Anulare hotarare aga Spete. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 44
Ședința publică de la 07 Mai 2008
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de pârâta CONFORT. G, cu sediul în G, strada - - nr. 22, împotriva sentinței comerciale nr. 14/19.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați - secția comercială și de contencios, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta Confort G și intimata Cipru.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta, Cipru, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Confort G, anularea hotărârilor nr. 1,2 si 3 ale adunărilor generale ordinară și extraordinară ale acționarilor Confort din 25.04.2007.
În motivarea acțiunii, a arătat că hotărârile adunărilor generale ale acționarilor societății pârâte din 25 aprilie 2007 au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
Astfel, aprobarea situațiilor financiare pentru exercițiul anului 2006 este ilegală, întrucât nu reflectă situația reală a societății.
Situațiile financiare ale societății pârâte, aferente exercițiului financiar 2004, au fost anulate printr-o decizie a Curții de Apel Galați. Aceste rezultate financiare, deși anulate, au constituit fundamentul situației financiare pentru anii 2005 si, ulterior 2006, aprobate prin hotărârea contestată în prezenta cauză. Ca atare, soldurile preluate în conturile anului 2006 sunt incerte și nu pot constitui o bază pentru evaluarea corecta a situației întreprinderii, fiind astfel încălcate disp. art. 10 alin. 1 din Legea 82/1991.
A mai arătat reclamanta că, prin hotărârea nr. 2 adunării generale extraordinare, consiliul de administrație a fost împuternicit să încheie contracte de vânzare- cumpărare de active sau constituire de garanții asupra activelor, acte vizate de art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004.
Împuternicirea generică a administratorului unic să încheie astfel de acte reprezintă în opinia reclamantei, o încălcare a limitelor legale ale mandatului administratorului, întrucât textul art. 241 alin. 1 condiționează încheierea lor de aprobarea prealabilă a însuși actului juridic concret, a cărui valoare depășește individual sau cumulat 20 % din totalul activelor imobilizate.
Ca atare, aprobarea încheierii actelor juridice concrete este atributul exclusiv al adunării generale extraordinare a acționarilor, împuternicirea cu titlu general a administratorilor pentru încheierea unor asemenea acte echivalând cu acordarea unor puteri exorbitante administratorilor, în scopul lipsirii de eficiență a textelor legale ce vizează protecția investitorilor.
Reclamanta a arătat că mandatarea directorului general să semneze contracte comerciale în valoare individuală de până la 50.000.000 Euro, în condițiile în care capitalul social este de cca 0,5 milioane Euro si fără individualizarea obiectului acestor contracte reprezintă, pentru motivele arătate anterior, o încălcare a disp. art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004.
Reclamanta a susținut, de asemenea, că auditarea societății pârâte este ilegală, întrucât auditorul nu a fost desemnat de către adunarea generală a acționarilor, fiind încălcate disp. art. 111 alin. 2 lit. b indice 1 din Legea 31/1990.
În fine, reclamanta a învederat faptul că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea disp. art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, întrucât textul hotărârii publicate în Monitorul Oficial, Partea a- IV- a, nr. 1574/ 21.05. 2007 nu a stabilit data de înregistrare.
În drept, a invocat disp. art. 111, 132 din Legea 31/1990 republicată, art. 238 alin. 1, art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 și art. 10 alin. 1 din Legea 81/1991.
Prin întâmpinare, pârâta Confort Gas olicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând, în esență, următoarele:
Situațiile financiare pentru exercițiul anului 2004 nu au fost anulate prin hotărâre judecătorească, iar cele aferente anului 2006 sunt întocmite conform dispozițiilor legale, fapt confirmat de auditorul extern prin raportul anual.
Mai mult, s-au făcut raportări periodice către, situațiile financiare au fost verificate de instituțiile cu atribuții de control, au fost depuse la Ministerul d e Finanțe, fără a se constata vreo neregulă.
Cât privește criticile referitoare la împuternicirea generică a administratorului unic să încheie anumite acte de înstrăinare active și de constituire garanții, a arătat că societatea pârâtă este condusă de un consiliu de administrație, iar nu de un administrator unic, iar hotărârea se bazează pe disp. art. 114 și 150 din Legea 31/1990, care permite delegarea de atribuții către consiliul de administrație.
Cum activitatea principală a societății pârâte este cea de construcții, aceasta presupune constituirea de garanții de bună execuție pentru lucrările efectuate, pe baza unor scrisori de garanție bancară ce sunt garantate prin grevarea de active, fără a se încălca în acest mod, drepturile acționarilor.
Cât privește mandatarea directorului general să semneze contracte comerciale în valoare individuală de până la 50.000.000 Euro, a susținut că nu s-a încălcat nici o dispoziție legală.
În fapt, aceasta reprezintă o necesitate a mediului de afaceri, întrucât pârâta încheie contracte de antrepriză cu valori foarte mari, cu o durată de execuție de 5 ani (exemple: contractul încheiat cu Primăria G pentru evacuare ape menajare, contracte încheiate cu etc). Totodată, prezintă importanță cifra de afaceri a societății pârâte( în anul 2006, de 25.700.000 RON) și nu capitalul social.
Referitor la critica potrivit căreia auditorul nu a fost desemnat de, a susținut că este o afirmație, acesta fiind numit prin hotărârea ordinară nr. 2/ 19 aprilie 2006.
Cât privește încălcarea disp. art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, nici această susținere nu corespunde realității, întrucât în procesul- verbal de ședință s-a stabilit data de 15 mai 2007.
Tribunalul Galați, prin sentința nr. 14/ 19.09.2007, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârilor nr. 1,2 si 3 din 25.04.2007, adoptate de adunările generale ordinare si extraordinare ale acționarilor Confort
A dispus menționarea hotărârii, după rămânerea irevocabilă, în registrul comerțului și publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a-IV-a, pe cheltuiala reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Prin hotărârea nr. 2/25.04.2007, adunarea generala extraordinară a acționarilor societății pârâte a împuternicit consiliul de administrație, printre altele, sa ia hotărâri cu privire la vânzarea de active (Stația de, Anexă gospodărie- Pallas, Atelier fasonat armături, Parc - Pallas, Teren str. -, Sediul Șantierului 2, 21; Căminul; - 40) să încheie contracte de vânzare- cumpărare active, să încheie contracte de credit cu banca și să angajeze activele societății cu sarcini( ipotecă, gajuri).
Aceeași adunare generală extraordinară a acționarilor din 25.04.2007, prin hotărârea nr. 3, articolul 3, mandatat directorul general să semneze contracte comerciale în valoare individuală de până la 50.000.000 Euro.
Instanța de fond a constatat că mandatarea consiliului de administrație să încheie contracte de vânzare- cumpărare active, contracte de credit bancar, să greveze activele societății cu sarcini ( gajuri, ipoteci) încalcă prevederile art. 241 indice 1 din Legea 297/2004. Astfel, acest text de lege nu permite împuternicirea consiliului de administrație să încheie astfel de acte, ci condiționează încheierea lor de aprobarea prealabilă a fiecărui act juridic concret a cărui valoare depășește individual sau cumulat 20 % din totalul activelor nete ale societății.
A reținut că, deși în hotărârea adoptată au fost enumerate activele ce vor fi vândute, aprobarea trebuie dată pentru fiecare activ în parte întrucât, numai în acest mod adunarea generală are posibilitatea de a aprecia oportunitatea încheierii lui, precum și consecințele actului asupra societății. Potrivit art. 232 lit. b din Legea 297/2004, societatea trebuie să informeze publicul cu privire la contractarea unor împrumuturi sau grevarea cu sarcini a activelor societății.
A mai reținut că mandatarea directorului general al societății să încheie contracte comerciale în valoare individuală de până la 50.000.000 Euro încalcă, de asemenea, disp. art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004, deoarece adunarea generala are obligația să aprobe actul juridic concret și nu generic.
A mai constatat instanța de fond că, potrivit art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004 și art. 4 din Instrucțiunile nr. 8/1996, prin derogare de la Legea 31/1990, adunarea generală trebuie să identifice acționarii ce urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi și asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor și să fixeze data de înregistrare(ulterioară cu cel puțin 10 zile lucrătoare datei adunării generale).
Deși, potrivit convocatorului, pârâta a aprobat ca dată de înregistrare- 15.05.2007, în cuprinsul hotărârilor nu a menționat și data de referință, fiind astfel prejudiciați acționarii îndreptățiți să participe la adunarea generală.
De asemenea, instanța de fond a reținut că hotărârile în litigiu au fost adoptate cu încălcarea art. 184 din Legea 31/1990 și Instrucțiunilor nr. 8/1996, întrucât pârâta nu a notificat acționarii, prin convocator, asupra disponibilității de distribuire a documentelor și informațiilor, inclusiv în ordinea de zi, nu a trimis o copie de pe situațiile financiare anuale, împreună cu raportul administratorilor și raportul auditorilor asupra situațiilor financiare, respectiv raportul anual.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta Confort G, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă si fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a făcut confuzie între data de referință și data de înregistrare. Dispozițiile art. 243 din Legea 297/2004 reglementează data de referință pentru participarea la ședințele, ce trebuie publicată în convocator, iar societatea pârâtă a respectat obligația de publicare a datei de referință ( 16 aprilie 2007), in convocatorul publicat în Monitorul Oficial nr.100/ 26.03.2007.
În ce privește data de înregistrare, reglementată de disp. art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, aceasta a fost stabilită de adunarea generala a acționarilor la 15 mai 2007 și a fost adusă la cunoștința acționarilor prin raportul curent emis conform art. 226 din Legea 297/2004 și art. 113 din Regulamentul 1/2006, raport transmis către, către piața reglementată - și publicat într-un ziar de circulație națională ( "Bursa", nr. 84/ 3.05.2007).
Consideră apelanta-pârâtă că legiuitorul nu a obligat emitentul la stipularea datei de înregistrare în hotărârea și la publicarea implicită a acesteia în Monitorul Oficial.
Un alt motiv de apel vizează fundamentarea sentinței apelate pe prevederi legale abrogate. Astfel, Instrucțiunile nr. 8/1996 au fost abrogate prin Regulamentul nr. 13/2004 care, la rândul său, a fost abrogat prin Regulamentul nr. 1/2006.
Chiar și în aceste condiții, societatea pârâtă a precizat în convocatorul publicat în Monitorul Oficial 1000/ 26 martie 2007, că documentele și materialele informative referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi se pot consulta la sediul societății.
În mod greșit a reținut instanța de fond că au fost încălcate prevederile art. 184 din Legea 31/1990, întrucât pe de o parte, acest text de lege face referire numai la depunerea raportului auditorului financiar la sediul societății, în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale (obligație respectată, în speță), iar, pe de altă parte, obligația de informare a acționarilor a fost respectată, potrivit celor mai sus arătate.
Totodată, legea nu prevede obligația comunicării situațiilor financiare către acționari,cum greșit a reținut instanța de fond, ci doar dreptul acționarilor de a obține aceste documente la cerere, contra cost (art. 136 din Regulamentul nr. 1/2006). Concret, chiar reclamantei i-au fost eliberate aceste materiale la cerere, conform adresei nr. 4070/ 16.04.2007.
Apelanta a reiterat, prin motivele de apel, apărările formulate prin întâmpinare, în sensul că situațiile financiare pentru exercițiul anului 2006 reflectă situația financiară reală a societății și nu au fost vreodată anulate, că hotărârea nr. 2 emisă de a fost dată cu respectarea prevederilor art. 114 și art. 150 din Legea 31/1990 republicată și că mandatarea consiliului de administrație să încheie anumite acte de înstrăinare sau constituire de garanții nu contravine intereselor societății comerciale ci, dimpotrivă, este impusă de natura activității curente a acesteia (participarea la licitații organizate în temeiul OUG34/2006).
Cât privește mandatarea directorului general să semneze contracte comerciale până la o anumită valoare, aceasta este, de asemenea, impusă de natura activității curente a societății și nu contravine vreunei dispoziții legale.
Ca atare, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta, ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 282 și următoarele pr. civ.
În dovedirea apelului s-a folosit de proba cu înscrisuri: adresa nr. 1004/ 27.03.2008 emisă de Banca Românească - Sucursala G, din care rezultă valoarea scrisorilor de garanție bancară emise la cererea pârâtei, în perioada 2006-2007 (filele 30-31), copii contracte de execuție lucrări și contracte de antrepriză, din care rezultă natura activităților curente ale societății pârâte și valoarea acestor contacte comerciale (filele 32- 51 dosar apel).
Prin întâmpinare, reclamanta- intimată a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că au fost încălcate disp. art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, prin nestabilirea datei de înregistrare, deși a făcut confuzie între data de înregistrare și data de referință, însă numai la nivel terminologic. Concret, adunarea generală este cea care stabilește această dată, prin votul acționarilor, deci prin hotărâre.
Împrejurarea că data de înregistrare s-a consemnat în procesul verbal este o apărare neavenită, atâta vreme cât procesul verbal este un înscris ce nu poate fi opus acționarilor care nu l-au semnat.
A mai susținut intimata că instanța de fond a reținut în mod corect încălcarea disp. art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004, întrucât aprobarea încheierii actelor juridice concrete este atributul exclusiv al adunării generale extraordinare a acționarilor. Criticile formulate prin motivele de apel conțin doar considerente de oportunitate, irelevante în speță.
De asemenea, susținerea apelantei vizând legala aprobare a situațiilor financiare este neîntemeiată. Astfel, hotărârea de aprobare a situațiilor financiare ale societății apelante aferente exercițiului financiar 2004, fost anulată printr-o decizie a Curții de Apel Galați. Deși anulate, aceste rezultate au constituit fundamentul situației financiare pe 2005 și, ulterior, pe 2006, astfel că acestea din urmă nu pot reflecta corect situația întreprinderii la 31.12.2006.
Apelul este întemeiat și va fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima critică formulată, referitoare la confuzia pe care instanța de fond o face între data de referință și data de înregistrare este întemeiată.
Astfel, data de referință reglementată de prevederile art. 123 alineatele 2 și 3 din Legea 31/1990 republicată are două roluri, și anume: permite identificarea acționarilor care au dreptul de a participa la adunarea generală (ordinară sau extraordinară) și de a vota în cadrul acesteia- alineatul 2, în raport de o dată unică stabilită pentru toți acționarii de către consiliul de administrație, pe de o parte, iar, pe de altă parte, facilitează societății și acționarilor calculul dividendelor, în ipoteza în care adunarea generală decide în sensul acordării de dividende - alineatul 2. Cu alte cuvinte, potrivit dreptului comun în materia societăților comerciale ( Legea 31/1990 republicată), acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzător datei de referință, dată unică fixată de consiliul de administrație, ulterioară publicării convocatorului și anterioară datei la care adunarea generală este convocată pentru prima oară.
Însă societatea comercială apelantă, Confort G este o entitate ale cărei valori mobiliare( acțiunile) sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată, astfel că este supusă normelor Legii 297/2004, privind piața de capital, care derogă de la dreptul comun în această materie.
Astfel, potrivit art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, prin derogare de la prevederile Legii 31/1990 republicată, identificarea acționarilor care urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi se stabilesc de adunarea generală a acționarilor (și nu de consiliul de administrație, potrivit dreptului comun), iar această dată este ulterioară cu cel puțin 10 zile lucrătoare datei adunării generale.
Pentru punerea în aplicare a acestei dispoziții legale, Regulamentul nr. 1/2006 a definit data de înregistrare ca fiind acea dată calendaristică stabilită de care servește la identificarea acționarilor ce urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi și asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor (art. 2 lit. d).
În mod asemănător, data de referință a fost definită ca acea dată calendaristică stabilită de consiliul de administrație al societății, care servește la identificarea acționarilor care participă la. și votează în cadrul acesteia, data ulterioară publicării convocării și anterioară ședinței
După efectuarea acestor precizări terminologice, instanța de apel constată că, cu respectarea prevederilor art. 135 alin. 1 pct. 5 și 11 din Regulamentul nr. 1/2006, convocatorul întocmit de societatea pârâtă, pentru ședințele și din 25.04.2007 cuprinde atât data de referință - 16 aprilie 2007, cât și propunerea privind data de înregistrare - 15 mai 2007, și au fost publicate în Monitorul Oficial,Partea a- IV-a nr. 1000/ 26 martie 2007 și în ziarul " Liberă" din 26 martie 2007 (filele 91-92 dosar).
Ulterior, data de înregistrare a fost făcută publică, în condițiile art. 112 alin. 1 din Regulamentul nr. 1/2006, prin publicarea raportului curent din 25.04.2007 pe website-ul, precum și într-un ziar de circulație națională "Bursa" nr. 84/ 3.05.2007 (fila 65 dosar fond). Cum fixarea datei de înregistrare a fost stabilită în sarcina societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, printr-o lege specială (Legea 297/2004), derogatorie de la dreptul comun (Legea 31/1990 republicată), iar legea specială nu prevede obligația emitentului de a face publică această informație în Monitorul Oficial al României- Partea a-IV-a, considerăm că societatea pârâtă nu a încălcat nici o obligație legală prin neincluderea datei în discuție în hotărârea nr. 1/ 25.04.2007, publicată în Monitorul Oficial al României.
De altfel, data de înregistrare servește la identificarea acționarilor ce urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi, iar neaducerea acesteia la cunoștința acționarilor le poate crea o vătămare a drepturilor și intereselor lor legitime, numai în situația în care adunarea generală decide în sensul acordării acestor dividende. Or, din cuprinsul hotărârii nr. 1/ 25.04.2007 ( art. 4 ) rezultă că s-a dispus reinvestirea în societate a întregii sume provenite din profitul net realizat pe anul 2006 și, pe cale de consecință, nu s-a aprobat plata dividendului. Așa fiind, considerăm că reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări, că publicarea datei de înregistrare în Monitorul Oficial - Partea a-IV-a nu este reglementată prin norme imperative și că, prin urmare, nu poate solicita anularea hotărârii nr. 1/ 2007 pentru acest temei.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel, constând în nelegalitatea considerentului instanței de fond, potrivit căruia s-ar fi încălcat dreptul la informare al acționarilor, se cuvine a face mai multe precizări:
În primul rând reclamanta, prin cererea introductivă de instanță, nu a invocat încălcarea, de către societatea pârâtă, a dreptului la informare al acționarului.
În al doilea rând, chiar dacă instanța de fond ar fi apreciat că este îndreptățită, în exercitarea rolului său activ, să se pronunțe asupra acestor împrejurări de fapt ori de drept, nemenționate în cerere sau în întâmpinare, avea obligația, în condițiile art. 129 alin. 4. pr. civ. să le pună în dezbaterea părților, ceea ce nu a făcut. Așa fiind, întemeindu-și hotărârea pe pretinsa încălcare, de către societatea pârâtă, a prevederilor art. 184 din Legea 31/1990 și a Instrucțiunilor nr. 8/1996, instanța de fond a încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare al părților.
În al treilea rând, instanța de fond și-a fundamentat acest considerent pe norme legale abrogate, întrucât Instrucțiunea nr. 8/1996 a fost, într-adevăr, abrogată prin Regulamentul nr. 13/ 2004 care, la rândul său, a fost abrogat prin Regulamentul nr. 1/2006, precum și pe greșita interpretare a disp. art. 184 din Legea 31/1990 republicată, care nu prevede obligația comunicării raportului auditorului către acționari, ci păstrarea la sediul societății, în vederea consultării de cei interesați.
Așa cum rezultă din prevederile art. 117 indice 2 din Legea 31/1190 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și din dispozițiile art. 136 din Regulamentul nr. 1/2006, documentele, materialele informative, situațiile financiare anuale, rapoartele anuale se pun la dispoziția acționarilor, la sediul societății și li se eliberează copii, la cerere, contra cost. Concret, reclamanta a și uzat de acest drept, potrivit adresei nr. 4070/ 16.04.2007.
Instanța de apel constată, de asemenea, că judecătorul fondului a anulat hotărârea nr. 1/ 25 aprilie 2007 adunării generale ordinare a acționarilor, prin care s-au aprobat raportul anual al consiliului de administrație, raportul anual al auditorului extern, bilanțul contabil pe anul 2006, fără a analiza însă, în considerente, criticile formulate prin cererea reclamantei, referitoare la aprobarea unor situații financiare pentru exercițiul anului 2006, care nu reflectă situația reală a societății.
Concret, reclamanta a susținut că situațiile financiare ale societății pârâte, aferente anului 2004, au fost anulate prin decizia nr. 51/A/ 27 martie 2006 Curții de Apel Galați și, ca atare, nu pot constitui fundamentul situației financiare pe 2005 și, mai apoi, pe 2006.
Instanța de apel constată insă că nu situațiile financiare aferente anului 2004 au fost anulate, ci hotărârea adunării generale a acționarilor prin care s-au aprobat situațiile financiare în discuție. Mai mult, din cuprinsul acestei hotărâri nu rezultă că s-ar fi invocat sau reținut de către instanța de apel încălcarea vreunei reglementări contabile la întocmirea acestor situații.
Totodată, soldurile preluate în conturile anului 2006 sunt cele de la finele exercițiului financiar 2005, iar nu cele de la finele exercițiului financiar 2004. Or, nu există nici o dovadă că bilanțul contabil și contul de profit și pierderi aferente exercițiului financiar al anului 2005 nu ar fi fost aprobate cu respectarea disp. art. 111 alin. 2 lit. a din Legea 31/1990 republicată.
Așa fiind, nu există nici o dovadă că situațiile financiare aferente anului 2006, aprobate prin hotărârea nr. 1/ 25.04.2007, nu oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de societatea pârâtă, această critică fiind vădit nefondată.
Instanța de apel constată, de asemenea, că greșit s-a reținut, prin sentința apelată că au fost încălcate prevederile art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 la emiterea hotărârii nr. 2/ 25.04.2007.
Astfel, potrivit art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004, actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.
În opinia reclamantei intimate, adunarea generală extraordinară a societății ar trebui să aprobe însuși actul juridic concret, opinie cu care nu suntem de acord.
Este adevărat că mandatul dat administratorilor unei societăți comerciale nu este exclusiv contractual, întrucât reglementarea conținutului său este completată de dispozițiile legale referitoare la obligațiile imperative stabilite în sarcina administratorului precum și la limita mandatului acestuia.
Astfel, în temeiul puterilor conferite administratorilor de reprezentanți legali ai societății, aceștia pot efectua acte de dispoziție asupra bunurilor societății, însă, așa cum rezultă din prevederile legale suscitate ( art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004), pentru bunurile de o anumită valoare, mandatul lor este limitat. Cu alte cuvinte, un alt organ statutar al societății, respectiv adunarea generală extraordinară a acționarilor, are dreptul să aprobe un atare act de dispoziție.
Însă, aprobarea prealabilă nu poate să se raporteze la actul juridic concret, întrucât, anterior perfectării unui atare act, administratorul trebuie să aibă un mandat valabil în baza căruia să poată săvârși acele operațiuni materiale care sunt strict legate de încheierea actului ( de exemplu negocierea, redactarea unui plan de afaceri, negocieri pentru obținerea unui credit, redactarea actului etc.). Pe cale de consecință, aprobarea prealabilă a trebuie acordată anterior efectuării tuturor acestor operațiuni prealabile, neputându-se individualiza în conținutul hotărârii "actul juridic concret".
În speță, prin hotărârea nr. 2/ 2007 nu s-a acordat un "mandat general", ci au fost individualizate, în mod punctual, activele imobilizate ce urmează a fi înstrăinate sau grevate (Stația de, Atelier fasonat armături, Parc - Pallas ) astfel că sunt pe deplin respectate prevederile art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004.
Instanța de apel apreciază, de asemenea, că prin art. 3 din hotărârea nr. 3/ 25 aprilie 2007, nu au fost încălcate prevederile art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004. Astfel, prin hotărârea în discuție a fost mandatat directorul general să semneze contracte comerciale în valoare individuală de până la 50.000.000 Euro.
Prin hotărârea în discuție, organul deliberativ al societății pârâte () a limitat puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terții, putere ce aparține directorului general în temeiul legii.
Astfel, potrivit art. 143 indice 2 alin. 4 din Legea 31/1990 republicată, în cazul în care consiliul de administrație deleagă directorilor atribuțiile de conducere a societății conform art. 143, cum este cazul de față, puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terții aparține directorului general. Cu alte cuvinte, directorul general semnează contractele comerciale ale societății, indiferent de valoarea și obiectul acestora.
Însă, prin hotărârea nr. 3/ 25 aprilie 2007, adunarea generală extraordinară a acționarilor a dispus limitarea puterii de reprezentare ce aparține directorului general ( care este și membru al consiliului de administrație, însă nu este președinte al acestuia - fila 64), pentru actele până la o anumită valoare. Cum legea nu conține nici o dispoziție care să interzică limitarea dreptului de reprezentare conferit de lege directorului general, apreciem că hotărârea criticată nu conține nici o dispoziție contrară legii sau actului constitutiv.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 296. pr. civ. va admite apelul declarat de reclamantă și va schimba în tot sentința apelată, în sensul că, potrivit art. 132 din Legea 31/1990 republicată, va respinge acțiunea în anulare hotărâre și, ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta CONFORT. G, cu sediul în G, strada - - nr. 22, împotriva sentinței comerciale nr. 14/19.09.2007 a Tribunalului Galați.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea în anulare hotărâre a adunării generale a acționarilor, formulată de reclamanta Cipru în contradictoriu cu pârâta Confort G, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 07 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. VV
Tehnored. MC/ 4 ex.
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
