.2004 cu un asa-zis contract de imprumut (020/06.05.2003) prin care, cu circa 10 luni mai devreme, ar fi imprumutat societatea. instanta sa retina ca aceasta restituire a avut ca sursa de disponibilitati doar asa zisa majorare de capital social a D-nei -, intrucat disponibilitatile - SRL provenite din activitatea curenta nu erau suficiente pentru a acoperi aceasta rambursare.
Apelantul mai face referire și la dispozițiile art. 7, art.16, art.56, art.65, art.68, art.69, art.215 și art. 219 din Legea nr.31/1990, care stabilesc obligativitatea vărsării obiective a capitalului social (numerar) și păstrarea acestuia în patrimoniul societății, fără a putea fi folosit în scopuri personale.
De asemenea, apelantul invocă și dispozițiile art. 207 alin. (2) din Legea nr.31/1990 care prevăd în mod expres situația în care se restituie către asociați cota parte din capitalul social, această situație fiind cea de reducere a capitalului social.
Ca atare, este evident ca, in ceea ce priveste "majorarea de capital", unica intentie a D-nei a fost doar aceea de a reduce cota de participare in societate a apelantului si nicidecum grija pentru nevoia de disponibilitati cu care societatea se confrunta. Actiunile D-nei - arata in modul cel mai clar ca dreptul societatii de a beneficia de majorarea de capital social - conform Hotararii AGA era ultimul lucru de care era aceasta interesata. Acest lucru este sustinut de faptul ca, desi data la care societatea trebuia sa-i ramburseze D-nei - suma de 1.175.000.000 lei vechi era la 31.05.2004, dansa a considerat firesc sa isi retraga acesti bani din societate la 5 zile dupa ce a facut varsamantul, cu 9 zile inainte ca majorarea de capital sa fie certificata de. Singura grija a D-nei a fost sa-si recupereze cat mai repede, prin orice mijloace, banii din asa zisa majorare de capital, bani pe care ar fi trebuit sa-i lase la dispozitia sociatatii. Dupa cum o dovedesc actele, actiunea D-nei -. de a-mi reduce cota de participare in societate printr-o majorare scriptica - nu si faptica - de capital social, era pregatita de aceasta cu circa un an inainte cand a inceput sa creeze datorii fictive ale soceitatii in favoarea dansei.
Așa cum s-a mai arătat, o societate nu are dreptul de a utiliza sumele provenite din varsaminte efectuate cu titlu de capital social in interes personal, aceste sume trebuie sa ramana in patrimoniul societatii. reflectarea in contabilitate a sumelor incasate cu titlu de "majorare capital social" poate fi facuta decat pe baza documentelor eliberate de ORC, documente care atesta admiterea majorarii. La data admiterii majorarii ca catre ORC, însă banii deja nu mai existau in societate. Ignorand toate aceste prevederi legale D-na asociat - si-a retras din societate propriul varsamant de majorare de capital social, inainte ca acest varsamant sa fie certificat in mod legal de catre autoritati. Aceasta retragere a fost posibila datorita calitatii sale de Admnistrator si a faptului ca avea drept de semnatura unica in banca.
Cu privire la asa zisul contract de imprumut prin care Dna ar fi creditat societatea cu suma de 1.175.000.000 lei vechi, apelantul arată ca in conturile - SRL nu a intrat niciodata aceasta suma de bani, fapt ce poate fi dovedit foarte usor prin citirea extraselor societatii din luna mai 2003, care demonstreaza ca imprumutul a fost fictiv.
Apelantul consideră că aceasta incearca sa justifice creditarea societatii cu suma de 1.175.000.000 lei vechi prin aceea ca, dansa personal a achitat in numele societatii factura fictiva nr. -/08.01.2003 (pag 16 din dosar) emisa de - SRL catre - SRL in suma de 1.174.999.930 lei vechi. In data de 08.01.2003 - a introdus in contabilitatea societatii aceasta factura reprezentand c/val unui mobilier care, in realitate, nu a intrat niciodata in patrimoniul societatii la data asa-ziselor plati si de la furnizorul - ACTIV SRL. inscris pe factura, exista in fapt in societate inca din anii 1998-1999. Se solicită a se observa ca factura este semnata de primire, din partea, chiar de Administratorul -. Operatiunea ca atare este fictiva, iar suma de mai sus a fost achitata de - personal, in numele - SRL, prin depunerea banilor in numerar direct in contul bancar al asa zisului furnizor, deschis la, conform foilor de varsamant anexate (pag 17-21 din dosar).
Daca operatiunea era reala, consideră apelantul, - nu ar fi recurs la 5 plati in numerar, efectuate toate in aceeasi zi si la intervale de cateva minute una de alta, fractionate sub limita sumei de c/val a 10.000 EUR (pentru a nu fi sesizat Oficiul de a Banilor), ci ar fi facut in mod firesc un virament bancar.
Fictivitatea facturii a fost confirmata de Raportul de inspectie fiscala incheiat de ANAF Administratia Finatelor Publice a sectorului 1 in data de 28.06.2007 in urma inspectiei fiscale generale ce s-a desfasurat la - SRL prin aceea ca inspectorii nu au recunoscut fiscal aceasta factura si in consecinta nu au recunoscut nici cheltuiala si nici TV A ca fiind sume deductibile. Pentru a sterge urmele acestei operatiuni documentele originale, "au disparut" - se pare - din contabilitatea societatii, intrucat, asa cum rezulta din Raportul de inspectie fiscal ANAF acestea nu au fost prezentate la control.
Fictivitatea operatiunii si a facturii emise de - ACTIV SRL atrage dupa sine si fictivitatea creditarii, in suma de 1.175.000.000 lei vechi, pe care D-na - sustine ca ar fi facut-o in favoarea societatii.
Toate aceste fapte, prezentate mai sus, consideră apelantul, probează atât o cauza ilicită a Hotărârii AGA din data de 25.02.2004, cât și existența erorii obstacol, ambele situații fiind cauze de nulitate absolută a Hotărârii AGA din data de 25.02.2004.
Deși reclamantul a invocat dolul, ca motiv de nulitate, din expunerea motivelor cererii reconvenționale, cu care instanța a fost învestită, se constată că în drept situația descrisă de reclamant se circumscrie erorii obstacol, ca motiv de nulitate absolută a actului juridic dedus judecății.
Potrivit art.129 din Cod procedură civilă, instanța nu este legată de temeiurile de drept menționate de reclamant în dosar (dolul), ci are obligația încadrării corecte a situației de fapt expuse de reclamant în dispozițiile legale aplicabile - eroarea obstacol.
Eroarea-obstacol este falsa reprezentare ce cade fie asupra naturii actului ce se încheie - IN - (adică o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte are credința, greșită, că încheie un alt act juridic), fie asupra identității obiectului ( IN ) - o parte crede că tratează cu privire la un anumit bun, pe când cealaltă parte are în vedere alt bun;
În cauză, apelantul consideră că a făcut dovada că în situația de fapt expusă a operat IN, în sensul că reclamantul a avut reprezentarea semnării unei Hotărâri AGA prin care s-a aprobat majorarea de capital, iar în esență reclamantul a semnat un act juridic prin care a "cesionat" în mod gratuit pârâtei 45% din părțile sociale pe care le deținea.
Așa cum a arătat mai sus, acesta consideră că finalitatea actului juridic Hotărârea AGA din data de 25.02.2004, a fost diminuarea cotei părților sociale deținute de reclamant în favoarea majorării părților sociale deținute de pârâtă, fără a se efectua o majorare de capital în mod real, având în vedere ca la acest moment suma care ar fi constituit aportul pârâtei la majorarea capitalului social, de fapt nu există în conturile sau la dispoziția societății.
În sinteză, în mod real s-a creat aparența formală a unei majorări de capital cu consecința diminuării cotei părților sociale ale reclamantului, iar în fond, din punct de vedere al consecințelor juridice față de asociați și față de societate, a operat doar modificarea cotelor de participare a asociaților în defavoarea reclamantului și în favoarea pârâtei.
În mod evident, dacă reclamantul ar fi cunoscut adevărata natură juridică a Hotărârii AGA din data de 25.02.2004, susține acesta, ar fi refuzat semnarea acestuia, iar în situația contrară dedusă judecății, consideră că este dovedită cauza de nulitate absolută - eroarea obstacol în sensul că nu s-a format acordul de voință pentru actul juridic real.
Prin urmare, acesta consideră că a făcut dovada că actul juridic Hotărârea AGA din data de 25.02.2004 a fost afectat de două cauze de nulitate: cauza ilicită și eroarea obstacol, cauze care atrag în mod cert nulitatea absolută a actului juridic, nulitate fată de care nu operează nici un termen de prescripție.
Față de cele de mai sus, apelantul solicită instanței de apel să constate că în mod greșit instanța de fond a calificat cauzele de nulitate invocate de reclamant ca fiind nulități relative, în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și evident în mod greșit a respins acțiunea reclamantului ca prescrisă.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate în motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că singura critică ce ar putea fi analizată de către instanța de control judiciar, în limitele prevăzute de art. 295 alin. 1, art. 297 alin. 1 din pr. civ. este aceea potrivit cu care prima instanță a calificat greșit motivele de nulitate invocate de reclamant, în motive de nulitate relativă, în loc de motive de nulitate absolută și, pe cale de consecință a considerat că cererea de anulare este prescrisă.
Toate celelalte susțineri asupra fondului cererii și al motivelor de nulitate ca atare, considerate de apelantul-reclamant ca fiind "cauza ilicită" și "error in negotio" nu vor fi analizate de instanța de apel, deoarece exced cadrului reglementat de dispozițiile art. 297 alin. 1, care prevede soluția desființării hotărârii apelate, atunci când instanța de apel constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ( în cauză fiind admisă excepția prescripției dreptului la acțiune).
Ca atare, Curtea are de analizat dacă prima instanță a calificat corect, în raport cu susținerile reclamantului, motivele de nulitate a hotărârii AGA evocate, ca fiind de nulitate relativă, pentru a verifica dacă a aplicat corect dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată cu modificări.
Hotărârea Tribunalului este legală și temeinică, motivele de nulitate invocate de reclamant fiind unele de nulitate relativă și nu absolută, după cum vom menționa în continuare:
1. În primul rând, Curtea are în vedere că nulitatea estesancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pornind de la această definiție și de la premisa că norme juridice edictate pentru încheierea valabilă a actelor juridice sunt, în sens larg, toate legile, acte normative în diverse domenii de activitate, trebuie stabilit că nu există nicio dispoziție legală de drept comun sau specială care să stabilească măcar exemplificativ care sunt motivele de nulitate absolută și care sunt motivele de nulitate relativă a unui act juridic, calificarea acestora ca fiind de nulitate sancționate, în caz de încălcare, cu nulitatea absolută sau relativă fiind rezultatul interpretării de către cel ce aplică legea, a dispoziției legale, ca atare.
Doctrina însă și practica judiciară au clasificat nulitatea, ca și sancțiune de drept civil, după natura interesului ocrotit prin norma încălcată, general sau individual, în nulitate absolută și nulitate relativă.
Astfel, nulitatea absolută intervine atunci când se sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, norme juridice care ocrotesc uninteres general, obștesc și nulitatea relativă intervine atunci când la încheierea actului juridic civil, au fost încălcate norme juridice care ocrotesc un interes particular, individual.
În cauza de față, așa cum corect reține și tribunalul, susținerile reclamantului, reiterate și în motivele de apel, în sensul că acesta ar fi fost indus în eroare de către celălalt asociat cu privire la operațiunea decisă prin Hotărârea din 25.02.2004 ( de ambii asociați, respectiv reclamantul și Doamna -) și pe cale de consecință, ar fi vorba de oeroare-obstacol privind natura actului juridic încheiat, indiferent de caracterul adevărat sau fals al acestor susțineri, privesc protejarea unui interes individual al reclamantului, iar nu un interes general, obștesc. Așa cum însuși reclamantul a susținut, consecințele hotărârii a cărui anulare o solicită privesc interesele societății și ale sale, adică interese particulare, iar nu generale. De aceea, susținerea acestuia în sensul că un astfel de motiv de nulitate ar trebui calificat ca un motiv de nulitate absolută, iar cererea ar deveni astfel, conform art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată cu modificări privind societățile comerciale ( denumită în continuare ),imprescriptibilă extinctiv, nu poate fi primită, apelantul neidentificând nici expres și nici implicit, care ar fi acel interes general ocrotit printr-o normă care să protejeze acest interes.
Mai mult, dispozițiile art. 132 alin. 2 din reglementează că " Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.", dispozițiile menționate stabilind astfel un regim special al nulității în ce privește hotărârile adunărilor generale, caacte juridice sui generis.
Dispozițiile evocate stabilesc posibilitatea supunerii acestor hotărâri unui control de legalitate, dar nu și unui control de oportunitate, iar în sunt o serie de dispoziții care cuprind fie explicit, fie implicit sancțiuni ce conduc la ideea că acestea au natura unei nulități absolute ( art. 1171alin. 3 din, art. 1172alin. 1 și 2 din, art. 110 din etc).
Or, în cauza de față, cele două motive susținute de apelantul-reclamant sunt cauza ilicită și eroarea asupra naturii juridice a actului.
În ce priveștecauza ilicită ( art. 948 pct. 4 din civil și art. 966 din civil ), susținerea reclamantului nu se circumscrie unei cauze ilicite urmărite de coasociatul reclamantului, deoarece majorarea capitalului social constituie prin ea însăși, un act benefic pentru societate și răspunde unui interes general, obștesc, ca societățile comerciale să fie viabile, să desfășoare o activitate comercială care să contribuie la creșterea nivelului de trai al populației. Pe de altă parte, toate argumentele aduse de către reclamant în favoarea acestei susțineri privesc elemente ulterioare încheierii actului ( adoptării hotărârii ) astfel că nu ar putea fi considerate contemporane încheierii acestuia, pentru analiza cauzei actului juridic civil dedus judecății. Ceea ce explică apelantul prin argumentele sale constituie referiri la efectele hotărârii și nicidecum elemente care să conducă la dovedirea unei încălcări a unei norme de ordine publică la adoptarea acesteia.
Referitor laeroarea privind natura juridică a actului, aceasta reprezintă un viciu de consimțământ sancționat tot cu nulitatea relativă, deoarece vizează un interes particular al celui care s-a aflat în eroare. Hotărârea de majorare a capitalului social a fost pusă în aplicare de către societate, iar asociatul care s-a obligat la majorare a procedat la consemnarea sumei de 2.718.000.000 lei vechi, așa cum rezultă din extrasul de cont nr. 27/10.03.2004 (fila 234 din dosarul Tribunalului), astfel că nu se poate vorbi despre o natură juridică diferită a actului juridic sui generis reprezentat de hotărârea, aceasta nefiind alt act juridic ( vânzare sau alt act juridic), după cum încearcă să acrediteze ideea apelantul.
Simplele speculații ce țin de însăși oportunitatea măsurii decise de cei doi asociați prin hotărârea a cărei nulitate se solicită, nu pot fi calificate nicidecum ca motive de nulitate absolută, deoarece nu se identifică și nu se proclamă acel interes general, obștesc, ocrotit printr-o anume normă juridică de ordine publică ce ar fi fost încălcată la momentul adoptării acestei hotărâri.
Cu alte cuvinte, dacă apelantul-reclamant este în prezent ( după 4 ani de la data adoptării hotărârii) nemulțumit de decizia luată anterior, constatând că patrimoniul său a fost afectat ( de vreme ce efectele juridice ale nulității hotărârii privesc patrimoniul său, iar nu un interes general, obștesc), acesta nu poate pretinde că au existat unele încălcări ale ordinii publice la adoptarea hotărârii, care astfel ar fi lovită de nulitate absolută, deoarece din conținutul său și din probele administrate în cauză, mai mult, nici din susținerile reclamantului, nu rezultă nici caracterul ilicit al cauzei, nici alt motiv de nulitate absolută.
În fine, reclamantul însuși a afirmat ca și motiv de nulitate faptul că la data adoptării hotărârii " consimțământul a fost smuls prin dol" ( reclamantul făcând referire la art. 960 din civil ) -fila 5 alin. 6 din dosarul Tribunalului, astfel că pretenția sa ca instanța, în baza rolului activ, să recalifice acest motiv de nulitate este nejustificată, mai ales în condițiile în care reclamantul a fost asistat de avocat, iar partea adversă a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, a cărei soluționare depindea în mod esențial de calificarea motivelor de nulitate. Ca atare, Curtea va înlătura ca nefondată și această critică a apelantului, deoarece rolul activ reglementat de dispozițiile art. 129 din. civ. este limitat de respectarea principiului dreptului la un proces echitabil, judecat de o instanță independentă și imparțială, astfel că extinderea sa nejustificată ar putea fi apreciată drept o încălcare a acestui principiu de desfășurare a procesului civil.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, reținând și dispozițiile art. 296 din pr. civ. rap. la art. 132 alin. 2 din, va respinge apelul ca nefondat.
Față de soluțua dată apelului și de împrejurarea că apelantul-reclamant se află în culpă procesuală decurgând din aceea că a formulat un apel nefondat, intimata fiind nevoită să se apere și astfel, să avanseze anumite sume de bani, Curtea, în temeiul art. 298 rap. la art. 274 din pr. civ. va obliga pe apelant la plata acestor cheltuieli de judecată către intimată.
Referitor la cererea intimatei de a se dispune amendarea apelantului în temeiul art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că intimatanu a făcut dovada relei credințe a apelantuluipentru exercitarea dreptului de a formula apel împotriva hotărârii tribunalului.
Or, pentru sancționarea abuzului de drept procedural, pornind de la dispozițiile art. 723 din pr. civ. cu referire la art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, este nevoie de întrunirea a două elemente: a) unulobiectiv,constând în exercitarea dreptului procedural în alte scopuri decât cel în vederea cărui acesta a fost recunoscut de lege și b) unulsubiectiv: reaua credință a titularului dreptului procesual.
În speță, nu sunt indicii că apelantul a fost de rea-credință în exercitarea dreptului de a formula apel, împrejurarea că cererea sa de apel a fost respinsă nefiind de natură a circumscrie și reaua-credință.
Nici cu privire laelementul obiectivnu sunt dovezi că apelantul ar fi urmărit alt scop decât cel de a-și valorifica dreptul pretins ( de a obține nulitatea unei hotărâri sau mai precis, de a obține desființarea hotărârii apelate, ca o primă fază a demersului său), iar o simplă presupunere că acesta ar fi urmărit alte scopuri decât cel legal, nu poate fi avută în vedere de către instanță pentru sancționarea abuzului de drept procesual. Caracterul temerar al unui demers judiciar nu conduce, de asemenea, la concluzia că partea a săvârșit un act procedural abuziv (în cauză, exercitarea dreptului de a formula apel ), astfel că în lipsa unor dovezi ale elementelor abuzului de drept procedural, Curtea va respinge cererea intimatei de sancționare conform art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul, domiciliat în B, str. - -, nr. 10,. 1,. 1 sector 3, în contradictoriu cu intimatele - SRL, cu sediul în B,-, -. 25 sector 1 și, domiciliată în B,-, -. 25 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.13395/5.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Obligă apelantul la plata sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Respinge ca neîntemeiată, cererea intimatei privind amendarea apelantului în temeiul articolului 1081alineat 1 punctul 1 litera a din Codul d e procedură civilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 5.10.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored./5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
