Anulare hotarare aga Spete. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 43/A-
Ședința publică din 09 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de - SRL, cu sediul în Rm.V,-, -6,.A,.7, jud. A împotriva sentinței nr.786 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Comercial și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimate fiind A SA cu sediul în B, str.- - 2A, nr.5C,.2, cam.2, sector 2, GM SRL cu sediul în B,-, parter, cam.4, sector 1 și COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, sector 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - "" SRL Rm. Vac hemat în judecată pe pârâtele " " B, " " B și COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între " " și " ", autentificat sub nr. 3636 din 18 octombrie 2004 la Biroul Notarial "" din B, având ca obiect imobilul spațiu comercial în suprafață de 187,40. împreună cu suprafața indiviză de teren de 58,95. situat în Rm. V, Str. -, - parter, cu nr. cadastral 347/0/3; să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între " " și COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, autentificat sub nr. 680 din 2 noiembrie 2004 la notarul public din B pentru același imobil; să oblige pe pârâta " " A să vândă reclamantei imobilul menționat mai sus, la prețul de 1.614. 285.714 lei Rol, fără TVA.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că la data de 26 aprilie 2000 încheiat cu " A" B contractul de asociere în participațiune, înregistrat sub nr. 888 din 26 aprilie 2000 pentru o perioadă de 6 ani, respectiv până la data de 26 aprilie 2006.
Printre bunurile aduse în asociere de " A" B, se află și spațiul în litigiu, situat în Rm. V, Str. -, - parter.
La data de 8 ianuarie 2003, pârâta " " a preluat pe calea fuziunii prin absorbție " A", preluând astfel toate drepturile și obligațiile rezultate din contractul de asociere în participațiune, aspect consemnat în actul adițional nr. 40 din 20 ianuarie 2003.
Cu adresa nr. 12 din 18 aprilie 2003, reclamanta a făcut cunoscută pârâtei " " intenția sa de cumpărare a spațiului utilizat, în baza contractului de asociere în participațiune.
Prin adresa nr.744 din 30 aprilie 2003, pârâta " " a comunicat reclamantei, că în cazul în care se va hotărî înstrăinarea spațiului, va fi înștiințată și, în condiții egale, oferta sa de cumpărare va fi tratată cu prioritate.
Încărcând obligația asumată, pârâta " " a vândut la data de 18 octombrie 2004 pârâtei " " spațiul comercial cu prețul de 1.614.285.714 lei Rol, fără TVA.
Cum nesocotirea dreptului de preferință este o cauză de anulabilitate a contractului astfel încheiat, reclamanta a solicitat anularea contractului.
Reclamanta pretinde că pârâta cumpărătoare " " cunoștea existența contractului de asociere în participațiune întrucât, în contractul de vânzare-cumpărare, părțile au convenit că transmisiunea folosinței are loc până C mai târziu la data de 10 mai 2006, adică atunci când contractul de asociere în participațiune urma să înceteze. Mai mult, reprezentantul cumpărătoarei, la întocmirea actului, a cunoscut existența dreptului de preferință al reclamantei.
La numai două săptămâni de la încheierea acestui contract, pârâta " " a vândut imobilul în litigiu către " ", la prețul de 144.000 de EURO.
Consecința juridică a nesocotirii dreptului de preferință al reclamantei, este nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare dintre " " și " " Efectele nulității acestui contract, impun anularea actului subsecvent, adică a contractului dintre " " și "COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ"
Este de observat, că și în C de-al doilea contract este inserată clauza conform căreia, transmiterea folosinței, se va face până C mai târziu la data de 3 mai 2006, ceea ce înseamnă că și COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, cunoștea existența contractului de asociere în participațiune.
Mai mult, potrivit art. 254 Cod Comercial, participanții într-o asociere în participațiune, nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociație, chiar dacă au fost procurate de dânșii. Cum această dispoziție legală guvernează regimul proprietății bunurilor aduse în asociație, simpla existență a contactului de asociere în participațiune, era suficientă pentru ca cea de-a doua cumpărătoare, să cunoască nevalabilitatea titlului vânzătoarei.
Reclamanta a mai arătat, că C de-al doilea contract de vânzare-cumpărare este nul absolut și ca urmare a cauzei sale ilicite și imorale, deoarece părțile din C de-al doilea contract au urmărit doar prejudicierea reclamantei, în sensul împiedicării dobândirii proprietății, în baza dreptului de preferință, având în vedere și perioada scurtă de timp dintre cele două contracte, diferența mare între prețuri și calitatea persoanelor care au reprezentant părțile la întocmirea actelor.
Drept consecință a anulării celor două contracte, pârâta a fost obligată la vânzarea către reclamantă a spațiului în litigiu în temeiul pactului de preferință, inserat în adresa nr. 744 din 30 aprilie 2003.
Pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, arătând că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a fost prezentat extrasul de Carte Funciară, din care rezultă, că până la acea dată, imobilul nu a fost grevat de nicio sarcină sau servitute, cât și declarația reprezentantului legal al vânzătoarei, potrivit căreia, asupra imobilului, nu există niciun litigiu cu privire la dreptul de proprietate ori vreun drept de creanță, ce ar aparține unei persoane fizice sau juridice.
Ca atare, COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ este cumpărător de bună-credință al imobilului în cauză.
Chiar dacă s-ar admite primul capăt al cererii introductive, în speță instanța se află în fața uneia din excepțiile de la principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial, respectiv cazul subdobânditorului de bună-credință și cu titlu oneros al unui imobil.
Mențiunile din adresa nr.744 din 30 aprilie 2003, nu pot constitui o promisiune unilaterală de vânzare sau un pact de preferință convenit cu reclamanta, nefiind întrunite condițiile prev. de lege pentru un astfel de tip de act juridic, care trebuie să conțină materializarea de voință expresă neechivocă a celui care acordă un astfel de drept, identificarea imobilului în cauză, sancțiunea neexercitării în termen a preemțiunii.
Invocarea art. 254 din Codul comercial, este lipsită de temei, deoarece pe perioada asociației în participațiune, A și ulterior, și-au menținut neîntrerupt dreptul de proprietate asupra imobilului, drept care este recunoscut chiar de către reclamantă.
De altfel, reclamanta a mai promovat o acțiune în anularea celor două contracte, fundamentată pe existența unui drept de preferință de natură legală, cererea fiind respinsă atât în primă instanță, cât și în apel.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat de asemenea respingerea cererii.
Pârâta a arătat, că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, către au fost prezentate toate actele solicitate de către notar, inclusiv extrasul de Carte Funciară, din care rezultă, că imobilul nu era grevat de nicio sarcină sau servitute. La data încheierii contractului, nu subzista nicio obligație legală sau convențională în sarcina vânzătoarei față de reclamantă, de natură să creeze părților contractante pretinsa conivență frauduloasă în defavoarea drepturilor reclamantei. Toate drepturile ce i-ar fi aparținut la acea dată societății reclamante, erau cele rezultate din contractul de asociere și actele adiționale, acte din care nu rezultă nici un drept de preferință la cumpărarea spațiului ce a făcut obiectul contractului. Protecția singurului drept al reclamantei respectiv folosința spațiului până la data de 26 aprilie 2006 era asigurată prin conținutul contractului de vânzare-cumpărare, în sensul, că s-a consemnat, că predarea folosinței spațiului vândut, se va produce C mai târziu la 3 mai 2006, după expirarea contractului de asociere.
Referatul intern nr. 15 din 30 iunie 2004 al pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, constituie de fapt o probă care confirmă buna-credință a acestei pârâte, întrucât justifică adevărata cauză a cumpărării spațiului din litigiu, alături de alte asemenea spații, întrucât oferta de vânzare a fost făcută printr-o agenție imobiliară, ca urmare a unui concurs de oferte deschis încă din anul 2002 pentru dezvoltarea activității Române.
Nu este aplicabil principiul anulării actului subsecvent, deoarece ambele pârâte cumpărătoare, au fost de bună-credință la încheierea contractelor.
Contractul nr. 888/2000, privind asocierea în participațiune, nu cuprinde nicio promisiune de vânzare a imobilului sau vreun pact de preferință, iar adresa nr. 744 din 30 aprilie 2003, nu echivalează cu asumarea unei obligații convenționale ferme valabile, din punct de vedere juridic, atâta timp, cât această prioritate, nu a fost consemnată într-un act adițional, la contractul de asociere în participațiune.
În ce privește aplicarea disp. art. 254. com, pârâta a arătat că în conținutul contractului de asociere și al actelor adiționale s-a arătat în mod explicit că A vine în asociere doar cu folosința spațiului și nu cu proprietatea asupra acestuia.
Prin Sentința nr.786, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantă.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că pactul de preferință este o variantă a promisiunii de vânzare-cumpărare prin care proprietarul unui bun se obligă ca în cazul când îl va vinde să acorde preferință unei anumite persoane, la preț egal.
Întrucât pactul de preferință, nu transmite dreptul de proprietate, nu conferă părții lezate dreptul de a intenta acțiunea în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nesocotirea acestei promisiuni, cu excepția cazului, când se dovedește că vânzarea s-a făcut în frauda beneficiarului promisiunii, cu complicitatea la fraudă din partea terțului cumpărător. În lipsa fraudei, beneficiarul pactului va avea acțiune numai împotriva promitentului pentru daune interese.
A rezultat, deci, că în speță, pentru promovarea acțiunii în anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și, reclamanta trebuia să facă dovada, că pârâta cumpărătoare, cunoștea existența unui pact de preferință, încheiat între A sau succesoarea ei și reclamantă.
Reclamanta a susținut în cerere că pârâta cunoștea existența pretinsului pact de preferință, din faptul, că în contractul de vânzare-cumpărare, părțile au prevăzut că folosința spațiului comercial va fi transmisă până C mai târziul la data de 10 mai 2006 (fila 20 verso), adică după expirarea duratei contractului de asociere în participațiune (fila 13) cu alte cuvinte, pârâta, cunoscând existența contractului de asociere, ar fi cunoscut și existența convenției privind dreptul de preferință.
Această susținere este nefondată, întrucât nici în contractul de asociere și nici în actele adiționale ulterioare, nu este inserată vreo clauză privind acordarea dreptului de preferință.
De altfel, acest drept de preferință pretins de către reclamantă, nu este stipulat într-o convenție prin clauză contractuală, ci numai în adresa nr. 744 din 30 aprilie 2003 (fila 17 dosar).
Or, chiar dacă pârâta ar fi cunoscut existența asocierii în participațiune, nu există nicio dovadă din care să rezulte că ar fi cunoscut și conținutul acestei adrese și nici reclamanta nu învederează în acțiune, modalitatea prin care pârâta ar fi luat cunoștință de conținutul adresei respective.
În ce o privește pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, de asemenea, nu s-a făcut vreo dovadă în sensul că ar fi avut cunoștință, la încheierea vânzării, despre existența vreunui pact de preferință în favoarea reclamantei și despre presupusa conivență frauduloasă a primelor două pârâte, în încercarea de a eluda drepturile reclamantei.
Dimpotrivă, din procesul verbal de constatare nr. 46429 din 5 aprilie 2005, încheiat de către Secția de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi a României, a rezultat, că spațiul respectiv a fost cumpărat alături de alte spații comerciale, într-o vânzare "la pachet", prin intermediul unei agenții imobiliare, respectiv, neregularitățile de ordin procedural ale achiziției observate de Curtea de Conturi fiind fără legătură cu cauza acțiunii de față.
În ce privește invocarea dispozițiilor art. 254. com. trebuie observat, că din dispozițiile art. 5 din contract (fila 13 verso), a rezultat, că proprietarul spațiului, A, a intrat în asociere doar cu folosința spațiului și nu cu proprietatea acestuia.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat apel în termen legal, invocând aspecte de nelegalitate și netemeinicie, încadrabile în prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod proc.civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond, deși nu a negat existența pactului de preferință, nu a reținut, că cele trei intimate au acționat concertat, cu conivență, pentru vânzarea frauduloasă a spațiilor, în conformitate cu probele administrate.
Pentru vânzarea pachetului de spații comerciale, există două dosare de urmărire penală, în care se cercetează faptele care au condus la aceste vânzări, numai aparent legale.
Vânzarea de către " " SRL către " Română" SA, s-a făcut, pentru a se pune la adăpost de dreptul său de preferință, însă s-a negociat direct între - " Electronic" SA cu " Română" SA, după cum rezultă din raportul Curții de conturi și din declarațiile directorului de marketing și ale directorului general (ai Română). Nu există nici o rațiune, pentru care - " Electronic" SA, să nu fi vândut direct către Română, decât aceea de a proteja contractul de vânzare-cumpărare, de dreptul său de preferință.
- instanța de fond, nu a reținut, că vânzarea către - " " SRL, s-a făcut cu rea-credință, contrar probelor administrate, respectiv: Referatul nr.15/30.06.2004, prezentat spre aprobare, din care rezultă intenția vânzării de către - " Electronic" SA către Română; vizitarea spațiilor la data de 25.05.2004 (circulara nr.13320), anterior întocmirii acestui referat; prețul negociat în perioada 10 26.07.2004, de către aceleași părți; la data când Română a aprobat în AGA cumpărarea spațiilor, - " " SRL, nu era proprietara spațiilor; intervalul dintre cele două vânzări, este de numai două săptămâni, etc.
- instanța de fond nu a ținut cont de calitatea persoanelor implicate în aceste operațiuni, pentru a stabili reaua-credință.
, cumula calitățile de acționar și salariat la - " Electronic" SA, președinte al Consiliului de Administrație la - " Electronica" SA și administrator unic al - " " SRL. De asemenea, acționarul majoritar de la - " Electronic", G, a fost acționar majoritar și la - " " SRL, până la data de 06.08.2004.
Întrucât părțile implicate, cunoșteau despre existența contractului de asociere în participațiune și despre obligația asumată de - " Electronic" SA de a-i vinde cu preferință, în condiții egale, instanța de fond, trebuia să anuleze contractul, prin care s-a nesocotit dreptul său de preferință și să constate, nulitatea actului subsecvent.
Contractul dintre - " " SRL și " Română" SA este lovit de nulitate absolută, având drept consecință, desființarea actului atacat și desființarea actului subsecvent.
C de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, ca act subsecvent este lovit de nulitate absolută, având în vedere principiile retroactivității efectelor nulității actului juridic și C al anulării actului subsecvent.
" Română"SA și-a dovedit reaua-credință, deoarece a cunoscut despre existența contractului de asociere în participațiune.
Al doilea contract de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate și ca urmare a cauzei ilicite și morale.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază apelul ca fiind nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Așa cum în mod corect, s-a reținut și de către instanța de fond, recurenta nu a dovedit că cele două intimate, - " " SRL și Compania Națională - " Română" au cunoscut despre existența adresei nr.744/30.04.2003, prin care intimata - " Electronic" SA i-a transmis că va fi înștiințată, în cazul în care va vinde, oferta sa urmând a fi tratată cu prioritate.
În contractul de asociere în participațiune, nu este menționată nici o clauză sub acest aspect. Intimatele puteau să cunoască despre existența acestui contract, însă nu și despre adresa amintită.
Această adresă, reprezintă un pact de preferință, însă nu conferă părții lezate dreptul de a anula vânzarea făcută, cu nesocotirea acestei promisiuni, afară de cazul, când se dovedește, că vânzarea s-a făcut în frauda beneficiarului promisiunii, cu complicitatea la fraudă a terțului achizitor.
În speța de față, așa cum s-a arătat, recurenta, nu a probat, că intimații care au dobândit imobilul au cunoscut că beneficia de acest pact de preferință; nu a dovedit nici complicitatea la fraudă a dobânditorilor, în scopul prejudicierii sale.
Recurenta avea posibilitatea să-și înscrie promisiunea de vânzare, pentru a deveni opozabilă tuturor, însă nu a uzat de acest drept.
În ceea ce privește frauda, se poate contata, din rechizitoriul atașat cauzei, că reprezentanții intimatelor, împreună cu alți complici, au făcut aceste tranzacții, în scopul "de a sustrage în întregime sau în parte de la plata obligațiilor fiscale, în scopul obținerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor, ca urmare a unor operațiuni fictive". (art.11 lit.b din Legea nr.87/1994, republicată, pentru combaterea evaziunii fiscale).
Scopul reprezentanților intimatelor, nu a fost acela de a-i crea prejudicii recurentei, iar beneficiara pactului, are acțiune numai împotriva promitentei, pentru daune interese, conform regulilor generale privitoare la răspunderea pentru prejudiciul cauzat, prin nerespectarea obligației de "a face".
Nici din raportul întocmit de Curtea de Conturi și nici din celelalte probe, nu a rezultat, concertul fraudulos "dintre cele trei intimate", cu scopul de aop rejudicia pe recurentă.
Vânzarea spațiului sub preț, calitățile reprezentanților intimaților, interpunerea de persoane, etc, reprezintă aspecte care conduc la cercetarea penală a celor vinovați, însă aceste fapte, nu au legătură cu drepturile recurentei.
Este de asemenea posibil, să se constate nulitatea acestor vânzări, ca urmare a faptelor culpabile a celor implicați, însă de acestea, nu va profita recurenta, întrucât nu a probat reaua-credință a celor trei intimate, în scopul înlăturării sale de la cumpărarea bunului, în raport de promisiunea de vânzare.
Față de cele menționate, în temeiul art.296 Cod proc.civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de - SRL, cu sediul în Rm.V,-, -6,.A,.7, jud. A împotriva sentinței nr.786 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Comercial și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimate fiind A SA cu sediul în B, str.- - 2A, nr.5C,.2, cam.2, sector 2, GM SRL cu sediul în B,-, parter, cam.4, sector 1 și COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, sector 4.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
/6 ex/15.04.2008
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Gina Achim
